Decizia civilă nr. 1546/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1546/R/2012
Ședința publică din data de 30 martie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: M.-C. V.
JUDECĂTOR: T.-A. N. JUDECĂTOR: I.-D. C. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții A. M. A. M. și A. M. A. R., împotriva deciziei civile nr. 547 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul M. A., precum și pe pârâții S. R. PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, P. G., C. J. I., C. P., C. M., K. R., K. R., P. A.-G., C. R., M. L., V. M., B. L., C. I., având ca obiect restituire metale prețioase.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
21 martie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată și când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de 28 martie 2012 și apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulata, extinsă și precizată de reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâții S. R., prin BNR, A. M. A. M. si A. M. A. R., C. J. I., K. R., C. R., T. L. (actualmente M.), B. L., P. A. G., C. I., C. P. și C. M. și V. M., a fost obligat pârâtul S. R., prin BNR, să restituie reclamantului, în natură, bunurile din metal prețios care au fost depuse în banca pe numele acestuia cu inventarele nr. 95200/(...) si nr.
38197/(...), au fost anulate netimbrate capetele de cerere ce fac obiectul extinderii si completării de acțiune din data de 6 iunie 2005 și a fost respins ca fiind neîntemeiata cererea reconvențională formulată de pârâtele A. M. A. M. si A. M. A. R.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că din sentința penală nr. 1010/30 iunie 1983 pronunțată de J. B.-M. în dosarul nr. 1617/1983 reiese că reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de operații interzise cu metale prețioase.
Alături de reclamant au stat în judecată, în calitate de inculpați, numitul A. M. A. S. M. (antecesorul în drepturi al pârâtelor - reclamante reconventionale A. M. A. M. și A. M. A. R.) și respectiv ceilalți pârâți- persoane fizice, în sarcina cărora s-a reținut aceeași infracțiune.
Odată cu pedepsele aplicate inculpaților, instanța a dispus si sancțiunea complementară a confiscării bunurilor comercializate ilegal care au mai fost găsite.Din adresa nr. 10036/(...) a BNR-SMB reiese că pe numele reclamantului au fost depuse în bancă bunuri din metal prețios cu inventarele nr. 95200/(...) si nr. 38197/ (...), cu precizarea ca aceste bunuri se regăsesc si în prezent depozitate în gestiunea de specialitate a tezaurului BNR-SMB, mai puțin cele 20 de lănțișoare evidențiate intre pozițiile nr. 23-
24 din inventarul nr. 38197/(...), care nu au fost predate in banca.
Față de dispozițiile art. 26, alin. l din OUG 1., instanța a apreciat ca solicitarea reclamantului privind restituirea cantității de 2.523,63 gr aur, reprezentând greutatea bijuteriilor confiscate din patrimoniul sau este întemeiata numai până la concurența bunurilor care au fost depuse în bancă pe numele sau, motiv pentru care a admis doar în parte acest capăt de cerere.
In ceea ce privește petitele formulate prin extinderea si completarea de instanța a apreciat ca acestea sunt fundamentate pe dispozițiile civile de drept comun însă reclamantul nu a timbrat, fiind anulată cererea completată.
In ceea ce privește cererea reconventională formulată de pârâtele A.
M. A. M. si A. M. A. R., instanța a reținut că singura probă invocată de pârâte pentru dovedirea pretențiilor pe care le-au formulat a fost sentința penală nr. 1010/30 iunie 1983 pronunțata de J. B.-M. in dosarul nr.
1617/1983, însă instanța a apreciat că din considerentele acestei hotărâri nu reiese ca între antecesorul reclamantelor reconvenționale (numitul A. M. A. S. M.) si reclamant s-ar fi încheiat un contract de consignație. A., în cuprinsul sentinței se vorbește în mod expres despre acte de vânzare- cumpărare si respectiv despre prețul stabilit de părțile contractante pentru aceste operațiuni, iar nu despre un contract de consignație.
Sentința penală sus-menționată este o hotărâre judecătoreasca, respectiv un act ce emană de la o autoritate competentă a face calificări juridice, cu atât mai mult cu cât aceste calificări au conturat o stare de fapt pentru care, atât reclamantul, cât si ceilalți inculpați au fost condamnați penal.
Cu alte cuvinte, daca natura juridica a operațiunilor care au creionat starea de fapt reținută prin sentința penală nr. 1010/30 iunie 1983 a
Judecătoriei B.-M. ar fi fost alta decât aceea de vânzare-cumpărare, acest fapt ar fi rezultat în mod expres din cuprinsul acestei hotărâri judecătorești, unde s-ar fi vorbit despre bunuri încredințate spre vânzare și despre comisionul consignatarului, iar nu despre bunuri vândute și despre prețul plătit pentru cumpărarea bunurilor.
Prin decizia civilă nr. 547/(...) a T.ui C. a fost admis apelul declarat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 1.(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în parte în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. împotriva pârâtului C. P. ca fiind formulată împotriva unei persoane, fără capacitate procesuală,au fost menținute restul dispozițiilor, a fost respinsă cererea privitoare la cheltuieli de judecată și a fost respins apelul declarat de A. M. A. M., A. M. A. R. împotriva sentinței civile nr. 1. (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin precizarea de acțiune formulată de apelant la data de (...), reclamantul a formulat petite prin care a solicitat constatarea unor raporturi juridiceîncheiate cu pârâții chemați în judecată prin completarea la acțiune, a unor creanțe ale acestora precum și calitatea de proprietar a unei cantități de aur date în consignație, petite care nu sunt în contradictoriu cu S. R.
I. de fond a determinat taxa de timbru, cu privire la cererea reclamantului de modificare a cadrului inițial punând în sarcina acestea obligația achitării taxei de timbru. I. de fond a pronunțat hotărârea cu privire la anularea acestor cereri, având în vedere dispozițiile legale incidente prev. de L. nr. 1.. Faptul că, cererea de reexaminare nu a fost soluționată de o instanță superioară celei care a stabilit taxa de timbru nu poate duce la concluzia încălcării accesului liber la justiție și la un proces echitabil.
Este greșită interpretarea dată de apelanți potrivit căreia toate acțiune în justiție prin care se tinde la recuperarea proprietății abuziv preluate sunt scutite de taxă de timbru, scutirea taxei de timbru fiind o excepție expres prevăzută atât în L. nr. 1. sau în alte texte speciale.
În fața instanței de apel în urma demersurilor întreprinse s-a constatat că una din părțile chemate în judecată respectiv C. P. era decedat la data introducerii acțiunii, instanța admițând excepția lipsei capacității procesuale, potrivit prev. art. 41 C.pr.civ. În aceste condiții în baza art. 296
C.pr.civ. apelul reclamantului M. A. a fost admis și hotărârea de fond modificată în parte și a fost menținută hotărârea în rest.
Apelul lui A. M. A. M., A. M. A. R. a fost respins instanța reținând dispozițiile art. 1169 cod civil „. ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";. Singura probă administrată în fața instanței de fond este hotărârea penală nr. 1010/1983 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 1617/1983.
Deși în cererea reconvențională s-a învederat că în probațiune se vor folosi de interogatoriul reclamanților al pârâților și proba cu martori apelanta nu a formulat nici un interogatoriu și nu a propus nici o listă cu martori.
La termenul de judecată din (...) părțile au indicat că nu au de propus probe și nici după repunerea cauzei pe rol, nu au fost solicitate administrarea altor probe. Nici în fața instanței de apel nu au fost invocate alte probe astfel încât instanța de apel a analizat hotărârea prin prisma probațiunii administrate în fața instanței de fond.
Din analiza acestei hotărâri a rezultat că între persoanele condamnate raporturile juridice au fost de vânzare cumpărare. Acest lucru a rezultat în mod expres din cuprinsul hotărârii.
Este real că, hotărârea pronunțată în materie penală are autoritate de lucru judecat în civil doar în limitele prevăzute de 22 C., însă statuările cuprinse în această hotărâre cu privire la starea de fapt nu au putu fi ignorate.
Împrejurarea că sentința nu detaliază raportul juridic nu este o probă în sensul afirmat de apelante. În hotărârea judecătorească sus amintită atât la fila 3 cât și la fila 9 s-a vorbit de cumpărare. Mai mult, la fila 3 a hotărârii apare o consemnare în sensul că antecesorul a vândut inculpatului M. A. de 2843, gr aur din care partea cea mai mare aparține unui cetățean străin G. Z..
Plecând și de la această reținere instanța a apreciat că acest cetățean nu a realizat raporturi juridice specifice contractului de consignație invocat, ci raporturile au fost cele specifice vânzării cumpărării. Aceasta se deduce șidin ansamblul stării de fapt reținute în hotărârea penală când instanța a avut în vedere doar convenții de vânzare cumpărare inculpatul M. A. cumpărând aur și de la un cetățean cehoslovac, respectiv cantitatea de 820 gr aur.
Cererea de obligarea a celorlalte părți la cheltuieli de judecată formulată de M. A. a fost respinsă, întrucât admiterea apelului s-a datorat unei excepții, culpa în chemarea în judecată a lui C. P. persoană fără capacitatea procesuală fiindu-i imputabilă acestuia.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele A. M. A. M. și A. M. A. R.,solicitând instanței modificarea deciziei cu consecința admiterii acțiunii reconvenționale, urmând a se constata că în 1981 între defunctul A. M. A. S. M. și reclamantul M. A. s-a încheiat un contract de consignație cu privire la cantitatea de 2843 gr aur, defunctul având calitate de consignant, iar reclamantul calitate de consignatar, reclamantul nu a achitat prețul pentru cantiatea de 1385 gr aur, aceasta fiind proprietatea defunctului A. M. A. S. M.; să se constate că din cantitatea de 2523,63 gr aur confiscate, potrivit sentinței penale nr. 1010/1983, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, cantitatea de 1358 gr aur a aparținut defunctului A. M. A. S. M., să se dispună obligarea S.ui R. prin BNR la restituirea în natură a unei cantități de 718,37 gr aur și în echivalent a cantității de 639,63 gr aur, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtele reclamante reconvenționale au arătat că hotărârea pronunțată în apel este nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., judecătorul trebuie să afle adevărul și să stabilească adevăratele relații dintre părți, implicit să folosească unități de măsură identice pentru toți participanții la procesul civil.
În modul în care instanțele au aplicat legea, le-au discriminat pe recurente, deoarece criteriile de apreciere au fost diferite pentru situații identice (art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 48/2002), situații încadrate în art. 16 din Constituția R..
Prin urmare, instanțele trebuiau să admită restituirea către reclamant numai a aurului ridicat de la acesta, fie să admită restituirea de către recurentele pârâte a întregii cantități de aur posibilă a fi restituită în natură.
Recurentele au apreciat că acțiunea formulată era admisibilă, întrucât dispozițiile OUG nr. 1. trebuiau interpretate în sensul restituirii de către S.
R. a ceea ce antecesorul lor ar fi avut dacă nu ar fi existat Decretul nr.
210/1966 și Decretul nr. 244/1958, acte normative care interziceau orice fel de operațiuni cu metale prețioase, indiferent de împrejurarea că aurul se mai regăsește sau nu în natură la BNR sau în altă parte, S. R. are obligația de restituire sau de despăgubire.
I. de apel a reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței penale, însă nu a reținut că sentința penală are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește fapta penală, făptuitorul și vinovăția acestuia. I. de apel nu a reținut că în sentința penală nu se detaliază raportul juridic dintre reclamant și antecesorul recurenților. Deși în sentința penală se reține la M. A. că a cumpărat 2843 gr aur, în descrierea infracțiunii antecesorului recurentelor se vorbește atât de vânzare cât și de mijlocire (f. 3 din sentință), precum și de valorificare (f. 9).
I. de apel nu a reținut că prin sentința penală s-a confiscat aurul găsit în natură, iar pentru restul s-a dispus obligarea antecesorului pârâtelor la plata sumei de 853.000 lei.
Recurentele au arătat că efectele negative ale legii abuzive s-au repercutat asupra antecesorului lor, care a predat reclamantului 3663 gr aur pentru 1.633.000 lei, din care a primit 853.000 lei (confiscați), iar pentru diferența de aur nu a mai primit nimic, diferența fiind confiscată în natură.
Prin urmare, persoana îndreptățită la restituirea în natură sau echivalent a aurului este antecesorul recurentelor și nu persoana la care s-a găsit aurul la data confiscării.
Recurentele au arătat că apărările BNR trebuie respinse, deoarece petitele privind stabilirea existenței contractului de consignație și a calității de persoană îndreptățită la restituire sunt petite necesare pentru stabilirea unor situații premisă față de cererea bazată de OUG nr. 1. și sunt admisibile pentru identitate de rațiune cu cele care vizează stabilirea calității de moștenitor al persoanei de la care au fost preluate abuziv bunurile de către S. R.
Preluarea bunurilor din metale prețioase prin confiscare în temeiul art. 57 alin.1 din Decretul nr. 244/1978 este abuzivă, întrucât faptele incriminate care au determinat această confiscare au fost abuziv incriminate. În prezent, aceste fapte nu mai sunt considerate infracțiuni, legislația privind regimul metalelor prețioase aliniindu-se la legislațiile democratice europene.
Prin întâmpinare, B. N. a R. a solicitat respingerea recursului canefondat, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile OUG nr. 1. și a stabilit care sunt persoanele îndreptățite la restituirea în limitele legii a bunurilor confiscate în mod abuziv.
De la inculpatul M. A. s-a confiscat cantitatea de 797,51 gr, iar diferența până la cantitatea de 2523,63 gr aur fiind confiscată de la alți inculpați.
Această cantitate de aur mai sus arătată a fost depusă în tezaurul băncii pe numele reclamantului și se regăsește în prezent în natură, potrivit inventarelor nr. 95200/0(...) și nr. 38197/0(...), care poate face obiectul cererii de restituire raportat la temeiul de drept invocat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâtele recurente au solicitat pe calea acțiune reconvenționale să se constate că sunt îndreptățite să li se restituie o parte din aurul confiscat în baza sentinței penale nr. 1010/30 iunie 1983 pronunțată de Judecătoria Baia Mare (f.3), deoarece antecesorul acestora, persoana condamnată S. M. A. M. A. a încheiat un contract de consignație cu M. A.
Prin urmare, în sarcina recurentelor revenea obligația de a dovedi că antecesorul lor era proprietarul bijuteriilor confiscate prin sentința penală
1010/1983 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, conform art. 26 din OUG
1..
Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civil cel ce face o afirmație trebuie să o și dovedească. În baza acestui principiu consacrat în administrarea probațiunii, recurentele erau obligate să dovedească existența și conținutul contractului de consignație încheiat între antecesorul lor și M. A., dacă aususținut că antecesorul lor încheiase un contract de consignație și nu un contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din L. nr. 178/1934 contractul de consignație se poate dovedi numai prin probă scrisă. În prezenta cauză nu s- a făcut dovada unui contract de contract de consignație încheiat între S. M.
A. M. A. și reclamantul M. A.
Într-adevăr, sentința penală are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește fapta penală, făptuitorul și vinovăția acestuia, însă această sentință penală este singurul mijloc de probă prin care atât reclamantul, cât și pârâtele reclamante reconvenționale au înțeles să-și dovedească pretențiile. De altfel, instanța de apel nu a reținut autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale cum susțin recurentele ci i-a dat eficiența unui mijloc de probă administrat de către părțile interesate. De altfel instanța de apel a sesizat că reclamantele reconvenționale nu au solicitat administrarea altor probe nici în fața primei instanțe și nici în apel.
Prin urmare, instanțele de fond au stabilit starea de fapt raportat la mijloacele administrate în probațiune în prezenta cauză de către părțile interesate.
Susținerea recurentelor potrivit cărora sentința penală nu detaliază raportul juridic dintre reclamantul M. A. și antecesorul lor nu poate fi primită, deoarece în considerentele sentinței penale se consemnează că
„inculpatul S. M. A. M. A. a vândut inculpatului M. A. cantitatea de 2843 gr aur";.
Prin urmare, raporturile juridice dintre antecesorul recurentelor și reclamant au fost cele specifice contractului de vânzare-cumpărare. C. dacă raporturile juridice dintre părți ar fi fost reglementate de alt contract decât contractul de vânzare-cumpărare consemnat în hotărârea penală, recurentelor le revenea obligația să facă dovada acestuia, cu mijloacele de probă prevăzute de dispozițiile legale- în speță, potrivit art. 2 din L. nr.
178/1934, conform celor anterior arătate.
În speță, recurentele susțin doar existența unui contract de consignație, care nu este dovedit. În sentința penală se folosește și termenul de „., însă acesta vizează raporturile juridice dintre S. M. A. M. A. și un terț, G. Z., și nu raporturile juridice dintre antecesorului recurentelor și reclamantul M. A.
Recurentele au invocat că au fost discriminate deoarece instanța a aplicat criterii de apreciere diferite pentru situații identice, în ceea ce privește reclamantul M. A. și antecesorul recurentelor. Această critică este nefondată pentru că recurentele nu au dovedit că antecesorul lor era proprietarul bijuteriilor confiscate, așa încât nu se poate considera că acesta era într-o situație identică cu reclamatul, care a dovedit că era proprietarul bijuteriilor care i-au fost restituite.
Pe de altă parte, pârâtele recurente au atacat numai soluția referitoare la acțiunea reconvențională, nu și cea referitoare la acțiunea principală, așa încât criticile acestora se pot rezuma numai la modul în care a fost soluționată cererea reconvențională. Nu se poate susține că reclamantul și antecesorul recurentelor au fost în situații identice deoarece reclamantului i s-a restituit cantitatea de aur care a fost preluată de la acesta, iar recurente nu au dovedit că antecesorul lor a avut calitatea de consignat și nu vânzător în raporturile juridice cu reclamantul. Din sentința penală a rezultat că o parte din aurul vândut reclamantului nici nu a aparținut antecesoruluirecurentelor, ci numitului G. Z., însă nu au fost detaliate raporturile juridice dintre aceștia. Nici în acest caz recurentele nu erau îndreptățite să solicite măsurile reparatorii prevăzute de OUG 1. .
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., raportat la art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtelor.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele A. M. A. M. ȘI A. M. A. R. împotriva deciziei civile numărul 5. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. A.-T. N. I. D. C.
GREFIER A. B.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: D.Tatu, F.S.Bolchiș
| ← Decizia civilă nr. 2495/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2486/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
