Decizia civilă nr. 100/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. J.ECĂTOR: C.-M. CONȚ
I.-D. C. G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. V., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat O. I., având ca obiect grănițuire și revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă mandatarul reclamantului recurent numitul I. G. și pârâtul intimat personal, lipsă fiind reclamantul recurent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul I. V. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și cu un timbru judiciar în valoare de
0,15 lei (f. 22 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că pârâtul intimat
O. I. a expediat prin poștă o completare la întâmpinare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), prin care se solicită respingerea recursului declarat de reclamantul I. V. și menținerea deciziei civile nr. 1. din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...).
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), mandatarul reclamantului recurent a depus la dosar procura judiciară autentificată sub nr.
1275/(...), care atestă împrejurarea că reclamantul recurent I. V. l-a împuternicit pe fiul său, I. G., să-l reprezinte în dosarul civil nr. (...) al C. de A.
C., având ca obiect grănițuire.
Totodată, Curtea constată că la data de (...), dl. expert Z. I. a înregistrat la dosar un raport de expertiză tehnică - completare 2 -, prin care arată că în anul 2008, valoarea de circulație a terenului în suprafață de 162 mp, a fost de
2.430 lei.
Instanța aduce la cunoștința mandatarului reclamantului recurent că a procedat la calcularea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate de reclamantul recurent pentru fondul cauzei și pentru recurs, raportat la valoarea de 2.430 lei, astfel încât, pentru fondul cauzei, reclamantul mai datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200,36 lei și un timbru judiciar în valoare de 3 lei, taxa de timbru fiind calculată conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 și, de asemenea, pentru recurs, reclamantul recurent mai datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 102,7 lei și un timbru judiciar în valoare de 1,7 lei, taxa de timbru fiind calculată conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
Raportat la aceeași valoare de 2.430 lei, Curtea pune în vedere pârâtului intimat O. I. că pentru apelul pe care l-a declarat, acesta mai datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100,18 lei și un timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, sub sancțiunea dării în debit, taxa de timbru fiind calculată conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
Mandatarul reclamantului recurent depune la dosar trei chitanțe, care atestă plata taxelor judiciare de timbru datorate de reclamantul I. V. pentru fond, pentru apel și pentru recurs, precum și timbre judiciare în valoare de 6 lei.
Instanța restituie mandatarului reclamantului recurent chitanța care atestă plata unei diferențe de taxă judiciară de timbru pentru apel, întrucât reclamantul nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond și pune în vedere acestuia să se prezinte la registratura instanței pentru a i se aplica o ștampilă pe mențiunea scrisă de judecător pe verso-ul chitanței, în vederea recuperării sumei pe care reclamantul a achitat- o.
La întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă mandatarul reclamantului recurent are sau nu studii juridice, acesta învederează instanței că nu are studii juridice.
De asemenea, la întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă mandatarul reclamantului recurent și pârâtul intimat mai au sau nu de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, aceștia arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul mandatarului reclamantului recurent pentru a-și exprima pe scurt poziția vizavi de recurs, iar pârâtului intimat pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul cauzei.
Mandatarul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului declarat de reclamantul I. V. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 40 lei, reprezentând contravaloarea transportului efectuat cu deplasarea la instanță, conform biletului de călătorie pe care-l depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 291/(...) a J. D. s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul I. V., domiciliat în orașul S. de Sus, nr. 1842, județul
M., în contradictoriu cu pârâtul O. I., domiciliat în orașul S. de Sus, nr. 2002, județul M. și în consecință:
A fost stabilită linia de mejdă dintre proprietățile părților situate în localitatea S. de Sus, la locul numit „. S. ca fiind pe aliniamentul A-B-C-D sau pe traseul punctelor 1-2-3-4-5 din anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de inginer Z. I., anexă ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pârâtul O. I. a fost obligat să-i lase în pașnică folosință reclamantului suprafața de 162 m.p. cuprinsă între punctele 3-4-5-7-8-3 din anexa nr. 1 a aceluiași raport de expertiză.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 1050 lei cheltuieli de judecată și statului suma de 850 lei.
În considerentele acțiunii s-a reținut că, cele două părți dețin câte un imobil de natură teren situat în localitatea S. de Sus la locul numit „. S., care se învecinează nemijlocit.
Între părți au apărut neînțelegeri cu privire la linia de mejdă și respectiv la folosirea uneia dintre fântâni încă din anul 1991.
Drept urmare părțile au apelat la conducerea din localitate pentru a se deplasa la fața locului și a întocmi un act prin care să se stabilească hotarul și totodată cui aparține fântâna.
La data de 8 iulie 1991 s-a deplasat la fața locului viceprimarul I. T. G. care în urma constatărilor făcute a întocmit procesul verbal cu nr. 954 (corect
594) depus la fila 3 din dosar, în care a reținut că numitul I. V. deține un teren cuprins în C. 724 nr. top. 2166 pe care este amplasată o fântână în colțul de nord-vest, iar O. I. încearcă să taie colțul printr-o linie dreaptă din punctul A în punctul B. În acest caz triunghiul cuprins între pct. A-B-C cuprinde și fântâna din colț, iar acest triunghi aparține proprietarului I. V. În cuprinsul acestui act s-a întocmit și o schiță, având în vedere că viceprimarul era de profesie inginer, conform căreia O. I. deținea terenul corespunzător nr. top. 2167, iar I. V. pe cel corespunzător nr. top. 2166.
Prin adresa din data de 27 octombrie 1994 Primăria localității S. de Sus îi aduce la cunoștință pârâtului O. I. că procesul verbal cu nr. 954 nu a fost înregistrat la primărie, la acel număr fiind înregistrat un proces verbal de vaccinare.
De aceea actul a fost ulterior contestat de către pârâtul O. I., însă în urma cercetărilor efectuate Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești la data de 6 noiembrie 1996 îi comunică că „. verbal la care dvs. vă referiți indiferent că are nr. 594 care este real, sau 954 cum din greșeală a fost dactilografiat, nu are nici o importanță. Cu atât mai mult că el nu poartă semnătura primarului decât a viceprimarului care l-a întocmit";.
Ulterior, respectiv la data de 26 noiembrie 1992 viceprimarul se deplasează din nou la fața locului constatând că O. I. nu a respectat condițiile stabilite de comisiile prezentate anterior la fața locului, astfel că pe o distanță de aproximativ 40 ml în partea de nord-vest către fântână a distrus în totalitate gardul pus de către I. V.
A fost întocmit din nou un proces verbal înregistrat sub nr. 1088/(...) depus la fila 5 din dosar.
Având în vedere că litigiul dintre părți nu s-a stins pe cale amiabilă, reclamantul I. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul O. I. printr-o acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 2677/1993 și care a fost soluționat de către J. V. de Sus prin sentința civilă nr. 865 pronunțată la data de 17 martie 1994, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 80/A/(...) dată în dosar nr. 2613/1994
Prin aceasta fiecare parte a fost obligată să-și folosească fântâna proprie pentru alimentare cu apă.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul I. V. deține un imobil corespunzător nr. top. 2166, iar în colțul acestui teren se află o fântână cu apă potabilă, la care are acces și pârâtul. A. din urmă mai are și o altă sursă de alimentare cu apă potabilă. De altfel, din declarațiile martorilor a rezultat că fiecare dintre cele două părți au surse distincte de apă.
La data de (...) executorul judecătoresc I. I. s-a deplasat la fața locului și a pus în executare sentința civilă de mai sus, ocazie cu care a întocmit procesul verbal depus la fila 7 din dosar. Cu aceeași ocazie a constatat cele reținute în actele despre care am făcut vorbire anterior.
A. ultim act a fost anulat prin sentința civilă nr. 604 pronunțată la data de 9 decembrie 1996 în dosar nr. 619/1996 al J. D., rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 8. dată în dosar nr. 2067/1997 al T. M.
Motivul desființării actului a fost acela că sentința civilă 8. a J. V. de
Sus, deși investită cu formulă executorie, nu poate deveni titlu executoriu, neputând fi pusă în executare silită.
Instanța a constatat că executarea silită nu are obiect, iar sentința nu este titlu, ea privește doar constatarea existenței drepturilor părților.
În consecință procesul verbal dresat de executorul judecătoresc în dosarul execuțional 123/1996 nu a fost anulat pe motiv că în teren s-ar fi aplicat greșit sentința cu privire la întinderea dreptului părților, ci dimpotrivă pe motive juridice teoretice absolut corecte. A. privesc natura sentinței și respectiv a obiectului acestuia.
Ulterior părțile au mai purtat și alte procese având ca obiect despăgubiri civile, sistarea servituții de trecere, etc., care nu prezintă relevanță pentru cauza de față.
În cauză au fost audiați martori propuși de ambele părți.
Z. I. în vârstă de 75 de ani a declarat că între terenurile părților era un gard despărțitor, fiecare dintre cei doi aveau pe teren câte o fântână. Una dintre acestea a aparținut părinților lui I. V. A. lucru l-a declarat și martora B. M. în vârstă de 75 de ani, însă în prezent nu a cunoscut dacă gardul nou este sau nu amplasat pe vechea mejdă.
Martorii C. I. și V. I. propuși de către pârât au confirmat declarațiile anterioare cu precizarea că nu au cunoștință ca fântânile să se afle la o distanță de 6-7 m una de cealaltă. Dimpotrivă se susține că fântâna reclamantului este amplasată lângă casa acestuia la aproximativ 100 m de mejdă.
Din conținutul expertizei reiese că terenurile părților nu sunt întabulate în baza titlurilor de proprietate emise conform legilor proprietății. Pentru a efectua corect delimitarea dintre proprietăți întabularea terenurilor este mai mult decât necesară.
Sub aspect de carte funciară, reclamantul și pârâtul susțin că sunt proprietari ai unor parcele topo, fără ca această identificare să poată fi făcută, deoarece harta C. S. de Sus este concretuală.
Din evidențele de carte funciară se constată că suma suprafețelor parcelelor de care se prevalează reclamantul este de 4676 m. p., iar suma suprafețelor de care se prevalează pârâtul este de 12229 m. p.. Urmărind harta C. concretuală, se constată că limita dintre parcelele pe care, susțin părțile, că sunt proprietare este pe aliniamentul A-B-C-D.
Terenurile în litigiu au făcut obiectul legilor proprietății.
Reclamantului I. V. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1.. În baza acestuia, reclamantului i s-a reconstituit, printre altele, dreptul de proprietate asupra parcelelor din locul denumit V. S. I-Cc- în suprafață de 0,03 ha și V. S. II - F - în suprafață de 2,4 ha, în total suprafața de 2,47 ha.
Conform procesului verbal de punere în posesie, terenul se învecinează la nord cu pârâtul O. I., la est cu Ț. G., la sud drum, iar la vest cu S. R.
Pârâtului O. I. i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 4.. Conform acestuia, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, printre altele și asupra parcelei denumite V. S. cu suprafața de 0,9532 m.p.
Conform procesului verbal de punere în posesie terenul se învecinează la nord cu O. M., la est cu I. V., la sud cu Z. M., iar la vest cu I. V. și pârâu.
Pe procesul verbal de punere în posesie, printr-un dreptunghi fântâna este reprezentată pe terenul proprietatea pârâtului.
Schițele din procesele verbale de punere în posesie, nu sunt întocmite la scară și nu reprezintă parcelele, conform configurației din teren. Conform acestora se constată că latura comună a celor două terenuri este o linie dreaptă și nu conține o șicana ca cea de pe traseul pct. A.B.C.D.
Suprafețele terenurilor din cele două titluri de proprietate sunt total diferite de suprafețele terenurilor cu numerele topografice care susțin părțile că ar fi proprietatea lor.
În urma măsurătorilor efectuate a rezultat schița întocmită în cauză de către expert Z. I.
Pe traseul 2-3 limita dintre proprietățile părților este materializată, în teren, printr-un șir de răchiți. A. traseu este recunoscut de ambele părți.
Din pct. 3, reclamantul susține că limita dintre proprietăți este pe traseul pct. 3-4-5. A. traseu nu este materializat în teren și nu există urme ale unui gard vechi care ar fi fost demolat. A. traseu trece, în realitate prin curtea pârâtului, printre casă și fântână.
Din pct. 3, pârâtul susține că limita dintre proprietăți este pe traseul pct. 3-8-7-5. A. traseu este materializat printr-un gard de sârmă. Între cele două trasee se află fântâna care constituie cauza prezentului litigiu și care a fost amenajată de pârâtul O. I. S. terenului dintre cele două trasee este de 162 m.p.
Din concluziile raportului de expertiză reiese că, conform hărții C. - concretuale S. de Sus, mejda dintre proprietățile părților este pe aliniamentul punctelor A-B-C-D. Pe schița la scara de 1., aceasta este dată de traseul punctelor 1-2-3-4-5. S-a ținut seama doar de asemănarea configurației din teren cu cea de pe harta C. concretuală.
Conform procesului verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate nr. 4. emis în favoarea pârâtului, unde fântâna este poziționată pe terenul acestuia, linia de mejdă este pe traseul punctelor 1-2-3-8-7-5. Instanța apreciază că schița de pe punerea în posesie, față de toate susținerile anterioare nu corespunde realității, lucru de altfel consemnat și de către expert, cu ochiul liber observându-se că terenul din litigiu are o configurație total opusă actelor anterioare. La fila 40 din dosar este depus procesul verbal întocmit la data de (...), iar pe verso este făcută configurația terenurilor. Cea de-a doua schiță începând de sus se referă la terenul deținut de către pârât și amplasat în imediata vecinătate a terenului reclamantului, iar pe acesta este făcut un pătrat care reprezintă fântâna din litigiu.
Comparând-o cu schița întocmită de către inginerul I. G., viceprimarul localității S. de Sus se observă că cea din procesul verbal întocmită la legile fondului funciar este total greșită fiind făcută exact invers decât se prezintă în realitate configurația terenurilor. Schița lui I. G. este confirmată de harta concretuală întâlnită la O. și desenată în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert Z. I.
Pentru a cuprinde fântâna din litigiu se impune a se face o deviere de la linia dreaptă cuprinsă între pct. A-B, lucru care nu a mai fost întâlnit în nici una dintre schițele de la dosar. C. și în modul în care a fost întocmită schița la legile fondului funciar, linia despărțitoare dintre proprietățile părților este una dreaptă, și nicidecum una curbă înspre terenul reclamantului.
Nu numai pe acest motiv, ci bazându-se pe toate actele dosarului, instanța a apreciat că susținerile reclamantului corespund realității, că mejda dintre proprietățile părților este pe aliniamentul menționat în harta C.concretuală S. de Sus, corespunzătoare punctelor A-B-C-D, dată de traseul punctelor 1-2-3-4-5.
Varianta susținută de către pârât pe aliniamentul 1-2-3-8-7-5 este total greșită.
Conform titlului de proprietate și poziției de mai sus, terenul cuprins între punctele 3-4-5-7-8-3 din anexa nr. 1 a aceluiași raport de expertiză formează proprietatea reclamantului, fiind ocupată fără drept de către pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul O. I.
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) a T. M. s-a admis apelul declarat de către pârâtul O. I., împotriva sentinței civile nr. 291/(...) a J. D. sentința a fost schimbată în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului I. V. cuprins în titlul de proprietate nr. 1. emis de C. județeană de fond funciar M., situat la locul numit „. S. în suprafață de 2,47 ha și terenul proprietatea pârâtului O. I. cuprins în titlul de proprietate nr. (...) emis de C. județeană de fond funciar M., situat la locul numit „. S. în suprafață de 0,9532 ha, pe traseul punctelor 1-2-3-8-7-5- din anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de dl. expert Z. I., anexă ce face parte integrantă din prezenta decizie.
S-a respins petitul de revendicare formulat de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că raporturile de vecinătate dintre cele două părți au cunoscut un caracter litigios de-a lungul timpului.
Nu doar instanțele au fost nevoite să medieze în trecut conflictul dintre părți, ci și autoritățile locale, care, efectuând constatări la fața locului, au întocmit procese verbale, depuse la dosarul cauzei.
Prima instanță a analizat situația juridică dintre părți pornind de la acest istoric al raporturilor juridice dintre reclamant și pârât.
J. nu a ținut însă cont de faptul că atât reclamantului cât și pârâtului li s-au emis titluri de proprietate pentru terenurile în litigiu prin reconstituirea dreptului de proprietate și aceste titluri nu au fost contestate de părți. A., întrebate fiind în fața instanței de apel au arătat că nu înțeleg să-și conteste reciproc titlurile de proprietate.
Părților din proces le-au fost emise titluri de proprietate de reconstituire a dreptului, avându-se în vedere dreptul de proprietate pe care părțile sau autorii lor le-au deținut în trecut. Regimul comunist preluându-le proprietatea, dreptul lor s-a stins. Legea reparatorie emisă de S. Român vine să repare prejudiciile suferite de foștii proprietari, dar în patrimoniul celui îndreptățit la reconstituire se naște un nou drept. C. ce face ca, odată cu reconstituirea dreptului de proprietate, să ne aflăm într-o situație juridică nouă în cadrul limitelor cuprinse în noul titlu de proprietate emis de comisia județeană de fond funciar, realitate juridică ce se poate suprapune întrutotul sau nu cu vechea realitate, anterioară preluării terenului de către stat.
În consecință, nu au fost analizate raporturile anterioare dintre părți, limitele terenurilor aflate în posesia lor, ci este important a se verifica în concret care este linia de hotar dintre proprietățile lor urmare emiterii titlurilor de proprietate. În situația în care vreunul dintre titluri nu este corect emis, ocupă teren din terenul la care era îndreptățită spre reconstituire partea adversă, partea care apreciază că titlul de proprietate emis vecinului încalcă prevederile legilor fondului funciar avea posibilitatea să-și apere dreptul pe calea unei acțiuni separate în anularea titlului, fără ca această chestiune să poată face obiectul discuției în soluționarea acțiunii în grănițuire.
Dar niciuna dintre părțile din proces nu au recurs la vreo astfel de acțiune.
Astfel încât instanța, fiind chemată să stabilească linia de hotar dintre proprietățile ce au făcut obiectul reconstituirii, era datoare ca pe baza unei expertize de specialitate să stabilească linia de hotar.
În cauză, în prima instanță, a fost efectuată o expertiză de către d-nul expert Z. I. R. de expertiză nefiind îndeajuns de lămuritor din perspectiva care interesa instanța de apel, în apel s-a trecut la completarea raportului și lucrarea întocmită relevă că procesul-verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate nr. (...) emis în favoarea apelantului O. I. are evidențiată în conținutul său fântâna, care constituie un reper în acest caz și pe care și-o dispută fiecare dintre părți. C. ce determină linia de mejdă pe aliniamentul 1- 2
- 3 - 8 - 7 - 5.
C. ce mai este de menționat este faptul că titlurile de proprietate ale părților nu au fost încă întabulate, ceea ce a creat dificultăți în formularea concluziilor de către expert. D-nul expert mai arată că harta CF S. de Sus nu este întocmită la scară, deci datele tehnice pe care le furnizează sunt informative și fără o corespondență reală între situația de pe plan și cea din teren. A. lucru este valabil și pentru schițele din procesele verbale aferente titlurilor de proprietate.
Puținele elemente însă care pot servi la o determinare a liniei de hotar în speță conduc însă, în opinia tribunalului, întemeiată pe considerentele mai sus expuse, la soluția potrivit căreia mejda dintre proprietățile părților, în lumina titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar, se situează pe aliniamentul identificat de d-nul expert pe traseul punctelor 1- 2 - 3 - 8 - 7 -
5, reliefat în anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit. C. ce face și ca acțiunea în revendicare a reclamantului să nu mai aibă suport, acesta neputându-și dovedi dreptul de proprietate pe porțiunea de teren revendicată.
Împotriva deciziei tribunalul a declarat recurs reclamantul I. V. solicitând casarea hotărârii cu respingerea apelului pârâtului O. I. și menținerea sentinței primei instanța care este legală și temeinică.
În motivarea recursului a arătat că decizia tribunalului a stabilit o nouă linie de mejde dintre proprietățile vecine. Decizia este motivată cu trimitere la titlurile de proprietate obținute conform Legii nr. 18/1991 atât de reclamant cât și de pârât, ale căror date nu mai corespund cu cele din CF care sunt doar concretuale.
Hotărârea este dată cu încălcarea legii și aprecierea greșită a probelor, stabilindu-se o altă stare de fapt care trece peste autoritatea de lucru judecat stabilite prin sentința civilă nr. 8. a J. V. de Sus, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 8. a T. M., hotărâre prin care s-a stabilit că fiecare are surse de apă separate și nicidecum o fântână care este pe terenul reclamantului, pentru amândoi.
Reclamantul și-a astupat fântâna și a ocupat fântâna reclamantului împreună cu 162 mp teren pe care l-a îngrădit către terenul lui.
În apel instanța a trecut peste toate aceste fapte dovedite cu probe scrise și cu martori. Î. expertul Z. a confirmat că linia dintre terenuri este pe traseul punctelor 1-2-3-4-5 și nicidecum altul.
Prin decizia recurată i s-a făcut nedreptate luându-i-se fântâna și 162 mp din terenul moștenit de reclamant. Prin cele două titluri de proprietate obținute conform Legii 18/1991 fiecare și-a reprimit cât avea dreptul și nu mai mult și nicidecum cu modificări ale vechilor amplasamente.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul susține în recursul său și prin acțiunea formulată că fiecare parte are surse de apă separate, existând două fântâni, dintre care pârâtul aastupat-o pe a sa, și nicidecum o fântână care este pe terenul reclamantului, pentru amândoi.
Din adresa nr. 214/189/A din (...) emisă de Judecătoria Dragomirești
(fila 4 dosar fond) rezultă că sentința civilă nr. 8. a J. V. de Sus nu este executabilă deoarece prin aceasta doar se constată că părțile au fiecare fântână proprie dar executorul judecătoresc nu a găsit decât una dintre cele două fântâni atunci când s-a deplasat la fața locului și îndrumă reclamantul să intenteze o nouă acțiune prin care să se stabilească pe al cui teren este singura fântână existentă.
Din aceeași adresă ca și din procesul verbal nr. 954 din data de (...) (fila
3 dosar fond), la care face referire și adresa, reiese că unica fântână găsită la fața locului de executorul judecătoresc este amplasată pe nr. top. 2166 care formează proprietatea reclamantului.
Din sentința civilă nr. 8. pronunțată în dos. nr. 2677/1993 al J. V. de Sus (fila 6 dosar fond) reiese că reclamantul a fost pus în posesie cu un teren cu nr. top. 2166 iar în colțul acestui teren se află o fântână evidențiată pe procesul verbal nr. 954/8 iunie 1994, număr indicat probabil greșit, posibil să fie vorba despre același proces verbal nr. 954 din data de (...), de mai sus.
Din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză la fond (fila 56, 57 și urm.) rezultă că pe terenul fiecărei părți a existat o fântână
Din expertiza efectuată la fondul cauzei (fila 133) rezultă la aliniatul ultim că schița pentru punerea în posesie este concretuală, nefiind efectuată la scară iar în primul aliniat afirmă că pe schița de punere în posesie fântâna este reprezentată cu un dreptunghi de 2 mm x 3 mm pe terenul proprietatea pârâtului.
Aceeași afirmație o face expertul și în apel (fila 62).
Nu reiese de unde a dedus expertul că pe schița de punere în posesie fântâna este reprezentată cu un dreptunghi de 2 mm x 3 mm pe terenul proprietatea pârâtului.
Instanța de apel reține în motivarea deciziei sale că există puține elemente de fapt dar că acestea conduc la soluția ce a pronunțat-o.
Din cele de mai sus reiese că starea de fapt nu a fost în mod complet stabilită și lămurită de instanța de apel și că în acest fel nu se poate verifica legalitatea hotărârii și corectitudinea raționamentului juridic al acelei instanțe.
Pentru o completă stabilire a stării de fapt este necesar a se suplimenta probatoriul, ceea ce nu se poate face în recurs, cu excepția probei cu înscrisuri, insuficientă.
Suplimentarea probatoriul este necesară pentru a se stabili dacă au existat două fântâni, cum reiese cu putere de lucru judecat din sentința civilă nr. 8. pronunțată în dos. nr. 2677/1993 al J. V. de Sus, câte una pe terenul fiecărei părți, dacă vreuna dintre ele a fost astupată și dacă da care. În cazul astupăriii uneia dintre fântâni care dintre ele a rămas și pe terenul cărei părți.
Trebuie stabilit de unde a dedus expertul că pe schița de punere în posesie fântâna este reprezentată cu un dreptunghi de 2 mm x 3 mm pe terenul proprietatea pârâtului.
Nu în ultimul rând, chiar dacă schițele de punere în posesie sunt concretuale acestea pot fi folosite ca probe, coroborate cu cele ce se vor stabili potrivit aliniatului precedent, pentru ca raportat la vecinătăți, la ceilalți vecini care nu își contestă limitele, să se stabilească prin deducție granița dintre terenurile părților, potrivit dimensiunilor evidențiate pe aceste schițe, și potrivit formelor fiecărei dintre cele două parcele ale părților.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Codprocedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul I. V. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va casa în întregime și va trimite cauza la același T. M., pentru rejudecarea pe fond a apelului pârâtului O. I.
În temeiul art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, având în vedere că pentru apel nu s-a achitat taxa de timbru, va obliga pârâtul O. I. să plătească suma de 100,18 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru restantă pentru apel.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul I. V. împotriva deciziei civile nr.
1. din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în întregime și trimite cauza la același T. M., pentru rejudecarea pe fond a apelului pârâtului
O. I.
Obligă pârâtul O. I. să plătească suma de 100,18 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru restantă pentru apel.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
G. A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)
J.ecător fond - L. B. - Judecătoria Dragomirești
J.ecători apel - P. V., Țiplea D. - Tribunalul Maramureș
| ← Decizia civilă nr. 4172/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
