Decizia civilă nr. 112/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 112/A/2012
Ședința publică din data de 18 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER : S.-D. G.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de către reclamanții P. M. C.-N. și M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 448 din 30 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. C. E. A. S. A. N. și C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
11 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 18 octombrie 2012, apelanții au depus la dosar concluzii scrise ( filele 80-93 din dosar ).
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 448 din 30 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă cererea de chemare in judecata formulata de reclamanții S. C. E. A. și S. A. N. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., M. C.-N. și în consecință: pârâții au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumei de 935.241 lei cu titlul de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului apartament nr. 42 din imobilul situat în C.-N., str. Universității nr. 3, jud. C..
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea față de pârâtul C. local al municipiului C.-N. în baza excepției lipsei calității procesuale pasive
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în sumă de 15.063 lei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local al municipiului C.-N. instanța a reținut că pârâtul C. local al municipiului C.- N., fiind o autoritate deliberativă fără atribuții în procedura L. nr. 10/2001, este lipsit de calitate procesuală pasivă, astfel încât, instanța a respins acțiunea față de acest pârât, în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul reținut următoarele:
Imobilul apartament nr. 42 reprezentând Clubul V. situat în imobilul din C.-N., str. Universității nr. 3, înscris în Cf nr. 1. C.-N. a fost preluat în patrimoniul statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, după intrarea în vigoare a L. 10/2001, reclamanții depunând notificare solicitând restituirea acestui imobil, notificarea fiind înregistrată la data de (...).
D., potrivit art. 26 din L. nr. 10/2001, unitatea deținătoare are obligația de a soluționa notificarea în termenul legal de 60 de zile,notificarea reclamanților a fost soluționată abia la data de (...), în sensul respingerii acesteia.
D. prin care pârâtul P. mun. C.-N. în calitatea sa de reprezentant al unității deținătoare, pârâtul M. C.-N., a soluționat notificarea reclamanților, respectiv D. nr. 1263/(...), a fost atacată în justiție, pronunțându-se în cauză sentința civilă nr. 5194/(...) a T. C., decizia civilă nr. 6.(...) a C. de A. C. și D. civilă nr. 7112/R/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin toate aceste hotărâri fiind recunoscut dreptul reclamanților de a beneficia în natură de restituirea imobilului.
Prin urmare, dreptul de proprietate al reclamanților în baza L. nr.
10/2001 a fost recunoscut în mod definitiv și executoriu la data de (...) prin decizia civilă nr. 6. a C. de A. C., procesul-verbal de predare-primire fiind întocmit însă doar la data de (...).
Instanța a apreciat că soluționarea cu întârziere a notificării, cu depășirea termenului legal și prelungirea în timp a întocmirii procesului- verbal de predare-primire conform hotărârilor judecătorești pronunțate reprezintă fapte ilicite.
Faptele ilicite au fost săvârșite cu vinovăție deoarece erau în vigoare și se cunoșteau dispozițiile art. 26 din L. nr. 10/2001 cu referire la termenul legal de soluționare a notificării și de asemenea, se cunoștea soluția pronunțată în justiție care dispunea restituirea imobilului către reclamanți.
Datorită faptelor ilicite de nesoluționare în termen a notificării și de neîntocmire a procesului verbal de predare-primire, a fost cauzat reclamanților un prejudiciu constând în echivalentul lipsei de folosință a imobilului, folosința fiind un atribut al dreptului de proprietate, potrivit art.480 C.civ, drept de către reclamanții se puteau bucura dacă nu ar fi intervenit săvârșirea faptelor ilicite.
Datorită faptei ilicite a pârâtului P. municipiului C.-N. care a soluționat notificarea reclamanților cu o întârziere de aproximativ 4 ani, durata întregii proceduri de restituire s-a prelungit în timp cu aproape 4 ani, timp în care reclamanții au fost privați de folosința imobilului. Echivalentul lipsei de folosință poate fi solicitat însă doar cu luarea în considerare a termenului legal de prescripție, respectiv, ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată,ținând cont și de data efectivă a predării.
Cât privește cuantumul prejudiciului, acesta a fost stabilit printr-un raport de expertiză judiciară necontestat în timp util de către pârât. D. au fost legal citați, reprezentanții pârâților nu s-au prezentat în fața instanței de judecată și au depus obiecțiuni la raportul de expertiză prin registratura instanței, în ziua pronunțării, acestea ajungând la dosar doar a doua zi după pronunțare.
Luând în considerare valoarea stabilită prin raportul de expertiză raportat la cota de proprietate a reclamanților de 4. parte - reclamanta S. C., respectiv 3. parte - reclamantul S. A., în raport cu valoarea stabilită de
214.998 euro la data introducerii acțiunii și cursul euro de la data efectuării raportului de 4,34 lei pentru 1 euro, rezultă că despăgubirile cuvenite reclamanților sunt în valoare de 935.141 lei.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în sumă de 15.063 lei reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal M. C.-
N. prin P. și P. mun. C.-N., recalificat de instanță în apel.
Prima critică pe care pârâții au adus-o sentinței atacate s-a referit în primul rând la calea de atac împotriva sentinței civile nr. 4. a T. C., aspect în legătură cu care au învederat instanței că raportat la valoarea la obiectuldedus judecății și în raport de dispozițiile art. 2821Cod proc.civ., calea de atac împotriva acestei sentințe este apelul și nu recursul. În ce privește fondul cauzei, apelanții au arătat că pentru a se acorda despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului, reclamanții aveau obligația de a dovedi îndeplinirea celor patru condiții necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, condiții imperativ prevăzute de lege. A., reclamanții trebuiau să facă dovada existenței unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, existența unui prejudiciu patrimonial, precum și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În speța dedusă judecății, chiar dacă L. nr.10/2001 prevede ca termen de soluționare a notificărilor o perioadă de 60 de zile, acest termen nu este unul imperativ și în condițiile Normelor metodologice de aplicare a L. nr.10/2001, este evident că nu se poate reține culpa lor în soluționarea notificărilor, cu depășirea termenului prevăzut de legea specială. Important în susținerea inexistenței unei fapte ilicite săvârșite de recurenți este și faptul că în vederea soluționării notificărilor instituția P.ui mun. C.-N. a emis mai multe adrese către notificatori, prin care le-a solicitat acestora depunerea unor acte justificative în completare. A., prin mai multe adrese s-a solicitat notificatorilor să depună acte doveditoare ale dreptului de proprietate, acte privind modul de trecere a imobilului revendicat în proprietatea statului, acte de stare civilă și de dovedire a filiației cu proprietarii de cartea funciară. Soluționarea plângerii formulată de notificatori pe durata a cinci ani nu le poate fi imputată, motivat de faptul că s-a parcurs o procedură jurisdicțională, cu toate etapele ce le implică aceasta, în considerarea dreptului la un proces echitabil și accesului liber la justiție. În mod greșit instanța de fond a reținut în sarcina pârâților săvârșirea unei fapte ilicite și prin aceasta crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamanților, raportat la dispozițiile art. 998 - 1003 C. civil, ca de altfel și existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. A.anții au mai arătat că pentru a se acorda despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului în litigiu era necesar ca reclamanții să facă dovada calității de proprietari pentru perioada pentru care solicită aceste despăgubiri. Aceasta, având în vedere dispozițiile legii cadastrului și publicității imobiliare, în raport de dispozițiile căreia și de înscrierea în cartea funciară a dreptului reclmanților, 7 decembrie 2010, perioada pentru care s-ar fi putut emite în mod legal pretenții de către reclamanți ar fi trebuit să fie cuprinsă cel mult de la data la care aceștia și-au înscris dreptul în cartea funciară 7 decembrie 2010 și până la data întocmirii procesului verbal de punere în posesie, 21 februarie 2011. A.anții au criticat și faptul că instanța de fond nu a stabilit în mod corect cuantumul prejudiciului la care a fost obligat, respectiv nu a ținut seama de obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză administrat în cauză, obiecțiuni prin care au arătat că valoarea stabilită de expert nu este cea reală, că spațiul evaluat făcând parte din spațiile situate la subsol, care ar putea fi folosite ca spații comerciale, dar care datorită gradului mare de uzură generat de faptul nefolosirii acestui spațiu din anii 1992, nu poate fi comparat cu spații amenajate în scopul desfășurării activității de local. De asemenea, în raport de datele pieței libere, aceste spații se pot închiria cu condiția ca amenajările pentru spațiu să fie suportate de către proprietari, eventual din chiriile viitoare. Ori, în raportul de expertiză nu s-a ținut seama de starea deplorabilă în care se află spațiul în litigiu, stare care-l face inutilizabil în starea în care se află. Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii apelului declarat de pârâți, arătând că temeiul respingerii notificărilor formulate de reclamanți nu are nicio legătură cu Normele metodologice de aplicare a L. nr.10/2001, ci cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 10 constând în nesoluționarea notificării în termenul legal de 60 de zile de la data înregistrării notificării. Notificarea reclamanților s-a realizat abia în anul 2005 în sens nefavorabil, iar pe parcursul procedurilor judiciare, finalizate prin hotărârea Î. C. de C. și Justiție în anul 2010, pârâții s-au opus constant admiterii cererii reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr.10/2001. În ce privește valoarea stabilită de expert, intimații au arătat că obiecțiunile pârâților sunt nefondate, deoarece expertul a avut în vedere zona în care este amplasat imobilul, chiria medie ce se poate percepe pentru un imobil similar, dotările imobilului cu cele comparate dintr-un număr de 46 de comparabile pentru spații comerciale similare cu spațiul în litigiu. În apel instanța a dispus completarea raportului de expertiză în sensul de a se secrie spațiul în litigiu și starea acestuia așa cum s-a găsit la momentul efectuării raportului de expertiză la care expertul a anexat hotărârea privind asocierea C.ui Local al municipiului C.-N. cu SC G. S. SRL și contractul de asociere dintre cei doi, cu privire la spațiul situat în C.- N., str. Universității nr. 3, autorizația de construire nr. 1177/(...) cu privire la același imobil. Obiecțiunile formulate de pârâți la completarea raportului de expertiză prin care arată că valorile cuprinse în raportul de expertiză inițial însușit de instanța de fond nu sunt cele reale, aceste valori fiind în realitate mai mici, au fost respinse de instanță, apreciindu-se că din probele administrate în cauză se poate stabili adevărul. Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt nefondate și în consecință, în baza art. 296 Cod proc.civ. urmează să le respingă pentru următoarele considerente: Prin dispoziția nr. 1263/2005, P. mun. C.-N. a respins notificarea formulată de reclamanți, prin care au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr.10/2001. M.ivul pentru care a fost respinsă notificarea a fost acela că notificarea „nu ar îndeplini condițiile prevăzută de art. 21 din L. nr.10/2001, nu emană de la persoanele îndreptățite și nu există delegație sau procură specială de reprezentare";. Prin sentința civilă nr. 5194/(...) a T. C., decizia civilă nr. 6.(...) a C. de A. C. irevocabilă prin decizia civilă nr. 6112/(...) a Î. C. de C. și Justiție, a fost anulată în parte dispoziția nr. 1263/2010 emisă de pârât în ceea ce-i privește pe reclamanți și s-a dispus restituirea în natură către aceștia și a apartamentului nr. 42 reprezentând „Clubul V.";, situat la parterul imobilului din C.-N., str. Universității nr. 3. Din reținerile acestor instanțe reiese că P. mun. C.-N. a încălcat dispozițiile art. 26 din L. nr.10/2001, potrivit cărora unitatea deținătoare avea obligația de a soluționa notificarea în termen de 60 de zile de la data înregistrării acesteia, iar cu privire la motivul pentru care pârâtul P. mun. C.-N. a respins notificarea, s-a reținut că raportat la dispozițiile art. 21 din L. nr.10/2001, nefiind specificat faptul că notificarea nu ar putea fi făcută prin avocat, iar în cazul de ață, tocmai datorită faptului că reclamanții au avut domicilii diferite, au înțeles să apeleze la serviciile unui avocat, astfel că nu se poate considera că reclamanții nu au revendicat acest imobil prin îndeplinea condiției mai sus arătate. Pe de altă parte, există o diferență între lipsa calității de persoană îndreptățită și lipsa calității dereprezentant al persoanei îndreptățite, noțiuni care în dispoziția atacată se confundă. Ulterior parcurgerii etapei judecătorești finalizată prin decizia nr. 6. a Î. C. de C. și Justiție s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie în data de (...). Prin urmare, apărarea pârâtului că nu s-ar fi putut soluționa notificarea din cauza documentației incomplete nu poate fi primită, pârâtul având o atitudine de pasivitate prin soluționarea notificării în termenul prev. de art. 25 alin. 1 din L. nr.10/2001. Prin urmare, nesoluționarea notificării în termenul prevăzut de L. nr.10/2001, soluționarea acesteia în sensul respingerii notificării pentru motivele arătate în aliniatele precedente și opoziția permanentă a pârâtului pe parcursul etapei judecătorești, îi sunt imputabile acestuia, deoarece pârâtul cunoștea obligația legală ce-i revenea de soluționare a notificării în condițiile și termenul prevăzut de art. 25 din L. nr.10/2001 în forma actuală. De asemenea pârâtul era sau trebuia să fie în cunoștință de cauză asupra efectelor juridice pe care le avea deținerea imobilului, deși acesta era pretins de o persoană care se considera proprietarul bunului și care a dovedit că întrunea cerințele unei asemenea calități. Lipsa soluționării notificării a dus la imposibilitatea reclamanților de a se bucura de bunul imobil proprietatea care le aparținea și de care au fost lipsiți o perioadă mare de timp, pârâții asumându-și riscul de a păstra un bun pentru care nu justifică dreptul de proprietate, lipsirea reclamanților de exercițiul concret al dreptului de folosință pentru acest imobil creându-le un prejudiciu, prejudiciu evaluat de expert, suma acordată de instanță având la bază concluziile din raport (raport completat de instanța de apel) în care se indică metoda de calcul și criteriile avute în vedere la stabilirea valorii lipsei de folosință. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs este pe deplin dovedită și constă în omisiunea pârâtului de a răspunde la notificarea în termenul legal, corelată cu păstrarea imobilului reclamanților până în (...), fapt ce a generat lipsirea acestora de exercițiul folosinței asupra acestui imobil, dar și de valorificarea beneficiilor materiale pe care folosința unui bun le poate asigura titularului dreptului de proprietate, cum ar fi posibilitatea de a ceda această folosință unui terț contra unei sume de bani. Cât privește cuantumul prejudiciului, acesta a fost stabilit prin expertiza tehnică judiciară efectuată de instanța de fond și completată de instanța de apel la cererea pârâților, care a ținut seama de zona în care este amplasat imobilul, zonă ultracentrală, vadul comercial, funcțiunile adăpostite în imobil, amplasarea acestuia în cadrul clădirii la subsol, de nivelul chiriilor lunare la spații comerciale cu funcțiuni de club și altele în perioada ultimilor 3 ani anterior promovării acțiunii. În speță, este de observat că s-a făcut dovada faptului că prin HCL nr. 306/(...), s-a aprobat asocierea C.ui Local al municipiului C.-N. cu o societate comercială, obiectul contractului de asociere nr. 245/(...) fiind imobilul obiect al prezentei spețe, contract în baza căruia la nivelul anului 2001 s-a perceput o cotă de asociere de 12.100 Ron / lună. În concluzia celor reținute, susținerile pârâților referitoare la faptul că cerințele art. 998 și urm. C. civil nu sunt îndeplinite, că reclamanților le- ar putea fi recunoscut un prejudiciu pentru nerestituirea imobilului, eventual pentru intervalul dintre (...), data la care și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și (...), data întocmirii procesului verbal de punere în posesie, sunt nefondate, pentru că soluționarea cererii pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 988, 999 C. civil sunt corecte,iar L. nr.10/2001 nu conține nici un remediu pentru prejudiciul cuprins între momentul expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea notificării și cel al emiterii dispoziției, evident cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani în care se pot formula asemenea pretenții. În consecință, soluția instanței de fond de admiterea cererii privind obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului în litigiu și acordarea despăgubirilor civile cu acest titlu este legală, cererea reclamanților întrunind condițiile prev. de art. 998-999 C. civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestora. Reprezentanta intimaților a solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, dar nu a făcut dovada acestora prin contractul de asistență judiciară sau chitanță privind plata onorariului de avocat. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. C.-N. prin P. și P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr. 448 din 30 mai 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. A. C. ANA I. S.-D. G. Red. IA dact. GC 6 ex/(...) Jud.primă instanță: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 319/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
