Decizia civilă nr. 1064/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1064/R/2012
Ședința din 1 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul formulat de pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.
979 din 22 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații R. M., P. R., P. O. și D. V., având ca obiect acțiune în baza L. 1..
La data de 28 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantelor intimate o adresă la care au anexat declarațiile pe proprie răspundere date în fața notarului public a numitelor
R. M., P. R. și P. O., autentificate prin încheierile nr. 533, 534 și 535.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 23 februarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 1 martie 2012.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta R. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. să se constatate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea imobilului teren în suprafață de 309 mp, situat în intravilanul loc. C.-N., str. N.Titulescu (fosta Pata), nr.135, jud C., transcris din C.F nr.3860 C., sub A+l, cu nr. top 3969 în C.F nr. 56267 în favoarea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr.301 din (...), raportat la prevederile L. nr.1..
De asemenea, a solicitat a se dispune restituirea în natură, a suprafeței de 309 mp (86 stj), imobil expropiat, situat din punct de vedere administrativ în intravilanul loc. C.-N., str. N.Tîtulescu ( fosta Pata), nr.135, jud C., transcris din C.F nr.3860 C., sub A+l, cu nr. top 3969 în C.F. nr. 56267 în favoarea Statului Român în baza Decretului de expropiere nr.301 din (...), iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri în condițiile art.26 din Legea nr.1..
A mai solicitat să se dispună acordarea de despăgubiri în baza prevederilor art. 10 și 11 din Legea nr.1. pentru construcția veche, cu destinația de locuință, expropiată și demolată în întregime, construcție din cărămidă și lemn, compusă din 3 camere, 1 bucătărie, 1 magazie, 1 verandă, pivniță, hol, WC uscat în curte, situată din punct de vedere administrativ în intravilanul loc. C.-N., str. N.Titulescu (fosta Pata), nr.135, jud C., transcris din C.F nr.3860 C., sub A+l, cu nr. topo 3969 în C.F nr. 56267 în favoarea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr.301 din (...), cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 979 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. V., decedată în cursul procesului și continuată de R. M., P. R., P. O. și D. V., în calitate de fiice, împotriva pârâților, C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. și în consecință:
S-a constatat calitatea defunctei R. V. de persoană îndreptățită, larestituirea imobilului teren în suprafață de 309 m.p., situat în C.-N. str. N. Titulescu, (fostă PATA), nr.135, transcris din CF 3860 C., cu nr. top. 3969 în CF nr. 56267 C. și a casei edificate pe acest teren și anexelor demolate care au făcut obiectul exproprierii conform Decretului nr. 3., în conformitate cu dispozițiile L. nr. 1..
S-a stabilit îndreptățirea defunctei R. V. la plata despăgubirilor, în condițiile Titlului VII , din Legea nr. 247/2005, privind terenul, construcția și anexele identificate anterior.
A fost obligat pârâtul P. M. C.-N., să achite reclamantelor R. M., P. R., P. O. și D. V., suma de 1296 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta, R. V., decedată în cursul procesului, respectiv în (...), acțiunea fiind continuată de succesoarele sale, R. M., P. R., P. O. și D. V., în calitate de fiice, conform actelor de stare civilă depuse (f.256-268), a fost alături de soțul său, R. S., proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF
3860 C., cu nr. top., 3969, „casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu o cameră, o bucătărie, dependințe, curte și grădină, în str. St. CICIO P., nr.
131";, cu terenul în suprafață de 86 stj.(f.24).
În baza Decretului de expropriere nr. 3., acest imobil, s-a transcris în
CF nr.56267 C., în favoarea Statului Român, cartea funciară inițială, sistându-se din lipsă de imobil (f.89-94).
În anexa decretului de expropriere se regăsește la poziția 16 familia reclamantei cu o suprafață de teren expropriată de 309 mp și construcții expropriate în suprafață de 120,14 mp, iar în fișa imobilului se menționează descrierea locuinței și a anexelor, respectiv a două magazii și o latrină (file
46-51).
Prin notificarea formulată de către reclamanta R. V., soțul său fiind decedat, în data de (...), (f.66), aceasta a solicitat în temeiul L. nr. 1., (f.17), restituirea în întregime, în natură, a suprafeței de teren, înscrisă în cartea funciară arătată, prin oferirea unui alt teren similar la schimb, suprafață pe care a existat o construcție cu descrierea arătată anterior, notificare înregistrată în termen util, respectiv în (...) la P. M. C.-N., (f.59).
Din perspectiva celor menționate anterior, este evident că reclamanta defunctă este îndreptățită la restituirea imobilului, nesoluționarea notificării formulate de către P. municipiului C.-N., neîmpiedicând instanța s-o soluționeze, în conformitate cu Decizia de recurs în interesul legii nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În vederea restituirii în natură, într-una din variante, respectiv, pe vechiul amplasament sau prin compensare cu un alt bun, s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice topografice.
Din concluziile raportului de expertiză, întocmit de d-na expert -.- judiciar, în specialitatea topografie, cadastru, POȘTA M. (f.166-177), rezultă că, terenul litigios, nu se poate restitui în natură, nici măcar parțial, regăsindu-se în cea mai mare parte, sub blocul de locuințe nr. 30 din str. N. Titulescu nr. 117, parțial fiind ocupat de trotuarul din fața blocului și zona verde din fața și spatele acestuia, conform planului anexat.
Drept urmare, reclamanta a solicitat, întocmirea unui supliment la raportul de expertiză, pentru a se identifica, o suprafață de teren liber, în apropierea parcelei pe care a deținut-o anterior în proprietate, cu nr. top.3969, identificându-se parcela cu nr. top.3908. Această parcelă, este ocupată în prezent , parțial de blocul nr. 30, identificat anterior, parțial, de platforma betonată, alei, spații verzi și garaje, d-na expertă, dezmembrând o porțiune care se regăsește sub garajele aflate în imediata apropriere a blocului, sub aleea betonată și calea de acces.
T. a apreciat că această modalitate de restituire prin echivalent, nu este oportună, în condițiile în care terenul identificat constituie o parcare amenajată, respectiv, o platformă betonată, pe care s-au ridicat în mod ordonat un număr de 15 garaje, pentru care s-au obținut autorizații de construire (file 228-231), spațiul din spatele blocului fiind destinat în cea mai mare parte unei asemenea parcări .
Aceasta cu atât mai mult cu cât este discutabil dacă în temeiul L. nr.1. și respectiv a N. M. de aplicare a acestei legi, și anume art.10 pct.3
(articol care limitează restituirea terenurilor doar la acele libere nu și a celor afectata de arcări amenajat) acest teren ar fi restituibil, chiar dacă ar reprezenta vechiul amplasament, ceea ce nu este cazul în speță, în contextul în care constituie o parcare amenajată.
Este real că art. 10.4 se referă la construcții demontabile, exemplificându-se prin garaje, chioșcuri, dar acest text de lege vizează în opinia instanței situația unor garaje izolate nu a unor parcări amenajate, fiind de puterea evidenței că asemenea locuri de regulă există în aproprierea blocurilor de locuințe, deserviindu-le, fiind o necesitate în planul urbanistic.
Față de cele ce preced, tribunalul în baza art. 11 al. 4 coroborat cu alin.7 din Legea nr.1., care stabilește faptul că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește, prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv, pentru construcții și în condițiile în care reclamanta nu a dat o declarație autentică prin care să arate că nu a primit despăgubiri deși i s-a cerut de către pârâtul primar acest lucru (fila 86), a admis cererea parțial, stabilind îndreptățirea defunctei, la plata acestor despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind terenul construcție și anexelor care au existat pe terenul în discuție.
În baza art. 274 C.pr.civ. , reținând culpa procesuală a pârâtului, a obligat pârâtul să achite reclamantei -., suma de 1296 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, proporțional cu pretențiile admise, din care,
476 lei onorariu avocațial și 820 lei, onorariu - expert, din totalul de 1020 lei, în condițiile în care, suplimentul la expertiză nu a fost util cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în parte a acțiunii.
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul revendicat fără a face în vreun fel referire la eventualele despăgubiri primite deși nu exista la dosarul cauzei dovada faptului că acestea nu au fost încasate, nefiind depusă declarație notarială în acest sens.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 11 pct. 2, 3 și 4 din Normele
M. de aplicare a L. nr. 1., din care rezultă obligația de a depune declarație autentică pe proprie răspundere din care să rezulte că nu s-au încasat despăgubiri și obligația de a le rambursa în cazul în care se va dovedi ulterior acordarea acestora.
S-a mai precizat că lipsa acestor declarații atrage conform normelor menționate anterior amânarea soluționării cererii de restituire până ladepunerea acestora, în această situație neputându-se reține culpa procesuală a pârâtului care a depus diligențe necesare pentru completarea dosarului aferent notificării.
În apărare, intimatele R. M., P. R., P. O. și D. V. au formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului promovat de P. municipiului C.-N. și admiterea în parte a recursului declarat de C. Local al municipiului C.-N.
În motivare s-a arătat că în condițiile în care s-a depus la dosar răspunsul C.ui Județean C. prin care se arată că acesta nu deține în arhivă documente din care să rezulte plata despăgubirilor pentru imobilul trecut în proprietatea statului s-a făcut dovada neîncasării despăgubirilor, o declarație notarială fiind de prisos.
Art. 11 pct. 2 din Normele M. de aplicare a L. nr. 1. prevăd obligativitatea declarației numai în cazul în care partea interesată arată că s- au încasat sau nu s-au încasat despăgubiri, unitatea deținătoare recunoscând plata acestora, dar neputându-le dovedi.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a arătat că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 274 C.pr.civ., notificarea nefiind soluționată timp de
8 ani, în anul 2009 promovându-se acțiune în instanță în acest sens.
Referitor la recursul declarat de C. Local al municipiului C.-N. s-a arătat că acesta este parțial întemeiat, instanța de fond nepronunțându-se asupra excepției invocate, aceea a lipsei calității procesuale pasive, excepția fiind neîntemeiată atâta timp cât în subsidiar s-au solicitat măsuri compensatorii prin echivalent cu un imobil care figurează în proprietatea Statului Român și administrarea operativă a C.ui Local al municipiului C.-N.
Celelalte motive sunt nefondate pentru considerentele menționate raportat la recursul P. municipiului C.-N., în ceea ce privește cheltuielile de judecată consiliul local nejustificând interes în promovarea recursului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041, art. 312 și art. 274
C.pr.civ.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar de către reclamantele intimate declarații autentificate din care rezultă că nu s-au primit despăgubiri pentru imobilul expropriat care face obiectul cauzei.
Analizând recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentințeicivile nr. 979 din (...) a T.ui C., Curtea reține următoarele:
Singura chestiune de fond supusă analizei instanței de recurs a fost aceea a modului în care instanța de fond a soluționat cererea formulată în temeiul L. nr. 1., nesolicitând reclamantelor declarația notarială prevăzută de art. 11 pct. 2 din Normele M. de aplicare a L. nr. 1..
Atâta timp cât reclamantele au depus în fața instanței de recurs declarații autentice din care rezultă că nu s-au acordat și încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat care face obiectul cauzei (filele 24-26 dosar) critica a rămas practic fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată se constată că într-adevăr nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului P. municipiului C.-N., nesoluționarea notificării de către unitatea deținătoare fiind cauzată și de atitudinea reclamantelor care nu au înțeles să depună declarația autentică la care s-a făcut referire și anterior, declarația nefiind de altfel depusă nici în cursul soluționării cauzei de către prima instanță. Obligativitatea depunerii declarației autentificate pe proprie răspundere rezultă din prevederile art.11.2 din H.G. nr.250/2007, practica judiciară fiind constantă în acest sens. Răspunsul C.ui Județean C. în sensul că în arhiva sa nu existădocumente din care să rezulte plata despăgubirilor nu poate suplini declarația pe proprie răspundere menționată anterior.
În aceste condiții, se apreciază că nu sunt îndeplinite prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. pentru a se acorda cheltuieli de judecată, sentința urmând a fi modificată sub acest aspect în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ., respingându-se capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 979 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică parțial, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 martie 2012.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
ANA I. A. C.
A. A. C.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: O.-C. T.
| ← Decizia civilă nr. 1265/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4172/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
