Decizia civilă nr. 2804/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 2804/R/2012

Ședința publică din 01 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.

JUDECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. CONȚ

GREFIER : A.-A. M.

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții C. L. și C. R., împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect L. nr. 1. - despăgubiri.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat M. F.- L., cu împuternicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare, la f. 4 din dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții C. L. și C. R., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), unul din membri completului de judecată, respectiv doamna judecător C.-M. Conț a înregistrat la dosar o cerere de abținere de la soluționarea dosarului civil nr. (...) al C. de A. C., cerere care a fost respinsă prin încheierea civilă dată în ședința

Camerei de C. din data de (...).

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanții C. L. și C. R., precum și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

Instanța înmânează reprezentantei reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți în susținerea recursului.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului întemeiat pe prevederile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 C.pr.civ., așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamanții C. L. și C. R. și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul de a obliga pârâtul, în baza art. 50^{1din L. nr. 1., așa cum a fost modificată prin L. nr. 1., la restituirea prețului de piață a imobilului din C.-N., Bd. 21 D. 1989 nr. 26, ap. 1, jud. C., conform raportului de expertiză judiciară în construcții efectuat în cauză de către expert tehnic judiciar ing. V. D., pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.}

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că în speță, instanța a reținut că titlul statului cu privire la imobilul în litigiu nu a fost valabil, iar reclamanții ar fi fost de rea credință, însă conform dispozițiilor L. nr. 1., modificată prin L. nr.1., instanța trebuia să constate dacă în speță au fost sau nu îndeplinite condițiile speciale prevăzute de L. nr. 1. și, totodată, arată că în cuprinsul deciziei civile nr.

2472/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), nu există niciunde vreo mențiune privind faptul că nu ar fi fost îndeplinite condițiile speciale prevăzute de L. nr. 1.. De asemenea, arată că în decizia civilă anterior indicată, instanța arată în mai multe rânduri că reclamanții ar fi fost de rea credință raportat la dispozițiile art. 1989 alin. 1 C.civ. aplicabil speței, la faptul că aceștia au locuit în același imobil cu revendicatorii și că au fost afișate la primărie listele cu imobilele revendicate, astfel încât, reclamanții puteau cunoaște că persoana de la care s-a naționalizat imobilul este exceptată de la naționalizare conform D.ui nr. 92/1950, precum și la faptul că nu s-au depus diligențe minime cu ocazia cumpărării acelui imobil pentru a se verifica situația juridică a imobilului.

De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că în astfel de spețe precum cea de față, instanța trebuia să aibă în vedere condițiile speciale prevăzute de L. nr. 1., însă în considerentele deciziei civile nr. 2472/R/(...) se vorbește de reaua credință a reclamanților, nu de nerespectarea L. nr. 1. și, totodată, arată că a extras din decizia civilă anterior arătată care anume au fost motivele nulității contractului de vânzare-cumpărare și a ajuns la concluzia că toate acele motive au concluzionat că reclamanții au fost de rea credință, însă acest motiv nu poate fi unul și același lucru cu nerespectarea L. nr. 1..

În concluzie, reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 14.794 din data de (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins cererea formulată de reclamanții C. L. și C. R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30710/(...), S. C. S., în calitate de mandatar al C. Local al M. C.-N., a vândut reclamanților, în temeiul L. nr.1., imobilul situat in C.-N., str. 21 D. 1989 nr.26, ap.1, jud. C., în schimbul unui pret de 17302653

Prin sentința civilă nr.168/(...) pronunțată în dosarul nr. 5021/1999 al T.ui C., modificată în parte, în apel, prin decizia civilă nr.296/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. 6964/2003, în rejudecare, hotărâre menținută în întregime în recurs prin decizia civilă nr.2472/R/(...) pronunțată Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr. 30710/(...) încheiat între reclamanți și C. Local al M. C.-N. prin S. C. S. C.-N.

Prin sentința civilă nr.12709/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.189/A/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1593/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C., s-a dispus obligarea S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de

1. lei, reprezentând sporul de valoare adus imobilului situat în C.-N., B-dul. 21

D. 1989 nr.26, ap.1, prin îmbunătățirile aduse.

Conform prevederilor art.50 și 50/1 din L. nr. 1. rezulta ca sunt îndreptatiti la restituirea pretului imobilelor ce au facut obiectul unor contracte de vanzare- cumparare incheiate in temeiul L. nr.1., chiriasii ale caror contracte au fost anulate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, insa in mod diferentiat, in functie de imprejurarea dacă respectivele contracte de vanzare- cumparare au fost incheiate cu respectarea sau cu incalcarea L. nr. 1..

Astfel, chiriasii ale caror contracte au fost incheiate cu eludarea prevederilor L. nr.1. si care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pot pretinde doar pretul actualizat al imobilului ce a facut obiectul contractului, in conditiile prevazute de art.50 alin. 2 si 3 din L. nr.1..

Dimpotrivă, chiriasii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.1. si au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pot pretinde pretul de piata al imobilului, in conditiile prevazute de art.50 alin.2¹ si 3, precum si art.50¹ din L. nr.1..

Pornind de la aceste considerente, instanta de fond a constatat ca pentru restituirea pretului de piata al imobilului stabilit conform standardelor internationale de evaluare, este necesar sa fie intrunite mai multe conditii, prevazute de art.50 alin.2¹ si 3 si art.50¹ din L. nr.1.: reclamantul sa fi cumparat in temeiul L. nr.1. un imobil, iar pretul sa fi fost achitat, contractul de vanzare- cumparare sa fi fost desfiintat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, iar acel contract sa fi fost incheiat cu respectarea prevederilor L. nr.1..

Examinând aceste aspecte in prezenta cauza, instanta de fond a retinut ca reclamanții au făcut dovada ca au cumparat prin contractul de vanzare- cumparare nr.30710/(...) incheiat cu S. Construct Ardealul SA, in calitate de mandatar al C. Local al M. C.-N., imobilul situat in C.-N., B-dul. 21 D. 1989 nr.26, ap.1, pentru prețul de 17302653 R.

De asemenea, din probele administrate în cauza rezulta ca acest contract de vanzare-cumparare a fost desființat sentința civilă nr.168/(...) pronunțată în dosarul nr.5021/1999 al T.ui C., modificată în parte, în apel, prin decizia civilă nr.296/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.6964/2003, în rejudecare, hotărâre menținută în întregime în recurs prin decizia civilă nr.

2472/R/(...) pronunțată Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).

Cât priveste însa conditia ca acest contract de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanții sa fi fost încheiat cu respectarea L. nr.1., instanța de fond a apreciat ca această cerință nu este întrunita in speta.

Astfel, prin decizia civilă nr.296/(...) Curtea de A. C. a reținut - în analizarea apelurilor declarate de către chiriașii cumpărători în temeiul L. nr. 1. ai apartamentelor din imobilul situat în C.-N., str. 21 D. 1989 nr.26, jud. C., precum și de către C. Local al M. C.-N. și S. C. S. - faptul că „raportat la sentința civilă nr.11957/1997 a J. C.-N., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1878/1998 a C. de A. C. (prin care s-a constatat că Statul Român nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.3739

C. nr. top. 76, cu titlu de naționalizare, dispunându-se și rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al S. Român și restabilirea situației anterioare acestei înscrieri) Statul Român nu poate justifica un titlu valabil asupra apartamentelor apartamentelor din imobilul situat în C.-N., str. 21

D. 1989 nr.26, jud. C. și, ca atare, instanța de fond, raportat la dispozițiile H. nr.11/1997, art.1 alin.2 și 12, a făcut o corectă apreciere a raporturilor juridice dintre părți, reținând că Statul Român nu putea să transfere valabil dreptul de proprietate cumpărătorilor";.

De asemenea, în considerentele deciziei civile nr.2472/R/ (...), pronunțată în recurs de către Curtea de A. C. s-a retinut faptul că vânzarea acestor apartamente (printre care și cel al reclamanților din prezenta cauză) s-a făcut fără ca cererea proprietarei imobilului (cerere înregistrată sub nr. 457/(...) la C. pentru Aplicarea L. nr.1. a M. C.-N., prin care aceasta solicitase restituirea în natură a întregului imobil) să fi fost soluționată în termenele legale (aceasta fiind soluționată abia la data de (...)), fapt de natură să contravină scopului L. nr.1., care a fost unul „reparator și a avut ca obiect imobilele trecute cu titlu în proprietatea statului după 6 martie 1945 până la data de (...), urmând ca de prevederile acestei legi să beneficieze foștii proprietari sau moștenitorii acestora. Prin urmare, chiar dacă legea conținea dispoziții care să apere și interesele chiriașilor (art.9), aceștia puteau opta pentru cumpărarea apartamentelor după expirarea termenului în care foștii proprietari puteau solicita măsuri reparatorii";. Așadar, a mai reținut Curtea, „este de la sine înțeles că legiuitorul a apreciat că trebuie soluționate întâi cererile depuse de foștii proprietari și abia apoi cererile depuse de chiriași pentru cumpărarea apartamentelor deoarece în caz contrar ar fi eludat scopul legii de a repara nedreptățile comise în perioada statului totalitar";.

Cât privește motivul de recurs referitor la existența bunei-credințe a cumpărătorilor în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor din imobil, Curtea a arătat că acesta nu este fondat, având în vedere că „recurenții au locuit în același imobil cu antecesoarea intimatelor

(numita N. E. S., proprietara imobilului anterior naționalizării acestuia prin D. nr.92/1950) și este greu de presupus că aceștia nu au fost anunțați de către N.

E. S. despre intenția sa de a revendica întregul imobil";. De asemenea, Curtea a mai arătat, sub același aspect, că „în cererea formulată în baza L. nr.1. și înregistrată sub nr. 457/(...) la C. pentru Aplicarea L. nr.1. a M. C.-N. N. E. S. a solicitat restituirea în natură a întregului imobil, ceea ce putea fi ușor de constatat de către foștii chiriași dacă ar fi depus diligențe minime înaintea cumpărării apartamentelor în litigiu și ar fi lecturat cererea antecesoarei intimatelor. Mai mult, după intrarea în vigoare a L. nr. 1. la sediul P. M. C.-N. au fost publicate listele cu persoanele care solicitau restituirea imobilelor în baza L. nr.1.";. Prin urmare, Curtea a concluzionat că „recurenții ar fi putut să știe că imobilul era revendicat de foștii proprietari, iar faptul că aceștia nu au depus diligențe pentru a efectua verificările arătate face ca buna lor credință să fie pusă sub semnul întrebării";.

Or, considerentele celor doua hotărâri judecătorești mai sus mentionate - prin care s-a statuat în mod irevocabil că toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr.1. cu privire la imobilul în litigiu (deci și cel al reclamanților din prezenta cauză) au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor acestei legi, titlul statului nefiind unul valabil potrivit art.26 alin.2 din L. nr.1. și art.2 alin.2 din L. nr.1. - au trecut in puterea lucrului judecat, iar acest aspect nu mai poate fi repus in discuție in prezenta cauza, ci se impune instantei, data fiind obligativitatea acestor hotarari. Instanta a mai retinut ca puterea lucrului judecat este un efect al hotararii judecatoresti care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci si considerentelor, in masura in care explica dispozitivul si se reflecta in el.

Prin urmare, în lumina considerentelor mai sus expuse, instanța de fond a retinut ca nu este îndeplinita una dintre conditiile prevazute de art. 50 alin. 2¹ si art. 50¹ din L. nr.1., respectiv aceea a respectării prevederilor L. nr. 1. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanții.

Pe cale de consecință, având în vedere și caracterul cumulativ al cerinșțelor impuse de dispoziții legale mai sus menționate pentru a naște în favoarea foștilorcumpărători în temeiul L. nr. 1. dreptul de restituire a prețului de piață al imobilelor, a rezultat că în speță pretențiile reclamanților formulate cu privire la prețul de piață al imobilului situat în C.-N., B-dul 21 decembrie 1989, nr. 26, apt.nr.1, jud.C., apare ca fiind neîntemeiat, motiv pentru care instanța de fond a respins ca atare cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin decizia civilă nr. 2. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins apelul declarat de reclamanții C. L. și C. R. împotriva sentinței civile nr.

14794 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., pe care o menținut- o în totul.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că starea de fapt așa cum a fost reținută de instanța de fond în ceea ce privește încheierea actelor juridice în temeiul L. nr. 1. și succesiunea hotărârilor judecătorești pronunțată ca urmare a solicitărilor făcute de foștii proprietari deposedați în perioada regimului comunist nu au fost contestate.

În Decizia civilă nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. s-a reținut că la încheierea contractului de vânzare cumpărare 30710/(...) nu s-au respectat prev.

L. nr. 1. întrucât titlului statului nu era valabil și mai mult foștii chiriași în urma unor diligențe minime ar fi putut afla că terenul este revendicat ceea ce face ca buna lor credință să fie pusă sub semnul întrebării.

Așa cum s-a invocat și în cuprinsul întâmpinării, din perspectiva pretențiilor formulate de reclamanți, prioritate are respectarea L. nr. 1., condițiile acestui act normativ trebuind îndeplinite la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, neavând relevanță buna credință a uneia dintre părți. De altfel în speța de față buna credință a fost pusă sub semnul întrebării lucru constatat prin hotărâri judecătorească sus amintită iar a se analiza din nou acest aspect ar duce la atingerea puterii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești.

Argumentele referitoare la jurisprudența C. E. în cauza Raicu contra

României precum și cea decurgând din practica judecătorească decurgând din soluțiile pronunțate în dosarul nr. (...) nu sunt incidente în cauză, situația și starea de fapt avută în vedere în aceste spețe fiind total diferită de cea din prezentul dosar.

În cauza Raicu s-a avut în vedere situația unei hotărâri judecătorești irevocabile care a făcut obiectul unui control extraordinar domnul Raicu având recunoscut anterior, irevocabil un drept, lucru ce nu este valabil în cauză.

Așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei 1759/R/2010 pronunțată în dosarul nr. (...) depuse în apel în susținerea pretențiilor, anularea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziilor menționate a înfrânt principiul securității raporturilor juridice aducând atingerea drepturilor pârâților în cauză, în condițiile în care s-a statuat în mod irevocabil de către o instanță judecătorească că actul de vânzare cumpărare este valabil.

Pentru aceste considerente tribunalul, în temeiul art.296 C.pr.civ., a respins apelul declarat de reclamanții C. L. și C. R. împotriva Sentinței civile nr.

14799 din (...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., pe care a menținut-o în totul.

Împotriva aceste decizii, reclamanții C. L. și C. R. au declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtului la restituirea prețului de piață al imobilului din C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr. 26, apt.nr.1, jud. C., precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul expertului.

În motivarea recursului, reclamanții au învederat instanței că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7 și 8 C.pr.civ. întrucât concluzia instanței de apel referitoare la faptul că la încheierea contractului de vânzare- cumpărare nr. 30710/(...) nu s-au respectat prevederile L. nr. 1. întrucât titlul statului nu era valabil și mai mult foștii chiriași, în urma unor diligențe minime, ar fi putut afla că terenul este revendicat, ceea ce face ca buna lor credință să fie pusă sub semnul întrebării, este nelegală întrucât din considerentele deciziei civile nr. 2472/R/(...) a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...) rezultă, fără echivoc, că motivul anulării irevocabile a contractului de vânzare-cumpărare a fost reaua-credință, instanța arătând motivele pentru care atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost de rea-credință.

În cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești mai sus arătate se vorbește de reaua-credință a reclamanților și nu de respectarea legii nr. 1..

Totodată, recurenții consideră că sunt aplicabile și dispozițiile art. 304 alin.

1 pct. 9 C.pr.civ. întrucât în temeiul art. 51 din L. nr. 1., se consideră îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului, astfel cum a fost stabilit prin expertiza administrată în fața primei instanțe deoarece reaua-credință nu echivalează cu nerespectarea L. nr. 1., iar temeiul de drept al acțiunii răspunde exigențelor jurisprudenței C.E.D.O. prin prisma aplicării art. 1 din Protocolul nr.

1 la C., fiind necesar ca despăgubirea să fie reală, orespunzătoare prejudiciului suferit, ca urmare a privării recurenților de proprietatea asupra unui bun, în condițiile în care Statul Român se află în culpă prin crearea aparenței unei înstrăinări valabile și legale.

Pârâtul intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. A J. C.a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

(f.11-12).

În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a arătat că în mod corect tribunalul a reținut că reclamanții nu au făcut dovada faptului că actul juridic de vânzare-cumpărare în discuție a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr.

1..

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30710/(...), S. C. S., în calitate de mandatar al C. Local al M. C.-N., a vândut reclamanților, în temeiul L. nr.1., imobilul situat in C.-N., str. 21 D. 1989 nr.26, ap.1, jud. C., în schimbul unui preț de 17.302.653 R.

Prin sentința civilă nr.168/(...) pronunțată în dosarul nr. 5021/1999 al T.ui C., modificată în parte, în apel, prin decizia civilă nr.296/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. 6964/2003, în rejudecare, hotărâre menținută în întregime în recurs prin decizia civilă nr.2472/R/(...) pronunțată Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr. 30710/(...) încheiat între reclamanți și C. Local al M. C.-N. prin S. C. S. C.-N.

Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

M.ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.

Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt șide drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de reclamanți, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a calificat și a soluționat în mod temeinic și legal problema de drept dedusă judecății.

Pe de altă parte, Curte reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia C., nu este întemeiat.

Împrejurarea că reclamanții recurenți au dedus din considerentele deciziei civile nr. 2472/R/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), că unicul motiv al anulării irevocabile a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți a fost reaua-credință, instanța arătând motivele pentru care atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost de rea-credință nu este de natură să ducă la concluzia că tribunalul a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

M.ivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de reclamanții recurenți trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate.

Denaturarea înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat.

Or, în susținerea cestui motiv de recurs reclamanții au învederat instanței că statuarea tribunalului privind nerespectarea L. nr.1. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.30710/(...) este contradictorie cu considerentele deciziei civile nr. 2472/R/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), tribunalul schimbând înțelesul vădit și neîndoielnic al acesteia.

Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de reclamanți în mod formal, fără ca aceștia să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de fond, respectiv instanța de apel astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care sentința recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Potrivit art. 50 alin.2 din L. nr.1.,Cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare- cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru";.

Prin L. nr.1. publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 3 februarie 2009 s-a introdus alin.2^{1și s-a modificat alin.3 al art.50 din L. nr.1. care au următorul conținut: ";Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru. R. prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și}

F.) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare";.

Prin același act normativ s-a introdus și art.50^{1din L. nr.1. conform căruia, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. V. despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.}

Din interpretarea art.50 și art.50^{1din L. nr. 1. rezulta ca sunt îndreptatiti la restituirea pretului imobilelor ce au facut obiectul unor contracte de vanzare- cumparare incheiate in temeiul L. nr.1., chiriasii ale caror contracte au fost anulate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, insa in mod diferentiat, in functie de imprejurarea dacă respectivele contracte de vanzare- cumparare au fost incheiate cu respectarea sau cu incalcarea L. nr. 1..}

Astfel, pentru restituirea pretului de piata al imobilului stabilit conform standardelor internationale de evaluare, este necesar sa fie intrunite cumulativ următoarele conditii, prevazute de art.50 alin.2¹, alin. 3 si art.50¹ din L. nr.1.: reclamanții sa fi cumparat in temeiul L. nr.1. un imobil, iar pretul sa fi fost achitat, contractul de vanzare-cumparare sa fi fost desfiintat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, iar acel contract sa fi fost incheiat cu respectarea prevederilor L. nr.1..

Examinând aceste aspecte in prezenta cauza, instanța de apel în mod corect a retinut ca reclamanții au făcut dovada ca au cumparat prin contractul de vanzare-cumparare nr.30710/(...) incheiat cu S. Construct Ardealul SA, in calitate de mandatar al C. Local al M. C.-N., imobilul situat in C.-N., B-dul. 21 D.

1989 nr.26, ap.1, pentru prețul de 17.302.653 ROL iar această convenție a fost desființată prin sentința civilă nr.168/(...) pronunțată în dosarul nr.5021/1999 al T.ui C., modificată în parte, în apel, prin decizia civilă nr.296/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.6964/2003, în rejudecare, hotărâre menținută în întregime în recurs prin decizia civilă nr. 2472/R/(...) pronunțată Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).

În privința cerinței ca acest contract de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanții sa fi fost încheiat cu respectarea L. nr.1., instanța de apel a apreciat în mod legal ca această condiție nu este întrunita in speță.

Astfel, prin decizia civilă nr.296/(...) Curtea de A. C. a reținut faptul că

„raportat la sentința civilă nr.11957/1997 a J. C.-N., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1878/1998 a C. de A. C. (prin care s-a constatat că Statul Român nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.3739 C. nr. top. 76, cu titlu de naționalizare, dispunându-se și rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al S. Român și restabilirea situației anterioare acestei înscrieri) Statul Român nu poate justifica un titlu valabil asupra apartamentelor apartamentelor din imobilul situat în C.-N., str. 21 D. 1989 nr.26, jud. C. și, ca atare, instanța de fond, raportat la dispozițiile H. nr.11/1997, art.1 alin.2 și 12, a făcut o corectă apreciere a raporturilorjuridice dintre părți, reținând că Statul Român nu putea să transfere valabil dreptul de proprietate cumpărătorilor";.

De asemenea, în considerentele deciziei civile nr.2472/R/ (...), pronunțată în recurs de către Curtea de A. C. s-a reținut faptul că vânzarea acestor apartamente (printre care și cel al reclamanților din prezenta cauză) s-a făcut fără ca cererea proprietarei imobilului (cerere înregistrată sub nr. 457/(...) la C. pentru Aplicarea L. nr.1. a M. C.-N., prin care aceasta solicitase restituirea în natură a întregului imobil) să fi fost soluționată în termenele legale (aceasta fiind soluționată abia la data de (...)), fapt de natură să contravină scopului L. nr.1., care a fost unul „reparator și a avut ca obiect imobilele trecute cu titlu în proprietatea statului după 6 martie 1945 până la data de (...), urmând ca de prevederile acestei legi să beneficieze foștii proprietari sau moștenitorii acestora. Prin urmare, chiar dacă legea conținea dispoziții care să apere și interesele chiriașilor (art.9), aceștia puteau opta pentru cumpărarea apartamentelor după expirarea termenului în care foștii proprietari puteau solicita măsuri reparatorii";. Așadar, a mai reținut Curtea, „este de la sine înțeles că legiuitorul a apreciat că trebuie soluționate întâi cererile depuse de foștii proprietari și abia apoi cererile depuse de chiriași pentru cumpărarea apartamentelor deoarece în caz contrar ar fi eludat scopul legii de a repara nedreptățile comise în perioada statului totalitar";.

(numita N. E. S., proprietara imobilului anterior naționalizării acestuia prin D. nr.92/1950) și este greu de presupus că aceștia nu au fost anunțați de către N. E. S. despre intenția sa de a revendica întregul imobil";. De asemenea, Curtea a mai arătat, sub același aspect, că „în cererea formulată în baza L. nr.1. și înregistrată sub nr. 457/(...) la C. pentru Aplicarea L. nr.1. a M. C.-N. N. E. S. a solicitat restituirea în natură a întregului imobil, ceea ce putea fi ușor de constatat de către foștii chiriași dacă ar fi depus diligențe minime înaintea cumpărării apartamentelor în litigiu și ar fi lecturat cererea antecesoarei intimatelor. Mai mult, după intrarea în vigoare a L. nr. 1. la sediul P. M. C.-N. au fost publicate listele cu persoanele care solicitau restituirea imobilelor în baza L. nr.1.";. Prin urmare, Curtea a concluzionat că „recurenții ar fi putut să știe că imobilul era revendicat de foștii proprietari, iar faptul că aceștia nu au depus diligențe pentru a efectua verificările arătate face ca buna lor credință să fie pusă sub semnul întrebării";.

Or, considerentele celor doua hotărâri judecătorești mai sus mentionate - prin care s-a statuat în mod irevocabil că toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr.1. cu privire la imobilul în litigiu (deci și cel al reclamanților din prezenta cauză) au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor acestei legi, titlul statului nefiind unul valabil potrivit art.26 alin.2 din L. nr.1. și art.2 alin.2 din L. nr.1. - au trecut in puterea lucrului judecat, iar acest aspect nu mai poate fi repus in discuție in prezenta cauza, ci se impune instanței, data fiind obligativitatea acestor hotărâri.

În consecință, în mod legal, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut ca puterea lucrului judecat este un efect al hotărârii judecătorești care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci si considerentelor, in măsura in care explica dispozitivul si se reflecta in el.

În consecință, critica reclamanților referitoare la faptul că instanțele de fond erau obligate să analizeze dacă contractul de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanți la data de (...) s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale învigoare la momentul încheierii contractului nu este întemeiată deoarece, așa cum s-a arătat, prin hotărârile judecătorești mai sus menționate s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că actul juridic, respectiv contractul de vânzare cumpărare al reclamanților s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în vigoare la data înstrăinării, astfel încât în prezenta cauză în mod corect instanța de apel a stabilit că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 50^{1din L. nr.1. întrucât contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților a fost încheiat în frauda legii, iar reclamanții au fost de rea-credință.}

M.ivul de recurs al reclamanților recurenți privind incidența în speță a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul acordării valorii de circulație a imobilului vândut, în opinia C. nu este fondat întrucât statuându-se cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești mai sus arătate faptul că actul juridic de vânzare cumpărare a fost încheiat de reclamanți cu eludarea dispozițiilor legale imperative ale L. nr.112/2005, rezultă că imobilul a intrat fraudulos în patrimoniul lor, astfel încât aceștia nu pot invoca nici măcar o speranța legitimă cu privire la acest bun.

Având în vedere că sancțiunea nulității contractului de vânzare-cumpărare a operat retroactiv, reclamanții sunt considerați că nu au fost niciodată proprietarii imobilului, nefiind îndreptățiți la beneficiul fructelor acestui bun întrucât au cumpărat, pe riscul lor, la un preț mult inferior valorii sale, un bun care a făcut obiectul unui litigiu în vederea restituirii lui către adevăratul proprietar.

Pentru aceste considerente și ținând seama că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct.7, pct.8 și pct.9 C.pr.civ. Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. L. și C. R. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală.

PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE L.

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. L. și C. R. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ

GREFIER, A.-A. M.

Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D. G. Roșu.

Jud.apel: F.S. Bolchiș; Dorin Tatu.

← Decizia civilă nr. 3531/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Sentința civilă nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 2804/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2804/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă