Decizia civilă nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 10/A/2012
Ședința publică din data de 3 februarie 2012
Instanța constituită din : Președinte : D.- L. B. - icepreședinte al C. de A
Judecător V. M. președintele C. de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta V. M. împotriva sentinței civile nr. 864/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), precum și cererea de aderare la apelformulată de pârâta C. DE C. C., privind și pârâții P. C. C. și C. C. PRIN P., având ca obiect P. în baza Legii nr. 1..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie
2012, respectiv 3 februarie 2012, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 26 ianuarie 2012, pârâta C. de C. C. a depus la dosar „ concluzii scrise „ aflate la filele 122-123 din dosar.
C U R T E A
1. Cererea introductivă de instanță. Prin cererea de chemare injudecată formulată de reclamanta V. M. împotriva pârâtei C. de C. C., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligată pârâta să emită decizie motivată asupra notificării nr. 20789 din (...) sau să dispună restituirea în natură a terenului intravilan. În situația în care nu este posibilă restituirea terenului, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii, pentru terenul în suprafață de 1120 m.p. înscris în CF 424 V. nr. topo 251/1/1 înscris sub A+3 și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată; cu cheltuieli de judecată.
În motivele cererii, reclamanta arată că este moștenitoarea numitului
G. P. care a fost proprietarul terenului în litigiu, preluat în anul 1962 de către U. În prezent, pe teren este amplasat magazinul universal și bufetul din localitatea D. - V., ambele aparținând Cooperativei de C. C.-N.
2. Întâmpinarea. Prin întâmpinare, pârâta C. de C. C. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei arătând că magazinul și bufetul au fost construite de C. de C. C. în baza unor aprobări legale și sunt considerate de utilitate publică.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 679/(...),pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. M. împotriva pârâtei C. de C. C. și, înconsecință, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 961 mp din imobilul cu nr. top. 251/1/1 înscris în CF V., conform expertizei întocmite în cauză de expert M. F.
S-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, prin compensație cu alte bunuri sau servicii.
S-a dispus trimiterea de către pârâtă a dosarului referitor la acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de teren și construcția demolată, P. comunei C.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3490 lei (1690 lei onorariu avocațial și 1800 lei onorariu expert).
4. Declarația de apel. Î. acestei sentințe a declarat apel reclamanta,solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, constând în compensare cu noua construcție existentă pe terenul descris, cu obligația reclamantei de a plăti diferența de valoare calculată conform raportului de expertiză; cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de aderare la apel, pârâta solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul diminuării suprafeței de teren restituite în natură reclamantei și compensării cheltuielilor de judecată.
5. Judecata în apel. Prin decizia civila nr. 1., pronunțata de Curtea de A. C., s-a admis apelul declarat de reclamanta V. M., precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâta C. de C. C. împotriva sentinței civile nr.
679 din 16 decembrie 2008 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o desființat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Curtea a reținut ca potrivit art. 10 alin. 2 din L. nr. 1. republicată, „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent";.
Potrivit art. 10 alin. 10 din L. nr. 1. republicată, „În situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv";.
Potrivit art. 21 din L. nr. 1. republicată, „(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatista sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare";.
Conform art. 26 alin. 1 din L. nr. 1. republicată, „ Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunurisau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită";.
Conform art. 27 din L. nr. 1. republicată, „ Dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În aceasta situație, persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține";.
Potrivit art. 32 alin. 1 din L. nr. 1. republicată, „ În situația imobilelor- construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului B..
În cuprinsul capitolului II al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 1., este precizată semnificația sintagmei „unitate deținătoare";, definită a fi entitatea cu personalitate juridică care exercită , în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii sau entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți /companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).
Aceleași norme precizează că „entitatea învestită cu soluționarea notificării"; este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (AVAS, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).
Aplicând dispozițiile textelor normative evocate mai sus la situația concretă stabilită în cauză, curtea a constatat că nu au fost lămurite împrejurările esențiale cauzei, legate inclusiv de cadrul procesului, fiind, totodată, încălcat dreptul de acces al reclamantei la un tribunal, în interpretarea care a fost dată art. 6 paragraf 1 din Convenție, prin aceea că prima instanță nu a supus dezbaterii publice, orale și contradictorii a părților problema legată de absența identității între unitatea deținătoare a construcției solicitată în compensare și unitatea obligată la acordarea unor măsuri în compensare, distincție pe care instanța o face în considerentele hotărârii date pentru a motiva dispoziția de trimitere a dosarului P. comunei C. pentru a se pronunța pe fond asupra cererii de acordare a unor măsuri reparatorii aferente construcției demolate și diferenței de teren ce nu poate fi restituit în natură. Or, această rezolvare a instanței a fost de natură să surprindă părțile și, mai mult decât atât, să determine o prelungire nejustificată a procesului de repunere în drepturi a celei care este moștenitoarea proprietarului deposedat abuziv de stat.
În altă ordine de idei, prima instanță nu a clarificat care sunt pretențiile reclamantei în actualul demers judiciar, în contextul în care prin notificarea formulată, în baza Legii nr. 1., autorul reclamantei a solicitat textual: „acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea subsemnatului în privința terenului în suprafață de 47 ari, teren ce se identifică în CF nr. 424 a localității V., comuna C., ce a fost preluat în mod abuziv de către S. R., iar prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită restituirea în natură a terenului din intravilan în suprafață de numai
1120 mp., înscris în CF nr. 424 V. sub A + 3 cu nr. top 251/1/1 și despăgubiri pentru construcția demolată.
Odată lămurită întinderea dreptului pretins, instanța avea obligația să procedeze la stabilirea regimul juridic actual al terenului, clarificând în ce suprafață și cu ce titlu acest imobil este deținut de pârâta C. de C. C., în condițiile în care, potrivit evidențelor de carte funciară actuale, proprietar tabular al terenului cu nr. top 251/1/1 este G. P. P., iar nu pârâta, actele de preluare a imobilului nu au fost depuse la dosarul cauzei și, mai mult decât atât, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se recunoaște pârâtei un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 1092 mp., identificat într-un alt corp funciar decât acela menționat prin notificare, respectiv 226 din CF nr. 225 D.. În aceste circumstanțe, era obligatorie justificarea calității procesuale pasive a Cooperativei de C. C.-N., fiind insuficient a se reține afirmația expertului referitoare la o greșită identificare topografică, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se statuează altfel.
Legat de cadrul procesului, apărea utilă introducerea în proces, evident la solicitarea reclamantei, a P. comunei C., existând suficiente indicii că o parte din terenul care face obiectul notificării este deținut de unitatea administrativ teritorială, iar nu de pârâtă și, mai mult, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din L. nr. 1., P. îi aparține competența de a se pronunța asupra notificării în ceea ce privește construcția demolată, acordând, eventual, un alt imobil în compensare, în aplicarea dispozițiilor de principiu ale art. 1 alin. 2 din L. nr. 1., republicată.
În contradictoriu cu P. comunei C., prima instanță ar fi putut pronunța o hotărâre prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei, în integralitatea ei, cu privire la construcția demolată și cu privire la terenul deținut de unitatea administrativ teritorială, respectând astfel D. nr. XX/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în S. U., prin care se conferă instanței de judecată competența de a evoca fondul și de a constata, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire, ori de câte ori unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire.
Observă Curtea că nici raportul de expertiză tehnică judiciară administrat în primă instanță nu este pe deplin lămuritor, fiind insuficient determinat prin anexe terenul susceptibil de restituire în natură, în urma unei prealabile verificări a destinației actuale, a vecinătăților și a suprafeței acestuia, pentru a nu fi afectate căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane.
In consecință, s-a desființat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, oferind astfel părților condițiile accesului la un dublu grad de jurisdicție și premisele obținerii unei hotărâri judecătorești prin care notificarea să fie rezolvată în fond, în integralitatea ei.
6. Rejudecare în primă instanță. Pe rolul T. C., in rejudecare a fostînregistrata prezenta cauza, în data de (...) , sub dosar nr.
4661/RJ/117/2009.
În data de (...), reclamanta a formulat si depus extindere de acțiuneprivind chemarea in judecata a pârâților P. C. C. si C. C. prin P. prin care sesolicita obligarea P. C. sa emită dispoziție motivata asupra notificării nr.
20789/(...) formulata de G. P. sau sa se dispună restituirea in natura a terenului (a părții de teren ramase libere) situat in intravilanul localității D., înscris in CF 424 V., nr. top. 251/1/1 si acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolata constând in compensare cu noua construcție noua existentă, respectiv să se propună despăgubiripentru construcția demolată obligând pârâtele la analizarea si acordarea acestora.
Prin sentința civilă nr. 864/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. M., în contradictoriu cu C. de C. C., P. C. C., C. C. reprezentata prin P. si în consecință:
S-a dispus restituirea în natura in favoarea reclamantei a terenului in suprafața de 379 mp. din imobilul nr. top. 251/1/1 înscris in CF 424 V. si s- a dispus măsuri reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamantei cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 582 m.p., înscris sub nr. top. 251/1/1 din CF 424 V., stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv cf. Titlului VII din L. nr. 247/2005.
Pârâtul P. comunei C. a fost obligat la măsuri reparatorii prin echivalent, cu privire la construcția demolata, constând in compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul reclamantei sau despăgubiri, stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv cf. Titlului VII din L. nr.
247/2005.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 3790 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Motivând soluția, T. a reținut următoarele:
Din copia CF nr. 424 V. rezulta ca nr. topo 251/1/1 a constituit proprietatea numitului G. P., fiind preluat de S. Român și atribuit Cooperativei de C. C. pentru construirea unui magazin iar conform depozițiilor martorilor audiați în cauză, la momentul preluării, pe teren era edificată o casă compusă din 2 încăperi și grajd, construite din piatră, care după preluare au fost demolate, iar piatra obținută a fost folosită la edificarea construcției magazinului și bufetului existente în prezent pe teren.
In rejudecare s-a dispus completarea raportului de expertiza întocmit de ing. F. M. E., potrivit căruia suprafața totala rezultata din măsurătorile topografice este de 961 mp. din care suprafața de teren ocupata de construcțiile existente fiind 275 mp. iar suprafața de teren libera ce poate fi restituita in natura este de 379 mp.
La stabilirea acestei suprafețe s-a avut in vedere faptul ca in jurul clădirii trebuie lăsat un spațiu necesar pentru a se interveni la construcție
(reparații, zugrăveli) iar la fațada construcției exista un spațiu de acces la cele doua uși de fațada, cat si pentru aprovizionarea magazinului, suprafața de 379 mp. nefiind afectata de cai de acces.
Pentru stabilirea suprafeței de teren la care este îndreptățita reclamanta pentru restituirea in natura, tribunalul a apreciat ca sunt aplicabile dispozițiile art. 10 al 2 si 3 din L. 1. potrivit cărora se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate, după data 1 ian.1990. Or, construcția din litigiu, așa cum rezulta din considerentele deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., a fost edificata in anul 1960, situație in care reclamanta este îndreptățita la restituirea in natura a suprafeței de teren ramase liberă, de 379 mp., conform completării raportului de expertiza, iar pentru suprafața de teren ocupata, reclamanta este îndreptățita la masuri reparatorii prin echivalent.
In ceea ce privește cererea reclamantei privind acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolata, constând in compensare cu noua construcție existentă pe terenul înscris in CF 424 V., tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din L. nr. 1., P. îiaparține competența de a se pronunța asupra notificării în ceea ce privește construcția demolată, acordând, eventual, un alt imobil în compensare, în aplicarea dispozițiilor de principiu ale art. 1 alin. 2 din L. nr.
1., republicată iar potrivit Deciziei nr. XX/(...), pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în S. U., se conferă instanței de judecată competența de a evoca fondul și de a constata, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 al 5 din L. 1., precum si ținând seama de îndrumarul deciziei de casare potrivit căruia P. îi aparține competența de a se pronunța asupra notificării în ceea ce privește construcția demolată, acordând eventual un alt imobil în compensare, tribunalul retine ca nu poate fi dispusa obligarea paratei C. de C. C., la compensarea reclamantei cu noua construcție existenta pe terenul din litigiu, acesta compensare urmând a fi dispusa de P. C. C., din bunurile disponibile in patrimoniul unității teritorial administrative, care pot fi acordate in compensare.
Mai mult, nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei ca in speța sunt aplicabile dispozițiile art. 10 al 5 din L. 1., întrucât, așa cum rezulta din considerentele ordonanței președințiale nr.798/2007, imobilul mai sus descris a fost închiriat, efectuându-se diverse lucrări de construire, fiind astfel neîntemeiata susținerea potrivit căreia aceasta clădire nu mai este necesara paratei.
Având in vedere considerentele de fapt si de drept mai sus arătate, tribunalul a admis in parte acțiunea și în temeiul art. 274, art. 276 C.pr.civ., a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecata in suma de 3790 lei, proporțional cu admiterea in parte a acțiunii reprezentând onorariu avocațial si onorariu expert.
7. Declarația de apel. Î. acestei sentințe a declarat apel reclamanta V.
M., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în temeiul art. 296 C.pr.civ., cu admiterea acțiunii în sensul restituirii în natură a întregului teren în suprafață de 961 mp, situat în intravilanul satului D., comuna C., jud. C., înscris în C.F .nr.424 V., nr.top.25111 /1, a acordării de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamantă pentru construcția demolată, constând în compensare cu construcția nouă existentă pe terenul descris mai sus, cu obligația pentru sub semnata de a plăti pentru aceasta din urmă diferența de valoare menționată în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză; cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta apreciază că prin sentința atacată instanța de judecată nu a răspuns solicitărilor sale, iar reținerile instanței de rejudecare sunt eronate.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.10 alin.2 și 3 din L. nr.1., arată apelanta faptul că la dosarul cauzei a depus ca practică judiciară D. nr.3985 din 25 martie 2009, a Î.C.C.J., Secția civilă și proprietate intelectuală, prin care s-a stabilit art. 10 alin.2 din L. nr. 1. stabilește un principiu, și anume acela că nu se restituie terenurile pe care se află construcții noi, edificate în baza unei autorizații legale, iar art. 10 alin.3 reglementează cazuri particulare, care se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care se află construcții neautorizate, edificate chiar și după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demonta bile.
Interpretarea coroborată, directă sau per a contrario, a celor două texte de lege trebuie făcută în sensul că se restituie în natură terenurile pe care se află construcții ridicate fără autorizație legală înainte sau după 1ianuarie 1990, o dovedesc și reglementările din normele metodologice de aplicare unitară a legii nr. 1., aprobate prin H. nr. 2..
A., punctul 10.4 din Normele metodologice prevede că dispoziția din art.1O alin.3 din legea specială instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile, fără a distinge după cum acestea au fost edificate înainte sau după 1 ianuarie
1990.
Din dosarul cauzei rezultă faptul că pârâta C. de C. a edificat fără autorizație de construire și, prin urmare, se poate dispune restituirea în natură a imobilului revendicat.
Interpretarea dată de instanța de fond cu privire la aplicarea art. 10 al in.2 și 3 din L. nr. 1. este contrară legii și raportat la reținerile Î. C. de C. și
Justiție cu privire la acest aspect.
Mai mult, instanța de rejudecare nu a analizat solicitarea reclamantei de restituire în natură a întregului imobil raportat și la interpretarea dată de
Î.C.C.J. cu privire la incidența art.1 alin.2 și 3 din L. nr.(...).
Cu referire la incidența dispozițiilor art.10 alin.5 din L. nr. 1., se arată că prin O. președințială nr. 798/2007 pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Cluj, a admis cererea reclamantei și a dispus încetarea de către pârâți a lucrărilor de construire, reparații și consolidare și a oricăror alte lucrări ce ar schimba starea actuală a construcției Cooperativei de consum din satul D. comuna C., până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr.2137/l17/2006 aflat pe rolul T. C.
În motivarea ordonanței președințiale, instanța de judecată a reținut faptul că: "pârâții au recunoscut că în luna august a acestui an C. de consum a închiriat clădirea cooperativei ... Pârâții au recunoscut de asemenea că în cursul perioadei august-noiembrie acest an, au efectuat lucrări de construire la clădirea închiriată .... aceste lucrări au fost făcute de cooperație împreună cu chiriașii. scopul acestor lucrări este acela de a amenaja în clădire un spațiu comercial funcțional.
La pag. 3, paragraf 5: "apoi, în opinia instanței, este transparentă intenția cooperativei de consum ca prin lucrările de renovare să transforme clădirea într-una funcțională, care ar înlătura aplicabilitatea art. 10 alin.5 din L. nr.1.".
Pentru aceste considerente, în principal, instanța de judecată a dispus ca pârâții să înceteze lucrările de reparații și construire ce ar schimba starea actuală a construcției cooperativei de consum din satul D..
C. de consum a început lucrările de construire ulterior promovării acțiunii civile (2 mai 2007) formulate de către sub semnata pe L. nr. 1., precum a și închiriat o parte din imobil totul ulterior promovării acțiunii civile, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 1., după cum au și recunoscut în dosarul de ordonanță președințială. Deci la data cererii de restituire, chiar și la data introducerii acțiunii, imobilul nu era funcțional, nemaifiind de mult necesar Cooperativei de consum.
Prin urmare imobilul poate fi restituit fie în temeiul art. 10 alin. 1, 2 și
3 din L. nr. 1., fie în temeiul art. 10 alin. 5 din L. nr. 1..
În susținerea restituirii în natură, în totalitate, a imobilului revendicat mai arătă că, potrivit art. l intitulat "Protecția proprietății" din Primul
Protocol adițional la C. E. a D. O.
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilorsale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză deutilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Reclamanta arată că a dovedit în acest dosar că imobilul antecesorului reclamantei, G. P., a fost preluat abuziv de către C. de C., motiv pentru care în calitate de persoană îndreptățită, conform art.4 alin.2 din L. nr. 1. a solicitat restituirea în natură a acestui imobil, acest lucru nefiind posibil.
Mai mult, C. de C., construită pe terenul tatălui său, proprietar de carte funciară, cu materialele rezultate în urma demolării construcțiilor existente la data preluării, anul 1962, pe acest teren, nu a fost și nu este de utilitate publică; C. de C. a fost construită fără autorizație de construire, după cum arată actele depuse de către aceasta prin reprezentanții săi, la dosarul cauzei, și a fost intabulată într-o altă Carte funciară; C. de C. se află într-o stare avansată de degradare, nefiind funcțională. Reparațiile care s-au făcut acestei construcții sunt ulterioare promovării prezentei acțiuni, 2 mai
2007, deci au fost efectuate cu rea-credință și în mod abuziv. Aceste afirmații sunt dovedite și cu O. președințială nr. 798/2007, pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2007 în dosar nr. (...)al T. C.
În concepția Legii nr. 1., precum și a H. nr.498/2003 care cuprinde normele de aplicare unitară a Legii, restituirea imobilelor preluate abuziv se face în primul rând în natură (ex. art. 1 alin. 1, art.7, art.9, art. 10 din Lege, etc.), și numai prin excepție prin echivalent (numai în cazul în care măsura restituirii în natură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege). Această concepție a fost impusă și de U. E., și stipulată expres în Protocolul adițional la C. E. a D. O.
Potrivit Normelor metodologice pct. 10.5 care explică alin.5 al art.10 din Lege: "în cazul în care pe terenul notificat se află edifica te construcții care nu mai sunt necesare unității deținătoare, se poate dispune restituirea și a terenului aferent acestora dacă persoana Îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoarea reală actuală a construcției respective ".
Iar necesitatea la care se referă textul de lege trebuie apreciată la momentul introducerii cererii de restituire. Or în speță, așa cum a dovedit, construcția Cooperativei de C. nu-i mai era necesară acesteia nici chiar la data introducerii acțiunii! aceasta fiind total nefuncțională și neutilizabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 C.pr.civ.
8. Aderarea la apel. În data de (...), pârâta C. de C. C. a depus la dosarul cauzei o „cerere de aderare la apel"; (pag. 17-20), prin care a solicitat admiterea cererii formulate, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul înlăturării obligației de achitare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2677,50 lei, cu respingerea apelului reclamantei ca nefondat.
Se arată că pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, soluția pronunțată fiind în concordanță cu susținerile acesteia în sensul că s-a dispus restituirea în natură în limitele suprafeței de teren de
379 mp.
Referitor la solicitarea reclamantei de a-i fi acordate în compensare construcția nouă, instanța a reținut că nu ar putea fi obligată pârâta la executarea acestei obligații, ci P. comunei C. A., singura parte care a căzut în pretenții este P. comunei C., care poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, se susține că reclamanta trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces, întrucât pârâta nu s-a opusla cele dispuse de instanță în favoarea reclamantei, aceasta fiind, prin urmare, partea căzută în pretenții.
9. Judecata în apel.
Corespunde realității faptul că prin notificarea înregistrată cu nr.
20789 din (...), G. P. a solicitat Prefecturii județului C. emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 47 ari, care se identifică în CF nr. 424 V. comuna C., în prezent ocupat de construcții, respectiv școală și magazin sătesc (f. 30-31 dosar tribunal).
P. județului C. a transmis notificarea numitului G. P., prin care se solicită despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de stat, P. comunei C., spre competentă soluționare, invocând dispozițiile art. 10 și art. 33 din L. nr.
33/2001 (f. 32 dosar).
Ulterior, Primăria comunei C. a transmis aceeași notificare
Cooperativei de C. C., spre soluționare, motivând prin aceea că o porțiune din terenul solicitat este ocupată de această unitate (f. 30 dosar tribunal).
Potrivit CF nr. 424 V., imobilul cu nr. top 251 a avut ca proprietar tabular pe numitul G. P. P., înscris sub B 3, cu titlul de cumpărare.
În conformitate cu dispozițiile încheierii CF nr. 21693 din (...), corpul funciar cu nr. top 251 a fost împărțit în două parcele cu nr. topografice noi, după cum urmează:
- nr. top nou 251/1- arător în suprafață de 45257 mp., reînscris în aceeași carte funciară sub A + 2, în favoarea vechiului proprietar tabular, respectiv G. P. P.
- nr. top nou 251/2 - teren și casă în suprafață de 1500 mp., transcris în CF nr. 1589 V. în favoarea proprietarilor Lupaș V. și Lupaș V..
Ulterior, în baza încheierii CF nr. 8868 din (...), topograficul 251/1 de sub A + 2, a fost împărțit în mai multe parcele, în considerarea titlului de proprietate nr. 2., eliberat de Prefectura Cluj, și anume:
- nr. top cadastral 47/1, arător de 2900 mp., transcris în CF nr.
1430, în favoarea proprietarului Roșca M.;
- nr. top cadastral 472, arător de 7000 mp., transcris în CF nr.
1431, în favoarea proprietarului G. I.;
- nr. top cadastral 47/3, arător de 4800 mp., transcris în CF nr. 1432, în favoarea coproprietarilor G. I. și Roșca M., în cote egale;
- nr. top nou 251/1/1, arător în suprafață de 40237 mp., reînscris în vechea coală funciară sub A + 3, în favoarea vechiului proprietar, respectiv G. P. P.
Prin urmare, potrivit evidențelor de carte funciară, parcela funciară evidențiată sub A + 3 în CF nr. 424 V., cu nr. top 251/1/1, având categoria de folosință arător și suprafața de 40.247 mp., are ca proprietar tabular pe G. P. P., menționat sub B 3.
Potrivit actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor nr. 24 din (...), depuse în copii la filele 17-25 din dosarul tribunalului, proprietarul tabular G. P. P. a decedat în data de (...), moștenitorul său legal și testamentar fiind G. P., în calitate de fiu, care a formulat notificarea și care a decedat ulterior, în data de (...), lăsând ca unic moștenitor, în calitate de fiică, pe reclamanta V. M.
Prin adresa nr. 105 din (...), C. de C. C. comunică reclamantei că are în proprietate magazinul mixt cu bufet D., dobândit prin fuziune cu C. de C.
C., care a edificat această construcție din investiții proprii, în perioada 1960-
1968, pe terenul primit în folosință, sens în care a fost pronunțată o sentință definitivă și irevocabilă, decizia civilă nr.2771/R2005 (f. 29 dosar tribunal).
Prin decizia civilă nr. 2771/R/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr. 16777/2005, consecutiv admiterii recursului declarat de reclamanta C. de C. C., într-o nouă judecată a pricinii pe fond, a fost admisă acțiunea acestei reclamante împotriva pârâților C. Local C. și M. M., constatându-se că pe terenul în suprafață de 880 stj.p., înscris în CF nr. 225 D., cu nr. top
226, reclamanta a edificat o construcție reprezentând magazin mixt și bufet, cu 7 încăperi pe fundație din beton, ziduri din cărămidă și învelitoare din
țiglă profilată. S-a dispus înscrierea construcției în Foaia de avere 225 D., dezmembrarea topograficului 226, conform raportului de expertiză efectuat în cauză și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției, cu titlul de construire, precum și a dreptului de folosință asupra terenului aferent cu nr. top nou 2., în suprafață de 1092 mp., cu titlul de lege.
Prima instanță a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară (f.
83-91, f. 157-160 dosar tribunal). Prin raport se concluzionează în sensul că imobilul supus expertizei face parte din CF nr. 624 V. cu nr. top 621/1/1. Imobilul-construcție întabulat în favoarea pârâtei corespunde ca și descriere cu situația faptică din teren, însă în dosarul nr. 4584/2003, imobilul a fost identificat pe un alt număr topografic decât cel pe care se identifică în realitate, respectiv pe 2., dezmembrat din CF nr. 225 D..
Expertul precizează că suprafața reală de teren este de 961 mp., iar suprafața liberă compactă care se poate restitui este de 379 mp.
Totodată, expertul stabilește valoarea de circulație a construcțiilor demolate (561.670 lei), precum și valoarea de piață a terenului (123.625 lei).
Se precizează că la calculul valorii de circulație al construcțiilor demolate urmează a se aduna și valoarea pietrei, 4 stj. de piatră, cu o valoare de 2537 lei; astfel valoarea construcțiilor demolate este în sumă de
54.117 lei.
În rejudecare, consecutiv desființării cu trimitere la același tribunal, a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară, precizându-se că suprafața totală rezultată din măsurile topografice este de
961 mp, suprafața de teren ocupată de construcțiile existente este 275 mp, iar suprafața de teren liberă și susceptibilă de o restituire în natură este de379 mp, neafectate de căi de acces și amenajări subterane (pag. 90 dosar nr. (...)).
Instanța de apel, în rejudecare, a procedat la o suplimentare a probatoriului prin administrarea unui supliment la raportul de expertiză, în raport cu dispozițiile art. 10.5 din H. nr. 2..
Expertul concluzionează în sensul că valoarea de circulație a construcției noi edificate pe terenul în suprafață de 961 mp, având destinația actuală de „. mixt și bufet";, situat administrativ în vechea comună C., județul C., este de 200.000 lei (46.872 Euro) (pag. 77 dosar).
Ulterior, expertul precizează că valoarea acestei construcții la care se adaugă și șopronul este de 178.000 lei (41.014 Euro) (pag. 99 dosar).
Valoarea de circulație a construcțiilor demolate, edificate pe același teren, a fost stabilită de expert la 47.000 lei (10775 Euro) (pag. 107 dosar).
Martorii audiați în cauză, în fața primei instanțe, confirmă susținerile reclamantei în sensul că, la momentul preluării, pe teren era edificată o casă compusă din două încăperi și grajd, construite din piatră, care după preluare au fost demolate, iar piatra obținută a fost folosită la edificareaconstrucției magazinului și a bufetului existe în prezent pe teren
(pag. 218-222 dosar).
În drept
Potrivit art. 10 alin. 2 din L. nr. 1. republicată, în cazul în care peterenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent";.
Potrivit art. 10 alin. 3 din L. nr. 1. republicată, se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate in condițiile legii dupădata de 1 ianuarie 1990, precum si construcții ușoare sau demontabile.
Potrivit art. 10 alin. 5 din L. nr. 1. republicată, se restituie in natura siterenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, daca persoana îndreptățită achita acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Potrivit art. 10 alin. 10 din L. nr. 1. republicată, în situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cuprinsul Hotărârii nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu referire la art.10 din Lege, se precizează că în ipoteza în care construcțiile preluate abuziv au fost demolate integral, se va dispune restituirea în natură numai a terenului liber, iar pentru construcțiile și terenul imposibil de restituit în natură urmează a se acorda beneficiuloricărora dintre cele două măsuri prevăzute la art. 10 alin. (10) din lege ori a măsurilor reparatorii combinate.
În toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile.
În cazul în care pe terenul notificat se află edificate construcții care nu mai sunt necesare unității deținătoare, se poate dispune restituirea și a terenului aferent acestora dacă persoana îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. D. aferentă construcției se stabilește de unitatea deținătoare pe baza unei expertize extrajudiciare dispuse de aceasta. În toate cazurile această despăgubire nu poate fi mai mică decât valoarea contabilă de înregistrare a construcției în activul patrimonial al unității deținătoare la momentul emiterii deciziei de restituire. O. aplicării acestei măsuri revine exclusiv unității deținătoare.
Reclamanta a susținut că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor art. 10 alin. 2 și 3 din L. nr. 1. este contrară legii, cele două texte normative trebuind interpretarea în sensul că se restituie în natură terenurile pe care se află construcții ridicate fără autorizație legală înainte sau după 1 ianuarie 1990. Or, C. de C. C. a edificat construcțiile în litigiu fără autorizație de construire, astfel că se poate dispune restituirea în natură a imobilului revendicat.
Interpretarea pe care apelanta o dă celor două texte normative mai sus evocate este cea corectă, pentru că dacă intenția legiuitorului a fost de a se restitui în natură inclusiv terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate după data de 1 ianuarie 1990, cu atât mai mult apare obligatorie o restituire în natură a terenurilor pe care s-a construit neautorizat înainte de 1 ianuarie 1990, fiind exceptate de la restituire exclusiv terenurile pe care s-au edificat noi construcții, înainte sau după 1 ianuarie 1990, autorizate.
În cauză însă, noua construcție, astfel cum a fost ea identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară analizat mai sus, a fost edificată în condiții legale.
În acest sens, se statuează prin D. civilă nr. 2. a C. de A. C., irevocabilă, că dovada de luare în folosință nr. 178/(...) a P. comunei C., certifică existența construcției pe terenul în litigiu, edificată pe un teren aparținând domeniului public, și susținută prin înscrisul numit „. general"; care vizează proiectul nr. 926/1961. Instanța evocă, așadar, devizul general și proiectul de construire, ca înscrisuri ce confirmă faptul că S. Român a permis și autorizat edificarea construcției, astfel că ea nu ar putea fi calificată ca o construcție neautorizată în condițiile legii. Or, cele statuate prin hotărârea judecătorească menționată se impune prin efectul pozitiv al efectului autorității de lucru judecat.
Există, așadar, înscrisuri doveditoare care confirmă edificarea construcției în condiții legale, chiar în absența unei autorizații de construire care nu a fost depusă la dosar.
Relevante sub acest aspect sunt și dispozițiile art. 55 din L. nr.
7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, care referindu-se la construcțiile realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991, precizează că dreptul de proprietate asupra acestor construcții se poate înscris în cartea funciară chiar în lipsa unei autorizații de construire, în baza certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în Registrul Agricol, precum și înevidențele fiscale, eliberat de P. unității administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcție.
Legiuitorul acceptă, așadar, cu referire la construcțiile edificate înainte de anul 2001, recunoașterea și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în baza unor înscrisuri care conformă existența și edificarea acestora în condiții legale, chiar în absența unei autorizații de construire, care nu ar mai putea fi identificată și depusă la dosar.
Nu se verifică așadar, ipoteza art. 10 alin. 3 din L. nr. 1., în sensul celor susținute de apelantă.
Cu referire la incidența art. 10 alin. 5 din L. nr. 1., care permite restituirea în natură și a terenurilor care ulterior preluării abuzive s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, Curtea reține, din analiza probelor testimoniale care au fost administrate în primă instanță (pag. 218-222 dosar), precum și din concluziile raportului de analiză tehnică judiciară, faptul că la data notificării, inclusiv la data exercitării prezentei acțiuni civile în justiție, noile construcții edificate pe terenul în litigiu erau nefolosite de proprietar, imobilul nu era funcțional.
Mai mult decât atât, prin O. președințială nr. 798 din (...) (pag. 169 dosar) Tribunalul Cluj a admis cererea reclamantei V. M. și a dispus încetarea lucrărilor de construire, reparații și consolidare, precum și a oricăror alte lucrări care ar schimba starea actuală a construcției
Cooperative de C. din satul D. C. C., până la soluționarea prezentului litigiu.
În considerentele ordonanței președințiale, instanța reține că pârâții au început să efectueze lucrări de construire în perioada august - noiembrie
2007, lucrări făcute de cooperație împreună cu chiriași, în scopul de a amenaja un spațiu comercial funcțional. Motivul determinant pentru admiterea ordonanței președințiale a fost pentru instanță intenția Cooperativei de consum, ca prin lucrările de renovare efectuate în prezent, să transforme clădirea într-una funcțională, care ar înlătura aplicabilitatea art. 10 alin. 5 din L. nr. 1.. În considerarea acestui aspect instanța a dispus încetarea de îndată a lucrărilor de reparație și construire, ce ar schimba starea actuală a construcției.
Se poate reține așadar, că în cauză se verifică ipoteza alin. 5 al art. 10 din L. nr. 1., fiind posibilă și obligatorie restituirea în natură a întregului teren afectat de noile construcții, aflat în folosința Cooperative de consum C., precum și atribuirea noii construcții în compensare ca măsură reparatorie prescrisă prin art. 1 alin. 2 din L. nr. 1..
În acest sens se va admite apelul reclamantei și va fi schimbată hotărârea primei instanțe, fiind obligat deținătorul imobilelor C. comunei C. la restituire, sub condiția obligării reclamantei la despăgubirea aferentă construcției noi, astfel cum a fost ea determinată prin raportul de expertiză tehnică judiciară , analizat mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 5 din L. nr. 1. și Normele metodologice de aplicare unitară a legii.
Pe cale de consecință, se va respinge ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de C. de consum C., și această pârâtă va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel, justificate în sumă de 7230 lei, ea fiind parte căzută în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.
În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta V. M. împotriva sentinței civile nr. 8. oct.2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul că admite în tot acțiunea civilă exercitată de reclamanta V. M. împotriva pârâților C. de C. C., P. C. C. și C. C. prin P. și în consecință: Obligă C. DE C. C. să restituie în natură reclamantei terenul în suprafață reală de 961 mp. din imobilul cu nr. top 251/1/1, înscris în CF
424 V., precum și construcția existentă pe acest teren, având destinația de
"magazine mixt și bufet", situat administrativ în V., comuna C., jud. C.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei C. de C. C. o despăgubire aferentă construcției, în valoare de 29.696 euro, în echivalent lei la data plății.
Obligă pârâta C. DE C. C. să plătească reclamantei 7.230 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Respinge ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de pârâta
C. DE C. C..
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
7 ex.
Jud.fond: F.S.B.
| ← Decizia civilă nr. 3290/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3704/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
