Decizia civilă nr. 4139/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4139/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C.-N., împotriva deciziei civile nr. 2. din 10 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul B. I.-R. precum și pe pârâții SN P. R. SA - D. R. C., C. N. L. R., C. V., F. I., F. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului-intimat B. I.-R., avocat V. A.-G., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 2 octombrie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se constată de asemenea că în cursul dimineții, pârâtul-recurent a depus la dosar prin fax și prin registratura instanței, dovada achitării timbrajului aferent recursului.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 17 teza a II-a din Legea nr. 1., întrucât această cauză are ca obiect partaj, astfel că nu sunt aplicabile prevederile referitoare la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. V. taxei judiciare de timbru a fost corect stabilită în funcție de valoarea sultei. V. sultei a fost stabilită raportat la valoarea de circulație a masei partajabile. Dacă recurentul a considerat că taxa judiciară de timbru nu a fost corect stabilită de instanță, avea posibilitatea de a solicita reexaminarea acesteia, însă nu a formulat o asemenea cerere. În concluzie se impune respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, întrucât pârâtul-recurent de azi avea obligația de a achita timbrajul aferent apelului întrucât prezenta cauză nu intră sub incidența prevederilor referitoare la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 19743/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...) a fost admisă acțiunea civilă precizată și extinsă de reclamantul B. I. R. împotriva pârâților S. Român prin C. Local Al mun. C.-N. procesului - succesor fiind K. S., C. N. P. R. S. - D. R. C. și C. N. ". R., F. M. și F. I., având ca obiect partaj judiciar; s-a reconsiderat partajul asupra imobilului situat în mun. C.-N., str. 21 D. 1989 nr.51, jud. C. și înscris în CF 1. C.-N., nr.top.4/876/1/I-4876/1/XIII cu părți comune și terenul în suprafață de 551 mp înscris în CF colectiv 1. C.-N., în sensul că urmare a atribuirii către reclamant a apartamentelor nr.3 și 10, obligă pârâtul C. Local al mun. C.-N. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 51.356 lei cu titlu de sultă; a fost obligat pârâtul C. Local al mun.C.-N. la plata către reclamant a sumei de 2.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată’; s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii civile în contradictoriu cu pârâtul K. S.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată de reclamant sub nr.7038/2000 pe rolul J. C.-N., reclamantul, în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin C. Local al mun.C.- N., C. V., K. Ana, și SN P. R. S.- D. R. C., a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din C.-N. Bd. 21 D. nr. 51. Prin sentința civilă nr.86/2992 a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în favoarea reclamantului a apartamentelor nr.10 și 13, obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare în favoarea S.ui R., cu consecința intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra celor două apartamente atribuite și a terenului aferent acestora.
R. a intrat în posesia apartamentului nr.10, pe care l-a înstrăinat ulterior, așa cum reiese din întâmpinarea C.ui Local al mun.C.-N. și din extrasul de carte funciară, însă nu a intrat și în posesia apartamentului nr.13 din imobil.
Acest apartament a fost atribuit în proprietate pârâtei C. N. ". R. în conformitate cu prevederile art.4 alin.3 din OUG nr.159/1999, drept de proprietate înscris în CF 1. C. în data de (...).
Pârâtul era și proprietar al apartamentelor din imobil avea dreptul, dacă nu chiar obligația de a depune la dosar extrase CF actualizate, din care instanța investită cu soluționarea partajului ar fi putut, într-adevăr, să constate că apartamentul nr.13 îi revenise în proprietate pârâtei C. N. ". R.. Instanța a apreciat că această obligație era în sarcina pârâtului deoarece C. N. ". R. și-a înscris în CF 1. C. dreptul de proprietate asupra apartamentului în data de (...), adică cu doar 3 luni înaintea soluționării dosarului de sistare a stării de indiviziune, dosar aflat pe rolul J. C.-N. încă din anul 2000.
Prin cauza pedinte, reclamantul nu a revendicat apartamentul nr.13 pentru a se putea ajunge la compararea titlurilor, așa cum a menționat pârâta C. N. ". R. în întâmpinarea depusă la dosar. R. nu a contestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra apartamentului nr.13, ci a solicitat atribuirea unui alt apartament în schimbul acestuia.
Întrucât în imobilul din C.-N., B-dul 21 D. 1989 nr.51 se mai află apartamente care nu au fost revendicate, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea în favoarea reclamantului, în natură, a unui alt apartament, opțiunea reclamantului fiind pentru apartamentul nr.3. Acesta are destinația de spațiu comercial, la fel ca și apartamentul nr.13 și are osuprafață utilă de 29,49 mp., spre deosebire de apartamentul nr.13, care are o suprafață utilă de 45,69 mp.
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) a T.ui C. a fost anulat ca netimbratapelul declarat de S. R. prin C. Local al M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.
1. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută în totul,iar apelantul S. R. prin C. Local Al M. C.-N. a fost obligat să plăteascăintimatului B. I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul, la primul termen de judecată stabilit pentru data de 10 mai 2012, a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin 2 din Legea 1., pentru termenul din 10 mai 2012 tribunalul a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1328,5 lei și
3 lei timbru judiciar
Potrivit art. 1 din Legea 1., acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate M. J. și P. de pe lângă Curtea S. de
J.) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
Articolul 20 al. 1, 3 din același act normativ, statuează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
La termenul din 10 mai 2012, tribunalul a constat că apelantul nu a achitat taxa de timbru pusă in sarcina sa și timbrul judiciar - 0,15 lei, acesta nu a achitat taxa de timbru pusă în sarcina sa, deși a fost încunoștințat prin citație despre obligația ce îi revine.
În temeiul disp. art. 274 Cod pr.civ., apelantul a fost obligat să plătească intimatului B. I. R. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul S. Român prin C. Local al municipiului C.-N., solicitând instanței casarea deciziei pronunțateîn apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că decizia recurată este nelegală, deoarece prin conceptul de citare s-au stabilit două obligații alternative: să se achite taxă judiciară de timbru în sumă de 1328 lei sau să se indice sulta contestată.
Recurentul și-a îndeplinit cea de-a doua obligație, a indicat cuantumul sultei contestate ca fiind 51.356 lei și la această sumă instanța trebuia să calculeze taxa judiciară de timbru potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 1. și s-ar fi putut constata că taxa judiciară de timbru datorată avea alt cuantum decât cel cu care a fost citat pârâtul.
Pe de altă parte, dacă recurentul nu și-ar fi îndeplinit obligația de a comunica valoarea sultei contestate, instanța avea posibilitatea să aplice dispozițiile art. 1551Cod proc.civ. și nu trebuia anulat ca netimbrat apelul. Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel trebuia să aplice dispozițiile art. 17 din Legea nr. 1. și să constate că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru întrucât are ca obiect venituri publice. A fost invocat în acest sens și art. 26 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1.. Recurentul a arătat că potrivit art. 2 pct. 58 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, veniturile bugetare sunt resurse băneșticare se cuvin bugetelor în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și vărsăminte, alte venituri, etc. Întrucât sulta stabilită urmează să fie suportată din bugetul consiliului local, iar în situația în care ar fi stabilită în favoarea consiliului local, ar urma să facă venit la bugetul local și, în consecință, în mod nelegal tribunalul a obligat recurentul la plata taxei judiciare de timbru, o acțiune care are ca obiect venituri publice, scutite de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 17 din Legea nr. 1.. R. intimat B. I. R. prin note scrise, înregistrate la data de (...), a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Recurentul pârât avea obligația să achite anticipat taxa judiciară de timbru la data înregistrării apelului și chiar dacă i s-a pus în vedere să indice valoarea contestată, acesta trebuia să timbreze la valoarea contestată. Dacă aprecia recurentul că taxa judiciară de timbru nu a fost corect calculată, avea posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare. Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Primul motiv de recurs este fondat, pentru următoarele considerente: Prin recursul formulat, recalificat în apel în ședința publică din 10 mai 2012, pârâtul a contestat sulta stabilită de instanța de fond, însă instanța de apel a solicitat apelantului, prin rezoluție, să indice valoarea sultei contestate, iar în caz contrar s-a stabilit taxa judiciară de timbru de 1328,5 lei și 3 lei timbru judiciar. Pârâtul și-a îndeplinit una din obligațiile stabilite de către instanță și prin notele de ședință înregistrate în (...) a învederat instanței că valoarea sultei contestate este de 51.356 lei. Raportat la această valoare indicată anterior primului termen de judecată, instanța de apel era obligată să verifice dacă taxă judiciară de timbru stabilită la înregistrarea cererii de apel era corectă și să-l citeze pe apelant cu mențiunea de a achita taxa de timbru, precum și cu sancțiunea aplicabilă în cazul în care nu se achită taxa de timbru - anularea apelului ca netimbrat. Instanța de apel nu a procedat în această manieră și a aplicat sancțiunea anulării apelului, fără ca în practicaua deciziei să se indice valoarea la care a fost calculată taxa judiciară de timbru. În prezenta cauză apelant este S. reprezentat prin C. Local al municipiului C.-N. și chiar dacă acesta este reprezentat in instanță de către consilier juridic nu i se poate aplica un alt tratament decât oricărui alt justițiabil, persoană fizică sau juridică, procesul trebuie să fie previzibil pentru orice parte și părțile au dreptul la egalitate de tratament în fața instanței. Dacă instanța a solicitat precizarea cuantumului sultei și apelantul s- a conformat dispoziției instanței, aceasta era obligată ulterior să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru, precum și sancțiunea incidentă, după cum reiese din dispozițiile art. 20 alin 2 și e din Legea nr. 1.. Doar după parcurgerea acestor etape apelantul putea să uzeze de procedura contestării taxei judiciare de timbru stabilită, prin cerere de reexaminare, sau să solicite ajutor public judiciar, dacă se impunea. Dispozițiile instanței referitoare la cuantumul taxei judiciare de timbru, sancțiunea aplicabilă trebuie să fie clare, lipsite de echivoc, deoarece sancțiunea aplicabilă este foarte drastică, părții anulându-i-se calea de atac exercitată. Dreptul la un proces echitabil presupune respectarea principiului egalității armelor cu ambele componente: tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, dar privește și modul în care se aplică în raporturile dintre părți și tribunal. Lipsa comunicării taxei judiciare de timbru după ce apelantul a indicat cuantumul pretenției contestate, precum și neindicarea sancțiunii care urma să-i fie aplicate, are semnificația încălcării art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale. Așadar, acest motiv de recurs este fondat, pentru considerentele mai sus reținute. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs vizând incidența art. 17 din Legea nr. 1., acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 1., sunt scutite de taxă judiciară de timbru acțiunile și cererile promovate de (…) S. Român, dacă au ca obiect venituri publice. Din economia dispoziției legale mai sus invocate rezultă că numai acțiunile care au ca obiect venituri publice sunt scutite de taxe judiciare de timbru, restul acțiunilor având regim comun, chiar dacă are calitate procesuală S. R. În prezentul proces obiectul acțiunii îl constituie partajul unui imobil, care îl are ca și coproprietar pe S. R. Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, stabilește cadrul general și procedurile privind formarea și administrarea fondurilor publice locale. Veniturile bugetului local se constituie din venituri proprii formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit - art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 273/2006. Din această dispoziție legală rezultă faptul că veniturile bugetului local sunt constituite din venituri fiscale obținute din impozite, taxe, precum și din venituri provenite din administrarea domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale. Această diviziune a veniturilor rezultă din economia Legea nr. 273/2006, care în art. 29 stabilește regimul sumelor rezultate din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat care se înregistrează în buget la secțiunea de dezvoltare. V. bunurilor din domeniul privat ca urmare a operațiunii de vânzare, partaj, fac venit la bugetul de stat, dar sunt venituri nefiscale, venituri din capitat, după cum reține și doctrina. Sumele obținute din această sursă sunt venituri cu destinație specială, se evidențiază separat și sunt folosite numai pentru investiții. Acestor categorii de venituri nu li se aplică dispozițiile Codului fiscal, ci dreptul comun în materie. Așadar, procesului de partaj i se aplică dispozițiile dreptului comun în materie de timbraj, art. 17 din Legea nr. 1., fiind incident numai pentru veniturile fiscale realizate de unitățile administrativ-teritoriale. Prin urmare, recurentul este obligat să achite taxa judiciară de timbru datorată potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 1., acest motiv de recurs fiind nefondat. Întrucât dispozițiile privind stabilirea și sancționarea persoanelor care nu au achitat taxă judiciară de timbru nu au fost respectate de instanța de fond, în temeiul art.304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâtul S. Român prin C. Local al municipiului C.-N. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul S. Român prin C. Local al municipiului C.-N. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în favoarea același instanțe, Tribunalul Cluj. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI T. D. A.-T. N. M. C. V. GREFIER M.-L. T. Red. TAA dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: M.T., C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 3688/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3539/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
