Decizia civilă nr. 4985/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4985/R/2012
Ședința publică din 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. A. C. JUDECĂTORI :ANA I.
:A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.435/A din (...) a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr.(...), privind și pe intimații R. M., A. V. I. și A. M., având ca obiect acțiune în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul intimat A. V. I., asistat de avocat R. S., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar decizia civilă nr. 3. noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.
(...) al C. de A. C. și chitanțele privind achitarea onorariului avocațial și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Susține că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 din
L. nr.1. invocate de către P. M. C.-N. întrucât prin D. nr. 5846/(...) și nr.
1731/(...), recurentul a stabilit că legea incidentă pentru imobilul revendicat este L. nr. 1..
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. C. reclamanții R. M., A. V. I. și A. M. au chemat în judecată P. municipiului C.-N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea în parte a Dispoziției 3. în sensul acordării de măsuri reparatorii cu privire la imobilul înscris în CF 19111 C.- N., fie în natură , fie prin echivalent.
Reclamanții au formulat o modificare de acțiune sub forma unor „note de
ședință „ de care instanța în raport cu art.132 C.pr. civ. a luat act, prin care s-a solicitat anularea Dispoziției 3. atât în ceea ce privește art.1 al dispoziției, cât și propunerea din partea introductivă a dispoziției atacate de a se transmite cererea pentru imobilul din 19111 C.-N. C. de fond funciar.
Prin sentința civilă nr. 435 din 25 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea civilă modificată formulată de reclamanții R. M., A. V.-I., A. M. în contradictoriu cu P. M. C.-N. și în consecință:
S-a dispus anularea dispoziției 3. emisă de P. municipiului C.-N. în ceea ce privește articolul 1 al dispoziției cât și propunerea din cuprinsul considerentelor dispoziției de a se trimite notificarea formulată pentru imobilul înscris în C.F. 19111
C.-N. spre soluționare C. de fond funciar competente.
S-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin D. 3. emisă de primarul municipiului C. N. s-au revocat D. 5. și 1. emise de P. municipiului C. N. ( art.I) și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale în favoarea reclamanților, pentru construcțiile expropriate și demolate cât și pentru terenul de 3340 m.p situat în C.-N., C. Florești, nr.37, înscris în CF 20616.
Pentru a pronunța această dispoziție, s-a avut în vedere notificarea formulată de reclamanți, că imobilele sunt situate în două cărți funciare, iar imobilul teren înscris în CF 19111 C.-N. a fost preluat de la CAP „ Î. C. .
Apreciind incidența art.8 din L. 1., dosarul privind revendicarea acestui teren a fost transmis comisiei locale de fond funciar, iar pentru imobilul înscris în CF 20616 C., s-a stabilit îndreptățirea la măsuri reparatorii.
Prin D. 5. emisă de pârât, reclamanților li s-a stabilit îndreptățirea la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale și pentru terenul înscris în 19111 C.- N. nr. top 21725 (f.68-69).
Această dispoziție, a fost modificată parțial, prin D. 1. emisă de același pârât, fără însă a hotărî în legătură cu îndreptățirea la măsuri reparatorii în temeiul L. 1..
La solicitarea instanței, pârâtul a comunicat că cele două dispoziții nu au fost contestate (f.142).
În ceea ce privește posibilitatea revocării acestei dispoziții de către emitent, instanța are în vedere că în jurisprudența C. de A. C. ( a se vedea dosarul (...)) s-a apreciat că revocarea dispoziției emisă în baza L. 1. de către emitent aduce atingere stabilității circuitului civil.. cauză însă, s-ar putea da eficiență art.27 pct.4 din HG 250/2007, nefiind făcută dovada că imobilele au intrat în circuitul civil.
Însă, interpretarea dată în speța de față de către P. municipiului C.-N. art.8 din L. 1. este greșită.
La solicitarea instanței, Primăria municipiului C.-N. a comunicat că terenul identificat în CF 19111 C.-N. este situat în intravilanul municipiului C.-N., conform PUG aprobat prin HCL 7. (f.143).
Așadar, la data formulării notificării, acest teren era în intravilanul localității.
Potrivit art. 8 din L. nr. 1. „Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localităților la data preluarii abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin fondului funciar nr.
1., republicata, cu modificarile si completările ulterioare, si prin nr. 1. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. si ale L. nr.
169/1997, cu modificările si completările ulterioare";.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că legiuitorul a avut în vedere că terenul obiect al notificării să fie intravilan la două momente diferite, respectiv la data preluării sau la data notificării fără a se exclude unul pe celălalt.
Răspunsurile comunicate de autoritatea locală confirmă că terenurile au avut caracter de teren intravilan la momentul formulării notificării respectându- se astfel dispozițiile L. nr. 1., lege care guvernează procedura de restituire.
Din această perspectivă, partea din considerentele dispoziției atacate privitoare la înaintarea notificării comisiei de fond funciar precum și art.I apare ca fiind nelegală.
Pe de altă parte, nici susținerile reclamanților referitoare la soluționarea notificării într-un termen rezonabil, mai ales prin prisma finalității procedurii, apar ca fiind întemeiate, de vreme este necontestat de pârât, că terenul se află într-o zonă sistematizată și imposibil de restituit în natură, lucru cu care reclamanții sunt de acord, iar Comisia locală de fond funciar nu ar putea decât să propună despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. 247/2005, despăgubiri care se acordă în același mod și pentru terenurile care fac obiectul L.1., imposibil de restituit în natură.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 26 din L. 1. a admis acțiunea civilă modificată formulată de reclamanții R. M., A. V.-I., A. M. în contradictoriu cu P. M. C.-N. și în consecință a dispus anularea dispoziției 3. emisă de P. municipiului C.-N. în ceea ce privește articolul 1 al dispoziției cât și propunerea din cuprinsul considerentelor dispoziției de a se trimite notificarea formulată pentru imobilul înscris în C.F. 19111 C.-N. spre soluționare C. de fond funciar competente.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, însă nu au făcut dovada vreunei astfel de cheltuieli, deși sarcina probei le incumbă, potrivit art.1169 C.civil.
Întrucât soluționarea prezentei cereri este scutită de plata taxelor de timbru, instanța a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, menținându-se dispoziția nr. 362/(...) emisă de P. municipiului C.-N.
În motivare, după reiterarea tuturor etapelor parcurse în vederea soluționării notificării reclamanților, s-a arătat că dispoziția nr. 362/(...) a fost emisă de către P. municipiului C.-N. având în vedere că terenul înscris în CF
19111 nr. topo. 21725 în suprafață de 918 stj.p. a fost preluat prin D. de expropriere nr. 4. de la CAP Î. C., fiind incidente dispozițiile art. 8 din L. nr. 1. care statuează clar că nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de L. nr. 1., L. nr. 1..
Rămân deci în afara sferei de reglementare a L. nr. 1. cazurile excluse în mod expres, art. 8 alin. 1 din L. nr. 1. excluzând de la aplicarea acestei legi imobilele pentru care există o altă lege de reparație, și anume L. nr. 1. și L. nr. 1..
HG nr. 250/2007 a prevăzut că în ceea ce privește aceste imobile notificările urmează a fi înaintate în vederea soluționării comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. nr. 1. și L. nr. 1..
S-a mai arătat că art. 8 alin. 1 din L. nr. 1. a fost verificat și din punct de vedere al constituționalității sale, fiind respinse excepțiile de neconstituționalitate invocate referitor la acesta.
În apărare, reclamanții A. V. I. și R. M. au formulat întâmpinare prin care ausolicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că sentința recurată este temeinică și legală, în mod corect reținându-se prin aceasta că dispoziția nr. 3. emisă de către P. municipiului C.-N. este nelegală.
D. nr. 5846/(...) și nr. 1731/(...), ambele emise de către P. municipiului C.-
N. au intrat în circuitul civil nemaiputând fi revocate de către unitatea emitentă. Aceasta rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 26 din L. nr.
1. potrivit cărora pot fi atacate de către persoanele interesate doar dispozițiileprin care se respinge notificarea, rezultând deci că cele prin care se admite notificarea sunt definitive, intrând în circuitul civil de la momentul comunicării.
În speță nu este incident art. 8 din L. nr. 1., pentru a fi aplicabil acesta fiind necesar ca reclamanții să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest imobil în temeiul L. nr. 1., această cerere fiind soluționată anterior intrării în vigoare a L. nr. 1.. S-a invocat în acest sens decizia civilă nr. 1. a Î. C. de C. și J.
Faptul că imobilul teren a fost preluat de CAP nu limitează dreptul reclamanților de a solicita măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1. atâta timp cât preluarea a fost una abuzivă.
Mai mult decât atât, la data formulării notificării terenul era situat în intravilanul localității, singura lege de reparație în temeiul căreia se puteau solicita măsuri reparatorii fiind L. nr. 1..
În speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 din HG nr.
250/2007, prin dispozițiile nr. 5. și nr. 1. recurentul stabilind că legea incidentă pentru imobilul revendicat este L. nr. 1..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 26 din L. nr. 1., art. 115 și art. 118
C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civilenr. 435 din 25 mai 2012 a T. C., Curtea reține următoarele:
Problema de drept ridicată de către pârâtul P. municipiului C.-N. prin recursul declarat este aceea a interpretării prevederilor art. 8 alin. 1 din L. nr. 1. de către instanța de fond, apreciindu-se că în aplicarea acestui text de lege în mod greșit tribunalul a reținut că imobilul care face obiectul cauzei intră sub incidența L. nr. 1..
Important de reținut pentru soluționarea recursului este faptul că notificarea formulată de către reclamanți în temeiul L. nr. 1. a fost soluționată prin dispoziția nr. 5., dispoziție modificată parțial prin dispoziția nr. 1.. Prin aceasta din urmă nu s-a schimbat însă soluția pronunțată inițial în ceea ce privește îndreptățirea reclamanților la măsurile reparatorii prevăzute de L. nr. 1..
Numai în anul 2012, prin dispoziția nr. 362 emisă de către pârât s-au revocat cele două dispoziții menționate mai sus cu motivarea că imobilul teren înscris în CF nr. 19111, nr.topo. 21725 solicitat de către reclamanți nu face obiectul L. nr. 1., impunându-se deci trimiterea dosarului format în temeiul notificării reclamanților C. locale de fond funciar. S-a propus prin aceeași dispoziție acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al L. nr. 247/2005 pentru construcțiile expropriate și demolate și pentru terenul în suprafață de
3.340 m.p. înscris în CF nr. 20616, nr.topo. 21649.
Având în vedere modalitatea în care a procedat P. municipiului C.-N., revocând în anul 2012 dispozițiile emise anterior în anul 2008, respectiv anul
2010, cu motivarea menționată mai sus, se pune problema admisibilității revocării dispozițiilor de această manieră.
Posibilitatea revocării dispozițiilor emise în temeiul L. nr.1. nu este reglementată în mod expres , art. 25 și art. 26 din legea specială referindu-se la dispoziția sau decizia prin care s-a aprobat restituirea în natură a imobilului, iar alin. 3 al art. 26 reglementând calea de atac care poate fi declarată de către persoana care se pretinde îndreptățită în cazul în care notificarea formulată a fost respinsă.
Referiri la regimul dispoziției de restituire în natură se fac la art. 25 pct. 3 din HG nr. 250/2007 și la art. 25 pct. 6 din HG nr. 250/2007 stabilindu-se că dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilorprevăzute de dreptul comun, devenind un act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil.
În ceea ce privește posibilitatea de revocare a dispoziției prin care s-a aprobat restituirea în natură se prevede la art. 25 pct. 7 din HG nr. 250/2007 că aceasta poate fi revocată de către entitatea care a dispus-o până la efectuarea formalităților de publicitate imobiliară.
Nu este reglementată deci problema posibilității revocării dispoziției prin care ca urmare a constatării imposibilității restituirii în natură se propun măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII al L. nr. 247/2005.
Prima instanță s-a pronunțat asupra acestei chestiuni, raportat și la jurisprudența pe această problemă, reținând că prin posibilitatea revocării dispoziției emise în baza L. nr. 1. de către emitent s-ar aduce atingere stabilității circuitului civil, precizând însă că nu s-a făcut dovada intrării în circuitul civil în situația din dosar, ceea ce face discutabilă posibilitatea revocării dispoziției de către emitent.
Această problemă a admisibilității revocării dispozițiilor(deciziilor) emise în temeiul L. nr.1. de către emitent, în absența soluționării sale în mod explicit prin L. nr.1.(singurele referiri fiind făcute cu privire la dispoziția prin care s-a dispus restituirea în natură prin H. nr.250/2007, deci normele metodologice de aplicare a legii) a fost tratată diferit în practică, fiind pronunțate soluții diverse.( A se vedea în acest sens deciziile nr.317/2010 și nr. 742/2011 ale C. de A. C., decizia civilă nr.9347/2005 a Î. C. de C. și Justiție care sunt în sensul irevocabilității acestora și decizia civilă nr. 7. a C. de A. B., decizia civilă nr.2776/2006 care sunt, ca principiu, în sensul revocabilității acestora.)
În cazul în care s-ar aprecia că dispoziția emisă de către primar în temeiul L. nr. 1. ar putea fi revocată oricând, fiind considerată un act administrativ(cu excepția cazului prevăzute de art.25.7 din H. nr.250/2007), s-ar ajunge în mod cert la încălcarea securității raporturilor juridice civile, ca principiu de drept.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză, ceea ce a determinat emitentul să revoce dispozițiile emise anterior a fost o pretinsă greșită interpretare a prevederilor art. 8 din L. nr. 1. în momentul emiterii dispozițiilor din anul 2008, respectiv anul 2010. Practic se invocă propria culpă în momentul emiterii dispozițiilor, arătându-se că în realitate este vorba despre un imobil care face obiectul L. nr. 1., iar nu al L. nr. 1., fără a se ajunge la concluzia că reclamanții nu ar fi îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru acest imobil.
În mod pertinent a reținut deci instanța de fond că atâta timp cât reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru terenul situat în C.-N., în intravilanul municipiului conform HCL nr. 7., ținând cont și de imperativul soluționării notificării într-un termen rezonabil și de faptul că măsurile reparatorii acordate în condițiile Titlului VII al L. nr. 247/2005 sunt aceleași indiferent de legea specială incidentă în ceea ce privește acest teren (aflat în zonă sistematizată, deci imposibil de restituit în natură) nu există nici un considerent pentru a aprecia ca legală revocarea dispozițiilor emise în anul 2008 și 2010 prin dispoziția nr. 3., atacată de către reclamanți prin acțiunea formulată.
În consecință, raportat la cele reținute mai sus Curtea va respinge în temeiul art.3041, 312 alin.1 C.pr.civ, ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 435 din 25 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca legală și temeinică.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ instanța va obliga recurentul să plătească intimatului A. V. I. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L. D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 435 din 25 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului A. V. I. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. A. C. ANA I.
A. C.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. T.
| ← Decizia civilă nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
