Decizia civilă nr. 106/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienții B. P. și B. L., împotriva deciziei civile nr. 402 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații A. O. R. A V., F. ȘI C.ULUI și S. R., PRIN C. LOCAL AL M.
C.-N.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă revizuienții personal, asistați de avocat D. C., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de revizuienții B. P. și B. L. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și cu un timbru judiciar în valoare de
0,15 lei (f. 4 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul revizuienților arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului revizuienților în susținerea recursului.
Reprezentantul revizuienților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, având în vedere că instanța de apel nu a examinat întru totul motivele pentru care revizuienții au promovat prezenta cerere de revizuire, prin prisma normelor interne și a prevederilor CEDO și, totodată, arată că cea de a doua problemă în prezenta cauză ar fi modul de curgere al termenului pentru promovarea cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuienților arată că la calea de atac a revizuirii urmează a fi aplicate prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., având în vedere că este vorba de o hotărâre dată în baza Legii nr. 7/1996 și consideră că prin înregistrarea cererii de revizuire la data de (...), s-a respectat termenul legal de 30 de zile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civila nr. 6. pronunțata la data de (...) in dosarul nr. (...) al J. C.-N. a fost admisa excepția tardivității cererii de revizuire, excepție pusă în discuție din oficiu.
A fost respinsa, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de reclamanții B. P. și soția B. L., în contradictoriu cu pârâții A. O. R. A V. F. și C.ULUI și S. R. prin C. Local al M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3877/(...) pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei sub aspectul excepțieitardivității cererii de revizuire instanța a reținut că potrivit art. 324, alin. 1, pct. 4 din Codul de procedură civilă, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 printre care se numără și cel invocat de reclamanți, termenul de revizuire este de o lună și se socotește din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificata pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În fapt, instanța a reținut că hotărârea judecătorească pe care reclamanții
și-au întemeiat cererea de revizuire, invocând-o cu titlu de înscris nou în sensul art. 322, alin. 1, pct. 5 din Codul de procedură civilă, a fost comunicată acestora la data de (...) așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 9, iar cererea de revizuire a fost înregistrată de aceștia abia la data de (...), deci cu mult după expirarea termenului legal de o lună.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior precizate, instanța a apreciat excepția tardivității cererii de revizuire ca fiind întemeiată și a admis-o.
Împotriva hotărârii au declarat apel revizuienții B. P. și B. L..
Prin decizia civilă nr. 402 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuienții B. P. și B. L. împotriva Sentinței civile nr. 6. pronunțata la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut potrivit dispozițiilor art. 322
C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere pentru cazurile și motivele limitativ prevăzute la pct. 1-10 din acest text de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr. civ., revizuirea unei hotărâri definitive se dispune daca după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnica sau care dintr-o împrejurare mai presus de voința părților nu a putut fi înfățișată, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din interpretarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr. civ rezulta fara echivoc faptul ca revizuirea unei hotărâri definitive întemeiata pe acest punct vizează doua situații si anume: prima situație atunci când se invoca descoperirea unui înscris nou ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicita si a doua situație in care s-a desființat sau modificat hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicita.
Potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 4 C.pr. civilă, si termenul de revizuire in cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 curge de la momente diferite, astfel in ceea privește prima situație termenul curge „din ziua în care s-au descoperit înscrisurile care se invoca"; iar în ceea ce privește a doua situație termenul curge
„din ziua în care partea a luat la cunoștința de hotărârea desființata sau modificata pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.";
In speța revizuientul invocă sentința civilă nr. 245/(...) pronunțata de
Judecătoria Cluj-Napoca, ca înscris nou, astfel că ne aflam in prima situație prevăzuta de dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr civ, iar in ceea ce privește termenulde formularea a cererii de revizuire potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 4, acesta curge din ziua in care s-au descoperit înscrisurile care se invoca, data care coincide cu data comunicării sentința civila nr. 245/(...) si anume data de (...), conform dovezii de comunicare anexate la dosar la fila 9 dos. fond.
In raport de data luării la cunoștința a sentinței civile nr. 245/(...) pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca - (...) - tribunalul constata ca in mod corect prima instanța a reținut ca prezenta cerere de revizuire înregistrata la data de (...) pe rolul J. C. N., a fost formulata cu încălcarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 324 pct. 4 C.pr. civ .
Astfel tribunalul a constatat ca in mod legal prima instanța a respins ca fiind tardiv formulata cererea de revizuire
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs revizuienții B. P. și B. L. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a acesteia, rejudecând, admiterea apelului, anularea în tot a sentinței civile nr. 6. și trimiterea cauzei J. C.-N. pentru judecata pe fond a cererii de revizuire.
În motivarea recursului a arătat că decizia recurată este nelegală, fiind pronunțată ca urmare a greșitei admiteri a excepției de tardivitate.
Apreciază că decizia este practic nemotivată.
Ab initio, consideră necesar a se preciza că instanța de contencios european a drepturilor omului indică că în ipoteza în care statul reglementează, în propriul sistem de drept, atât calea de atac a apelului cât și a recursului, accesul la aceste grade de jurisdicție trebuie să fie efectiv, garanțiile fundamentale ale articolului 6 din Convenție fiind aplicabile (cauza Blandeau c. Franței, hotărârea din 10 iulie
2008 și cauza Gregorio de A. c. P., hotărârea din 14 nov. 2006).
În dreptul național, conform art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 1 Cod procedura civila, exigenta motivării impune prezentarea coerentă si efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susțină rezultatul deliberării, dar si concordanta argumentelor cu aspectele deduse în judecata de către parte.
Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeana privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, aceasta implica mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real si consistent al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea, hot. CEDO din (...) în cauza Albina c. R.iei si hot. CEDO din (...) în cauza G. c. R.iei) și cauza Boldea c. R.iei.
Or, în cauză, deși instanța de apel a pronunțat o soluție de respingere a apelului, este notabil că anumite susțineri din motivele de apel nu au fost cercetate, respectiv motivele referitoare la caracterul definitiv/irevocabil al hotărârii nr. 2., curgerea termenului doar de la data rămânerii irevocabile, 9 iulie
2010, nefiind indicate rațiunile pentru care acestea sunt înlăturate, așa cum prevăd disp. art. 261 pct. 5 teza II C. proc.civ.
Din această perspectivă cauza nu a fost soluționată în mod real, potrivit garanțiilor conținute de art. 6 din CEDO, concretizate în exprimarea de către magistrat a tuturor argumentelor decizorii, și răspunsul său la argumentele principale ale revizuienților, așa încât, potrivit art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila, decizia recurată se impune a fi casată.
Consideră că s-au aplicat greșit prev. art. 324 pct. 4 C.proc.civ.
Conform art. 324 pct. 4 C.p.civ, termenul pentru revizuire întemeiat pe înscris nou este de o lună și se socotește din ziua în care partea a luat la cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Într-adevăr textul legal sus citat amintește de o lună "din ziua în care partea a luat la cunoștință" însă această sintagmă nu trebuie izolată de context, ci trebuie interpretată unitar cu termenul uzitat expres de "hotărâre desființată sau modificată", expresie și a interpretării gramaticale a noțiunii <luare la cunoștință de ceva>.
În mod greșit, cele două instanțe au avut în vedere - la soluționarea excepției de tardivitate - doar prima parte, privită singular (o lună de la comunicarea sentinței din (...)), fără a se preocupa de sintagma următoare
(hotărâre desființată sau modificată) care este indisolubil legată de prima sintagmă și care împreună concură la deslușirea logică și reală a intenției legiuitorului în adoptarea pct. 4 al art. 324 C.p.civ.
Cu alte cuvinte, nu luarea la cunoștință reprezintă principalul scop al edictării textului legal, ci tocmai ca însăși hotărârea judecătorească să constituie o hotărâre stricto sensu, căci numai în această formă există compatibilitate deplină între "hotărâre" și "luare la cunoștința". per a contrario, o hotărâre care nu este nici definitivă, nici irevocabilă nu poate fundamenta formularea în termen de o lună a unei cereri de revizuire, având în vedere că tocmai lipsa acestor caractere esențiale determină suspendarea cauzei sau, după caz, respingerea revizuirii ca prematură.
Or, ca o hotărâre să poată produce efecte juridice și prezumția de adevăr absolut (art. 1200 pct. 4 C. civ.) se impune să aibă un atribut esențial să fie irevocabilă în sensul legii (art. 377 alin. 2).
În cauză, sentința civilă nr. 2., la data de (...), nu îndeplinea o asemenea cerință, fiind susceptibilă de apel, nefiind nici măcar definitivă, așa încât numai la expirarea acestui termen de apel de 15 zile și aplicarea ștampilei corespunzătoare de către S. A. se poate vorbi de o hotărâre care să producă efecte juridice, știut fiind că - în raport de natura și dispozitivul sentinței - exclusiv cu mențiunea DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ putea fi depusă la O. C., B. CF, conform art. 47 din Legea nr. 7/1996.
Cum în speță, a dovedit că sentința nr. 2. a rămas irevocabilă la 9 iulie
2010, înregistrarea cererii de revizuire la 5 august 2010 apare ca fiind făcută înăuntrul termenului legal de o lună.
Din moment ce pricina a fost soluționată pe excepție, care a fost greșit admisă, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond, ca o consecință a casării deciziei atacate și admiterii prezentului recurs ca fondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenții arată că decizia este nemotivată.
Curtea constată că acest motiv de recurs nu este fondat deoarece instanța de apel a expus motivele ce au dus la soluția pronunțată, după cum au și fost arătate în paragrafele de mai sus.
Față de indicarea clară și logică a acestor considerente ale instanței de apel susținerile de nemotivare ale recurenților cu referire la instanța de apel nu pot fi primite.
Indicarea de către recurenți a articolului 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului nu are nici o relevanță cât timp nu are nici o minimă acoperire afirmația relativă la nemotivare, fiind respectate întru totul și dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, anume cuprinderea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instanței de apel, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile parților și examinarea efectivă a cauzei prin prisma analizării dacă formularea cererii s-a făcut în termenul prevăzut de art. 324 pct. 4 C.pr. civilă
Instanța de apel a analizat și motivele referitoare la caracterul definitiv/irevocabil al hotărârii nr. 2., curgerea termenului doar de la data rămânerii irevocabile, 9 iulie 2010 prin prisma faptului că însuși revizuienții au indicat că își întemeiază cererea de revizuire pe prima ipoteză prevăzută de art. 322 pct. 5 Cod procedură civil iar nu pe cea de a doua ipoteză din același text.
Cât privește motivul de recurs privind greșita aplicare a art. 324 pct. 4
C.proc.civ., nici acesta nu este fondat.
În tot cuprinsul cererii lor revizuienții se referă la prima ipoteză a art. 322 pct. 5 C.proc.civ., anume se indică sentința civilă nr. 2., ca fiind un act nou.
Prin urmare sunt incidente dispozițiile pentru calcularea termenului prevăzute de art. 324 pct. 4 C.p.civ., anume termenul pentru revizuire întemeiat pe un înscris nou este de o lună și se socotește din ziua în care partea a luat la cunoștință de înscris.
Recurenții indică curgerea termenului de o lună de la data la care au luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită, dar aceasta este cea de a doua ipoteză prevăzută de art. 324 pct. 4 C.p.civ., sau o variantă hibridă, neprevăzută de lege.
Oricum revizuienții nu și-au întemeiat cererea pe ipoteza a două din art. 324 pct. 4 C.p.civ., prin urmare nu putea fi analizată nici de prima instanță și nici de instanțele din căile de atac.
Cât timp revizuienții au indicat prima ipoteză, aceea a hotărârii judecătorești ca înscris, nu poate fi vorba de analiza ipotezei a doua sau a vreunei alte ipoteze, care nici măcar nu este prevăzută de lege.
Faptul că înscrisul este o hotărâre judecătorească nu schimbă modul de calcul, dat fiind că textul nu se referă decât la înscrisuri și la data descoperirii acestora.
A afirma că o hotărâre care nu este nici definitivă, nici irevocabilă nu poate fundamenta formularea în termen de o lună a unei cereri de revizuire, având în vedere o presupusă lipsă a unor caractere esențiale ce ar determina suspendarea cauzei sau, după caz, respingerea revizuirii ca prematură, înseamnă doar a adăuga la lege deoarece textul se referă doar la data descoperirii înscrisului.
Chiar dacă acest înscris îl constituie o hotărâre judecătorească nu schimbă ipoteza, din prima, care se referă la înscrisuri, în cea de a doua, care se referă la hotărâri judecătorești, prevăzute de art. 324 pct. 4 raportat la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Faptul că art. 322 pct. 5 prevede două ipoteze în același aliniat nu înseamnă că acestea nu sunt distincte, opțiunea legiuitorului de alăturare într-un singur aliniat a două ipoteze nu este decât un aspect de tehnică legislativă iar nu unul care să indice o similaritate până la confundare a celor două ipoteze de revizuire.
Prin urmare dacă se invocă ipoteza descoperirii unui înscris, chiar dacă acesta este constituit dintr-o hotărâre judecătorească, nu se poate pune problemaanalizării caracterului definitiv sau irevocabil al hotărârii judecătorești, dat fiind că singurul moment relevant este acela al descoperirii înscrisului, ori acesta este singular și nu are nimic de a face cu curgerea unui termen de apel de la data comunicării hotărârii.
Comunicarea hotărârii este momentul descoperirii înscrisului iar nu un al moment ulterior, cum ar fi curgerea termenului de apel, sau eventual chiar de recurs, dacă s-ar fi declarat calea de atac a apelului.
Hotărârea judecătorească a fost invocată ca înscris iar nu ca hotărâre judecătorească prin urmare nu trebuie analizat momentul din care aceasta produce efecte juridice ca și hotărâre judecătorească și prezumția de adevăr absolut ci doar ca înscris așa cum a fost invocată de revizuienți.
Mențiunea „definitivă și irevocabilă" și o eventuală depunere la O. C., B. CF, conform art. 47 din Legea nr. 7/1996, nu au legătură cu cazul de revizuire invocat de revizuienți, de descoperire a unui înscris nou.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE M.IVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienții B. P. și B. L. împotriva deciziei civile nr. 402 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A.-A. M.
GREFIER
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - Moț M.G. - Judecătoria Cluj-Napoca
Judecători apel - Bolchiș F.S., Tatu D. - Tribunalul Cluj
| ← Sentința civilă nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 63/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
