Decizia civilă nr. 2486/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2486/R/2012
Ședința publică din 17 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -. G. A F. P. C. împotriva deciziei civile nr. 1597 martie 2012 a T.ului C., pronunță în dosarul nr. (...), privind și pe intimata S. C., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente S. C., avocat C. A.-C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 mai
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate S. C., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 15668/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.- N. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. Prin M. F. și în consecință, s-a constatat că succesiunea după C. R., decedată la data de 2 decembrie 2008, cu ultimul cu domiciliul în C.-N. este vacantă și revine S. Român, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta C. R. decedată la data de 2 decembrie 2008, cu ultimul cu domiciliul în C.-N., se compune din apartamentul nr. 8 situat în C.-N. str. H. nr. 2 înscris în CF 1. C.-N. sub nr. top 9944/VIII și a fost obligat S. Român să încheie cu reclamanta act autentic pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului apartament nr. 8 din C.-N. str. H. nr. 2 etaj 1, în caz contrar prezenta hotărâre la rămânerea irevocabilă, ține loc de act apt pentru întabulare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit încheierii nr. 3260/(...) a BNP D.-M. C. și M. C., numita C. R. a decedat la data de (...), cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. C.-N., iar în privința succesiunii s-a constatat, după consultarea registrului național de evidență a opțiunilor succesorale, a registrului național de evidență a testamentelor, că nu au fost efectuate niciun fel de înregistrări.
Defuncta C. R. este înscrisă ca și proprietar al imobilului - apartament nr. 8 din C.-N. str. H. nr. 2 în CF nr. 1. C.-N. sub nr. top 9944/VIII.
Inițial, la data de (...), C. R. a testat întreaga avere mobilă și imobilă în favoarea reclamantei (testamentul autentificat de BNP J. E. sub nr. 383/(...). Ulterior acest testament a fost revocat printr-o declarație autentică dată în acest sens la data de (...).
Din testamentul revocat, precum și din înscrisurile eliberate de BNP C., a rezultat că defuncta C. R. decedată la data de (...), cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. C.-N., nu are moștenitori legali sau testamentari și prin urmare moștenirea rămasă după defunctă este vacantă și revine statului.
În ceea ce privește moștenirea vacantă rămasă statului după defuncta
C. R. decedată la data de (...), cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. C.-N., instanța a reținut că:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de (...) denumit „. de vânzare-cumpărare";, C. R. se obliga să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare asupra apartamentului nr. 8 din strada H. nr. 2, cu reclamanta S. C. în schimbul prețului de vânzare de 11.000 USD. Potrivit convenției părților prețul a fost primit în întregime de promitenta vânzătoare, iar promitenta cumpărătoare se obliga să achite și toate ratele lunare sau restul de preț prevăzut de lege către SC CONSTRUCT ARDEALUL SA. Totodată ambele părți au luat cunoștință despre interdicția de înstrăinare a imobilului potrivit Legii nr. 112/1995.
La data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, promitenta cumpărătoare a dat o declarație autentică nr. 581/(...) BNP Korsog A. Beata, prin care se arăta că aceasta se obligă să asigure întreținerea numitei C. R.
Convenția părților, în forma în care a fost întocmită a înscrisului sub semnătură privată, nu are forța juridică de a transfera dreptul de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al reclamantului, însă are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind obligate să o respecte întocmai și să o execute cu bună credință. În temeiul principiului conversiunii actelor juridice, manifestarea de voință a părților are valoarea unei promisiuni sinalagmatice de înstrăinare a bunului imobil, care creează pentru părți doar obligația de a face, adică de a încheia în viitor, la prețul stabilit, contractul autentic.
În cadrul dosarului nr. (...) validitatea convenției părților a fost verificată, pronunțându-se sentința civilă nr.6259/2008 a J. C.-N. Prin această hotărâre s-a constatat simulația complexului de acte juridice format din promisiunea de vânzare-cumpărare redactată de avocat S. F., încheiată la (...) intre reclamanta C. R. și pârâta S. C. și din declarația dată de pârâta S. C. autentificată sub nr. 581/(...), intenția reală a părților fiind de a încheia un contract de întreținere.
Stabilind că între părți s-a încheiat un contract de întreținere, nu a identificat nici o culpă a întreținătoarei (reclamanta din prezentul dosar) cu privire la neîndeplinirea obligației de întreținere. Cea care a determinat la un moment dat sistarea întreținerii a fost promitenta vânzătoare care, așa cum s-a reținut, a încercat să își invoce propria culpă.
Cât privește îndeplinirea obligației de întreținere, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că reclamanta s-a ocupat de întreținereanumitei C. R., asigurându-i hrana necesară, medicamentele, a plătit ratele și a efectuat reparațiile necesare la imobilul în litigiu în care a locuit C. R. până la deces. De asemenea, martorii au indicat faptul că reclamanta a fost cea care s-a ocupat de înmormântarea numitei C. R. și a achitat cheltuielile astfel ocazionate.
Instanța a apreciat că, deși convenția părților nu se înfățișează în forma cerută de lege, ad validitatem, necesară pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului, aceasta este încheiată cu respectarea condițiilor de validitate pentru existența unei promisiuni sinalagmatice de înstrăinare a bunului în schimbul întreținerii prestate.
Prin decizia civilă nr. 159/(...) a T.ului C. a fost respins apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 15668/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută în întregime, iar apelantul a fost obligat să achite reclamantei intimate S. C. cheltuieli de judecată în apel 500 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S. Român prin M., este neîntemeiată, întrucât dispozițiile OUG 1. și ale HG 7., invocate de apelant în sprijinul excepției invocate, nu sunt incidente în cauză câtă vreme prin litigiul de față nu se urmărește valorificarea bunurilor rămase în succesiunea vacantă.
Potrivit dispozițiilor art. 680 C., bunurile cuprinse într-o succesiune vacantă revin statului, care potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul
31/1954, este reprezentat în raporturile juridice de către Ministerul
Finanțelor Publice.
Potrivit dispozițiilor art. 82 din Legea 36/1995 în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. Nu se poate aprecia însă că aceasta este unica procedură prin care se poate constata vacanța succesiuni, căci ar însemna ca în situația în care reprezentantul statului rămâne în pasivitate, neînțelegând să solicite emiterea certificatul de vacanță succesorală, creditorul să nu își poată realiza dreptul său, fiind la discreția totală a statului.
În cazul in care S. rămâne in pasivitate, omițând să solicite emiterea certificatului de vacanță succesorală pe cale notarială, creditorul defunctului a cărui succesiune este vacantă, se poate adresa instanței pe calea acțiunii oblice reglementată de art. 974 Cod civil, hotărârea instanței ținând locul certificatului de vacanță succesorală.
Astfel este pe deplin întemeiată susținerea reclamantei intimate potrivit căreia prin acțiune în justiție întemeiată pe art. 974 C., este îndreptățită să solicite instanței de judecată constatarea vacanței succesiunii rămase după promitenta întreținătoare C. R.
D. Î.C.C.J. invocată de apelant nu este incidentă în cauză, căci din considerentele acesteia rezultă că Î.C.C.J. a fost d sesizată în legătură cu acțiuni în justiție inițiate de moștenitorul legal sau testamentar prin care solicită constatarea calității sale de unic succesor în contradictoriu cu S. Român.
Or, este firesc ca în situația în care există moștenitor acceptant, S. Român să nu aibă calitate procesuală. Însă în speță nu ne aflăm în situația unei astfel de acțiuni pentru a fi incidente cele statuate prin D. 2. a I.,. pe de o parte, iar pe de altă parte așa cum am arătat, hotărârea instanței înlocuiește certificatul de vacanță succesorală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 și 9 Cod proc.civ., fără a arăta în mod concret care dintre motive se încadrează în dispozițiile acestor texte de lege.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de apel nu a ținut seama de calitatea procesuală pasivă în cauză, determinată de aceea că potrivit art. 5 alin. 7 din HG nr. 7. în proprietatea privată a statului, în cauzele având ca obiect succesiune vacantă, calitate procesuală pasivă au D. G. a F. P. județeană și nu Ministerul Finanțelor Publice.
Reținerile instanței de apel de admitere a acțiunii și de obligare a S. Român la încheierea cu reclamanta a actului autentic de vânzare- cumpărare, reprezintă un motiv contradictoriu, deoarece obligația stabilită în sarcina lui de a încheia contract autentic pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului nu intră în categoria drepturilor de valorificare, astfel că în mod neîntemeiat instanța de apel a reținut aceste motive, care sunt contradictorii.
Pe de altă parte, instanța a pronunțat o hotărâre care nu este aptă de a fi pusă în executare, iar pe de altă parte probele de la dosar sunt insuficiente pentru a se pronunța această hotărâre. Chiar dacă instanța a solicitat în astfel de cazuri certificatul de vacanță succesorală, prin decizia nr. 2. a Î. C. de C. și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că în situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă, decât în ipoteza în care, pe seama acestui s-a emis certificatul de vacanță succesorală. În cauză, instanța de apel instanța de apel a interpretat greșit decizia arătată, statuând că nu ar fi necesar certificatul de vacanță succesorală.
Având în vedere dispozițiile art. 292 Cod proc.civ., hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În concluzie, pentru admisibilitatea acțiunii era necesar ca reclamanta să se îndrepte împotriva unei persoane care are calitate procesuală pasivă și să fie administrat în probațiune certificatul de vacanță succesorală.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că HG nr. 7. invocat de recurentă nu are aplicabilitate în cauză, pentru că se referă strict la valorificarea bunurilor și nu la modul de intrare în proprietatea privată a statului a acestor bunuri.
Cu privire la certificatul de vacanță succesorală invocat de recurentă, s-a arătat că decizia Î. C. de C. și Justiție nr. 2. invocată de recurentă nu are aplicare în speță.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 7,8 și 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 304 Cod proc.civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, potrivit pct. 7, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, potrivit pct.8, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar potrivit pct. 9, când hotărâreapronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea sau încălcarea greșită a legii.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 7,8 și 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., potrivit căruia, „modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";:
Conform art. 295 Cod proc.civ., instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar conform art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., instanța are obligația de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care i- au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
M.ivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile părților, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Desigur că hotărârea este casabilă dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, când lipsește motivarea soluției din dispozitiv ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.
Recurenta susține că în considerentele hotărârii atacate, prin aprecierea faptului că „excepția lipsei calității procesuale pasive a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice este neîntemeiată, întrucât dispozițiile OUG nr. 1. și ale HG nr. 73/2007 nu sunt incidente în cauză, câtă vreme prin litigiul de față nu se urmărește valorificarea bunurilor rămase în succesiunea vacantă";, reprezintă motive contradictorii, pentru că prin admiterea acțiunii se instituie în sarcina statului o obligație care se înscrie în categoria drepturilor de valorificare.
În considerarea celor reținute cu privire la condițiile în care hotărârea este casabilă dacă conține motive contradictorii, curtea apreciază nefondate susținerile recurentului. Prin înlăturarea acestor texte de lege și aplicarea dispozițiilor generale, respectiv art. 82 din Legea nr. 36/1995, nu reprezintă motive contradictorii și nici nu este rezultatul unei calificări greșite a actului juridic dedus judecății sau o aplicare greșită a legii.
Cu privire la acest ultim aspect „calificarea greșită a actului juridic dedus judecății";, prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., deși recurentul invocă dispozițiile acestui text de lege, criticile lipsesc, recurentul limitându- se doar la a-l invoca.
Curtea constată că tribunalul nu s-a limitat la a arăta că nu sunt întrunite cerințele art. 296 Cod proc.civ., pentru respingerea apelului, ci a arătat în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au dus la soluția pronunțată, așa cum cere art. 261 pct. 5 Cod proc.civ. Astfel, instanța a arătat în cuprinsul hotărârii motivele de drept, analizând dispozițiile art. 680 C. civil, OUG nr. 1. și HG nr. 7. invocate de apelant în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive. Instanța a arătat condițiile și motivele pentru care se poate exercita, raportat la dispozițiile art. 82 din Legea nr. 36/1995, acțiunea oblică reglementată de dispozițiile art. 974 C. civil, cât și motivele pentru care decizia nr. 2. a Î. C. de C. și
Justiție pronunțată în recurs în interesul legii nu este aplicabilă în cauză.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., privitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 82 din Legea nr.
36/1995, din care derivă lipsa calității procesuale pasive, curtea apreciază că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect să se constate că succesiunea după defuncta C. R. este vacantă și revine S. Român, că în masa succesorală rămasă după aceasta intră apartamentul nr. 8, situat în C.-N., str. H. nr. 2 și să fie obligat pârâtul S. Român să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest apartament, în caz contrar hotărârea, irevocabilă, să țină loc de act apt de intabulare.
Potrivit dispozițiilor art. 680 C.il, „. cuprinse într-o succesiune vacantă revin statului";, iar potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954,
„statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazul în care legea stabilește alte organe în acest scop";.
Norma invocată de recurent, art. 5 alin. 7 din HG 7., are aplicabilitate în procedura succesorală notarială și face referire în mod expres la faptul că „în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, Direcțiile Generale ale F. P. județene sau a Municipiului B.ești reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații și sunt citați de notarii publici în cadrul procedurii succesorale";. Cum excepțiile sunt de strictă interpretare, rezultă că în mod corect s-a aplicat norma generală, recurentul având prin urmare calitate procesuală pasivă.
Absența certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public nu constituie o imposibilitate juridică de constatare a vacanței succesorale, partea având deschisă procedura constatării vacanței succesorale și în fața instanței, în temeiul principiului liberului acces la justiție, instanța putând să se pronunțe asupra acestui fapt, așa cum a procedat în cauză.
În consecință, din moment ce vacanța moștenirii a fost constatată direct prin hotărârea judecătorească, statul a devenit moștenitorul vacanței de la data deschiderii succesiunii, situație în care are calitate procesuală pasivă.
Legat de acest aspect, în mod eronat de invocă de către recurentă netransmiterea dreptului de proprietate, ca efect al înscrisului sub semnătură privată ce emană de la persoana a cărei succesiune o culege, deoarece instanța nu a reținut că a transmis dreptul de proprietate, ci a dat semnificația juridică corespunzătoare obligației de a face, asumată de defuncta C. R., pronunțând o hotărâre în acest sens conform art. 1075
Cod civil.
În consecință, criticile aduse deciziei recurate ca aparținând pct. 9 din art. 304 Cod proc.civ. sunt neîntemeiate, cum de altfel sunt neîntemeiate criticile referitoare la nemotivarea hotărârii din moment ce, așa cum s-a reținut, instanța a arătat temeiurile de fapt și de drept pe care și-a structurat soluția pronunțată.
Tot neîntemeiate sunt și criticile privitoare la incidența în cauză a art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., din moment ce nu a existat un act juridic dedus judecății pe care instanța să-l fi apreciat greșit ori să-i fi alterat sensul, ci instanța s-a pronunțat asupra transmiterii către stat a obligației de face rezultată din preluarea unei succesiuni vacante, cadru juridic înțeles și soluționat corect. De altfel, instanța nu a avut a interpreta niciun act juridic pe care să-l deturneze ca interpretare, așa cum dispune art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.
D. Î. C. de C. și Justiție nr. 2/(...) invocată de recurentă stabilește că
„în situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă, decât în ipoteza în care, pe seama acestuia, s-a emis certificatul de vacanță succesorală";. Din considerentele acestei decizii rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în legătură cu acțiunile în justiție inițiate de moștenitorul legal sau testamentar, prin care se solicită constatarea calității sale de unic moștenitor în contradictoriu cu S. Român. Ori, în speță, nu ne aflăm în situația unei astfel de acțiuni pentru a fi incidentă D. nr. 2/2001 a Î. C. de C. și J.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 159 din 7 martie
2012 a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 mai 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. A. C. ANA I. A. A. P.
C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond: C.V.Balint, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 1546/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2779/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
