Decizia civilă nr. 5300/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 5300/R/2011
Ședința publică din 16 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. POP
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. G., împotriva deciziei civile nr. 4. octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), privind și pe pârâții intimați I. L.-L., H. V.-R., S. R.-R. și H. I.-A., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat F. M. I., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 6 din dosar și reprezentantul pârâților intimați, avocat M. S., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 20 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul I. G. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de
0,15 lei (f. 7 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că pârâții intimați, prin intermediul domnului avocat M. S., au expediat prin fax o întâmpinare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), iar la data de
(...) a fost înregistrat la dosar originalul acestei întâmpinări, prin care în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., pârâții intimați solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii în întregime a deciziei atacate, hotărârea instanței de apel și hotărârea instanței de fond fiind temeinice și legale, deoarece nu există împrejurarea prevăzută de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. invocată de reclamantul recurent, iar în baza art. 274 C.pr.civ. solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs, iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 118/(...), care atestă că pârâții intimați l-au împuternicit pe domnul avocat M. S. pentru a-i asista și reprezenta în fața instanței de recurs, precum și pentru a redacta și semna acte, cereri, întâmpinări în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1 leu.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantul I. G. este legal timbrat.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar jurisprudență, respectiv o copie de pe un extras din decizia civilă nr. 1. pronunțată de
Curtea de A. C.
Instanța pune în vedere reprezentantului pârâților intimați să comunice un exemplar din jurisprudența pe care a depus-o azi la dosar și reprezentantului reclamantului recurent și, totodată, pune în vedere acestuia să precizeze despre ce este vorba în această jurisprudență.
Reprezentantul pârâților intimați arată că decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. se referă la o speță similară cu prezenta speță, iar reclamanții din acel dosar au solicitat evacuarea pârâților, în temeiul art. 480 Cod civil, iar instanța de judecată a respins cererea formulată de reclamanți, deoarece aceștia și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 480 Cod civil, iar acțiunea trebuia întemeiată pe prevederile legale referitoare la revendicare.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent în susținerea recursului și reprezentantului pârâților intimați pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării în totalitate a hotărârii apelate și admiterii cererii introductive de evacuare a pârâților intimați din imobilul situat în Comuna P., sat B. nr. 205, jud. C., cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. întrucât apreciază că hotărârea instanței de fond și hotărârea instanței de apel sunt lipsite de temei legal și, totodată, arată că acțiunea reclamantului este corect întemeiată pe prevederile art. 480 Cod civil, întrucât reclamantul se poate prevala de atributele dreptului de proprietate.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că practic acțiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă, fără a se proba în nici un fel, respectiv fără a se intra în cercetarea fondului cauzei și, totodată, învederează instanței că, în opinia sa, ar trebui observat scopul acțiunii, acesta fiind nefolosirea locuinței, având în vedere că pârâții din prezenta cauză sunt netolerați în spațiu și pentru acest motiv pot fi evacuați din imobilul situat în Comuna P., sat B. nr. 205, jud. C., iar în acest sens a depus la dosarul cauzei jurisprudență.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că având în vedere aspectele anterior menționate și probele dispuse de către instanța de fond, aceasta trebuia să pună în discuție problema inadmisibilității acțiunii și nu trebuia să respingă petitele acțiunii ca nefondate, astfel încât, apreciază că în speță, instanța de fond nu a dat dovadă de o abordare legală a principiului referitor la rolul activ al instanței.
În concluzie, reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariile de avocat, taxele judiciare de timbru și timbrele judiciare achitate la fond, în apel și în recurs.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii în întregime a deciziei atacate și obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile avocațiale achitate la fond, în apel și în recurs, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și, totodată, depune la dosar o copie semnată pentru conformitate cuoriginalul de pe chitanța nr. 477/(...), care atestă plata onorariului avocațial în dosarul instanței de recurs, în cuantum de 500 lei.
Reprezentantul pârâților intimați arată că imobilul la care se face referire în acțiunea reclamantului a fost un imobil proprietate comună a antecesorilor reclamantului, respectiv este imobilul unde reclamantul s-a născut, a locuit și locuiește în prezent, însă după decesul părinților reclamantului și dezbaterea succesiunii după aceștia, reclamantul și pârâții din prezentul dosar au avut un drept asupra unei cote părți din acest imobil, astfel încât, reclamantul recurent niciodată nu a avut un drept de proprietate asupra întregului imobil, iar pârâților intimați le revine cota lor de proprietate din imobilul în litigiu și nu se poate susține că sunt simpli tolerați în acest imobil.
De asemenea, reprezentantul pârâților intimați arată că instanța de fond a solicitat reclamantului să-și precizeze acțiunea în mod expres, respectiv să arate dacă este o acțiune în evacuare sau o acțiune în revendicare, iar reclamantul a solicitat evacuarea pârâților din imobilul în litigiu și nu și-a precizat acțiunea ca fiind o acțiune în revendicare, motiv pentru care, instanța de fond a considerat ca inadmisibilă acțiunea în evacuare deoarece evacuarea trebuia să fie consecința unei acțiuni în revendicare și, totodată, arată că instanța de fond și instanța de apel au analizat din toate punctele de vedere acțiunea formulată de reclamant.
Reprezentantul pârâților intimați arată că reclamantul recurent a invocat faptul că instanța de fond și-a încălcat atribuțiile, însă din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor audiați în cauză
și de celelalte probe administrate în cauză, rezultă că instanța de fond a procedat la cercetarea fondului, astfel încât, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu este incident în cauză.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1., pronunțată de Judecătoria Huedin la data de (...) în dosarul nr. (...) a fost respinsă cererea de chemare în judecată având ca obiect evacuare formulată de reclamantul I. G., în contradictoriu cu pârâții I. L.-L., H. V. R., S. R. R. și H. I.-A. a fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin C. de moștenitor nr. 91/(...) eliberat de BNP P. Ana-V. s-a dezbătut masa succesorală a defunctei I. Ana, decedată la data de (...) și I. Gavril, decedat la data de (...). Cei doi defuncți au avut doi fii, respectiv reclamantul I. G. și I. I., care a renunțat la succesiunea părinților săi și ulterior a decedat.
În masa succesorală a defuncților a fost inclus și imobilul în litigiu - construcție și teren - situat în comuna P., sat B., nr. 205, jud. C., proprietate extratabulară.
Pârâtul I. L.-L. este fiul defunctului I. I. și locuiește în imobilul în litigiu împreună cu ceilalți pârâți.
Reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune având un obiect clar determinat, anume evacuarea pârâților dintr-un imobil teren și construcție, precizat ca atare în mod expres, situat în comuna P., satul B., nr. 205, jud. C.
În ședința publică din data de (...) pârâții prin reprezentant convențional au susținut că acțiunea este inadmisibilă, în speță putând fi vorba doar despre o acțiune în revendicare.
Reclamantul prin reprezentant a susținut că nu se pune problema unei acțiuni în revendicare întrucât titlul pe care îl deține asupra imobilului este suficient pentru a-și demonstra calitatea de proprietar exclusiv.
În același timp însă, prin motivarea acțiunii, reclamantul arată că evacuarea cerută se impune prin aceea că a dobândit proprietatea imobilului prin C. de moștenitor nr. 91/(...) eliberat de B. P. Ana-V., iar pârâții îl împiedică să-și exercite prerogativele de proprietar exclusiv al imobilului.
Între obiectul pricinii și motivarea acțiunii există o vădită contradicție, prin obiect acțiunea fiind de evacuare, iar motivarea aparținând acțiunii în revendicare după natura dreptului și scopul urmărit.
Cele două acțiuni de drept comun prezintă însă deosebiri esențiale. Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune reală deci, prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Spre deosebire de acțiunea în revendicare, acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Asemenea raporturi juridice au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia.
Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locațiunii sunt raporturi de obligații.
În cauza de față, între reclamant și pârâți nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune, ci raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept de către pârâți a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
Citați la interogatoriu, pârâții nu s-au prezentat în instanță, însă s-a apreciat că raportat la dispozițiile art. 225 C. proc. civ., dar și la celelalte probe administrate în cauză, lipsa pârâților echivalează doar ca un început de dovada și nu ca o mărturisire deplină.
De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții nu au contestat nici un moment că nu ar locui în imobilul în litigiu, susținând doar că acesta nu ar reprezenta proprietatea exclusivă a reclamantului, camerele pe care le folosesc pârâții fiind edificate de către defuncții părinți ai pârâtului I. L.-L.
Cum însă reclamantul a înțeles să utilizeze calea acțiunii în evacuare
și nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, iar judecătorul nu poate schimba obiectul acțiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art.
129 alin. ultim C. proc. civ.), instanța de fond a apreciat că acțiunea sa nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva Sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Huedin la data de (...) în dosarul nr. (...) a declarat apel reclamantul, arătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 4. din 05 octombrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I. G. împotriva Sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Huedin la data de (...) în dosarul nr. (...), care a fost păstrată în întregime.
A.antul I. G. a fost obligat să plătească suma de 500 lei în favoarea intimatei H. V. R., cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în mod corect, instanța de fond a apreciat că o acțiune în evacuare nu poate fi admisibilă în cauză, impunându-se promovarea unei acțiuni în revendicare, deoarece pârâtul I. L. L. nu este un simplu detentor precar al imobilului, invocând la rândul său un drept de proprietate asupra unei părți din imobil.
Este adevărat că pârâtul a renunțat la succesiunea după părinții săi, însă, pretinde că doar o parte a imobilului a fost proprietatea părinților săi, iar reclamantul în aceste condiții are un drept de proprietate doar asupra părții ce a aparținut părinților și nu asupra întregului imobil.
Clarificarea drepturilor de proprietate ale părților nu se poate face însă pe calea unei acțiuni în evacuare, așa cum dorește reclamantul, ci doar pe calea unei acțiuni în revendicare.
Din aceste considerente, T. a reținut că prima instanță a pronunțat o soluție corectă în cauză, respingând acțiunea reclamantului, greșit calificată în evacuare.
Datorită abordării problemei admisibilității, cu prioritate și a tranșării litigiului din acest punct de vedere în sensul respingerii acțiunii, în cauză nu se mai impunea analizarea probațiunii invocată de reclamant.
Cât privește critica din apel referitoare la omisiunea instanței de a pune în discuția părților calificările în fapt și în drept în privința acțiunii, T. nu a considerat această omisiune ca fiind relevantă în cauză, atâta timp cât instanța a răspuns la ceea ce s-a solicitat prin acțiunea formulată.
Din punctul de vedere al art. 261 C.pr.civ., T. a reținut că hotărârea primei instanțe satisface toate cerințele acestui text de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. G. solicitândadmiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului,schimbarea în totalitate a hotărârii și admiterii cererii introductive de evacuare a pârâților din imobilul situat în comuna P. Sat B. nr.205 jud. C.
În motivarea recursului apreciază că decizia instanței de apel este nelegală, fiind lipsită de temei legal în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii în evacuare și fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește pretinsa lipsă a obligațiilor instanței de fond de a pune în discuție calificarea în fapt și în drept a acțiunii deduse judecății, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Tribunalul Cluj a ignorat regula din art. 1169 C.civ. că orice afirmație făcută în judecată trebuie dovedită, instanța chemată să soluționeze evacuarea fiind obligată să cerceteze dacă există cel puțin calitatea de posesor a pârâtului sub ambele sale aspecte, corpul și animus și cu trăsăturile prevăzute de art. 1847, simplele afirmații pro causa ale părții interesate nefiind suficiente.
Tribunalul Cluj a reținut fără nici un temei legal că este suficient ca unul dintre pârâți doar să afirme că este proprietar asupra unei părți din imobil, pentru prima dată în fața instanței de judecată, pentru a obține respingerea ca inadmisibilă a unei acțiuni în evacuare.
Acțiunea în evacuare este o creație doctrinară, iar sfera sa de aplicare este mult mai generoasă decât cea a acțiunii în revendicare, limitările create de instanța de apel fiind lipsite de orice temei legal. Acțiunea în evacuarereprezintă modalitatea generală de redobândire a folosinței efective asupra unui bun, folosință care constituie doar unul dintre atributele dreptului de proprietate, conform art. 480 C.civ. iar revendicarea vizează în primul rând recunoașterea caracterului de proprietar față de un veritabil posesor care îl contestă, redobândirea folosinței bunului fiind cu totul subsidiară în acest caz. Prin respingerea apelului tribunalul și-a însușit motivarea primei instanțe care, în lipsa oricărei reglementări legale prohibitive a restrâns posibilitatea promovării unei acțiuni în evacuare la raporturile juridice din materia locațiunii, ignorând total existența raporturilor de simplă toleranță, deci de detenție precară, cum este cazul și în speță de față.
Tribunalul Cluj a ignorat cu desăvârșire practica judiciară în materie de evacuare.
Prin respingerea apelului tribunalul și-a însușit erorile primei instanțe, care nu făcea distincția esențială între noțiunile de posesor și cea detentor precar, respectiv de persoană tolerată, într-un spațiu în funcție de care se pot face anumite diferențieri între acțiunea în revendicare și acțiunea în evacuare. Instanța de apel încalcă prevederile art. 1169 C.civ. și art. 480
C.civ. atunci când reține că simpla invocare pentru prima oară în fața instanței a unui posibil drept de proprietate asupra unei cote din imobil ar putea paraliza o acțiune în evacuare, mai ales în condițiile în care instanțele de fond nici măcar nu examinează și nu pretind dovada posesiei sub toate aspectele sale, o posesie viciată de clandestinitate, violență sau echivocitate echivalând cu lipsa posesiei conform prevederilor art. 1847 C.civ. și doctrinei de specialitate.
Pârâții nu au înțeles nicio clipă să se comporte în mod public, pașnic și neechivoc ca proprietari ai imobilului al cărui unic moștenitor este recurentul, lucru care reiese din înscrisurile de la dosar precum și din declarațiile martorilor.
Pârâților le-a lipsit intenția de a se comporta ca proprietari ai imobilului, situația lor fiind aceea a unor simpli tolerați în imobil, deci de detentori precari. În prezent pârâților le lipsește chiar și această stare de simplu tolerați, întrucât au fost notificați de către recurent încă din data de (...) să părăsească benevol imobilul, însă nu au dat curs solicitărilor acestuia.
Un al doilea motiv de nelegalitate a hotărârii din apel este considerarea ca nerelevantă a omisiunii primei instanțe de a pune în discuția părților împrejurările de fapt și de drept pe care le-a considerat esențiale, chiar dacă nu au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, aspectele pe care le-a considerat contradictorii între obiectul cauzei și motivarea acțiunii introductive, și pe cale de consecință și cele privind o eventuală modificare a obiectului cererii (din evacuare în revendicare) sau o completare a probațiunii pentru lămurirea în întregime a procesului, încălcându-și astfel și obligația de stăruință în prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului.
Pârâții I. L.-L., H. Viroica R., S. R. R. și H. I.-A. prin întâmpinare (f. 13-
15) au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate,
Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Legea nr. 36/1995, în art. 80 alin. 1 prevede că "Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moștenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările din această încheiere referitoare lamasa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.".
Natura juridica a certificatului de moștenitor și împrejurările ce pot fi dovedite cu acest act sunt stabilite prin art. 88 din lege, care prevede în partea finala a alin. 1: "Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.".
Prin urmare certificatul de moștenitor, având valoare probantă numai între succesori, nu poate fi opus terților, dar între comoștenitori și succesorii acestora face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor.
Reclamantul își întemeiază acțiunea pe certificatul de moștenitor nr. 9. unde este menționat ca și moștenitor I. I. antecesorul pârâtului de rând 1 I. L.-L., chiar dacă I. I. este renunțător în acel certificat de moștenitor, îi sunt opozabile mențiunile din acel certificat.
Cât privește situația celorlalți pârâți de rând 2-4, aceștia vor urma situația pârâtului I. L.-L., având în vedere că locuiesc cu acesta și drepturile lor derivă din dreptul acestui pârât, în cazul în care acel drept există.
În certificatul de moștenitor nr. 9. se menționează că face parte din masa succesorală după defuncții I. Ana și I. Gavril imobilul casă de locuit, anexe gospodărești cu teren de 500 mp situat în sat B. nr. 205.
Având în vedere că pârâtul I. L.-L. este succesorul lui I. I., și nu poate avea mai multe drepturi decât acesta, rezultă că mențiunile din acest certificat de moștenitor fac dovadă contra acestui pârât în contradictoriu cu reclamantul în ce privește calitatea de moștenitor a reclamantului I. G. cu privire la bunurile ce se cuvin acestuia, anume imobilul casă de locuit, anexe gospodărești cu teren de 500 mp situat în sat B. nr. 205.
În cazul în care toți moștenitorii sunt prezenți în fata notarului și solicită eliberarea certificatului de moștenitor, recunoscându-și reciproc drepturile succesorale, consimțind la toate mențiunile privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale și alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului de moștenitor rezida în acordul de voință al părților.
În aceste condiții mențiunile din certificatul de moștenitor fac dovada deplină împotriva succesorilor, atât timp cât nu s-a dovedit în cadrul unei acțiuni în anulare că acordul de voință este rezultatul unui viciu de consimțământ.
Drepturile cu privire la bunurile din certificatul de moștenitor derivând între părți din acordul de voință este inutilă formularea unei acțiuni în revendicare propriu zise, dat fiind că deja între părți drepturile cu privire la bunurile din certificat au fost recunoscute.
Este real că reclamantul a invocat dispozițiile art. 480 cod civil dar nici nu avea ce alte dispoziții să invoce, dat fiind că nu dorește decât să se bucure de dreptul său de proprietate cu privire la toate atributele sale, prin urmare nu trebuia decât să solicite evacuarea cât timp nu se pune problema stabilirii dreptului de proprietate, atâta timp cât acesta rezultă deja între comoștenitori și succesorii acestora din certificatul de moștenitor.
Sigur că pârâtul poate să conteste dreptul reclamantului dar nu se va bucura de succes dat fiind că i se opun chiar dispozițiile din certificatul de moștenitor care cuprinde și acordul de voință al antecesorului său.
Mai trebuie remarcat, pentru a sublinia argumentele de mai sus, că reclamantul a invocat și dispozițiile art. 644, 696-698 Cod civil, ce privesc chiar drepturile rezultate din moștenire.
Mai rămâne a se stabili în concret în ce constă bunul din certificatul de moștenitor, pentru că doar bunul din certificat se consideră între comoștenitori că aparține reclamantului, și actele din dosarul de succesiune fiind în aceași măsură opozabile moștenitorilor, iar cu privire la bunul din succesiune acțiunea în evacuare este întemeiată.
Pentru aceasta este util a se solicita o copie a dosarului succesoral sau a se face dovada în alt fel a compunerii masei succesorale, având în vedere că pârâtul de rând 1 pretinde că partea din locuință unde locuiește a fost edificată de antecesorul său.
Chiar dacă certificatul de moștenitor a fost eliberat fără a se face mențiunea datelor de carte funciară și prin urmare fără a se face înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară, între părți dovada calității de succesori, întinderea drepturilor succesorale și alcătuirea masei succesorale, rezidă în acordul de voință al părților, prin urmare în aceste limite o acțiune în evacuare poate fi admisă.
Mai este util, pentru aprecierea probelor ce se va face în rejudecare, a se observa că din adresa nr. 97/2011 (fila 49 dosar fond) reiese că la nr. 205 sat B. este o singură construcție în suprafață de 128 mp și o anexă gospodărească în suprafață de 24 mp, ambele construite în anul 1964.
Trebuie remarcat că pârâtul nici nu contestă că reclamantul a dobândit proprietatea imobilului prin C. de moștenitor nr. 91/(...) eliberat de
B. P. Ana-V., ci doar arată că parte din imobil unde locuiește a fost edificată de antecesorul său și nu face parte din C. de moștenitor nr. 91/(...).
A invoca o contradicție între obiectul pricinii și motivarea acțiunii, cum a făcut instanța de fond, înseamnă a nu observa care este scopul urmărit de reclamant, și care rezultă cu claritate potrivit celor expuse mai sus.
Aceasta mai ales în condițiile în care în practică și în doctrină nu reiese care sunt condițiile acțiunii în evacuare și nu ar fi corect să i se impună unei părți consecințele negative ale acestei imprecizii și oscilări a practicii și doctrinei ca și ale achiesării instanței la o opinie cu privire la modul de formulare a unei acțiuni, în speță nefiind necesară o acțiune în revendicare propriu zisă, dat fiind specificul raporturilor ce se instituie între părți derivat din certificatul de moștenitor.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1
Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul I. G. împotriva deciziei civile nr. 4. octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), pe care o va casa și rejudecând, va admite apelul declarat de reclamantul I. G. în contra sentinței civile nr. 1. februarie 2011 a Judecătoriei H., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Judecătoria Huedin, pentru a se administra probe cu privire la faptul că bunul din certificatul de moștenitor este cel cu privire la care reclamantul solicită evacuarea, având în vedere că în recurs nu se pot administra probe decât cu înscrisuri, și spre a soluționa pe fond acțiunea apoi, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție dat fiind soluția pronunțată de ambele instanțe de fond și de apel cu privire la necesitatea unei acțiuni în revendicare, soluție eronată, și care a lăsat astfel nesoluționat fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul I. G. împotriva deciziei civile nr. 4. octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), pe care o casează, și rejudecând, admite apelul declarat de reclamantul I. G. în contra sentinței civile nr. 1. februarie 2011 a Judecătoriei H., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Judecătoria Huedin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. POP C.-M. CONȚ
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - M. S.J . - Judecătoria Huedin
Judecători apel - Balint C.V., Trofin M. - Tribunalul Cluj
GREFIER A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 2190/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
