Decizia civilă nr. 4605/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.4605/R/2012
Ședința din 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva deciziei civile nr. 35 din 19 iunie 2012 a T.ui Sălaj pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. I., S. D., T. I. și T. E., având ca obiect grănițuire.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 1 noiembrie 2012 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 2012.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea sa, reclamantul C. M. i-a chemat în judecată pe pârâții S.
I. și S. D., de-o parte, T. I. și T. E., de cealaltă parte, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească linia de hotar între proprietățile învecinate ale părților.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a dobândit proprietatea asupra terenului înscris în CF 5639 Z., în suprafață de 1194 mp, prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică. Pârâții sunt proprietarii vecini. Există neînțelegeri cu privire la hotarele care despart proprietățile întrucât, deși există semne exterioare de delimitare, reclamantului îi lipsește a parte din suprafață și are îndoieli că acestea sunt amplasate pe hotarele reale.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1286, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei Z., a fost admisă admis acțiunea reclamantului C. M., împotriva pârâților S. I.,
S. D., T. I. și T. E., astfel:
Au fost stabilite hotarele dintre proprietățile părților pe amplasamentele limitelor actuale, marcate la fața locului prin semne exterioare, conform schițelor de la fila 91 și 123 dosar, anexe ale raportului de expertiză întocmit în cauză, după cum urmează: între reclamant și pârâții S. pe aliniamentul A-B-C-D-F, fila 123; între reclamant și pârâții T. pe aliniamentul A-B.
Au fost obligați pârâții T. I. și T. E., în solidar, să plătească reclamantului suma de 595,33 lei, iar pârâților S. I. și S. D. suma de 616,33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Starea de fapt
Reclamantul a devenit proprietar prin cumpărare, în baza actului autentic de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...), înscriindu-și dreptul în cartea funciară 5639 Z. în suprafață de 1194 mp. . S. au devenit proprietari prin cumpărare, în baza a două acte autentice de vânzare- cumpărare încheiate la data de (...), respectiv (...), înscriindu-și dreptul în cartea funciară 5577 Z. în suprafață de 1539 mp.
Pârâții T. au devenit proprietari prin cumpărare în anul 1999, înscriindu-și dreptul în cartea funciară 7090 Z. în suprafață de 827 mp.
Este de principiu că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul real care a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia, adică suprafața menționată în cartea funciară, după cum rezultă din prevederile art. 32 lit. a) din Legea 7/1996.
Terenurile sunt delimitate prin semne exterioare - garduri fixe, așa cum precizează și reclamantul în acțiune. După cum rezultă și din expertiză și planurile de situație depuse de părți la dosar, la momentul din anul 2005 în care reclamantul a cumpărat parcela în litigiu, marcată prin culoare roșie în planul de la fila 91 dosar, aceasta era un teren viran situat în spatele proprietății sale și a proprietății pârâților T., în timp ce reclamantul, la fel ca pârâții T., deținea deja proprietatea cu front la strada C. C., învecinată de-o parte și de alta cu pârâții T., respectiv pârâții S., demarcată prin semne exterioare necontestate de părți.. T. au fost primii care și-au cumpărat și demarcat terenul, în anul 1999. Proprietarul originar, în baza titlului obținut în aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a fost Sabău V. Genoveva. Prin intermediul unui prim dobânditor, Boieș Cornel, terenul nr. top.
3239/…/c/1/d/2 a ajuns proprietatea pârâților, prin cumpărare. D. pe una dintre laturi, în lungime de 39,97 m, reclamantul vecin C. M. nu contestă amplasamentul gardului care marchează hotarul, așa cum s-a arătat, pe o altă latură, în lungime de 24,69 m, lângă care reclamantul și-a cumpărat ulterior terenul în completare, hotarul este contestat.
Hotarul la origine nelitigios între proprietățile T. și C. este hotarul necontestat care a existat între proprietățile T. și Ghiuruțan și care corespunde schiței întocmite în baza Legii fondului funciar de punere în posesie a parcelelor învecinate, hotar pe care se afla amplasat gardul de beton actual.
Apreciază judecătoria că ar fi cu totul neîntemeiat a se stabili linia de hotar pe amplasamentul solicitat de reclamant, care implică demolarea gardului de beton construit de pârâți și, eventual, ridicarea unor construcții- anexă, numai pentru că suprafața pe care acesta o deține efectiv nu corespunde cu aceea înscrisă în cartea funciară, dar nu are la îndemână alte elemente de fapt care să probeze că altul a fost hotarul real și nelitigios la origine.
S-a apreciat similar și în ceea ce privește situația limitei de hotar între proprietatea reclamantului și a familiei S. cu atât mai mult cu cât aceste două părți cu interese contrare au avut autori comuni, proveniți dintre coindivizarii înscriși pe titlul de proprietate eliberat în urma defunctului Ghiuruțan I., în urma împărțirii rezultate prin ieșirea din indiviziune a acestora. Hotarul este marcat printr-un gard de beton construit de pârâți, care au cumpărat și au intrat în posesie totală în anul 2002.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 35 din 19 iunie 2012 a T.ui Sălaj, apelul reclamantului a fost respins ca nefondat și acesta a fost obligat la 5000 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. I.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță a verificat situația tabulară a terenurilor proprietatea părților, evocând în considerentele hotărârii modul în care acestea au devenit proprietare, ceea ce a permis o concluzie întemeiată în legătură cu linia de hotar, la origine nelitigioasă, dintre aceste terenuri, aspect de altfel necontestat de către reclamantul recurent.
Conform expertizei efectuate în cadrul judecății în primă instanță, nici una dintre părți, deci nici reclamantul, nu a respectat cu ocazia îngrădirii proprietății schița de la documentația de întabulare, tribunalul apreciind, din această perspectivă, că reclamantul apelant nu poate pretinde reconsiderarea limitelor existente, doar în ceea ce îi privește pe pârâți.
În apel s-a încuviințat efectuarea unei completări la expertiză.
Expertul a menționat că, pentru efectuarea acestei completări, a extins măsurătorile la o parte din proprietățile învecinate, cu acordul proprietarilor, măsurători la care au participat părțile din proces. La solicitarea părților, cu ocazia acestei deplasări, au fost refăcute și verificate o parte din măsurătorile efectuate anterior.
Făcând un calcul al suprafețelor, pentru fiecare parcelă, s-a ajuns la concluzia că apar diferențe, în minus, între suprafețele rezultate și cele înscrise în CF (în perioada respectivă măsurătorile au fost făcute cu ruleta iar când s-a calculat suprafața, parcela a fost considerată un dreptunghi nu trapez).
Sunt evidențiate apoi propunerile părților cu privire la linia de hotar.
Proba administrată în apel nu este de natură să atragă schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul solicitat de apelant, argumentele prezentate în considerentele hotărârii atacate subzistând: o poziționare de către părți, deci și de către reclamantul apelant a gardurilor despărțitoare, care nu respectă schițele de intabulare și un hotar la origine necontencios, pe care se află amplasat un gard de beton.
Recursul
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii și stabilirii liniei de hotar între proprietățile învecinate, conform anexei 2 din suplimentul la raportul de expertiză, această linie de demarcație fiind sensibil apropiată de schițele de cartea funciară în temeiul cărora și-au înscris părțile din proces dreptul de proprietate în cartea funciară.
Reclamantul a solicitat, de asemenea, ca instanța să repartizeze cheltuielile de judecată între părți, întrucât, fiind vorba de un proces de grănițuire, cheltuielile cu expertizele efectuate în cele două instanțe incumbă tuturor părților.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că linia despărțitoare dintre proprietățile vecine trebuie să fie stabilită conform schițelor de carte funciară, or, prin raportul de expertiză, nu s-a făcut astfel în prima lucrare, abia în completarea la acest raport expertul precizând că pârâții T. și-au construit gardul pe terenul reclamantului, iar, în ceea ce privește pârâții S., gardul făcut de reclamant este sensibil pe aliniamentul de carte funciară, între pct. C și granița cu Soran nefiind gard, iar linia trasată de expert este una abuzivă și nejuridică, cea propusă de reclamant fiind cea corectă, aceasta lăsând un mic minus față de faptul că reclamantul are un mic plus pe aliniamentul gardului construit de el, soluția adoptată de instanțele de fond fiind una vătămătoare pentru reclamant, de natură să aducă atingere dreptului său de proprietate.
În anexa 2 a suplimentului la raportul de expertiză, se poate observa o diferență de 30 cm în lățime, de unde se termină gardul dintre reclamant și pârâții S. și de unde ar trebui să înceapă și să fie continuat gardul până la delimitarea cu familia Soran, hotărârile instanțelor de fond consfințind o linie de hotar conform doleanțelor pârâților, reclamantul fiind singurul care are o suprafață în minus.
În apel, a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză inițial, deși reclamantul a solicitat o contraexpertiză, care să fie întocmită de un alt expert.
În ceea ce privește linia de graniță cu familia T., gardul este construit pe terenul reclamantului, arătându-e, cu privire la frontul la str. C. C., că toate părțile au depășit schițele de la cartea funciară, deoarece așa a fost trasată șoseaua înainte ca vreuna dintre ele să fi cumpărat, astfel că, în urma cumpărării, ceea ce s-a construit s-a aliniat la șosea.
În concluzie, atât sentința cât și decizia atacată, arată reclamantul, sunt netemeinice și injuste, linia de hotar trasată fiind inechitabilă și lăsându-l cu mai puțin teren decât cel înscris în cartea funciară.
Cele două hotărâri sunt și nelegale, raportat la modul de împărțire a cheltuielilor judiciare între părți, cheltuielile privind raportul inițial de expertiză împărțindu-se în mod egal, cum trebuia, însă pârâții T. nu au plătit, iar completarea la raportul de expertiză a fost achitată doar de către reclamant, ca și suplimentul la raport întocmit în apel, instanța de apel nepronunțându-se pe cheltuielile privind expertiza, ci doar pe compensarea onorariilor avocațiale.
Pârâții T. I. și T. E., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, cele reținute de instanțele de fond.
Pârâții S. I. și S. D., prin concluziile scrise depuse la dosar, au solicitat, de asemenea, respingerea recursului reclamantului ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pe motiv că hotarul actual dintre părți, așa cum corect au statuat instanțele de fond, corespunde hotarului originar, necontestat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, curtea
constată următoarele:
Astfel, ceea ce solicită reclamantul, pe fondul cauzei, este ca instanța să țină seama de înscrierile în cartea funciară, mai exact de schițele care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al părților în cartea funciară și care completează cartea funciară, susținând că varianta solicitată în motivele de recurs este cea mai apropiată de identificarea terenurilor potrivit cărții funciare.
Este adevărat că granița dintre proprietățile vecine trebuie să aibă la bază înscrierea în cartea funciară a terenurilor, însă, în speța dată, ceea ce au stabilit instanțele de fond a fost, în fapt, că părțile au cumpărat terenurile de la același fost proprietar și că au delimitat parcelele cumpărate amiabil, marcându-le prin semne exterioare, cu alte cuvinte, ceea ce s-a cumpărat a fost ceea ce este delimitat încă de la data cumpărării prin semne exterioare neschimbate, înscrierea în cartea funciară fiind cea greșită.
Așadar, instanța de apel nu a aplicat un criteriu greșit atunci când a stabilit linia de demarcație dintre terenurile proprietatea părților, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. privind greșita aplicare a normei de drept substanțial.
În condițiile în care hotărârea instanței de apel este motivată, nesubzistând și nefiind nici invocat motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., curtea nu mai poate reaprecia starea de fapt, pct. 11 al art. 304
Cod proc. civ. fiind abrogat încă prin pct. 112 al art. I din OUG nr.
138/2000.
Faptul că instanța de apel nu a încuviințat o nouă expertiză topografică nu constituie un motiv de nelegalitate, care să se încadreze în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., instanța de apel motivând de ce a înțeles să suplimenteze probațiunea în modalitatea unui supliment la raportul de expertiză, oricum, ceea ce reclamantul dorește să dovedească, raportat la starea de fapt reținută de prima instanță, presupunând administrarea altor probe, prima instanță reținând că hotarul este cel stabilit amiabil de părți și marcat prin semne exterioare, stare de fapt ce nu poate fi răsturnată printr-un alt raport de expertiză, pentru că nu se raportează doar la situația faptică a terenurilor, ci la motive ce se referă la modul în care părțile au ajuns la stabilirea acestei situații de fapt.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel le-a stabilit în mod corect, în condițiile în care a menținut soluția primei instanțe privind linia despărțitoare dintre proprietăți raportat la semnele exterioare actuale, evidențiate încă în expertiza inițială, ale cărei costuri au fost împărțite între părți, completarea ulterioară în fața primei instanțe și suplimentul din apel dovedindu-se inutile raportat la cele reținute și fiindu-i imputate doar reclamantului, care a căzut în pretenții față de modalitatea în care a solicitat stabilirea liniei de demarcație.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1, 298 și 316 Cod proc. civ., reclamantul recurent va fi obligat să le plătească pârâților intimați S. I. și S. D. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 2500 lei reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 21.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva deciziei civile nr. 35 din 19 iunie 2012 a T.ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Obligă recurentul să le plătească intimaților S. I. și S. D. suma de
2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. A. C. ANA I.
A. C.
C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel. D. I., R.M. P.
| ← Decizia civilă nr. 63/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
