Decizia civilă nr. 3290/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3290/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 278 din 22 martie 2012 a Tribunalului C., pronunță în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul B. V., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat B. V., avocat C. V. M., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 25 iunie 2012 și 26 iunie 2012, s-a depus la dosar, prin fax și registratura instanței, din partea reclamantului intimat B. V., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar un extras din lucrarea intitulată ";I. Studiu Monografic";. Pagina 160-161, de autorii E. G.
și E. L., apreciind ca fiind relevantă în soluționarea prezentei cauze. Arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate ca fiind temeinică și legali, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 278 din 22 martie 2012 a Tribunalului C., a fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtului S. R. prin M. F. P. și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative de arestare și deținere în arest a bunicului reclamantului, I. G., în perioada 6 septembrie -
30 septembrie 1949 și a măsurii executării prin împușcare a acestuia la data de (...).
S-a constatat caracterul politic al măsurii de arestare și deținere în arest în perioada 6 septembrie 1949-primăvara anului 1950 a bunicii reclamantului, I. R.
A fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 10.000 euro cu titlu de daune morale și a sumei de 200.000 euro pentru lucrările de îndepărtare a pietrei depozitate pe locul înhumării def. I. G..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 23.700 lei despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate de la antecesorii reclamantului în urma măsurilor cu caracter politic.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
I. G., născut in anul 1884 in localitatea M. și I. R., născută la data de (...) in localitatea M., au fost bunicii materni ai reclamantului B. V., I. G. a decedat la data de (...), iar I. R. la data de (...).
Din declarațiile martorilor B. V., V. P. și T. A., rezultă că I. G. împreună cu fiul I. I. au fost arestați la data de 6 septembrie 1949, acuzați de organele de securitate că ar avea legături cu grupul căpitanului D. I., ce opera in zona B.. In cursul anchetei, la data de (...), cei doi au fost aduși de organele de securitate cu o dubă in localitatea M., in locul numit D. M. și împușcați lângă pârâul ce curge in zonă. Rudele celor doi nu au fost lăsate să ridice trupurile celor doi pentru a-i îngropa creștinește, ci au fost ținuți o săptămână spre a fi văzuți de trecători, după care au fost ingropați chiar în locul acela.
Despre I. R. s-a dovedit că a fost arestată deodată cu soțul și fiul său
și ținută in arest până în primăvara anului 1950.
Instanța a făcut demersuri la C. pentru obținerea dosarelor politice ale soților I., insă prin adresa întocmită la data de (...) instituția solicitată a comunicat că nu a identificat dosare referitoare la cei doi.
Chiar în lipsa unor acte de la C., lipsă care este explicabilă prin caracterul abuziv al procedurilor de anchetă, reținere și arestare, instanța apreciază că probele testimoniale sunt suficiente pentru a reține existența măsurilor de arestare și împușcare la care au fost supuși bunicii reclamantului.
Deși în cuprinsul acțiunii reclamantul a susținut că arestarea bunicilor săi I. G. și I. R. a survenit lin luna februarie 1949, in cuprinsul articolului depus în probațiune chiar de reclamant, se arată că arestarea familiei I. a avut loc in data de 6 septembrie 1949.
I. G. a fost împușcat mortal la data de 30 septembrie 1949, ca represiune pentru găzduirea dată de acesta membrilor grupului de la B. conduși de căpitanul D. I.
Cât despre I. R., doi dintre martorii audiați in cauză, V. P. și T. A. au arătat că aceasta a fost arestată și ea, fără a putea preciza exact durata arestului , in timp ce martorul B. V. a arăta că I. R. nu a fost arestată.
T. A. a arătat că știe de la părinții săi că I. R. a stat arestată cam doi ani.
Dintre cele două mărturii, instanța a apreciat că cea dintâi corespunde realității, având in vedere că literatura memorialistică și istorică publicată pe tema grupului de la B. a relatat că organele de securitate au făcut sute de arestări în cursul anchetării acestui grup, inclusiv femei și copii, or câtă vreme faptele soțului și fiului său de găzduire a căpitanului D. I. au fost socotite atât de periculoase încât au fost pedepsite cu moartea,este puțin probabil ca I. R., care a locuit și ea împreună cu cei doi și de asemenea l-a găzduit pe urmărit, să fi scăpat de represiune.
Cât privește durata arestării lui I. R., instanța a reținut că aceasta a fost intre 6 septembrie 1949, începând deodată cu cea a soțului și fiului său și a durat până in primăvara anului 1950, așa cum susținere reclamantul. M. T. A. și V. P. au arătat că lipsirea de libertate s-a întins pe ani, însă este posibil ca amintirile martorilor, străini de familie să se fi estompat în timp iar martorii să nu-și mai aducă aminte cu precizie cât a exact cât a stat in arest I. R., insă reclamantul, care a aflat din memoriile familiei, direct implicate in evenimente, cu siguranță, a reținut mai exact momentul eliberării bunicii sale.
Măsurile administrative represive și împușcarea bunicilor reclamantului, fiind dispuse in legătură cu fapta de găzduire a unor luptători in rezistența anticomunistă, au caracter politic.
Astfel, apreciind dovedită realitatea și caracterul politic al acestor măsuri, raportat la prevederile art. 4 din L. 2., tribunalul a constatat caracterul politic al măsurii administrative de arestare și deținere în arest a bunicului reclamantului, I. G., în perioada 6 septembrie - 30 septembrie
1949 și a măsurii executării prin împușcare a acestuia la data de (...).
De asemenea, a constatat caracterul politic al măsurii de arestare și deținere în arest în perioada 6 septembrie 1949-primăvara anului 1950 a bunicii reclamantului, I. R.
Cât privește cererile reclamantului având ca obiect plata daunelor morale de 10.000 euro pentru fiecare dintre antecesorii săi și plata despăgubirii in sumă de 200.000 euro, instanța le-a apreciat neîntemeiate, având in vedere că prin D. nr. 1. pronunțată de C. C., dispozițiile art. 5 alin
1 lit a) din L. 2., ce constituie temeiul acestor cereri, au fost declarate neconstituționale, caracter care înlătură orice efecte ale acestora, iar in ce privește daunele pentru excavarea pietrei de pe locul înhumării lui I. G., L.
2. nu a prevăzut posibilitatea plății unor asemene despăgubiri.
Dacă temeiul daunelor morale il constituie prevederile art. 998-999
Cod civil, dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, căci la data formulării acțiunii era depășit termenul de 3 ani prevăzut de art. 1, 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, calculat de la momentul la care la care reclamantul a cunoscut prejudiciul și prin căderea regimului comunist și instaurarea regimului democrat, a încetat orice violență care l-a împiedicat pe reclamant să formuleze acțiunea.
In plus de cele reținute mai sus, daunele materiale in sumă de
200.000 euro au fost apreciate neîntemeiate și pentru motivul că reclamantul nu a făcut dovada că acea sumă ar reprezenta costul lucrărilor de excavare.
Cererea pentru daunele materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate a fost apreciată parțial întemeiată.
Prin precizarea de acțiune depusă, reclamantul a solicitat despăgubiri in sumă de 95.000 lei, din care 30.000 lei contravaloarea a 100 ori, 60.000 lei contravaloarea a 20 de vite, 100 lei contravaloarea unui plug, 1000 lei, contravaloarea a două care,100 lei, contravaloarea 1 grape, 5000 lei, contravaloarea unor anexe gospodărești.
Din evidențele registrului agricol in perioada 1949-1950, rezultă că I. G. figura înscris cu 1 car, un plug, o grapă de fier, 2 boi de muncă, o vacă, un tăuraș, 20 de oi, două juninci, o scroafă de prăsilă și 8 găini.
M.i audiați in cauză au arătat că soților I. le-au fost confiscate a de securitate animalele și uneltele agricole din gospodărie, terenurile agricole și un grajd din lemn ce se afla pe terenul agricol.
Au arătat că in localitatea M. nu a existat CAP, astfel încât nu a fost vorba de o preluarea bunurilor in cooperativă, ci confiscarea a fost in legătură cu faptele pentru care au fost arestați.
Extrasele din publicațiile cuprinzând oferte de comercializare a animalelor și uneltelor agricole, confirmă valoarea bunurilor astfel cum a fost solicitată de reclamant prin precizarea de acțiune.
Nu s-au depus la dosar anunțuri cu oferte de vânzare-cumpărare pentru grajd, insă comparând prețul pretins de reclamant cu acela al unor căsuțelor de grădină puse in vânzare in magazinele cu produse de grădină, construite tot din lemn, dar de dimensiuni mult mai mici decât acela al unui grajd ce putea să existe intr-o gospodărie de munte cu multe animale mari, apreciem rezonabilă valoarea pretinsă de reclamant.
Deși martorii s-au referit in declarația lor la un număr de animale apropiat de cel indicat de reclamanți in precizarea de acțiune, instanța
,punând in balanță probele testimoniale cu evidențele din registrul agricol, va da preferință registrului agricol, care este o evidență scrisă, mai exactă decât declarația martorilor, a căror amintire a putut fi afectată de vârstă și de trecerea timpului.
Astfel, instanța a apreciat că întinderea prejudiciului material la repararea căruia este îndreptățit reclamantul în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b) din L. 2. este de 23.700 din care: 6000 lei contravaloarea a 20 de oi, 18.000 lei, contravaloarea celor 6 vite, 100 lei, contravaloarea unui plug, 500 lei, contravaloarea unui car, 100 lei, contravaloarea unei grape,
5000 lei contravaloarea unui grajd.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul S.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice. S. modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6,8 și 9 Cod proc.civ., recurentul a arătat următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o soluție în dezacord cu dispozițiile legale incidente, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există un material probator care să justifice constatarea caracterului politic al măsurilor luate împotriva antecesorilor reclamantului, iar declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, atât în ceea ce privește măsurile luate, cât și perioadele în care au fost luate. Mai mult, adresa C. emisă la (...) dovedește că împotriva antecesorilor reclamantului nu au fost luate nici un fel de măsuri cu caracter politic și nici nu au fost identificate nici un fel de dosare.
În ce privește despăgubirile materiale acordate, pârâtul a arătat că instanța de fond stabilește întinderea prejudiciului în mod eronat, raportându-se la prețul de vânzare din publicațiile prezentate, metoda comparației însușită de instanța de fond fiind în mod evident eronată, în condițiile în care nu se poate compara un grajd datând din anul 1949 cu o căsuță de grădină.
Reclamantul nu a reușit să dovedească bunurile și valoarea acestora, în condițiile în care, potrivit prev. art. 1191 Cod. civil, era necesară existența unui început de dovadă scrisă.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul B. V. s-a opus admiterii recursului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, este invocat de recurent fără a se arăta care sunt motivele pentru care acest test de lege se aplică în cauză.
Prin urmare, acest motiv de recurs au fost invocat formal, fără a fi aduse critici care să se încadreze în dispozițiile acestor texte.
În susținerea recursului, recurentul a invocat și dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., potrivit căruia, modificarea hotărârii se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Critica este nefondată, întrucât în speță nu există un act juridic dedus judecății, reclamantul întemeindu-și acțiunea pe un drept reglementat de L. nr. 2. și nu pe cuprinsul unui act juridic.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.: curtea apreciază că față de obiectul dedus judecății, de starea de fapt conturată prin probele administrate, instanța de fond a dat eficiență atât dispozițiilor exprese și imperative ale art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., cât și scopului pentru care a fost adoptată această lege ce vizează repararea prejudiciilor cauzate prin condamnare și măsurile administrative asimilate acestora.
Conform art. 3 din L. nr. 2., „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative"; enunțate în continuarea acestui aliniat, iar conform art. 4 alin. 2 din același act normativ „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Ori, arestarea și deținerea în arest a bunicului, respectiv bunicii reclamantului, măsuri luate în legătură cu fapta de găzduire a unor luptători în rezistența anticomunistă, măsura executării prin împușcare a bunicului reclamantului la data de (...) au caracter politic, așa cum legal a reținut și instanța de fond.
Prin aplicarea acestor măsuri au fost cauzate familiei reclamantului prejudicii materiale, cât și morale, cu consecințe negative asupra tuturor laturilor vieții sociale private și de familie.
Din perspectiva celor expuse, instanța de fond a făcut o legală interpretare și aplicare a legii prin prisma dispozițiilor legale evocate, nefiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Critica potrivit cu care nu au fost administrate probe suficiente și relevante pentru a stabili mai concret starea de fapt, nu poate determina admiterea recursului, câtă vreme chiar recurentul recunoaște că motivarea instanței de fond s-a bazat pe declarațiile martorilor audiați în cauză, că, în realitate este nemulțumit de modul cum aceste probe au fost apreciate, aspect ce nu poate fi cenzurat pe calea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 278 din 22 martie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Plecată în C.O. semnează, Vicepreședintele curții
JUDECĂTOR
A. I. A.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 129/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
