Decizia civilă nr. 1401/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1401/R/2012
Ședința publică din data de 20 martie 2012
I. constituită din: Președinte : A. C.
Judecători : V. M. - președintele Curții de A. C.
D.-L. B. vicepreședinte al Curții de A. C
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva deciziei civile nr. 4. noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții L. ANA D., L. V. C., M. C. M. și D. I. H., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
9 martie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 martie 2012, respectiv 20 martie 2012, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 13 martie 2012, pârâta intimată M. C. M. a depus la dosar concluzii scrise ( filele 36-39 din dosar ).
De asemenea, la data de 14 martie 2012, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise ( filele 40-47 din dosar ).
C U R T E A
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta C. M. in contradictoriu cu paratii L. ANA D., L. V. C., M. C.-M. si D. I.-H. a solicitat instanței, ca prin hotararea ce va pronunța, sa fie obligați paratii sa isi exprime acordul in vederea obținerii autorizației de construire pentru următoarele lucrări de modificare, propuse prin proiectul nr. 1. elaborat de S. B. de P. SRL, a imobilului situat in C.-N., str. C. nr. 26, ap. 1, jud. C., inscris in CF nr. 7715 C., nr. top 11045/1 si 11045/2/1, constând in: executarea unui gol nou in peretele exterior pentru crearea unui nou acces; executarea la accesul existent a unui parapet de zidărie de 90 cm inaltime si realizarea in locul accesului a unui gol de geam; executarea unui gol in peretele dintre bucătărie si camera si a unui gol intre camera si holul nou creat; închiderea ușii existente de la bucătărie si compartimentarea cu un perete ușor a unui hol si a unei bai din spațiul aferent celei de-a doua camere, in caz contrar hotărârea ce se va pronunța sa tina loc de consimtamant, cu cheltuieli de judecata in caz de opoziție la admiterea actiunii.
Parata M. C. M. a formulat cerere reconventionala.
Prin Sentința civilă nr. 6934/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N.,s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții L. Ana D., L. V. C., M. C.-M. și D. I.-H., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta, reclamanta reconvenționala M. C.-M. în contradictoriu cu reclamanta, au fost obligați pârâții să își exprime acordul în vederea obținerii de către reclamanta a autorizației de construire pentru lucrările de modificare a apartamentului nr. 1,situat în imobilul din C.-N., str. C. nr. 26, propuse prin proiectul nr. 1. elaborat de SC B. de P. SRL, constând în: executarea unui gol nou în peretele exterior pentru crearea unui nou acces; executarea la accesul existent a unui parapet de zidărie de 90 cm înălțime și realizarea în locul accesului a unui gol de geam; executarea unui gol în peretele dintre bucătărie și cameră și a unui gol între cameră și holul nou creat; închiderea ușii existente de la bucătărie și compartimentarea cu un perete ușor a unui hol și a unei băi din spațiul aferent celei de-a doua camere, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea principală vizând pronunțarea sentinței care să țină loc de consimțământ, a fost obligată reclamanta să îndepărteze polistirenul montat pe pereți, în camerele apartamentului său, în integralitate, și să execute lucrările de: desfacere a tencuielilor pereților și tavanelor până la elementele structurii de rezistență, curățare de mortar a rosturilor zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm, executarea de tencuieli asanante și zugrăvirea cu zugrăveli permeabile, precum și montarea, în pereți, de dispozitive de aerisire confecționate din PVC; s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții din cererea reconvenționala precizată, s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și pârâta reclamantă reconvenționala.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
R. este proprietara apartamentului nr. 1 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 26, jud. C., conform extrasului CF de la fila 15, pârâta M. C.-M. este proprietara apartamentului nr. 6, pârâții L. Ana D. și L. V. C. sunt proprietarii apartamentului nr. 3, iar pârâtul D. I.-H. este proprietarul apartamentului nr. 7 din acelasi imobil.
În calitate de proprietar, reclamanta urmărește executarea unor lucrări de modificare a apartamentului proprietatea sa, constând în executarea unui gol nou în peretele exterior pentru crearea unui nou acces, executarea la accesul existent a unui parapet de zidărie de 90 cm înălțime și realizarea în locul accesului a unui gol de geam, executarea unui gol în peretele dintre bucătărie și camera și a unui gol între camera și holul nou creat, închiderea ușii existente de la bucătărie și compartimentarea cu un perete ușor a unui hol și a unei băi din spațiul aferent celei de-a doua camere, pentru realizarea carora și-a procurat acordurile, certificatul de urbanism, avizele și documentația pentru obținerea autorizației de construire, întocmită de către SC B. de P. SRL și SC V. Com SRL, anexate în copie la filele 11-37 dos.
În scopul obținerii autorizației de construire, având în vedere dispozițiile Legii nr. 50/1991 și art. 12 din L. nr. 2., reclamanta a solicitat acordul vecinilor, dintre care pârâții au refuzat, condiționând exprimarea acordului de rezolvarea problemelor cu igrasia, astfel cum rezultă din Încheierea de certificare nr. 13560/(...), întocmita de N. public D. Iorga - f. 8 dos.
Conform concluziilor raportului de expertiza tehnică în specialitate construcții administrat în cauza (f. 122-134 dos.), întocmit de expert tehnic judiciar F.-C. C., igrasia invocată de pârâți există, afectează părțile indivize comune ale imobilului și reprezintă un fenomen evolutiv, însă rezistența, stabilitatea și siguranța în exploatare a clădirii nu este afectată în niciun fel de modificările ce se doresc a fi realizate la apartamentul nr. 1, pe baza proiectului întocmit de către SC birou de P. SRL si SC V. Com S.
Prin aceeași lucrare tehnică s-a concluzionat că igrasia în apartamentul nr. 1 și în zonele comune de la parter au apărut din mai multe cauze, respectiv: datorită faptului că în camerele de la parter, pereții exteriori au fost placați cu polistiren expandat și încăperile nu au fostîncălzite; din cauza ascensiunii capilare a apei din terenul de fundare în elementele de construcție; datorită amenajării unor încăperi de baie în apartamentele situate deasupra spațiilor de folosință comună, fără realizarea unor izolații corespunzatoare, precum și din cauza neetanșeității instalațiilor de canalizare și de colectare a apelor pluviale.
Rezultă așadar că ceea ce i se poate imputa reclamantei, pârâta reconvențională, în apariția și extinderea igrasiei este exclusiv placarea pereților exteriori cu polistiren, în condițiile în care locuința nu a fost încălzită, celelalte cauze fiind străine de vreo acțiune ori inacțiune a sa, de care ar fi fost ținută.
În același timp, prin raportul de expertiză au fost identificate modalitățile de înlăturare a igrasiei, respectiv a cauzelor care au produs-o și efectelor ei și anume: îndepărtarea polistirenului montat pe pereți, în integralitate, executarea lucrărilor de desfacere a tencuielilor pereților exteriori și tavanelor, până la elementele structurii de rezistență, curatarea de mortar a rosturilor zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm, spălarea de praf cu apă și uscarea cu aer comprimat, executarea de tencuieli asanante și zugrăvirea cu zugrăveli permeabile, precum și montarea, în pereți, de dispozitive de aerisire confecționate din PVC, operațiuni care trebuie realizate și la exterior; în zonele afectate de infiltrații datorită ascensiunii capilare, desfacerea tencuielilor existente, curățarea de mortar a rosturilor zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm, hidrofobizarea pereților în secțiunea de la baza acestora printr-o metoda agrementată tehnic în condițiile legii, montarea dispozitivelor de aerisire confecționate din tuburi PVC și realizarea tencuielii asanante și zugrăveli permeabile; realizarea de termoizolații la pereții și tavanele care separă spațiile de folosință comună neîncălzite de spațiile de locuit încălzite; încălzirea tuturor spatiilor de locuit, astfel incat temperatura in elementele de construcții sa se situeze deasupra punctului de roua; asigurarea ventilării permanente si corespunzatoare a spatiilor de locuit si a spatiilor de folosința comuna si realizarea verificării minuțioase a tuturor instalațiilor sanitare, a jgheaburilor si burlanelor construcției si asigurarea etanseitatii acesteia.
In drept, potrivit art. 480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, respectiv de a nu aduce atingere drepturilor si libertăților celorlalți, conform art. 57 din Constituția R.iei.
In acelasi timp, potrivit art. 588 C. civ., legea supune pe proprietari la osebite obligații unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție între dânșii, iar in materie de coproprietate, cum este cazul și in speța de față, în ce privește părțile indivize comune ale imobilului, cum sunt zidurile exterioare, despărțitoare, spatiile de folosința comuna, instalațiile sanitare comune, jgheaburile si burlanele, coproprietarii au dreptul de a le poseda si utiliza fără a aduce atingere drepturilor concurente, de a exercita aceste atribute pentru utilizarea bunului principal, in acord cu interesul celorlalți coproprietari, si de a suporta deopotrivă cheltuielile cu administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune.
In acest context, instanța a apreciat că atât reclamanta are dreptul de a obține acordul vecinilor sau cu privire la modificările ce urmărește sa realizeze in apartamentul sau, refuzul lui fiind abuziv in condițiile in care aceste lucrări nu aduc atingere dreptului lor de proprietate concurent, insă și parata, reclamanta reconvențională este indreptațită să pretindă reclamantei executarea lucrărilor care se impun pentru înlăturarea igrasiei, în limita in care îi este imputabilă acesteia, respectiv pentru placareapereților cu polistiren și lăsarea locuinței neîncălzită, conform art. 998, 999
C. civ.
In ce privește pretenția reclamantei ca hotărârea judecătorească să
țină loc de consimțămant al pârâților, instanța a retinut că cererea reclamantei este lipsită de suport legal și s-a impus a fi respinsă ca atare. Și este așa întrucât acordul pretins nu poate fi exprimat decât de proprietarii vecini, al căror refuz poate fi cenzurat prin hotărare judecătorească, ce se aduce la îndeplinire de bunăvoie, ori prin aplicarea dispozițiilor legale incidente.
De asemenea, cum nu se pot reține în sarcina reclamantei, pârâta reconvențională toate cauzele igrasiei existente la imobil, respectiv la părțile indivize comune ale acestuia, reclamanta a fost obligată doar la executarea lucrărilor pentru îndepărtarea igrasiei în limita în care a fost cauzată de acțiunea/inacțiunea sa, celelalte masuri de înlăturare fiind în sarcina tuturor proprietarilor, inclusiv ale paratei, reclamanta reconvențională, drept care celelalte pretenții au fost respinse ca neîntemeiate.
Dată fiind soluția asupra căreia instanța s-a oprit, in temeiul art. 276
C. proc. civ, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta și pârâta, reclamantă reconvențională.
Prin decizia civilă nr. 4. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte apelul declarat de pârâta M. C. M., împotriva Sentinței civile nr. 6934/(...), pronunțată în dosarul civil nr.26.(...) al J. C.-N., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat reclamanta C. M. ca la exteriorul apartamentului său să desfacă tencuielile exterioare, să curețe de mortar rosturile zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm și care se vor spăla și usca cu jet de aer comprimat; suprafața astfel pregătită se va tencui cu tencuieli asanate decorative sau cu tencuieli asanate simple zugrăvite cu zugrăveli permeabile, iar în zonele afectate de infiltrații datorate ascensiunii capilare, respectiv în zonele din interiorul apartamentului acesteia, să desfacă tencuielile existente și să curețe rosturile din zidărie de mortar pe o adâncime de 2-3 cm, să realizeze o hidrofobizare a pereților în secțiunea de la baza acestora folosind o metodă care a fost agrementată tehnic în condițiile legii, să monteze dispozitive de aerisire confecționate din tuburi PVC și să realizeze o tencuială asanată și zugrăveli permeabile.
S-a respins apelul declarat de reclamanta C. M., împotriva Sentinței civile nr.6934/(...), pronunțată în dosarul civil nr. 26.(...) al J. C.-N..
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A fost obligată intimata C. M. să achite apelantei M. C. M. suma de
632,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ce privește apelul declarat de reclamanta C. M. tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obligația statuată de prima instanță în sarcina paraților, de a-și exprima acordul în vederea obținerii de către reclamantă a autorizației de construire pentru lucrările de modificare a apartamentului proprietatea sa, este o obligație de a face .
În situația în care debitorul unei obligații de a face refuză executarea de bună-voie a acesteia, există mijloace legale de care creditorul se poate prevala, respectiv dispozițiile art.580 2C., și care asigură aducerea la îndeplinire a unei astfel de obligații.
Ca atare, este neîntemiată prima critică a apelantei reclamante privind faptul că, în lipsa unei hotărari care să suplinească consimțămantul paraților și în ipoteza în care aceștia nu își vor da acordul de bună-voie pentru obținerea autorizației de construire necesară efectuării lucrărilor de modificare a apartamentului, hotărarea pronunțată rămane lipsită de conținut și nu ar putea fi pusă în aplicare.
T. a reținut totodată că nu pot fi primite nici criticile din apelul reclamantei, referitoare la faptul că prima instanță a obligat-o la efectuarea unor reparații care nu îi sunt imputabile și că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, raportul de expertiză efectuat în cauză a evidențiat mai multe cauze care au condus la apariția igrasiei în apartamentul nr. 1 și în zonele comune de la parter, respectiv: datorită faptului că în camerele de la parter, pereții exteriori au fost placați cu polistiren expandat și încăperile nu au fost încălzite; din cauza ascensiunii capilare a apei din terenul de fundare în elementele de construcție; datorită amenajării unor încăperi de baie în apartamentele situate deasupra spațiilor de folosință comună, fără realizarea unor izolații corespunzatoare, precum și din cauza neetanșeității instalațiilor de canalizare și de colectare a apelor pluviale.
Contrar susținerilor apelantei reclamante, dintre cauzele expuse anterior, prima instanță a reținut culpa reclamantei numai în ce privește placarea pereților cu polistiren expandat și neîncălzirea încăperilor și a dispus obligarea acesteia la efectuarea anumitor reparații, așa cum rezultă în mod clar din cuprinsul hotărarii dar în nici un caz, așa cum susține apelanta, la repararea întregii construcții.
Apoi, s-a constatat că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art.998,999 C.
In cadrul răspunderii civile delictuale , o faptă este ilicită cand este potrivnică legii și normelor de conviețuire socială, și cand ea încalcă, totodată, un drept subiectiv sau cel putin un interes al altuia, interes care să nu contravină legii sau moralei.
Justiția recunoaște vecinilor dreptul de a pretinde încetarea tulburărilor ce li se aduc prin încălcarea obligației generale de bună vecinătate, chiar și atunci când aceasta nu reprezintă și o încălcare a unor prevederi legale exprese. Fundamentul limitărilor legale referitoare la raporturile de vecinătate îl constituie prevederile art. 44 alin. 7 din Constituție, conform cărora, dreptul de proprietate obligă și la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Textul constituțional exprimă ideea că aceste raporturi de vecinatate reprezintă o limitare a exercițiului dreptului de proprietate, cu finalitatea asigurării unei toleranțe pașnice comune. Pe de altă parte, și art.57 din Constituție impune o limită legală a exercitării drepturilor și libertăților, în sensul de a nu încălca drepturile și libertățile celorlalți.
Însăși reclamanta acceptă, așa cum se arată în cadrul motivelor de apel, că dintre cauzele igrasiei identificate de expert, cea legată de placarea cu plăci de polistiren îi poate fi imputabilă. Este tocmai ceea ce a reținut, în mod corect, instanța de fond ca reprezenatnd fapta ilicită.Culpa reclamantei este evidentă în această situație, răspunderea civilă delictuală fiind angajată chair petru culpa cea mai ușoară.
Prejudiciul constă în producerea igrasiei , chiar dacă la aceasta au mai contribuit și alți factori, identificați în raportul de expertiză, iar legăturade cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a fost pusă în evidență de aceeași lucrare tehnică.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 C. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă C. M., împotriva Sentinței civile nr.6934/(...), pronunțată în dosarul civil nr. 26.(...) al J. C.-N..
În ce privește apelul declarat de pârâta M. C. M. tribunalul a apreciat că acesta este parțial întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum s-a arătat cu ocazia analizării apelului reclamantei, raportul de expertiză întocmit de ing. F. C. C. a concluzionat că igrasia de la imobilul în litigiu, care afectează și părțile comune indivize are mai multe cauze, prezentate în mod detaliat.
În același timp, au fost identificate și modalitățile de înlăturare a igrasiei, în funcție de cauza care a favorizat apariția acesteia.
În ce privește prima cauză reținută de expert care, așa cum corect a apreciat și prima instanță , este imputabilă reclamantei C. M., s-a arătat că se impune îndepărtarea polistirenului montat pe pereți în integralitate, desfacerea tencuielilor de la pereții exteriori și de la tavane pană la elementele structurii de reziszență , curățarea de mortar a rosturilor zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm și spălarea și uscarea cu jet de aer comprimat; executarea de tencuieli asanate la pereți și tavane, zugrăvirea cu zugrăveli permeabile, pentru uscarea zidăriei în profunzime, montarea în pereți de dispozitive de aerisire a acesteia, confecționate din tuburi PVC, la exterior de impune desfacerea tencuielilor exterioare, curățarea de mortar a rosturilor zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm și spălarea și uscarea cu jet de aer comprimat tencuirea suprafaței astfel pregătite cu tencuieli asanate decorative sau cu tencuieli asanate simple zugrăvite cu zugrăveli permeabile.
În legătură cu cauza de apariție a igrasiei în zonele afectate de infiltrații datorate ascensiunii capilare, s-a precizat că se impune desfacerea tencuielilor existente și curățarea rosturilor din zidărie de mortar pe o adâncime de 2-3 cm, realizarea unei hidrofobizări a pereților în secțiunea de la baza acestora folosind o metodă care a fost agrementată tehnic în condițiile legii, montarea de dispozitive de aerisire confecționate din tuburi PVC și realizarea unei tencuieli asanate și zugrăveli permeabile .
Din schița cuprinsă în anexa nr.2 la raportul de expertiză (f.131 dosar fond), a reieșit că igrasia produsă de infiltrațiile capilare a afectat și o parte din interiorul apartamentuluinr.1, proprietatea reclamantei C. M., în zonele evidențiate de expert cu coloarea albastră pe această schiță.
Drept urmare, chiar dacă aceste infiltrații nu se datorează faptei reclamantei, se impune ca ea să efectueze, în interiorul apartamentului său , lucrările necesare pentru înlăturarea igrasiei întrucat, în caz contrar, igrasia se va extinde, ea reprezentand un fenomen evolutiv, astfel cum expertul a menționat la pct.1 al concluziilor sale.
Pe de altă parte, se constată că prima instanță a dispus ca reclamanta să efectueze doar în interiorul apartamentului ei, lucrările precizate de expert ca necesare pentru înlăturarea igrasiei produse prin placarea polistirenului , cu toate că în raportul de expertiză s-au menționat ca fiind necesare și lucrări la exteriorul imobilului.
În ce privește reparațiile la exteriorul clădirii, tribunalul a apreciat că se impune ca reclamanta să le realizeze pe acelea care sunt aferente exteriorului apartamentului ei, în condițiile în care din cuprinsul cărții funciare colective a imobilului în litigiu, nu rezultă că pereții exteriori ar constitui părți comune indivize.
Ca atare, tribunalul a apreciat că este întemeiată critica paratei apelante ca, alături de lucrările dispuse de către prima instanță în sarcina reclamantei, aceasta să fie ținută să efectueze la exteriorul apartamentului său următoarele lucrări : să desfacă tencuielile exterioare, să curețe de mortar rosturile zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm și care se vor spăla și usca cu jet de aer comprimat; suprafața astfel pregătită se va tencui cu tencuieli asanate decorative sau cu tencuieli asanate simple zugrăvite cu zugrăveli permeabile, iar în interiorul apartamentului ei, în zonele afectate de infiltrații datorate ascensiunii capilare, să desfacă tencuielile existente și să curețe rosturile din zidărie de mortar pe o adâncime de 2-3 cm, să realizeze o hidrofobizare a pereților în secțiunea de la baza acestora folosind o metodă care a fost agrementată tehnic în condițiile legii, să monteze dispozitive de aerisire confecționate din tuburi PVC și să realizeze o tencuială asanată și zugrăveli permeabile.
Nu este întemeiată însă solicitarea paratei apelante referitoare la obligarea reclamantei să contribuie la realizarea termoizolațiilor la pereții
și tavanele care separă spațiile de folosință comună neîncălzite de spatiile de locuit încălzite, întrucat revine tuturor coproprietarilor obligația de a suporta cheltuielile de întreținere a spațiilor ce constituie părți comune indivize , direct proporțional cu partea fiecăruia sau cu valoarea ori întinderea bunului principal pentru a cărui utilizare este destinat bunul aflat în coproprietate forțată.
De asemenea nu poate fi primită nici solicitarea referitoare la obligarea paratei apelante M. C. M. la exprimarea acordului în vederea obținerii de către reclamanta C. M. a autorizației de construire, condiționat de efectuarea, în prealabil de către aceasta din urmă, a lucrărilor necesare înlăturării ingrasiei întrucat această pretenție este lipsită de un suport legal . În același timp, în cazul în care reclamanta C. M. nu își îndeplinește de bună voie obligația de a realiza lucrările stabilite de instanțele de judecată, parata poate recurge la executarea silită a acestei obligații, avand la dispoziție mijloace legale în acest sens.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 C. tribunalul a admis în parte apelul declarat de pârâta M. C. M., împotriva Sentinței civile nr.
6934/(...), pronunțată în dosarul civil nr.26.(...) al J. C.-N., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat reclamanta C. M. ca la exteriorul apartamentului său să desfacă tencuielile exterioare, să curețe de mortar rosturile zidăriei pe o adâncime de 2-3 cm și care se vor spăla și usca cu jet de aer comprimat; suprafața astfel pregătită se va tencui cu tencuieli asanate decorative sau cu tencuieli asanate simple zugrăvite cu zugrăveli permeabile, iar în zonele afectate de infiltrații datorate ascensiunii capilare, respectiv în zonele din interiorul apartamentului acesteia, să desfacă tencuielile existente și să curețe rosturile din zidărie de mortar pe o adâncime de 2-3 cm, să realizeze o hidrofobizare a pereților în secțiunea de la baza acestora folosind o metodă care a fost agrementată tehnic în condițiile legii, să monteze dispozitive de aerisire confecționate din tuburi PVC și să realizeze o tencuială asanată și zugrăveli permeabile; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În temeiul art. 274 C. a obligat intimata C. M. să achite apelantei M. C. M. suma de 632,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentand taxă de timbru, timbre judiciare și onorariu avocațial , achitate în apel (f.18, 22,35).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. M. solicitândmodificarea deciziei civile nr. 4. a T. C. în sensul admiterii apelului reclamantei
și respingerii apelului pârâtei M. C. M., cu cheltuieli de judecată în recurs șiapel.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ în ipoteza în care pârâții nu se vor prezenta la notar pentru exprimarea acordului, decizia este nelegală.
În speță este vorba de exprimarea consimțământului, adică de o chestiune subiectivă, materializată în semnarea unui acord, fiind discutabil cum ar putea fi executată silit această hotărâre.
În ipoteza în care pârâții nu se vor prezenta la notar pentru exprimarea acordului hotărârea va fi golită de conținut și imposibil de pus în executare, neexistând posibilitatea aducerii forțate a pârâților la notar, iar în ipoteza absurdă a aducerii acestora în mod forțat, nu ar putea fi obligați să semneze acordul.
I. de judecată poate pronunța o hotărâre care să suplinească acordul în cazul neexprimării în mod voluntar a pârâților în acest sens.
Referitor la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale prin prisma art. 998, 999 Cod civil, aceasta trebuia respinsă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
R. este de acord să înlăture cauza igrasiei care îi este imputabilă, respectiv placarea pereților cu polistiren prin efectuarea operațiunii inverse, aceea de desfacere a plăcilor de polistiren. O. altă obligație suplimentară este lipsită de temei legal întrucât există cauze multiple ale producerii igrasiei, unele imputabile tuturor coproprietarilor iar altele având cauze naturale.
Acest aspect rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul tehnic F. C. C., expertul identificând 4 cauze ale igrasiei dintre care doar una poate fi pusă în sarcina reclamantei.
Una dintre persoanele răspunzătoare de cauzele igrasiei este însăși pârâta M. C. M. care și-a amenajat încăperi de baie într-o manieră defectuoasă fără a realiza instalațiile corespunzătoare.
R. nu poate fi obligată să înlăture și igrasia care a afectat și părțile comune ci doar cea care a afectat apartamentul al cărui proprietar este.
În concluzie nu există faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate și vinovăție, condițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală nefiind întrunite.
Referitor la prevederile art. 36 din L. nr. 50/1991 și Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari din anexa nr. 2 a Legii nr. 50/1991 s-a arătat că au fost abrogate prin L. nr. 2..
Un alt aspect important s-a învederat a fi acela că cererea reconvențională este formulată de un singur coproprietar, fără ca ceilalți coproprietari să împărtășească sau să susțină acest punct de vedere.
I. de apel obligă reclamanta să efectueze reparații chiar și atunci când acceptă că aceasta nu se află în culpă, astfel cum rezultă din motivarea deciziei.
Totodată instanța de apel a obligat-o pe reclamantă să efectueze și reparații exterioare apartamentului cu motivarea că din cuprinsul CF nu rezultă că pereții exteriori ar constitui părți indivize comune. F. unei clădiri este privită ca un ansamblu unitar, chiar dacă imobilul are mai multe apartamente și mai mulți coproprietari, dreptul de coproprietate indiviză existând și cu privire la pereții exteriori chiar dacă dintr-un viciu la întabulare acest aspect nu este trecut în CF.
În ceea ce privește apărarea pârâtei M. C. în sensul că improvizarea unei camere de baie în propria locuință și infiltrațiile de apă ce derivă de aicinu o afectează pe reclamantă, apartamentul său fiind situat diametral opus față de cel al reclamantei conduce la concluzia că nici igrasia din apartamentul reclamantei nu o afectează pe pârâtă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.
În apărare, pârâta M. C. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii reclamantei privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ, soluția este legală, fiind vorba despre o obligație de a face care poate fi pusă în executare în baza prevederilor art. 5802C., existând deci mijloace legale de care creditorul se poate prevala. În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale care a condus la admiterea cererii reconvenționale s-a învederat că în mod corect s-a apreciat în acest sens de către instanța de apel. R. acceptă că din cauzele igrasiei identificate de expert cea legată de placarea cu plăci de polistiren îi poate fi imputabilă, acest aspect fiind reținut de către instanța de fond ca reprezentând fapta ilicită. Culpa reclamantei este evidentă, răspunderea civilă delictuală fiind angajată chiar pentru culpa cea mai ușoară. Prejudiciul constă în producerea igrasiei, chiar dacă la aceasta au mai contribuit și alți factori identificați în raportul de expertiză. Igrasia a afectat atât pereții interiori ai apartamentului reclamantei cât și partea exterioară a apartamentului conform fotografiilor depuse la dosar, igrasia fiind un fenomen care se extinde. Igrasia a afectat nu numai apartamentul reclamantei ci și zonele comune, aspect care rezultă de asemenea din raportul de expertiză. Faptul că ceilalți coproprietari nu au formulat nicio poziție în dosar nu poate fi interpretat în sensul că aceștia nu au împărtășit poziția pârâtei M. Important de subliniat este faptul că reclamanta a fost obligată la efectuarea reparațiilor din interiorul și exteriorul propriului apartament, nu și la efectuarea celorlalte reparații solicitate de către pârâtă. S-a precizat și faptul că pârâta are în proprietate și apartamentul nr. 5 din imobil care este situat exact deasupra apartamentului reclamantei, referitor la existența unei băi improvizate arătându-se că lucrările au fost efectuate legal. La data de (...) au fost depuse concluzii scrise de către pârâta M. C. M., la data de (...) fiind depuse concluzii scrise și de către reclamanta recurentă C. M.. Analizând recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva decizieicivile nr. 491 din (...) a T. C., Curtea reține următoarele: Prin cererea de recurs a fost criticat modul de solutionare de catre instanta de apel a doua probleme de drept deduse judecatii, acestea urmand a fi analizate distinct: 1. Posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de consimtamant Prin cererea de chemare in judecata reclamanta C. M. a formulat si un petit avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de consimtamantul paratilor, in ipoteza in care acestia nu se vor prezenta la notar pentru exprimarea acordului solicitat de reclamanta si la exprimarea caruia au fost obligati prin sentinta pronuntata de judecatorie. Cu opinie majoritara Curtea apreciaza ca in mod corect au statuat instantele de fond ca aceasta cerere nu este admisibila in actualul cadru legislativ incident in cauza, de altfel reclamanta neindicand niciodata peparcursul procesului care ar fi un posibil temei de drept care sa sustina acesta cerere. Asa cum s-a aratat de catre instantele de fond, C. de procedura civila in vigoare ofera printr-o reglementare expresa si detaliata care este calea de urmat in cazul neindeplinirii de buna voie a obligatiilor de a face, in acest sens fiind sectiunea a IV-a din capitolul VI, intitulata „ Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face";. Textul de lege aplicabil situatiei deduse judecatii este art.5803C., iar nu cel indicat de tribunal, text care prevede urmatoarele: "(1) Daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. I. sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa plateasca, in favoarea statului, o amenda civila de la 20 lei la 50 lei, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu. (2) Daca in termen de 6 luni debitorul nu va executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, la cererea creditorului, instanta care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere in favoarea statului va fixa suma datorata statului cu acest titlu, prin incheierea irevocabila, data cu citarea partilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei prevazute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; in acest din urma caz, dispozitiile art. 574 sunt aplicabile in mod corespunzator. (3) Amenda civila va putea fi anulata, in tot sau in parte, ori redusa, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu sau, dupa caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestatie la executare. (4) Incheierile date in conditiile prezentului articol sunt executorii si se comunica din oficiu, prin grija grefierului de sedinta, organelor fiscale competente in vederea executarii silite, potrivit C.ui de procedura fiscala. (5) Pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."; Textul a fost introdus prin O. G. nr.138/2000, fiind apoi modificat prin L. nr.459/2006. Este adevarat ca, asa cum sustine reclamanta, in cazul in care paratii vor refuza sa se prezinte benevol la notar pentru a-si exprima acordul la care au fost obligati prin sentinta civila nr.6. a J. C.-N., ramasa irevocabila in ceea ce priveste aceasta obligatie stabilita in sarcina paratilor, din cauza naturii obligatiei, acestia nu vor putea fi adusi in mod fortat la notar pentru a-si exprima acordul despre care s-a facut vorbire mai sus. Aceasta nu echivaleaza insa cu golirea de continut a sentintei prin care in sarcina paratilor a fost stabilita o obligatie de a face, si nici cu imposibilitatea de punere in executare a sentintei, problema fiind rezolvata explicit de prevederile legale redate mai sus. Astfel, in aceasta situatie, in care obligatia nu poate fi indeplinita de o alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile. In acest sens, creditorul trebuie se se adreseze instantei, care prin incheiere irevocabila, cu citarea partilor, il poate obliga pe debitor la plata unei amenzi civile, pana la executarea obligatiei stabilite prin titlul executoriu. Alineatul 2 al art.580 ind.3 detaliaza cum se finalizeaza aceasta procedura, stabilind si faptul ca pentru acoperirea prejudiciilor cauzate creditorului prin neindeplinirea obligatiei acesta poate cere obligareadebitorului la daune interese, in ceea ce priveste regimul acestora fiind aplicabile prevederile art.574 C. Din analiza acestui text de lege rezulta fara putinta de tagada ca problema executarii silite a unor obligatii de a face stabilite prin titlu executoriu, chiar a acelora care nu pot fi aduse la indeplinire de alta persoana decat debitorul este rezolvata in mod expres de legiuitor, neexistand deci nici un motiv de a proteja interesele creditorului in alta modalitate, mai ales cand solutia propusa are la baza numai considerente de oportunitate care pot face eventual obiectul unei propuneri de lege ferenda si nu mai mult. Situatia din speta nu este identica cu situatia in care, in cazul incheierii unei promisiuni bilaterale de vanzare cumparare una dintre parti refuza perfectarea contractului in forma autentica prevazuta de lege in vederea transferarii dreptului de proprietate, si aici fiind vorba tot despre o obligatie de a face care a luat nastere in temeiul promisiunii de vanzare cumparare. M.ivul pentru care in acest caz, initial in temeiul art.1073,1077 C., iar apoi in temeiul Legii nr.247/2005, s-a apreciat admisibila pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare cumparare este acela al respectarii principiilor executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a pagubelor, aceste principii nefiind incidente insa in cauza care face obiectul acestui dosar, aflandu-ne pe taram delictual, iar nu contractual. Reglementarea in mod diferit a unor exceptii de la regula este permisa si intalnita in multiple situatii, fara ca altfel sa se ajunga la aplicarea normelor edictate pentru aceste situatii de exceptie si in celelalte cazuri, cand raman aplicabile normele generale, aceasta fiind semnificatia principiului specialia generalibus derogant. 2. Indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale in persoana reclamantei C. M.-art.998,999 C. Fara a mai face analiza teoretica a conditiilor raspunderii civile delictuale, aceasta fiind deja facuta temeinic de instantele de fond, nefiind contestata de parti, vom analiza doar aspectele din decizie criticate in recurs. Prin cererea de recurs reclamanta critica modul de solutionare a apelului paratei reclamante M. C., apelul acesteia fiind admis partial, reclamanta parata C. M. fiind obligata sa efectueze si lucrarile indicate in lucrarea de specialitate efectuata in cauza ca fiind necesare pentru a inlatura și igrasia provenita din infiltratiile cauzate de ascensiunea capilara, desi se precizeaza ca nu se datoreaza faptei reclamantei. R. isi asuma raspunderea pentru pagubele pricinuite prin montarea placilor de polistiren pe peretiii exteriori ai apartamentului sau. Referitor la chestiunea care face obiectul recursului, prima instanta, avand din vedere concluziile expertizei intocmite de expertul judiciar F. C. C., a concluzionat in sensul ca nu poate fi imputata reclamantei aparitia si extinderea igrasiei din cauza ascensiunii capilare si nici din cauza amenajarii unor incaperi de baie fara realizarea unor izolatii corespunzatoare, aceste cauze fiind straine de vreo actiune sau inactiune a sa. Singura fapta imputabila reclamantei este placarea peretilor exteriori ai apartamentului sau cu polistiren, pentru consecintele cauzate de aceasta fiind obligata sa raspunda in temeiul art.998,999 C. Curtea apreciaza ca in mod corect a stabilit prima instanta limitele in care poate fi angrenata raspunderea civila a reclamantei, aceasta neputand fi tinuta sa repare ca urmare a angrenarii raspunderii sale civile decat prejudiciile cauzate de fapta sa. Ori, asa cum au retinut si prima instanta siinstanta de apel, pagubele cauzate de ascensiunea capilara nu pot fi puse in sarcina reclamantei, fiind independente de vointa sa, cu toate acestea instanta de apel apreciind eronat ca raspunderea civila a reclamantei poate fi angrenata si in aceasta situatie. Referitor la limitele in care prima instanta a dispus obligarea reclamantei la reparatii, contrar celor retinute prin decizia atacata, din dispozitivul sentintei civile nr.6. a J. C.-N. nu rezulta ca reclamanta ar fi fost obligata sa efectueze lucrarile indicate in expertiza doar in interiorul apartamentului, obligatia stabilita in sarcina acesteia fiind de „. a polistirenului montat pe pereti si de executare a lucrarilor de desfacere a tencuielilor peretilor si tavanelor etc., nicaieri nefiind facuta mentiunea de pereti interiori sau exteriori. Lucrarile privesc deci atat peretii interiori cat si cei exteriori, conform expertizei avute in vedere de instanta la pronuntarea solutiei, al carei continut este redat partial in considerentele sentintei. Lamurirea faptului daca partea exterioara a peretilor apartamentului reclamantei face parte din partile indivize comune ale cladirii sau este vorba de proprietatea reclamantei, facand parte din apartamentul acesteia, nu are relevanta in cauza, reclamanta fiind oricum obligata in temeiul art.998, 999 C.civ, sa efectueze reparatiile si la partea exterioara a peretilor apartamentului, tencuielile exterioare deteriorandu-se tot din cauza faptei reclamantei de a placa peretii exteriori ai apartamentului sau cu polistiren, asa cum rezulta din expertiza administrata in cauza. Prin urmare, in temeiul art.312 alin.3 C. Curtea va admite în parte recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva deciziei civile nr. 491 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va modifica în sensul că in temeiul art.296 C. va respinge apelul declarat de pârâta M. C. M. împotriva sentinței civile nr. 6934/(...) a J. C.-N., care va fi mentinuta. Se vor mentine celelalte dispoziții ale deciziei, cu excepția obligației de achitare a cheltuielilor de judecată în favoarea apelantei M. C. M., cheltuielile de judecată în apel compensându-se raportat la dispozitiile art.276 C. In temeiul art.274,276 C.pr.civ instanta va obliga recurenta la plata în favoarea intimatei M. C. M. a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, recurenta nefacand dovada cheltuielilor de judecata solicitate. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva deciziei civile nr. 491 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta M. C. M. împotriva sentinței civile nr. 6934/(...) a J. C.-N.. Menține celelalte dispoziții ale deciziei, cu excepția obligației de achitare a cheltuielilor de judecată în favoarea apelantei M. C. M., cheltuielile de judecată în apel compensându-se. Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei M. C. M. a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi, (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR A. C. D.-L. B. GREFIER, S.-D. G. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.apel: M. Oncică-S., Ana-S. Seleșiu Jud.fond: F. M. Cu opinia parțial separată a d-nului judecător M. V. în sensul admiterii în parte a apelului declarat de reclamanta C. M. și schimbării sentinței civile nr. 6. a J. C.-N. în sensul admiterii petitului având ca obiect pronunțarea sentinței care să țină loc de consimțământ. Spre deosebire de ceilalți distinși membri ai completului de judecată, ne-am îngăduit a considera că admiterea în parte a recursului reclamantei C. M. trebuie să conducă inclusiv la admiterea în parte a apelului declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 6934/(...) a J. C.-N., sentință ce ar fi trebuit schimbată în sensul admiterii capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat ca sentința să țină loc de acord al pârâților la obținerea de către reclamantă a autorizației de construire pentru lucrările de modificare a apartamentului nr. 1, în cazul în care pârâții ar refuza să-și dea acest acord. Preferăm această concluzie ținând seama de următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5802C., dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. Corelativ, prin dispozițiile art. 5803alin. 1 C. se stabilește că dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, instanța sesizată de creditor putându-l obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă; să plătească în favoarea statului o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Aceste două texte legale se referă, așadar, la două principale situații privitoare la executarea silită a obligațiilor de a face: prima, reglementată prin art. 5802C., are în vedere ipoteza în care obligația de a face ar putea fi îndeplinită nu doar de către debitor, ci și de către creditorul însuși, personal sau prin alte persoane, însă pe cheltuiala debitorului, a doua, arătată în cuprinsul art. 5803C., vizează ipoteza în care obligația de a face, prin natura și caracteristicile ei, nu ar putea fi executată decât de către debitorul însuși, nefiind posibilă o aducere la îndeplinire pe care, pe cheltuiala debitorului, să o realizeze creditorul fie personal, fie prin alte persoane. În această din urmă ipoteză, ar putea fi avută în vedere, ca exemplu, situația în care debitorul este ținut a realiza o lucrare de artă (pictură, sculptură, etc.), lucrare cu privire la care este neapărat necesar să fie realizată exclusiv de către debitor, ca singur creator posibil al unei opere ale cărei caracteristici de unicitate șioriginalitate artistică sunt atrase numai prin realizarea ei de către debitor, iar nu și de către o altă persoană. După cum se poate observa, în ambele situații evocate mai sus executarea obligației implică o prestație pozitivă determinată care, cronologic, este ulterioară obținerii titlului executoriu, prestație care marchează, prin ea însăși, faptul executării obligației. Această concluzie nu poate fi schimbată de împrejurarea că, în sensul art. 5803alin. 1 C., instanța de executare nu asigură în mod direct executarea silită, ci doar impune un mijloc de constrângere a debitorului (amenda civilă) la a-și executa obligația, esențial fiind că scopul urmărit este executarea în natură a obligației. Rezultă, prin urmare, că sensul și utilitatea dispozițiilor art. 5802și art. 5803C. trebuiesc înțelese prin raportare la necesitatea intervenirii, ulterior obținerii titlului executoriu, a unei prestații pozitive constând în executarea obligației ce-i revenea debitorului, prestație pe care titlul executoriu o impunea. Rezultă, totodată, și că hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu (ori, în sens larg, înscrisul cu valoare de titlu executoriu) nu are aptitudinea de a asigura prin ea însuși, în virtutea dispozițiilor ori clauzelor pe care le cuprinde, executarea, întrucât într-un asemenea caz executarea silită nu s-ar mai justifica, ea devenind caducă. Când însă obligația ce-i revine debitorului are asemenea particularități încât executarea efectivă a acesteia poate fi asigurată printr-o corespunzătoare dispoziție cuprinsă în hotărârea judecătorească ce valorează titlu executoriu, fără a mai fi necesară o prestație ulterioară a debitorului, nu s-ar mai vedea motivele pentru care instanța de judecată care, admițând acțiunea reclamantului, l-a obligat pe debitor la executarea obligației de a face, să nu poată dispune, complementar, și că în caz de refuz al executării din partea debitorului, hotărârea judecătorească să asigure, prin ea însăși, executarea. Deși aceste limite de aplicare a prevederilor art. 5802și art. 5803C. nu sunt indicate în mod expres de lege, considerăm că ele se desprind din identificarea scopului urmărit de legiuitor, totul în relație cu nevoia de a se asigura cât mai grabnic și în condiții cât mai facile pentru creditor executarea în natură a obligației. O asemenea situație este aceea în care obligația debitorului constă în a-și da acordul la executarea unor lucrări, încheierea unor acte juridice ori altele asemenea de către creditor, caz în care hotărârea judecătorească prin care s-a admis cererea reclamantului (devenit creditor), dispunându-se obligarea pârâtului la a-și da acordul, poate cuprinde, sub condiția ca instanța să fi fost învestită și cu un asemenea capăt de cerere, și o dispoziție prin care să se stabilească faptul că în caz de refuz al pârâtului la a-și da acordul, hotărârea judecătorească va ține loc de acord. În acest fel, hotărârea ce-l obligă pe debitor la executare dobândește și aptitudinea de a asigura, în mod direct, însăși executarea silită, una atipică însă, a acelei obligații. Rămâne, prin urmare, că dispozițiile art. 5802și art. 5803C. își găsesc aplicare doar atunci când executarea obligației nu poate fi asigurată printr-o dispoziție a hotărârii judecătorești, implicând, așa cum s-a arătat mai sus, o prestație ulterioară și distinctă, inevitabil necesară, a debitorului. Prin aceasta, declanșarea procedurilor reglementate începând cu art. 3711C. nu mai apare ca utilă, evitându-se semnificativele neajunsuri (avansarea și suportarea cheltuielilor de executare, consum de timp,întârzierea în executarea obligației etc.) pe care parcurgerea fazei de executare silită le presupune în mod obișnuit. Se înțelege din cele de mai sus că, în aprecierea noastră, mecanismele execuționale mai sus-evocate sunt impuse de lege (prin art.580/2 și 580/3 C.) exclusiv în situațiile în care o dispoziție directă a instanței nu poate, prin ea însăși, să asigure executarea. Altfel, extinderea sferei de utilizare a procedurilor execuționale reglementate în Cartea a V-a a C.ui de procedură civilă și către situațiile în care instanța ar putea asigura, prin hotărârea ce a soluționat acțiunea, executarea obligației debitorului, riscă să împovăreze excesiv și nejustificat creditorul, deturnând utilitatea fazei execuționale și caracterul imperativ al acesteia și conducând la formalizarea inutilă a procedurii. Cum o asemenea birocratizare a procedurilor legale de executare nu credem că s-a aflat în intenția legiuitorului, ne îngăduim a considera că în prezentul proces era justificat nu doar a se dispune obligarea pârâților la a- și da acordul în vederea obținerii de către reclamantă a autorizației de construire pentru lucrările de modificare a apartamentului nr. 1 al imobilului din C.-N., str. C. nr. 26, ci și că în caz de refuz al pârâților hotărârea judecătorească va ține loc de acord (consimțământ). JUDECĂTOR, V. M.
| ← Decizia civilă nr. 3704/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1790/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
