Decizia civilă nr. 101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. A. E. M., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. R., PRIN C. LOCAL AL M. C.-N., B. M. și C. C. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat Z. L. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 8 din dosar, reprezentanta pârâtului intimat C. C. A., avocat C. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 20 din dosar, pârâta intimată B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta K. A. E. M. a fost introdus și motivat în termen legal, și a fost comunicat părților adverse.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei recurente arată că are de formulat o cerere prealabilă, respectiv solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată scurt pentru acvirarea dosarului nr. 14764/1997, la care a fost anexat dosarul nr.
5620/1999, având în vedere împrejurarea că acestea sunt dosarele în care s- a dezbătut revendicarea părților, precum și împrejurarea că în anul 2004 s- a pronunțat o hotărâre judecătorească, în baza căreia au fost restituite cele două imobile despre care se face vorbire în prezenta cauză și, totodată, arată că din 1997 și până în 2004, C. Local al mun. C.-N. nu a depus la dosarul mai sus arătat înscrisuri din care să rezulte că cele două imobile au fost vândute.
Curtea pune în discuția reprezentantei pârâtului intimat C. C. A. și a pârâtei intimate B. M. cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantei recurente.
Reprezentanta pârâtului intimat C. C. A. solicită respin-gerea cererii în probațiune formulată de reprezentanta reclamantei recurente.
Pârâta intimată B. M. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii în probațiune formulată de reprezentanta reclamantei recurente și, totodată, arată că este de acord cu solicitarea reprezentantei pârâtului intimat C. C. A.
În urma deliberării, Curtea respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantei recurente privind acvirarea dosarului indicat de către aceasta, având în vedere că, pe de o parte, că la dosar sunt suficiente înscrisuri pentru justa soluționare a cauzei, iar pe de altă parte, recursul este o cale extraordinară de atac în care pot fi depuse la dosar înscrisuri doar pentru susținerea motivelor de nelegalitate a hotărârii date de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată.
Pârâta intimată B. M. depune la dosar o cerere, prin care solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantei recurente și a reprezentantei pârâtului intimat C. C. A. cererea de amânare, formulată de către pârâta intimată B. M.
Reprezentanta reclamantei recurente și reprezentanta pârâtului intimat C. C. A. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare formulată de către pârâta intimată B. M.
Curtea constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și pune în vedere pârâtei intimate B. M. să precizeze dacă în această situație mai înțelege să solicite acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Pârâta intimată B. M. arată că nu-și mai susține cererea privind acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, prin prisma reanalizării stării de fapt ca urmare a reaprecierii probelor administrate de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care de altfel, a fost invocată și de către pârâtul intimat C. C. A., prin întâmpinarea depusă la dosar și, de asemenea, Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, prin invocarea prevederilor art. 6 și a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la art. 20 din Constituția R.iei și art.1 alin.1, art. 7 și 9 din L. nr. 1., temeiuri de drept care nu au fost invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, acestea fiind invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului, ținând seama de faptul că această excepție a fost invocată din oficiu de către instanță, la termenul de judecată anterior. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului și reprezentantei pârâtului intimat C. C. A. pentru a pune concluzii pe recursul declarat de reclamantă și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la cele două excepții puse în discuție de către instanță. Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a cererii de chemare în judecată în recurs, prin invocarea omiso medio a prevederilor art. 6, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului, raportat la art. 20 din Constituția R.iei și art.1 alin.1, art. 7 și 9 din L. nr. 1., având în vedere că prin acțiune au fost invocate prevederile art. 6 din CEDO și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O. și, totodată, solicită respingerea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată de către pârâtul intimat C. C. A. prin întâmpinarea depusă la dosar și pusă azi în discuție de către instanță, având în vedere împrejurarea că este imposibil ca prin recurs să nu facă referire la motivele de netemeinicie deoarece acestea sunt motiveadiacente motivelor de nelegalitate și având în vedere împrejurarea că instanța de fond și instanța de apel au admis excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute în ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 40117 din (...), încheiat între S. R. și pârâta B. M., prin prisma prevederilor art. 45 alin. 5 din L. nr. 1.. Reprezentanta reclamantei recurente arată că doar din scriptele existente la dosarul cauzei, partea pe care o reprezintă a constatat că intimata B. M. nu deținea nici un alt contract de închiriere cu privire la imobilul în litigiu, decât pe cel din anul 1994 și, totodată, arată că în anul 1996 reclamanta a formulat o cerere, prin care a solicitat restituirea apartamentului nr. 2 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 12, iar în acel moment S. R. trebuia să întrerupă orice procedură de vânzare a imobilului în litigiu. Curtea pune în vedere reprezentantei reclamantei recurente să se refere la motivele de nelegalitate privind hotărârea dată de către instanța de apel. Reprezentanta reclamantei recurente arată că prevederile art. 45 alin. 5 din L. nr. 1. au fost aplicate greșit de către instanța de apel și, totodată, arată că în situația descrisă anterior, partea pe care o reprezintă nu avea ce să mai facă, decât să promoveze o acțiune, prin care să solicite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, iar pentru aceste motive consideră că atât prevederile art. 6 din CEDO și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., cât și prevederile art.1 alin.1, art. 7 și 9 din L. nr. 1. pot fi avute în vedere de către instanța de recurs, întrucât prin toate înscrisurile depuse la dosar, S. R. își invocă propria culpă față de reclamantă. De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că în țară, lumea consideră că asemenea acțiuni, precum cea promovată de reclamantă sunt prescrise prin prisma prevederilor art. 45 alin. 5 din L. nr. 1., însă în speță este vorba de un caz special și solicită instanței de recurs să se aplece asupra acestui caz, având în vedere că acel contract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută o solicită reclamanta, la data promovării acțiunii, nu exista în evidențele Primăriei mun. C.-N. și nu era înscris în cartea funciară, dar totuși s-a făcut acest lucru în timpul procesului. Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente a soluționa fondul litigiului, cu cheltuieli de judecată la fond, apel și recurs. Reprezentanta pârâtului intimat C. C. A. solicită admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, precum și, admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs, invocată din oficiu de către instanță la termenul de judecată anterior. Reprezentanta pârâtului intimat C. C. A. arată că acțiunea reclamantei a fost respinsă în urma admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în căile de atac, reclamanta trebuia să se refere doar la această excepție și, de asemenea, arată că nu este corectă solicitarea reprezentantei reclamantei recurente, prin care aceasta solicită instanței de recurs să se aplece asupra cazului special din prezenta speță. De asemenea, reprezentanta pârâtului intimat C. C. A. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea reclamantei recurente la platacheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform extrasului de cont pe care-l depune la dosar. Pârâta intimată B. M. lasă la aprecierea instanței soluționarea celor două excepții puse în discuție de către instanță și solicită respingerea recursului declarat de reclamantă. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 12975 din (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute în ce privește contractul de vânzare- cumpărare nr. 40117 din (...), încheiat între S. R. și pârâta B. M., având drept obiect vânzarea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2, din imobilul situat în C.-N., str. C., nr. 12, înscris în CF col. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II și CF ind. 1. C.-N., invocată de pârâtul S. R. prin C. Local C.-N. și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta K. A. E. M. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin C. Local C.-N., C. C. A., B. M. S-a respins cererea de chemare în garanție a numitei B. M. la cererea pârâtului C. C. A. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40117 din 19 apr. 2000, S. R., prin C. Local C.-N. a înstrăinat pârâtei B. M. apartamentul nr. 2, din imobilul situat în C.-N., str. C., nr. 12, înscris în CF col. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II și CF ind. 1. C.-N., în temeiul L. nr. 112/1991. În conformitate cu prevederile art.45 din L. nr. 1., indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare ce au ca obiect imobile ce intră sub incidența L. nr. 1. se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a L. nr. 1., termen prelungit până la data de (...). Din interpretarea acestei dispoziții rezultă, indubitabil, că termenul de prescripție curge de la data intrării în vigoare a L. nr. 1. și nu de la altă dată, cum ar fi momentul cunoașterii despre existența unui contract de vânzare- cumpărare încheiat de stat cu un terț. În scopul respectării termenului de decădere, persoanele interesate în restituirea imobilelor în baza L. 1. aveau obligația, stabilită implicit de textul la care ne raportăm, să depună toate diligențele pentru a afla situația juridică a imobilelor pe care le revendică, tocmai pentru a putea declanșa procedura anulării contractelor încheiate cu nerespectarea legii. De asemenea, ținând cont de caracterul special al normei instituite prin L. nr. 1., instanța de fond a apreciat că trebuie aplicat cu precădere, fiind exclusă analiza motivelor de nulitate prin raportare la dreptul comun. Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 instanța judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii. Cu diligente minime reclamantul putea și trebuia să afle în termenul prevăzut de art.45 alin.5 din L. nr. 1. cu modificările ulterioare. Or, așa cum s-a menționat anterior acesta nu a întreprins nici un demers pentru a afla situația juridică a apartamentuluitimp de aproape 6 ani, dovedind o pasivitate și o totală lipsă de interes cu privire la acest aspect. Existența unei acțiuni în revendicare pe dreptul comun nu înlătură obligația reclamantului de a acționa în termenul prevăzut de art.45 alin.5 din L. nr. 1. cele două acțiuni fiind independente una de alta. Raportat la considerentele mai sus invocate, în baza dispozițiilor art.45 din L. nr.1. instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare nr. 40117 din 19 apr. 2000, încheiat între statul român și pârâta B. M., având drept obiect vânzarea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2, din imobilul situat in C.-N., str. C., nr. 12, înscris în CF col. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II și CF ind. 1. C.-N., cu consecința respingerii cererii. Apoi, restul cererilor au fost respinse, ca o consecință a admiterii excepției prescripției, soarta acestora fiind în strânsă dependență cu soarta cererii de constatare a nulității absolute în ce privește contractul de vânzare- cumpărare nr. 40117 din 19 apr. 2000, încheiat între S. R. și pârâta B. M., având drept obiect vânzarea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2, din imobilul situat in C. N., str. C., nr. 12, înscris în CF col. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II și CF ind. 1. C.-N. Efect al respingerii cererii reclamantei, instanța de fond a respins și cererea de chemare în garanție a numitei B. M., cerere formulată de pârâtul C. C. A. Prin decizia civilă nr. 3./(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ului C. s-arespins ca nefondat apelul declarat de K. A. E. M. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime, iar apelanta a fost obligată să plătească intimatului C. C. A. suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că într-adevăr, C. local C.-N. în fața instanței de fond a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca tardiv formulată, motivând că nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, din litigiu, trebuia solicitată potrivit termenului prev. de art. 45 alin.5 din L. 1. până la data de (...) indiferent de cauza de nulitate. Într-adevăr instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute invocate de pârâtul S. român prin C. local C.-N. Este corect ceea ce a afirmat apelanta cu privire la diferențele între excepția tardivității și excepția prescripției, însă este evident că prin modul în care a fost invocată și motivată atât în fapt cât și în drept, s-a avut în vedere excepția prescripției dreptului la acțiune. În altă ordine de idei, chiar dacă S. R. a invocat în mod greșit această excepție, excepția prescripției a fost invocată și de către pârâtul C. C. A. după cum rezultă din practicaua încheierii de ședință din data de (...) precum și din caietul grefierului comunicat, la solicitarea instanței, de către Judecătoria Cluj-Napoca. Reclamanta a răspuns excepțiilor invocate de către S. R. și C. C. dar cu privire la excepția prescripției. Oricum în temeiul art. 18 din Decretul 167/1958 instanța era obligată să analizeze incidența prescripției în cauză. Având în vedere motivele de fapt și de drept invocate în susținerea excepției atât de către S. R. cât și de pârâtul C., instanța de apel a considerat că nu se poate afirma că mențiunea eronată din cuprinsulhotărârii cu privire la cine a invocat excepția prescripției este de natură să vateme apelanta. Oricum, această excepție a fost invocată și de către pârâtul C., astfel încât nu se poate aprecia că dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin calificarea greșită a unei excepții, a fost atins. Analiza soluției instanței de fond cu privire la excepția prescripției, excepție de fond peremtorie ce poate fi pusă în discuția părților în orice fază a procesului este corectă întrucât reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 45 din L. 1.. Așa cum se prevede și în normele metodologice de aplicare a L. 1. la art.45 pct.1 termenul prevăzut de alin.5 al art. 45 din lege este un termen special de prescripție care înlătură dreptul subiectiv la acțiune pentru anularea sau constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare. Reclamanta nu a înțeles să invoce dispozițiile art. 19 din Decretul 167/1958 însă cu toate acestea, instanța de fond a analizat prescripția și din acest punct de vedere, apreciind în mod corect că termenul de prescripție s-a împlinit. Existența altor litigii cu privire la acest imobil sau notarea lor în cartea funciară nu au relevanță din perspectiva excepției prescripției. Pentru aceste considerente, celelalte apărări din cuprinsul motivelor de apel nu au mai fost analizate neavând vreo relevanță în ceea ce privește soluția supra excepției prescripției. În temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de K. A. E. M. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime. Fiind în culpă procesuală, instanța de apel a obligat apelanta să plătească intimatului C. C. A. suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii, reclamanta K. A. E. M. a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente în soluționarea fondului litigiului, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată . În motivarea recursului, reclamanta a învederat instanței că decizia tribunalului este nelegală potrivit art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 3 și alin. 5 C.pr.civ. întrucât în mod greșit s-a reținut că termenul prevăzut de art. 45 alin. 5 din L. nr. 1. este un termen special de prescripție care înlătură dreptul la acțiune al reclamantei. S. instanței reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.E.D.O. care se impun a fi aplicate cu prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din Constituția R.iei. Atâta vreme cât reclamanta nu a avut cunoștință de încheierea contractului de vânzare-cumpărare și, în consecință, nu a avut ce ataca până la termenul prelungit până la data de (...), înseamnă că nu a putut beneficia de dreptul la judecată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială. Instanța a încălcat prevederile art. 1 alin.1, art. 7 și art. 9 din L. nr. 1. care conferă reclamantei dreptul de acțiune pentru revendicarea imobilului preluat în mod abuziv de către stat întrucât a reținut că nu se poate solicita constatarea nulității absolute peste termenul special prevăzut de lege. Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul de fond există cauze temeinic justificate pentru care instanța putea dispune judecarea pe fond aacțiunii reclamantei chiar peste prevederile art. 45 alin. 3 din L. nr. 1., reținând culpa concertată a S.ui R. și a pârâtei B. M. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de acești pârâți este nul absolut pentru cauză ilicită și fraudă la lege. În primul rând, pârâta B. M. nu putea fi cumpărătoare a apartamentului întrucât nu a deținut un contract de locațiune valabil încheiat la data de (...) potrivit L. nr. 1.. În al doilea rând, este evidentă intenția de fraudare a intereselor reclamantei și cauza ilicită a contractului în contextul în care în cadrul unui proces aflat pe rolul instanțelor în care statul era parte, notat în cartea funciară a imobilelor, în anul 2000 s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare cu pârâta B. M., astfel încât nu se poate invoca prescripția dreptului la acțiune. Susținerea instanței de apel referitoare la faptul că existența altor litigii cu privire la imobil sau notarea lor în cartea funciară nu au relevanță din perspectiva excepției prescripției este incorectă întrucât pe rolul instanțelor a existat acțiunea de revendicare înaintată de reclamantă, astfel încât aceasta era suficientă pentru a înlătura excepția prescripției. În cadrul acestei acțiuni, notată în cartea funciară, C. local nu a adus la cunoștința instanței sau reclamantei faptul că apartamentul în litigiu a fost vândut și că nu mai este proprietar. Mai mult decât atât, reclamanta a revendicat imobilul încă de la apariția L. nr. 1., imobilul figurând pe lista afișată ca fiind revendicat de către moștenitorii foștilor proprietari. Cu toate acestea, deși apartamentul a devenit liber în anul 1999, S. R. a perfectat un contract de închiriere, iar ulterior un contract de vânzare-cumpărare cu pârâta B. M. Reclamanta a făcut toate demersurile posibile și legale pentru aflarea situației juridice a apartamentului, iar din C.F. nr. 1., unde este înscris apt. nr. 2, nu rezultă că acesta a fost înstrăinat și transcris într-o nouă C.F. Instanța de apel nu a răspuns la argumentele reclamantei, astfel încât motivarea deciziei recurate este superficială și reprezintă o încălcare a art. 6 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil. Pârâtul intimat C. Local al M. C.-N., prin întâmpinare, a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală întrucât în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 45 alin. 5 din L. nr. 1. care reglementează termenul special de prescripție al acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare (f.15-17). Pârâtul intimat C. C. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat precum și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată (f.18-19) În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că în mod corect instanțele de fond au admis excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art. 45 alin. 5 din L. nr. 1., iar toate celelalte critici din recursul reclamantei intră sub incidența excepției inadmisibilității întrucât vizează aspecte de netemeinicie și de reanalizare a stării de fapt. Pârâta intimată B. M., prezentă personal în ședința publică din data de (...) a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele: În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.137 alin.1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, respectiv asupra excepțiilor puse în discuția părților la termenul de judecată din (...). La acest termen de judecată, Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, ridicată și de intimatul C. C. A. prin întâmpinare, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, reclamanta recurentă nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs, și care se circumscriu pct. 7 și pct. 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cele referitoare la nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor art.45 alin.5 din L. nr.1. și la faptul că motivarea tribunalului este superficială și nu răspunde argumentelor reclamantei. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s- ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din L. nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doarchestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de intimat, prin întâmpinare, dar și din oficiu este fondată în parte, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. În ședința publică din (...), Curtea din oficiu, în temeiul art.316 raportat la art.294 alin.1 C.pr.civ., a invocat excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, prin invocarea pentru prima dată în recurs a prevederilor art.6, art.1 din Protocolul 1 din C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 alin.1, art.7, art.9 din L. nr.1.. Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 294 alin. 1 C.pr.civ. prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Având în vedere că reclamanta au invocat pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului prevederile mai sus menționate, practic schimbând parțial cauza juridică a cererii de chemare în judecată formulată și precizată, implicit și obiectul acesteia, Curtea în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii civile în recurs invocată din oficiu. În ceea ce privește primul motiv de recurs reglementat de art.304 pct.7 C.pr.civ., reclamanta recurentă susține că instanța de apel nu a răspuns la argumentele reclamantei, astfel încât motivarea deciziei recurate este superficială și reprezintă o încălcare a art. 6 din C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. M.ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar. Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de reclamantă, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a calificat și a soluționat înmod temeinic și legal excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții intimați C. C. A. și S. R. prin C. local al mun. C. N. Pe de altă parte, Curte reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează aplicarea greșită a prevederilor art.45 alin.5 din L. nr.1., Curtea constată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40117 din 19 aprilie 2000, S. R., prin C. Local C.-N. a înstrăinat pârâtei B. M. apartamentul nr. 2 din imobilul situat în C.-N., str. C., nr. 12, înscris în CF col. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II și CF ind. 1. C.-N., în temeiul L. nr. 112/1991. Pârâta B. M. a încheiat cu pârâtul C. C. A. la data de (...), iar ulterior la data de (...), două convenții sub semnătură privată având ca obiect înstrăinarea imobilului în litigiu. Reclamanta a menționat în cuprinsul acțiunii introductive faptul că imobilul situat în C.-N., str. C., nr. 12, a aparținut antecesorilor săi Vitalyos Iudita, căs. cu Vitalyos Andor, de la care a fost preluat de S. R. în baza Decretului nr.9.. După apariția HG nr.11/1997, reclamanta a formulat o acțiune de revendicare a imobilului întemeiată pe dreptul comun, finalizată prin decizia civilă nr.475/R/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr.(...), dar și o cerere de restituire a acestuia în temeiul L. nr.112/2005, finalizată prin emiterea H. nr.122/(...). Potrivit art.2 alin.1 lit.a din L. nr.1., în sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: imobilele nationalizate prin nr. 9. pentru nationalizarea unor imobile, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel încât apartamentul în litigiu intră sub incidența acestui act normativ. În conformitate cu prevederile art.45 alin.2 din L. nr. 1., Art.45 alin.5 din același act normativ stipulează că, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin de urgenta a G. nr. 1. si prin de urgenta a G. nr. 1., până la data de (...). Acest termen legal are natura juridică a unui termen de prescripție reglementat printr-o normă juridică specială, derogatorie de la dreptul comun, fiind supus dispozițiilor art.13-19 din Decretul nr.167/1958 referitoare la întreruperea, suspendarea sau repunerea în termenul de prescripție. Ținând seama de caracterul special al normei instituite prin art.45 alin.5 din L. nr. 1., în mod legal instanța de apel a apreciat că trebuie aplicat cu precădere, fiind exclusă analiza motivelor de nulitate prin raportare la dreptul comun, în aplicarea principiului de drept specialia generalibus derogant, potrivit căruia norma juridică specială derogă de la norma juridică generală. Din interpretarea dispoziției legale mai sus menționate rezultă, indubitabil, că termenul de prescripție curge de la data intrării în vigoare a L. nr. 1. și nu de la o altă dată, cum ar fi de exemplu momentul cunoașterii persoanei interesate despre existența unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de stat cu un terț. În scopul respectării termenului de prescripție, persoanele interesate în restituirea imobilelor în baza L. 1. aveau obligația, stabilită implicit de textul la care ne raportăm, să depună toate diligențele pentru a afla situația juridică a imobilelor pe care le revendică, tocmai pentru a putea declanșa procedura anulării actelor de înstrăinare încheiate cu nerespectarea legii. Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 instanța judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii. Cu diligente minime reclamanta putea și trebuia să afle în termenul prevăzut de art.45 alin.5 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare, împrejurarea că apartamentul în litigiu a fost înstrăinat, însă aceasta nu a întreprins nici un demers pentru a afla situația juridică a apartamentului un timp foarte îndelungat, dovedind o pasivitate și o totală lipsă de interes cu privire la acest aspect. Celelalte susțineri ale reclamantei recurente privitoare la existența altor litigii cu privire la imobilul în litigiu, notarea lor în cartea funciară, motivele pentru care în opinia sa contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută nu au relevanță din perspectiva soluției date asupra excepției prescripției dreptului la acțiune. Pentru aceste considerente, în speță nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ., Curtea în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K. A. E. M. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține, ca fiind legală. În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului C. C. A. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial redus de la suma totală de 6108 lei, care a fost apreciat ca fiind nepotrivit de mare față de valoarea pricinii, munca depusă de avocat și complexitatea redusă a cauzei. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K. A. E. M. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului C. C. A. suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: C.M. C.. Jud.apel: D.Tatu; F.S.Bolchiș.actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
| ← Decizia civilă nr. 4985/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 124/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
