Decizia civilă nr. 2495/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2495/R/2012
Ședința publică din 18 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 83 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. O., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 14 din O.M.J. nr. 760/C/1999, întrucât vizează modul de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 2 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, instanța constată că la data de (...), reclamanta intimată a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, din care un exemplar îl înmânează reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei
P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului declarat de pârâtul S. R., prin
Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C., având în vedere că acțiunea formulată de reclamanta P. O. a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...), înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010, prin care a fost modificată L. nr. 2..
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 83 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamantele P. O. și S. Z. O., decedată în cursul procesului, continuată de moștenitoarea acesteia, P. O., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral, dreptul la acțiune fiind prescris.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative suferite de reclamante
și de antecesorul reclamantei P. O., defunctul Balomiri I..
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantei P. O. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea inițială reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de câte 300.000 euro pentru fiecare, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic luate împotriva lor și și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din L. nr.
2..
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2., în vigoare la data introducerii acțiunii, „orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecata, in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit princondamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a G. nr. 2., aprobata cu modificări si completări prin L. nr. 5., cu modificările si completările ulterioare";.
Ulterior, prin OUG nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: „acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea";.
3. user\Sintact%202.0\cache\Legislatie\temp\00135843.HTM"
l "#" |3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea";.
Prin decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/(...), s-a tie\temp\00135843.HTM" l "#" |admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din L. nr. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art.147 alin.(1) din |Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin precizarea de acțiune, reclamantele au arătat că înțeleg să invoce dispozițiile art.998 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală. De asemenea, reclamanta P. O. a solicitat și obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării/măsurii administrative privindu-l pe antecesorul său, Balomiri I..
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 „termenul prescripției este de
3 ani";, iar conform dispozițiilor art.8 alin.1 "prescripția dreptului la acțiune înrepararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
În speță, instanța de fond a considerat că dreptul la acțiune al reclamantelor și al antecesorului lor pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării/măsurii administrative s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data încetării acestor măsuri, deoarece în acel moment aceștia cunoșteau toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a acestora ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța consideră că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție ( de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr.(...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, instanța a mai reținut că la data de (...) a intrat în vigoare
Decretul-Lege nr.118/1990 prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamantele și antecesorul lor ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale, dacă apreciau că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit de acesta.
Instanța nu a putut lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr.2., întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În consecință, tribunalul a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 era împlinit la data promovării prezentei acțiuni, motiv pentru care a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins capătul de cerere din acțiune având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral, dreptul la acțiune fiind prescris.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării/măsurii administrative, instanța de fond a reținut că în baza deciziei MAI nr.239/1952 reclamantele au fost dislocate la data de (...) din
Petroșani și li s-a fixat domiciliul obligatoriu în Vatra Dornei.
De asemenea, în baza Ordinului nr.490/Cabinet/1952 al MAI defunctul
Balomiri I. a fost încadrat în colonii de muncă pe o perioadă de 60 de luni.
Potrivit art.3 lit. d și e din L. nr.2. „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative";: Ordinul nr.490/Cabinet/1952, decizia MAI nr.239/1952.
Conform art.4 alin.2 din aceeași lege „persoanele care au făcut obiectul unormăsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea,solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
În consecință, în condițiile în care măsurile administrative întră în categoria celor care sunt considerate de drept ca având caracter politic, instanța de fond a considerat că nu se impune constatarea acestui caracter, astfel încât urmează să respingă și acest capăt de cerere.
În baza dispozițiilor art.274 C.proc.civ. instanța de fond a obligat pârâtul să achite reclamantei P. O. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși cererea reclamantei pentru acordarea daunelor morale a fost respinsă ca prescrisă, la data formulării cererii erau în vigoare dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2., în temeiul cărora reclamanta era îndreptățită să solicite obligarea statului la plata acestor daune, însă în timpul procesului aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate.
În consecință, instanța de fond a considerat că în cauză culpa procesuală aparține pârâtului S. R., care după ce a acordat dreptul reclamantei de a solicita acordarea daunelor morale, în cursul procesului și ulterior efectuării cheltuielilor privind procesul, a lipsit de efecte juridice dispozițiile legale prin care a instituit acest drept.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE, reprezentat prin D. A J. C. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, respectiv și în partea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 1.500 lei.
În opinia recurentului, în mod nelegal tribunalul a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial, reținându-se culpa procesuală a pârâtului deoarece acțiunea reclamantelor a fost respinsă, iar obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată contravine prevederilor art. 274 C.pr.civ.
Reclamanta intimată P. O. a formulat întâmpinare prin care solicitatrespingerea recursului ca nefundat (f.7).
În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată a arătat că pârâtul se află în culpă procesuală deoarece pe parcursul soluționării cauzei s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., împrejurare care nu este imputabilă reclamantei.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele:
Motivul de recurs ce vizează obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în opinia Curții, nu este întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse.
C. reține, contrar susținerilor recurentului, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text legal rezultă cu evidență că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții.
Totodată, C. constată că la data formulării cererii introductive de instanță, (...), erau în vigoare prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. în temeiul cărora reclamantele erau îndreptățite să solicite obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata daunelor morale, însă în timpul procesului, aceste prevederi legale și-au încetat efectele juridice ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate prin D. nr.1358/2010 și prin D. nr.1360/2010 ambele pronunțate de Curtea Constituțională.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a stabilit că pârâtul este în culpă procesuală deoarece după ce a reglementat prin L. nr. 2. dreptul reclamantelor de a solicita acordarea daunelor morale ulterior, în cursul procesului, după ce reclamantele au efectuat cheltuieli de judecată care au fost dovedite, a lipsit de efecte juridice dreptul reclamantelor.
Reclamantelor nu li se poate imputa nicio culpă procesuală în condițiile în care la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2. erau în vigoare astfel încât acestea nu au avut nicio posibilitate obiectivă și previzibilă de a anticipa modificările legislative ulterioare, în sensul plafonării despăgubirilor și ulterior, încetarea efectelor efectele juridice ale textului legal invocat ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate prin deciziile mai sus menționate.
Prin urmare, trebuie admis că în urma dispariției temeiului legal al acțiunii
S. este în culpă procesuală dat fiind că acesta a provocat existența prezentului proces, introducerea cererii de chemare în judecată fiind datorată intrării în vigoare a Legii nr. 2. iar dispariția temeiului legal nu se datorează în nici o măsură reclamantelor ci doar S.ui care trebuie să răspundă pe tărâmul culpei procesuale prin acordarea cheltuielilor de judecată efectuate pentru fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 83 din
(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A.-A. M.
GREFIER,
Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. J.fond: D.-I. T..
| ← Decizia civilă nr. 53/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1546/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
