Decizia civilă nr. 3688/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3688/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: I.-D. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. C. împotriva deciziei civile nr. 109 din 21 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul M. A. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent C. C. personal, reprezentantul pârâtului intimat M. A. N., consilier juridic R. C., cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 13 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reclamantul recurent.
Reclamantul recurent arată că nu a achitat taxa judiciară de timbru, întrucât a achitat în fața primei instanțe taxa judiciară datorată pentru căile de atac, fiind scutit de plata ei în primă instanță.
Reprezentantul pârâtului intimat apreciază că reclamantul recurent datorează taxa judiciară de timbru atât pentru recurs cât și pentru apel.
Curtea, în urma deliberării, constată că acțiunea a fost înregistrată la data de 23 septembrie 2008, având ca obiect plata daunelor morale, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. f din L. nr. 146/1997, în vigoare la acea dată, era scutită de plata taxei judiciare de timbru. A. dispoziție este în prezent abrogată, ca urmare a deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate nr. 7. a C. C. Prin urmare, la data promovării acțiunii, reclamantul nu datora taxa judiciară de timbru, deși a achitat-o, în consecință, nu datorează taxă judiciară de timbru pentru apel și recurs, în mod greșit fiind citat cu această mențiune.
Pune în vedere reclamantului recurent că are de achitat un timbru judiciar în sumă de 5 lei, și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantului recurent de a depune această taxă.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent C. C. personal, reprezentantul pârâtului intimat M. A. N., consilier juridic R. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Reclamantul recurent depune la dosar timbru judiciar în sumă de 5 lei și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, acordarea daunelor morale, întrucât, în anul 2008, nu a fost admis să participe la examenul pentru postul de contabil sef.
Arată că, la data trecerii în rezervă, avea grad de colonel, iar persoana care a fost admisă la acest concurs avea un grad inferior.
La întrebarea instanței dacă a atacat decizia prin care i s-a respins participarea la examen, reclamantul recurent arată că a urma calea unui memoriu adresat M. la aceea vreme, a primit un răspuns la data de 13 iulie
2008, iar ordinul de demisie a fost la data de 6 iulie.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat, având în vedere că recurentul nu aduce nici o critică deciziei recurate și nu prezintă nici un element de natură să schimbe soluțiile pronunțate de instanța de apel și prima instanță.
Arată că prima instanță a stabilit corect că reclamantul nu a contestat actele emise de C. de selecție nr. 3, prin care s-au luat deciziile care îl nemulțumesc, iar acestea sunt în continuare în vigoare și produc efecte juridice, bucurându-se de valabilitate și legalitate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.17.638/31 decembrie 2010, pronunțată în dosarul civil nr.13.(...) al Judecătoriei C.-N., a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtul M. A. - S. M. G. - UM 02515 - D. P. si M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța prima instanță a reținut că, din înscrisul atașat la fila 20 dosar, rezultă că reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că, prin hotărârea C. de S. nr. 3 a S. M. G., pentru funcțiile de colonel/similar din M. A., întrunită în ședința din (...), a fost declarat respins in solicitarea sa de a fi încadrat în funcția de contabil sef, secția financiar contabila la C. D. 4 I., întrucât nu a îndeplinit cerință prevăzută la lit. c) din Anexa nr. 4 la M., respectiv nu a îndeplinit funcții în domeniul financiar contabil.
Totodată, din înscrisul de la fila 20 dosar, rezultă că reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că, prin hotărârea C. de S. nr. 3 a S. M. G. pentru funcțiile de colonel/similar din M. A., întrunită în ședința din (...), a fost clasificat al doilea din 2 candidați pentru a încadra funcția de sef al logisticii, G.4 - logistica la C. D. 4 I., cu un punctaj de 7,81 puncte.
Din înscrisurile depuse în probațiune la filele 19, 22, rezultă că reclamantul a contestat aceste hotărâri, în sensul că a adus la cunoștință ministrului apărării cele întâmplate, solicitând ca acesta să dispună măsurile ce se impun pentru a se corecta nedreptatea care i s-a făcut, comunicându-i, totodată, că, pentru a nu încălca prevederile art. 4 din O. M-
169/2001 si pentru a nu pierde drepturile ce i se cuvin după 31 de ani de activitate în M. A., a înaintat comandantului UM 02565 C.-N. un raport de trecere in rezervă, la care va renunța dacă soluționarea raportului său îi va fi favorabilă.
Potrivit dispozițiilor art.998 Cod civil, orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Fapta cauzatoare a prejudiciului poate consta din încălcarea unor obligații prevăzute într-un contract, caz în care vorbim despre angajarea unei răspunderi civile contractuale, sau poate consta din încălcarea uneiobligații legale, cu caracter general, ce revine tuturor, de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, caz în care vorbim despre angajarea răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, existența unui contract încheiat între două persoane nu atrage de plano incidența răspunderii civile contractuale atunci când una din părți pretinde despăgubiri, fiind necesar ca acestea să derive din încălcarea unei obligații prevăzute contractual. Dacă una din părți încalcă o obligație extracontractuală, cum este cazul în speță, răspunderea va fi una delictuală și nu una contractuală, chiar dacă între ele exista încheiat un contract.
Așa cum s-a statuat și în literatura de specialitate, între cele două tipuri de răspundere sus-menționată nu există deosebiri de esență, elementele care le condiționează fiind aceleași, respectiv: existenta unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumita obligație (legală sau contractuală), aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv, săvârșirea cu vinovate a acestei fapte, existenta unui prejudiciu produs prin aceasta fapta unei anumite persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și capacitatea juridică a celui chemat să răspunde.
Așa fiind, instanța a apreciat că excepția inadmisibilitatii prezentei acțiuni, invocată de pârât, este nefondată și, în consecință, a dispus respingerea acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că daunele morale pretinse de reclamant au fost solicitate pentru prejudiciul de imagine, demnitate, onoare si reputație pe care acesta susține ca l-a suferit ca urmare a discriminării la numirea în funcția de contabil șef/ șef logistică prin nenominalizarea sa la niciuna dintre funcțiile menționate.
Analizând susținerile reclamantului, instanța a mai reținut că, practic, discriminarea la care acesta pretinde că a fost supus de către pârât a constat, pe de o parte, în faptul că a fost privat de dreptul a accede în concursul privind funcția de contabil-sef, secția financiar contabilă, dosarul sau nefiind admis pentru a fi analizat în cadrul C. de S. nr. 3, deși îndeplinea cumulativ cerințele obiective în acest sens, fiind, astfel, înlăturat nelegal si discriminator, în condiții de egalitate cu contracandidatul său, iar pe de alta parte, a constat din faptul că pentru funcția de șef logistică, deși a fost selectat pentru evaluare, a fost clasat al doilea, în vreme ce contracandidatul său, care a fost clasat pe locul I, avea o calificare inferioară, ca grad, funcție si expertiză, fiind astfel evidenta inegalitatea de tratament aplicata celor doi candidați.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din O.G. nr.137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare, în sensul acestui act normativ se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Totodata, art. 3 alin. 1 lit. a din același act normativ dispune că dispozițiile acestei ordonanțe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum și instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă, criteriile și condițiile derecrutare, selectare și promovare, accesul la toate formele și nivelurile de orientare, formare și perfecționare profesională.
Reclamantul nu a indicat în baza căruia dintre criteriile prevăzute de art.2 alin.1 din O.G. nr.137/2000 apreciază ca a fost discriminat, iar, din întreaga stare de fapt pe care a prezentat-o, instanța a apreciat că reclamantul a avut în vedere o discriminare in sfera reglementata de art.3 alin.1 lit. a din O.G. nr.137/2000, mai-sus evocat, în sensul că nenominalizarea sa pentru niciuna dintre funcțiile de contabil sef/ sef logistica pentru care a optat, s-a datorat unei fraudări a criteriilor si condițiilor legale de selectare si promovare.
Așadar, pentru a se stabili dacă pârâtul a săvârșit sau nu o faptă ilicită de natura a atrage răspunderea sa delictuală față de reclamant, este necesar a se analiza dacă pârâtul, prin organele sale, respectiv C. de S. nr.
3, a fraudat sau nu criteriile si condițiile legale de selectare si promovare a reclamantului pentru vreuna dintre funcțiile pentru care acesta a optat.
Analizând acest aspect, instanța a constatat că reclamantul nu a contestat niciunul dintre actele emise de C. de S. nr. 3, prin care s-au luat deciziile care-l nemulțumesc, astfel că acestea sunt in continuare în vigoare și produc efecte juridice, bucurându-se de valabilitate și legalitate.
Este adevărat că reclamantul s-a plâns ministrului de situația creată, însă acest fapt nu echivalează cu o contestare în sensul legii a actelor C., care puteau fi (și trebuiau) contestate într-o procedură specială, mai exact prin formularea unei contestații înregistrată la C. de S., soluția dată acestei contestații putând fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, care era și este singura instanță competentă a se pronunța dacă reclamantul a fost sau nu discriminat prin fraudarea criteriilor si condițiilor legale de selectare si promovare, respectiv să constate existența faptei ilicite.
Întrucât reclamantul nu a urmat o astfel de procedură, instanța a apreciat că nu există o faptă ilicită și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se declanșa răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
Prin decizia civilă n r. 109/(...) a T.ui C . , apelul reclamantului a fostrespins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut că motivele de apel formulate vizează, în esență, faptul că reclamantul a îndeplinit toate condițiile necesare pentru funcția de contabil șef și, respectiv, cea de șef al logisticii, arătând, totodată, că răspunsul la contestația sa adresată M. A. N. l-a primit în 13 iunie 2008, iar ordinul de trecere în rezervă a fost emis în 06 iunie 2008, așa încât se pune problema modalității în care a fost soluționată contestația, cu atât mai mult cu cât răspunsul la aceasta a fost fără substanță, fără a se răspunde în fapt la acuzele de încălcare gravă la care s- au pretat membrii comisiei.
De asemenea, se arată că prima instanță nu a sesizat încălcarea succesivă a legislației naționale, a celei internaționale și a ordinelor M.ui A., demersul judiciar inițiat fiind determinat de nesoluționarea contestației de către M. A. N.
Raportat la aceste critici tribunalul a constatat următoarele: Reclamantul a urmărit angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului în temeiul art.998 C. civ. invocând ca și faptă culpabilă discriminarea sa la numirea în una din cele două funcții prin nenominalizare la nici una dintre acestea, deși candidații aleși erau persoane cu pregătire și grade inferioare, în contextul în care a fost angajat al M. A. N. în bazacontractului privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate încheiat cu acesta potrivit art.41 din L. 80/1995.
Dintre clauzele contractuale tribunalul o reține pe cea conform căreia
„pe timpul executării contractului părțile au drepturile și obligațiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.";
Drept urmare, și promovarea constituind un drept care decurge din acest contract, este evident că nerespectarea acestuia de către minister într-o formă sau alta atrage răspunderea contractuală a acestuia fiind inadmisibilă promovarea acțiunii în răspunderea civilă delictuală așa cum de altfel a arătat și pârâtul.
Este lipsită de relevanță din perspectiva celor menționate anterior susținerea reclamantului privind nesoluționarea concretă a contestației promovate de către reclamant împotriva modalității de selecție a candidaților.
Este de remarcat, însă, că reclamantul s-a adresat M. A., contestând rezultatele evaluării efectuate în cadrul ședinței comisiei de selecție nr.3 din data de 23 mai 2008, solicitând reanalizarea acestora, iar, prin răspunsul primit, au fost menținute rezultatele respective explicitându-se motivele acestei poziții.
Nu în ultimul rând, conf. art.751din L. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, „selecționarea cadrelor militare din M. A. N. pentru numirea în funcții prevăzute în statele de organizare cu grad superior celui pe care îl au se face de către comisiile de selecție, constituite în acest scop, potrivit Ghidului carierei militare";, organizarea și funcționarea sistemului de selecție și ierarhizare în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare din M. A. fiind reglementată la momentul care interesează de O. acestui minister nr.179/(...). Derularea contractelor de muncă ale cadrelor militare din perspectiva drepturilor și obligațiilor părților se circumscrie sferei contenciosului administrativ, așa încât se impunea parcurgerea procedurii reglementate de L. 5. persoana vătămată putând cere pe lângă anularea actului administrativ și eventual reparații pentru daune morale, conform art.8 alin.1 din lege. În doctrina dreptului administrativ, se consideră că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate până la momentul anulării sale de către instanța judecătorească, așa încât eventualele daune nu s-ar putea solicita decât după acest moment. Cu alte cuvinte, actul respectiv este perfect valabil, exprimând faptul că reclamantul nu a îndeplinit condițiile necesare pentru a ocupa una din cele două funcții, astfel că nu se mai impune analizarea de către instanța civilă a încălcărilor actelor normative invocate de către reclamant. Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului,schimbării sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului său, reclamantul arată că îndeplinea toate condițiile pentru funcția de contabil șef, fiind doctor în contabilitate și expert contabil și având grad de colonel, contracandidatul său având doar gradul de locotenent colonel; îndeplinind toate condițiile și pentru funcția de șef al logisticii, întrucât, în urma absolvirii Academiei Militare, contracandidatul său a obținut specializarea intendență, în condițiile în care se solicita specializarea conducere logistică, deținută doar de reclamant, care avea, oricum, o experiență superioară contracandidatului său, inclusiv în ceea ceprivește nivelul de cunoaștere a limbilor străine utilizate în statele membre NATO. La data participării la concurs, îndeplinea condițiile pentru a fi promovat în funcție la gradul de general de brigadă cu o stea, imediat superior celui de colonel. Completul de judecată nu a luat în considerare faptul că, în calitate de ofițer activ, trebuia să respecte ierarhia militară și numai în situația în care nu se soluționa solicitarea la nivelul ministerului avea posibilitatea de a acționa în justiție. Pârâtul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că acesta nu face decât să reitereze motivele invocate în apel, invocând și apărări de fond raportat la motivele vizând promovarea în funcție. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., în care ar putea fi încadrate în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel, în realitate, așa cum corect a susținut pârâtul în întâmpinare, majoritatea motivelor de recurs constituie o reluare a celor formulate în apel, recursul neconstituind o critică punctuală a hotărârii pronunțată în apel. M.ivul pentru care acțiunea a fost respinsă, iar apoi apelul împotriva hotărârii primei instanțe, la rândul său, respins, a fost acela că reclamantul nu a atacat în contencios rezultatul concursului, astfel că actul administrativ al comisiei de examinare se află în continuare în ființă, bucurându-se de prezumția de legalitate, nesubzistând condiția faptei ilicite, pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului. Instanța de apel și-a însușit considerentele instanței de fond referitoare la necesitatea atacării în contencios a actului privind selecția candidaților, apreciind că instanța civilă nu poate pe cale incidentală să constate această condiție a răspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului invocat de reclamant putând fi dispusă doar ca urmare a anulării actului administrativ în contencios. Singurul motiv ce ar putea constitui o critică a hotărârii ar fi cel referitor la respectarea ierarhiei militare, însă instanța de apel a analizat în mod corect textele de lege aplicabile, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., privind greșita aplicare a normelor de drept substanțial, indicând calea de atac de care trebuia să uzeze reclamantul, care, de fapt, s-a rezumat să motiveze în recurs că a respectat ierarhia militară, fără a indica în concret dacă și de ce considerentele instanței de apel ar constitui o greșită aplicare a legii, nesubzistând nici motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., pentru că instanța de apel nu a ignorat această afirmație, motivând în cuprinsul considerentelor lipsa faptei ilicite, în sensul celor deja reținute. În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea, PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. C. împotriva deciziei civile nr. 109 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. I. D. C. A. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: A.F. Doica, O.C. Tatu
| ← Decizia civilă nr. 455/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4139/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
