Decizia civilă nr. 4172/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.4172/R/2012
Ședința din 4 octombrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. V. D. și P. M., precum și recursul declarat de pârâții S. G. și S. M. împotriva deciziei civile nr. 326 din data de 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta P. D. A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă P. M., asistată de avocat P. F. I., care îl reprezintă și pe reclamantul recurent P. V. D., pârâtul recurent S. G., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 27 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți P. V. D. și P. M., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu pârâtul recurent.
Curtea, pune în discuția părților excepția nulității recursurilor, având în vedere că aspectele invocate prin motivele de recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se putea pronunța asupra excepțiilor invocate de către instanță.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă P. M., asistată de avocat P. F., care îl reprezintă și pe reclamantul recurent P. V. D., pârâtul recurent S. G., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea excepției nulității recursului formulat de către reclamanții recurenți și admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în totalitate.
Apreciază că instanța de apel, diminuând cheltuielile de judecată, a încălcat dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ.
În ce privește recursul formulat de către pârâții recurenți, solicită, în principal, constatarea nulității acestuia, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare.
Pârâtul recurent solicită respingerea excepției nulității recursului declarat de pârâți și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Totodată, solicită respingerea recursului declarat de către reclamanții recurenți, apreciind că cheltuielile de judecată solicitate de către aceștia sunt exagerat de mari raportat la natura cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 17965 din (...) a Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții P. D. și P. M., în contradictoriu cu pârâții S. G., S. M. și P. D. A., astfel cum a fost modificată, în sensul că: a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - intervenient în interes propriu, P. D. A., a fost respinsă cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta P. D. A., ca fiindformulată împotriva unei persoane rămase fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții S. G. și S. M., au fost obligați pârâții S. G. și S. M. să mute țevile mobile și cablurile electrice care fac legătura între unitatea interioară și cea exterioară a aparatului de aer condiționat poziționate în imediata apropiere a apartamentului nr. 2, al reclamanților, astfel încât să se asigure pașnica folosință a acestuia, precum și să tolereze zidirea de către reclamanți a ușii ce comunică din camera apartamentului reclamanților în apartamentul pârâților. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea reclamanților privind mutarea balansoarului și ca neîntemeiată cererea reclamanților privind desființarea ușii metalice care comunică din podul proprietatea reclamanților în mansarda proprietatea pârâților, precum și cererea reclamanților având ca obiect respectarea tranzacției privind ieșirea din indiviziune, consfințită prin decizia civilă a T. C. nr. 2. pronunțată în dosarul nr. 10344/2004. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de
5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 326 din 21 iunie 2012 a T. C. , a fost respins canefondat apelul promovat de către pârâții S. G. și S. M. în contra Sentinței civile nr. 17965 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost menținută în totul, iar apelanții obligați să plătească intimatei P. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că împotrivasentinței au promovat apel pârâții, solicitând respingerea acțiunii ca fiindnetemeinică și nelegală.
În motivarea cererii lor, apelanții au arătat că ieșirea din indiviziune arfi rezolvat definitiv litigiile formale dintre cele două părți.
Prin contractul de vanzare-cumparare numărul 255 din (...) parații au devenit proprietari asupra cotei de 3. din imobilul de pe str. O. G., nr. 25A, înscris in CF nr. 2. C.-N., iar cota de 1. fiind deținuta de către reclamanți P. D., si P. M.
Parații dețin o cota parte ideală din dreptul de proprietate asupra imobilului aparținând reclamanților, iar cererea acestora din petit apare ca fiind inadmisibil, deoarece in litigiile dintre coproprietari care au ca obiect folosința bunului instanța nu poate să procedeze la formarea unor loturi pe care să le atribuie in folosința fiecărui coproprietar .În cazul in care ar exista neînțelegere intre coproprietari, aceasta se poate rezolva doar pe calea încetării coproprietății prin partaj.
I. nu poate sa stabilească dacă actele de folosința asupra bunului comun sunt exercitate in limita cotei de proprietate sau încalcă cota de proprietate a reclamanților.
Sentința pronunțata reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, deoarece impune paraților sa mute cablurile de aer condiționat, dar lasă celelalte cauze reclamate sa fie soluționate prin ieșirea din indiviziune.
A existat o tentativa de împăcare între părți dar pretențiile materiale ale reclamanților de 8000 RON sunt total nejustificate și demonstrează că de fapt aceștia doresc doar câștiguri materiale și nu ceea ce au propus apelanții, ca fiecare sa suporte cheltuielile de judecata.
In consecința solicită instanței ca analizând cele expuse sa dispună anularea sentinței ca netemeinica si nelegala, iar cele doua părți să rezolve litigiul dintre ele prin ieșirea din indiviziune.
Pe rolul T. C. mai exista un dosar depus de reclamanți care are ca obiect tocmai ieșirea din indiviziune, care a fost însă suspendat pană la rezolvarea altor litigii dintre reclamanți și fosta proprietară a cotei de 3., P. D. A.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale că instanța de judecată în modtemeinic și legal a soluționat litigiul dintre părți în sensul că i-a obligat pe pârâți să îți retragă țevile mobile și cablurile electrice ale aparatului de aer condiționat deoarece a constatat că acestea afectează folosința pașnică a imobilului intimaților.
Totodată instanța a obligat pe pârâți să tolereze zidirea ușii dintre camera apartamentului reclamanților și camera din apartamentul pârâților. C. că, necesitatea zidirii acestei uși se impune pentru a asigura separarea corespunzătoare a celor două apartamente.
Astfel, instanța de judecată în mod corect a admis acțiunea, deoarece pârâții, chiar dacă au calitatea de coproprietari asupra apartamentului nr. 2, conturbă liniștita folosință a acestuia, de altfel, orice neînțelegeri între coproprietari se soluționează de către instanța de judecată, în acest sens este și art. 639 din NCC care prevede expres, " modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegeri, prin hotărâre judecătorească".
Arată că, între părți au existat neînțelegeri cu privire la liniștita folosință a imobilului, care au fost cauzate de către pârâți și au adus atingere dreptului de proprietate al reclamanților, motiv pentru care s-au văzut în situația de a înainta prezentul litigiu.
Prin urmare, consideră că instanța de judecată în mod corect a admis în parte acțiunea și a reglementat modul de folosință materială a bunului, asupra căruia toate părțile din prezenta cauză dețin o cotă-parte ideală. în niciun caz instanța, nu a intenționat ca prin hotărârea pronunțată sa procedeze la un partaj de folosință, după cum susțin în mod greșit pârâții, de altfel instanța a și respins această solicitare a reclamanților.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 C. pr. civ., tribunalul a reținut că acesta estenefondat, întrucât prima instanță a făcut o corectă apreciere a stării de fapt,întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Contrar susținerilor apelanților, prima instanță nu a realizat un partaj de folosință și nu a procedat la formarea de loturi atribuite în folosința părților, cerere cu care de altfel nici nu a fost învestită, așa cum în mod pertinent s-a arătat în considerentele hotărarii.
Coproprietarii nu au drepturi sau prerogative asupra unei părți determinate din bun, privit în materialitatea sa. În lipsa unor reglementări legale în materie ori a convenției copărtașilor, s-ar impune aplicarea și respectarea principiului unanimității. Totuși, în literatură și practică seadmite că exercitarea atributelor de posesie și folosință poate fi făcută de fiecare coproprietar, însă cu respectarea anumitor limite, și anume: să nu schimbe destinația și modul de utilizare a bunului și să nu împiedice exercițiul simultan și concurent al folosinței celorlalți copărtași.
Ca atare, dreptul de coproprietate asupra unui bun îndreptățește pe titulari la realizarea deplină a prerogativelor proprietății, dar, în același timp,
și obligă la o exercitare în limitele impuse de împlinirea interesului lor, în acord cu interesul celorlalți coproprietari.
De aceea, în situația în care un singur coproprietar , prevalându-se de această calitatea a sa , săvârșește acte vizând bunul în integritatea sa, provocând totodată o lezare a intereselor sau aducând o atingere drepturilor celorlalți coproprietari, comite un abuz de drept care se impune a fi sancționat.
În speță, parații, prin montarea cablurilor aferente aparatului de aer condiționat în modalitatea realizată, au produs o lezare exercițiului simultan și concurent al folosinței apartamentului nr.2 de către ceilalți copărtași, reclamanții, astfel încat nu se poate accepta perpetuarea acestei situații .
Așadar, prima instanță nu a stabilit împrejurarea că actele de folosință sunt sau nu exercitate în limita cotelor de proprietate, așa cum greșit susțin apelanții, ci a analizat și a concluzionat în mod corect, că actele de folosință efectuate de parați lezează dreptul de proprietate al reclamanților,respectiv sub aspectul atributului de folosință.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat și pe cale de consecință va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
În baza art. 274 C. proc. civ., față de soluția adoptată, apelanții vor fi obligați să plătească intimatei P. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel. reprezentând onorariul avocațial. I. constată că intimata a depus la dosar chitanțe privind onorariul avocațial în sumă de 3.720 lei, însă raportat la complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. proc. civ. urmează să acorde doar suma de 1.000 lei.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs atât
reclamanții, cât și pârâții.
1) Pârâții au solicitat modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate și respingerii acțiunii.
Din compararea cuprinsului recursului cu cel al apelului lor, rezultă că aceștia au reiterat în totalitate motivele de apel, fără a formula critici punctuale cu privire la considerentele hotărârii obiect al recursului, motiv pentru care curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc. civ., a invocat excepția nulității recursului.
Reclamanții, prin reprezentantul prezent în fața instanței, au solicitat admiterea excepției nulității invocată de instanță din oficiu, iar, în subsidiar, respingerea recursului pârâților ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
2) În ceea ce privește propriul recurs, reclamanții au criticat modul în care instanța de apel a stabilit cheltuielile de judecată, respectiv invocând faptul că în mod greșit a diminuat onorariul avocațial, încălcând dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., întrucât apelul pârâților a fost respins în totalitate, onorariul avocațial fiind raportat la complexitatea pricinii, cauza derulându-se din anul 2009, încercându-se numeroase negocieri pentrusoluționarea litigiului pe cale amiabilă, motivarea hotărârii primei instanțe are 9 pagini, onorariul avocațial negociat fiind stabilit conform dispozițiilor art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, respectiv în funcție de timpul și volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului, noutatea și dificultatea cazului, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, precum și situația financiară a clientului.
De asemenea, onorariul este proporțional cu munca îndeplinită de avocat, acesta depunând la dosarul cauzei întâmpinare și formulând și concluzii scrise, oferind consultanță clienților săi în ceea ce privește conduita procesuală ce trebuie urmată, problemele de drept necesitând un studiu al actelor din dosarul primei instanțe și o analiză a tuturor problemelor juridice.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., însă, în realitate, reclamanții solicită instanței de recurs o reevaluare a stării de fapt stabilită de instanța de apel, atunci când a aplicat criteriile prev. de art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., solicitându-se instanței de recurs o reapreciere a complexității cauzei și muncii depuse de avocat, motiv pentru care, și în ceea ce privește recursul reclamanților, curtea, din oficiu, a invocat, în temeiul art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc. civ., excepția nulității recursului.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc. civ., curtea va constata nulitatea ambelor recursuri, în cazul pârâților, pentru că nu formulează critici cu privire la considerentele hotărârii pronunțate în apel, ceea ce echivalează cu o nemotivare a recursului, iar, în cazul reclamanților, pentru faptul că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod proc. civ., întrucât, în realitate, ceea ce critică aceștia nu este greșita interpretare sau aplicare a disp. art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., ci greșita apreciere de fapt a complexității cauzei și a muncii depuse de avocat, în condițiile în care reaprecirea stării de fapt nu mai poate constitui obiect a recursului ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304
Cod proc. civ. prin pct. 112 al art. I al OUG nr. 138/2000.
Întrucât recursul reclamanților urmează a fi constatat nul, iar recursul pârâților va fi constatat nul ca urmare a excepției invocate din oficiu de instanță și nu prin întâmpinare de către reclamanți, curtea va respinge solicitarea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Constată nule recursurile declarate de reclamanții P. V. D. și P. M. și pârâții S. G. și S. M. împotriva deciziei civile nr. 3. din 21 iunie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o menține.
Respinge cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: M.Oncică S., D.I.Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 1064/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 100/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
