Decizia civilă nr. 101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA C. NR. 101/A/2012
Ședința publică din 11 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul F. B. J., împotriva sentinței civile nr. 291/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta apelantă A. V. "C. B.", precum și pe pârâții intimați B. A., B. T. și B. C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului apelant F. B. J., doamna avocat K. M. K., cu împuternicire avocațială pentru redactarea motivelor de apel și pentru reprezentare în prezentul dosar, la f. 12 din dosar, lipsă fiind pârâtul apelant personal și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta pârâtului apelant arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului apelant în susținerea apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reconvenționale și, în consecință, anularea contractului de întreținere intervenit între B. Ș. N. și A. V. "C. B.".
Reprezentanta pârâtului apelant arată că în prezenta cauză se pune întrebarea dacă o societate cu scop nepatrimonial, așa cum este și A. V. "C. B.", poate să dobândească un bun patrimonial. De asemenea, arată că s-a încheiat acel contract de întreținere și pentru a dovedi că a prestat întreținerea, reclamanta A. V. "C. B." a depus la dosar un proces-verbal de donație, din care rezultă că s-a donat îmbrăcăminte și alimente și, de asemenea, a dovedit că prin intermediul unor persoane tinere care desfășoară muncă voluntară în cadrul asociației, aceasta a contribuit la reabilitarea locuinței lui B. Ș. N.
Totodată, reprezentanta pârâtului apelant arată că prin încălcarea clauzelor din contractul de întreținere, s-a încălcat dreptul de folosință în ceea ce privește locuința lui B. Ș. N.
În concluzie, reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, întrucât ideea pe care se bazează acest apel este perfect legală și legitimă și, totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată în apel, întrucât le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 6632/(...), pronunțată de Judec ător ia C lu j -Napoca îdosar nr. 2280/2006, nr. unic (...), s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei și, în consecință, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ., s-a declinat în favoarea T. C. - Secția C., competența de soluționare a acțiuniiformulate de reclamanta A. V. C. B., în contradictoriu cu pârâții F. B. J., B. A., B. T. și B. C., având ca obiect acțiune în constatare. Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...).
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 291/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în (...), s-arespins acțiunea formulată de reclamanta A. V. C. B. în contradictoriu cu pârâții B. A., B. T., B. C. și F. B. J.
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de către reclamantul reconvențional F. B. J. în contradictoriu cu pârâta reconvențională A. V. C. B..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale următoarele:
„Reclamanta a solicitat constatarea în temeiul art. 111 C.pr.civ., că bunurile mobile și imobile menționate în contractul de întreținere sub semnătură privată la data de (...) între antecesorii pârâților și reclamantă nu fac parte din masa succesorală a defuncților antecesori B. Ș. N. și B. E..
Potrivit art. 111 C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Instanța apreciază că scopul acțiunii reclamantei este să obțină o hotărâre prin care să fie transferat dreptul de proprietate a asupra bunurilor menționate în petitul acțiunii și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cartea funciară.
Instanța consideră însă că acest scop al reclamantei nu poate fi atins pe calea unei acțiuni în constatare așa cum a fost formulată în prezentul dosar, atâta timp cât reclamanta are la dispoziție o acțiune în realizare în sensul art. 111 C.pr.civ.
Reclamanta are la îndemână o acțiune în anularea certificatului de moștenitor, dacă acesta a fost emis și cuprinde bunurile în litigiu, acțiune care are natura unei acțiuni în revendicare sau pur și simplu o acțiune în revendicare dacă nu există acest certificat emis, iar bunurile nu sunt în posesia pârâtei, pe calea acțiunii în revendicare reclamanta putând să-și dobândească bunurile, desigur dacă își dovedește titlul.
Sau reclamanta poate formula o acțiune în pronunțarea unei hotărâri care să constate dreptul de proprietate al pârâților cu titlul de moștenire în urma defuncților și să oblige pârâții să transfere dreptul de proprietate cătrereclamanți în baza contractului de întreținere sub semnătură privată și aceasta doar cu privire la bunurile imobile pentru că cu privire la bunurile mobile posesia de bună-credință are valoarea de titlu de proprietate, acestea fiind deja în posesia reclamantei.
Prin urmare, în sensul art. 111 C.pr.civ., primul capăt de cerere formulat de către reclamant este inadmisibil.
Cu referire la al doilea capăt de cerere, referitor la întabulare, în lipsa justificării unui titlu-înscris autentic cu privire la bunurile imobile, sau lipsa formulării unui petit în vederea obținerii transferului dreptului de proprietate, acesta nu poate fi admis, contractul de întreținere încheiat sub semnătură privată nefiind apt să transfere proprietatea.
Raportat la aspectele menționate, instanța apreciază că se impune respingerea acțiunii principale.
Cu privire la acțiunea reconvențională, instanța apreciază că nu se poate constata nulitatea contractului de întreținere încheiat între reclamantă și antecesorii pârâților pentru nerespectarea principiului specialității capacității de folosință.
Reclamanta este o asociație fără scop patrimonial, însă aceasta nu înseamnă că nu poate dobândi foloase materiale în patrimoniul propriu, bunuri mobile și imobile.
Pentru îndeplinirea scopului său, realizarea de proiecte social umanitare, de calificare și recalificare a tinerilor proveniți din familii defavorizate, asociația are nevoie de mijloace financiare și bunuri proprii sau închiriate, printre mijloacele de dobândire a acestor bunuri putându-se înscrie și contractul a cărui nulitate se cere.
Pentru motivele arătate instanța va respinge și acțiunea reconvențională.
Fără cheltuieli de judecată";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ape l, în ter men leg al, p âr âtul F. B. J.,solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința este nelegală, întrucât ea conține o motivare extrem de sumară privind respingerea acțiunii reconvenționale.
Consideră apelantul că instanța de fond a interpretat greșit susținerea acestui pârât, privind nerespectarea specialității capacității de folosință.
A.antul nu neagă dreptul asociațiilor non profit de a dobândi pe căi legale bunuri în patrimoniu, însă, ceea ce este însă discutabil, în opinia apelantului, dar și profund nelegal și în contradicție cu însuși scopul asociației, este că, prin realizarea de proiecte social-umanitare sau efectuarea de donații de îmbrăcăminte folosită, s-a ajuns la dobândirea unei proprietăți imobiliare de o asemenea natură.
Este mai mult decât evident că asociațiile cu non profit (cum este reclamanta din prezenta cauză) pot avea doar un scop nepatrimonial, vizând satisfacerea unor interese fără caracter economic, iar capacitatea specială, a persoanelor juridice de acest tip, limitează libertatea contractuală la încheierea acelor acte juridice care corespund scopului fiecărei asemenea persoane
(eventuale activități economice pot fi desfășurate de asociații numai în cadrul unor societăți comerciale în mod accesoriu). Or, în situația de față, nu există vreo societate comercială.
Prin urmare, reclamanta A. V. C. B. nu poate încheia un contract de întreținere în care propriile sale activități caritabile, care sunt descrise ca fiind scopul ei, să aibă ca finalitate, ca scop, dobândirea unei proprietăți.
Astfel, familiei B. i-au fost predate, prin proces-verbal de donație, unele bunuri - îmbrăcăminte, alimente obținute de A. de la diverși donatori din străinătate. S-au efectuat unele lucrări la locuința lor prin intermediul unor adolescenți din familii defavorizate, cu probleme sociale; ceea ce se încadrează în activitățile prin care se realizează scopul asociației.
Realizarea de proiecte social umanitare de calificare și recalificare a tinerilor proveniți din familii defavorizate social și acordarea de ajutor la construirea și renovarea spațiilor de locuit, instituții de învățământ, imobile cu caracter umanitar, intră în scopul A.i.
Unele alimente, legume, fructe au fost obținute și predate familiei B. ca fiind produse tocmai pe terenurile ce au aparținut defunctului B. Ș. N.
În consecință, în concepția apelantului, desfășurarea activităților prin care se realizează însuși scopul asociației, potrivit statutului său, nu poate avea ca efect patrimonial dobândirea imobilelor defunctului B. Ș. N., cu titlu de întreținere.
Recl aman ta in timată , deș i leg al c itată, nu s -a prezen tat în ins tanț ă ș i nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare,pentru a-și susține poziția procesuală.
A.ul este nefonda
Obiectul apelului îl constituie soluția dată de prima instanță cererii reconvenționale formulate de pârâtul F. B. J., cerere reconvențională prin care acesta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere încheiat la data de (...) între antecesorii săi, defuncții B. Ș. N. și B. E., și reclamantă, pentru încălcarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice (f. 63 dosar fond).
Prin contractul de întreținere înregistrat la P. municipiului C.-N. sub nr.
(...), reclamanta intimată A. V. C. B., în calitate de întreținătoare, a încheiat cu numiții B. Ș. N. și B. E., în calitate de întreținuți, un contract având ca obiect întreținerea pe durată nelimitată, cu toate cele necesare traiului, hrană, medicamente, spălat, tratament medical, haine, întreținerea imobilului, întreținerea cavoului familiei din satul L., pe toată durata vieții întreținuților, la nevoie la domiciliul întreținuților sau în altă parte, iar la deces să fie înmormântați cu toată cinstea după datinile locale (f. 6 dosar nr. 2280/2006).
În schimbul întreținerii pe care urmau să o primească de la întreținătoarea A. V. C. B., întreținuții s-au obligat să îi transmită acesteia dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri, după cum urmează: imobilul cu CF 1445 L., A + 1, nr. top 84/3/1, castel din piatră și curte în intravilan, compus la demisol din 11 încăperi, la parter din 18 încăperi, la etaj din 15 încăperi, cu o arie construită de 22588,10 mp, având un teren aferent de 5755 mp; imobilul din CF 1313 L., A +1, nr. top 84/2, casă de piatră și curte în intravilan, compusă din 14 încăperi, cu o arie construită de 530 mp, având un teren aferent de 1200 stj.p.; imobilul din CF 1313 L., A + 1, nr. top 84/5, casă de piatră în intravilan, având un teren în suprafață de 1440 mp; teren agricol în suprafață totală de 10 ha, evidențiat în titlul de proprietate nr.
1545/1036/(...); bunurile mobile inventariate și descrise în Anexa A la contractul de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 180/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 266/A/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul
B. Ș. N., și susținută ulterior, în calitate de moștenitor al acestuia, de F. B. în contradictoriu cu A. V. C. B., având ca obiect rezilierea contractului de întreținere, sub semnătură privată, pentru neîndeplinirea de către întreținătoare a obligației de întreținere pe care și-a asumat-o față de întreținuți, reținându-se în considerentele acestor hotărâri judecătorești faptul că, din probele administrate în cauză (declarații de martori, scripte, etc.), rezultă împrejurarea că reclamantul nu a reușit să facă dovada neexecutării culpabile a obligației de întreținere de către întreținătoare (f. 33-45 dosar fond).
Reclamantul F. B. J. are calitatea de legatar universal, în calitate de 1/1 parte, după defunctul B. S.-N., identic în titlul de proprietate cu B. Ș.-N. și în CF cu B. Ș., decedat la data de (...), și care este unul dintre întreținuții care a încheiat contractul de întreținere a cărui nulitate se solicită prin cererea reconvențională.
Pârâtul F. B. J. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere pentru încălcarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice, apreciind că prin încălcarea acestui principiu contractul de întreținere este nul absolut, deoarece contravine ordinii de drept stabilită pentru asociațiile non profit, întrucât, prin efectuarea activităților ce constituie însuși scopul asociației prin aceste activități nu se poate urmări și ele nu pot avea ca finalitate obținerea unui folos material (f. 64 dosar fond).
A.antul nu și-a motivat în drept cererea reconvențională, însă, din aprecierea acestuia, în sensul că prin încheierea contractului de întreținere s-a încălcat ordinea de drept, s-ar putea aprecia că apelantul a invocat și o cauză ilicită la încheierea contractului de întreținere.
Contractul de întreținere este un contract nenumit, însă acestuia i se aplică toate condițiile de valabilitate incidente oricărui contract civil, prevăzute de art. 948 C. vechi, respectiv, un obiect determinat, o cauză licită și morală, capacitatea de a contracta a părților și consimțământul valabil al părții ce se obligă, știut fiind că întreținerea este un contract consensual, sinalagmatic, translativ de proprietate și intuitu personae.
Având în vedere că prin efectul contractului de întreținere se transferă proprietatea bunului de la întreținut la întreținător, de principiu, contractului de întreținere îi sunt aplicabile aceleași condiții de validitate ca și contractului de vânzare-cumpărare, cu singura deosebire că obiectul obligației întreținătorului constă în principal în prestarea întreținerii și nu în plata unui preț.
Indiferent de obiectul convenției de întreținere, cauza trebuie să îndeplinească anumite condiții expres prevăzute de lege, respectiv, de prevederile art. 5, art. 966 și art. 968 C., adică să existe, să fie reală, să fie licită și să fie morală.
În speță, interesează însă, cauza licită, întrucât, prin susținerea apelantului, în sensul că prin încălcarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice s-a încălcat ordinea de drept, implicit se invocă cauza ilicită pe motiv că ar fi contrară ordinii publice.
Art. 968 C. precizează că este nelicită cauza unei convenții atunci când este prohibită de legi, este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Ca orice alt subiect de drept civil și persoana juridică are capacitate de folosință, care constă în aptitudinea sa de a avea drepturi și obligații civile, precum și capacitate de exercițiu, și care constă în aptitudinea sa de a dobândi
și exercita drepturi civile și de a-și asuma și executa obligații civile prin încheierea de acte juridice civile, de către organul său de conducere.
Capacitatea de folosință a persoanei juridice prezintă câteva caractere juridice, și anume, legalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, generalitatea și specialitatea.
Legalitatea capacității de folosință a persoanei juridice înseamnă însușirea acesteia de a fi determinată numai de către lege, adică de a i se stabili începutul, conținutul și încetarea doar prin norme legale.
Inalienabilitatea este acea trăsătură a capacității de folosință a persoanei juridice care constă în imposibilitatea înstrăinării ori cedării acesteia, precum și în imposibilitatea de a renunța la ea, în tot ori în parte.
Intangibilitatea este acel caracter al capacității de folosință a persoanei juridice care constă în însușirea acesteia de a nu i se putea aduce îngrădiri decât în cazurile și condițiile stabilite de lege, acest caracter fiind practic o consecință a legalității capacității de folosință a persoanei juridice.
Generalitatea capacității de folosință a persoanei juridice înseamnă caracterul ei abstract, adică însușirea de a exprima aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi și obligații civile în general, fără o enumerare limitativă a acestora.
Caracterul juridic distinctiv al capacității de folosință a persoanei juridice îl constituie specialitatea ei și constă în însușirea acesteia de a avea acele drepturi și obligații civile care se circumscriu principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice.
Cu alte cuvinte, persoana juridică poate avea doar acele drepturi și obligații care sunt în acord cu scopul pentru care respectiva persoană juridică a fost înființată.
Principiul specialității capacității de folosință al persoanei juridice a fost consacrat legislativ în art. 34 din Decretul nr. 31/1954, text legal care prevedea următoarele:
„Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.
Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul";.
În același timp, art. 9 din Legea nr. 21/1924 conținea și el o consacrare legislativă a acestui principiu, statuând în sensul că „persoanele juridice de drept privat, căzând sub prevederile legii de față, nu se pot folosi decât de drepturile ce le sunt necesare pentru realizarea scopului și destinațiunii lor. Ele nu pot contracta obligațiuni decât tot în vederea realizării acestui scop și acestei destinațiuni";.
Așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, cele două definiții legale ale principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice, nu acoperă întreg conținutul noțiunii de „. de folosință a persoanei juridice";, ele cantonându-se la aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile care au ca izvor actele juridice civile ( a se vedea în acest sens, G. Beleiu, Drept Civil Român - Introducere în Dreptul Civil. Subiectele Dreptului Civil, Casa de E. și P. „. S., B., 1993, pag. 382).
Definițiilor legale ale principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice le scapă aria drepturilor și obligațiilor civile care au ca izvor legea (care, prin ipoteză, nu pot fi contrare scopului persoanei juridice), și faptul juridic stricto sensu (cum este delictul civil, spre exemplu).
Determinarea limitelor principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice se face prin luarea în considerare a limitelor ce rezultă dinscopul persoanei juridice, așa cum aceasta e stabilit de lege (scopul generic), actul de înființare ori statut (scopul concret).
Prin urmare, în aplicarea sa practică, principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice nu trebuie văzut rigid, static, ci în dinamica sa, cu o oarecare larghețe, prin luarea în considerare a tuturor elementelor principale ce alcătuiesc scopul persoanei juridice, cât și a elementelor complementare, secundare, precum și cele inițiale, cât și cele subsecvente ulterioare (modificatoare) ( a se vedea în acest sens, op. cit., pag. 383).
Întotdeauna, însă, când se pune în discuție eventuala încălcare a principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice, respectiv, limitele înăuntrul cărora acest principiu trebuie exercitat, este absolut necesar să se analizeze dacă nu cumva, atunci când se susține că s-a încălcat acest principiu al specialității capacității de folosință a persoanei juridice, printr-o astfel de susținere nu se aduce atingere intangibilității și generalității capacității de folosință a persoanei juridice.
Reclamanta intimată A. V. C. B. a dobândit personalitate juridică prin Î.
C. nr. 127/(...), pronunțată de Judecătoria Turda în dosar civil nr. 1., ca urmare a cererii formulate în acest sens de reprezentantul legal al A.i la data de (...) (f. 48-49 dosar nr. 2280/2006).
În considerentele acestei Încheieri s-a reținut faptul că actul constitutiv al A.i a fost autentificat de B. M. R. M., prin încheierea de autentificare nr.
57/(...); că A. are ca scop „. de proiecte social-umanitare de calificare și recalificare a tinerilor proveniți din familii defavorizate social; acordarea de ajutor la construirea și renovarea spațiilor de locuit; a instituțiilor de învățământ; imobile cu caracter umanitar";, scop care se poate realiza prin executarea lucrărilor cu ajutorul voluntarilor animați din dorința de a-și ajuta semenii (f. 45-47 din dosar nr. 2280/2006).
S-a mai reținut că în scopul A.i intră și „colaborarea și schimbul de experiență cu organizații similare pe plan internațional; editarea și difuzarea unei reviste; activități cu caracter agricol, precum și creșterea animalelor; organizarea cursurilor de specializare în construcții; construirea și administrarea unui muzeu istoric al familiei B. din L.";.
În scopul A.i nu intră , așadar, acordarea de întreținere - în sensul uzual și încetățenit al noțiunii de „. -, în favoarea persoanelor aflate în nevoie din cauza vârstei ori a stării de sănătate.
Obligația de întreținere pe care și-a asumat-o intimata față de cei doi defuncți, prin contractul de întreținere a cărui nulitate se solicită, și care consta în „asigurarea cu toate cele necesare traiului, hrană, medicamente, spălat, tratament medical, haine, întreținerea imobilului, întreținerea cavoului familiei din satul L., pe toată durata vieții întreținuților, la nevoie la domiciliul întreținuților sau în altă parte, iar la decesul lor să îi înmormânteze cu toată cinstea după datinile locale";, este distinctă și net diferită de proiectele social- umanitare care constituie scopul A.i, așa cum acest scop a fost reținut în Î. C. nr. 127/(...) a Judecătoriei T., și prin care A. a dobândit personalitate juridică.
Această obligație de întreținere nu contravine în niciun fel scopului A.i, după cum, nu se circumscrie scopului A.i, respectiv, intimata a prestat întreținere celor doi defuncți nu în virtutea scopului său, astfel cum acesta a fost stabilit în statut și în hotărârea judecătorească de dobândire a personalității juridice, ci în virtutea unui contract civil de întreținere, contract la care defuncții au recurs, cel mai probabil, datorită încrederii pe care o aveau în reprezentanții A.i.
Este știut faptul că un contract de întreținere are caracter intuitu personae, întrucât el este încheiat în considerarea persoanei întreținătorului, se bazează pe o încredere pe care întreținutul o are în întreținător.
De cealaltă parte, întreținutul prestează întreținere în schimbul, de regulă, a unui bun, contractul de întreținere fiind în esența sa un contract sinalagmatic.
Pe cale de consecință, nu poate fi împărtășită susținerea apelantului, în sensul că prin încheierea acestui contract de întreținere de către A. s-a contravenit însuși scopului A.i și că, astfel, s-a încălcat principiul specialității capacității de folosință a acestei persoane juridice.
S-a susținut de către apelant, prin cererea reconvențională, că prin nesocotirea principiului specialității capacității de folosință, s-a încălcat practic ordinea de drept, adică, ar fi prezentă cauza ilicită la încheierea contractului de întreținere.
Curtea constată că această susținere a apelului este nefondată, întrucât pentru a fi în prezența unei încălcări a ordinii de drept, adică în prezența unei cauze ilicite, în sensul dispozițiilor art. 948 pct. 4 C. coroborat cu art. 968 C., ar fi fost necesar ca, în speță, cauza contractului de întreținere să fi fost prohibită de legi ori contrară ordinii publice.
Or, nu există niciun temei legal prin care să se interzică atât întreținuților, cât și întreținătoarei din prezenta cauză, încheierea unui contract de întreținere pentru situația în care întreținuții, ajunși în nevoie din cauza vârstei și a stării de sănătate, să poată să își asigure întreținerea de zi cu zi.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și prima instanță, chiar dacă reclamanta este o asociație fără scop patrimonial, aceasta nu înseamnă că ea nu poate încheia convenții civile - care nu contravin scopului pentru care a fost înființată -, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, și în baza cărora să dobândească foloase materiale în patrimoniul propriu, o atare posibilitate fiind conferită de chiar generalitatea și intangibilitatea capacității de folosință a persoanei juridice.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 295-296 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul apel.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul F. B. J., împotriva sentinței civile nr. 291 din 26 martie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
6 ex./(...) Jud.fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 53/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
