Decizia civilă nr. 1065/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1065/R/2012
Ședința din 1 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- recursul formulat de reclamanta F. G. C. V., precum și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. împotriva deciziei civile nr. 499 din 9 noiembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect acțiune în baza legii 1.- restituire preț actualizat.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 23 februarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 1 martie 2012.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 17622/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.- N. a fost respinsa ca fiind neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocata de către paratul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare in primul ciclu procesual si reiterata verbal in al doilea ciclu procesual.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C.
Local al M. C.-N., excepție invocata de către paratul C. Local al M. C.-N. prin întâmpinare.
A fost respinsă cererea de chemare in judecata formulata si precizata de către reclamanta F. G. C. V. in contradictoriu cu paratul C. LOCAL AL M. C.-N., ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A fost admisă in parte cererea de chemare in judecata formulata si precizata de către reclamanta F. G. C. V., in contradictoriu cu paratul M. F.
P., având ca obiect L. nr. 1. și în consecință, a fost obligat paratul Ministerul
Finanțelor Publice sa plătească reclamantei suma de 40.929,23 lei reprezentând prețul achitat de către reclamanta in temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 31888/(...), contract încheiat intre reclamanta si SC
C. SA, având ca obiect apartamentul nr. 4 situat in C.-N., str. E. Racovita nr.
56, jud. C., preț ce a fost actualizat in raport cu rata inflației pana in luna aprilie 2008, luna introducerii acțiunii in primul ciclu procesual, conform raportului de expertiza tehnica judiciara de evaluare efectuat in cauza de către dl. expert V. V. V.
A fost respinsă ca fiind neîntemeiata cererea reclamantei de obligare a paratului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri reprezentândprețul de piața, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, al apartamentului mai sus menționat.
A fost respinsă ca fiind neîntemeiata cererea reclamantei de obligare a paratului Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfășurarea proceselor anterioare.
A fost obligat paratul Ministerul Finanțelor Publice sa plătească reclamantei suma de 4.741,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 1.428 lei reprezintă onorariu avocat in primul ciclu procesual in prima instanța, suma de 595 lei reprezintă onorariu avocat in primul ciclu procesual in recurs, suma de 1.071 lei reprezintă onorariu avocat in rejudecare in prima instanța, iar suma de 1.647,40 lei reprezintă onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, cu privire la excepțiile invocate, următoarele:
Din aliniatul 3 al art. 50 al L. nr. 1., rezulta ca atât restituirea prețului imobilului actualizat cu rata inflației, cat si restituirea prețului de piață, a valorii actuale de circulație a imobilului stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1..
Or, reclamanta a solicitat in principal obligarea paraților in solidar la plata de despăgubiri reprezentând valoarea actuala de circulație, deci prețul de piața al apartamentului nr. 4 situat in C.-N., str. E. Racoviță nr. 56, iar in subsidiar a solicitat obligarea paraților, in solidar, la restituirea prețului imobilului, pe care l-a achitat reclamanta conform contractului de vânzare- cumpărare, actualizat cu rata inflației.
In consecință, a rezultat fără dubiu ca paratul Ministerul Finanțelor
Publice are calitate procesuala pasivă în cauză.
Fata de textele art. 50 si art. 50 ind. 1 din L. nr. 1., instanța a observat ca paratul C. Local al M. C.-N. nu are calitate procesuala pasiva in cauza, întrucât doar Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat, după caz, fie la restituirea prețului de piață, deci a valorii de circulație actuale a apartamentului in litigiu, fie la restituirea prețului apartamentului actualizat cu rata inflației.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31.888/(...), SC C. SA, in calitate de mandatar al C. Local al mun. C.-N., a vândut reclamantei F. G. C. V. imobilul situat in C.-N., str. E. Racovita nr. 56, ap. 4, jud. C., pentru un preț de 22.248.745 ROL, preț achitat integral de către reclamanta la data încheierii contractului, conform chitanței nr. 8584/(...).
Prin cererea înregistrata in dosarul nr. 2073/2001 al T. C., reclamanta a solicitat, in contradictoriu cu parații C. Local al mun. C.-N., SC C. SA prin lichidator, S. S. Eva si B. A. G., intabularea dreptului de proprietate in favoarea sa asupra apartamentului cumpărat, radierea din CF a dreptului de proprietate al paratelor S. S. Eva si B. A. G. asupra terenului cu nr. top.
8986/1 in măsura in care încalcă cota de 6. mp, iar prin sentința civila nr. 4. decembrie 2001 pronunțata in acel dosar, cererea reclamantei a fost respinsa in esența pe motiv ca prin încheierea cu reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31.888/(...), S. R. a dispus de un imobil asupra căruia nu era proprietar tabular nici la data înstrăinării si nici ulterior acestei date. Prin hotărârea judecătoreasca pronunțata reclamanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratelor S. S. Eva si B. A. G. in cuantum de 250 lei.
Prin decizia civila nr. 8. iunie 2002 pronunțată de Curtea de A. C. in dosar nr. 1379/2002, instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile mai sus menționate, iar reclamanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratelor S. S. Eva si B. A. G. in cuantum de 300 lei.
Prin decizia civila nr. 2. februarie 2007 pronunțata de către Curtea de
A. C. in dosar nr. (...), instanța de recurs a respins apelul declarat de către reclamanta si a obligat-o pe reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2.000 lei in favoarea numitelor S. S. Eva si B. A. G.
Instanța a observat ca reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.
31.888/(...), in urma admiterii acțiunii in revendicare formulate de către numitele S. S. Eva si B. A. G. In consecința, deși nu a fost anulat expressis verbis, contractul de vânzare-cumpărare nr. 31.888/(...) încheiat de către reclamanta s-a dovedit a fi lipsit de eficienta, reclamanta pierzând imobilul cumpărat.
Instanța a observat ca prin H. nr. 226/(...) a C. J. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă C. J. C. s-a dispus redobândirea dreptului de proprietate prin restituirea in natura a corpului I din imobil in favoarea moștenitoarelor proprietarilor tabulari din CF 9970 C.-N., numitele S. S. Eva si B. A. G. si acordarea despăgubirilor in cuantum de (...) lei pentru corpul II de clădire si pentru imobilul situat in C.-N., str. Gh. Doja nr. 3.
Nemulțumite de hotărârea C. J. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă
C. J. C., moștenitoarele proprietarilor tabulari au inițiat o serie de procese atât împotriva Hotărârii nr. 226/1996, cat si procese având ca obiect acțiunea in revendicare.
Prin sentința civila nr. 1. pronunțata in dosarul nr. 250/1997 al J. C.- N. a fost admisa plângerea formulata de numitele S. S. Eva si B. A. G. si s-a dispus modificarea Hotărârii nr. 226/1996 in sensul restituirii in natura a întregului imobil din C.-N., str. E. Racoviță nr. 56, cu diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor acordate. In acel dosar reclamanta F. G. C. V. a formulat o cerere de interventie principala, cerere respinsa prin hotărârea pronunțată.
Prin decizia civila nr. 8. pronunțata de Tribunalul Cluj in apel a fost respinsa atât plângerea numitelor S. S. Eva si B. A. G. împotriva Hotărârii nr. 226/(...), cat si cererea de interventie formulata de către reclamanta F. G. C. V.
Prin decizia civila nr. 2. pronunțata de Curtea de A. C. in dosar nr.
3360/1999 au fost casate atât sentința J., cât si decizia T. si a fost trimisa cauza spre rejudecare.
In rejudecare, prin sentința civila nr. 6. septembrie 2000 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. 1883/R/2000 a fost respinsa ca fiind rămasa fără obiect plângerea petentelor S. S. Eva si B. A. G. impotriva Hotararii nr. 226/1996, iar cererea de intervenție formulata de către reclamanta a fost respinsa ca fiind lipsita de relevanta, instanța reținând in esența ca intre timp a fost soluționata acțiunea in revendicarea imobilului, acțiune formulata de către numitele S. S. Eva si B. A. G., prin admiterea acțiunii.
Actiunea in revendicare formulata de către numitele S. S. Eva si B. A. G. a fost inițial înregistrata in dosarul nr. 13190/1997 la Judecătoria Cluj-
Napoca si a fost soluționata in urma judecării conflictului negativ de competenta de către Tribunalul Cluj in dosarul nr. 2041/1999.
Prin sentința civila nr. 2. iunie 1999 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar nr. 2041/1999, prima instanța a admis in parte acțiunea formulata de către numitele S. S. Eva si B. A. G. împotriva paratului C. LOCAL AL M. C.-N., s-a constatat ca in mod nelegal S. R. a preluat imobilele inscrise in CF nr. 9970 C.-N., cu nr. top. 8986 si cota de 3. parte din imobilul înscris in CF nr. 1061 C.-N., cu nr. top. 228; s-a dispus rectificarea CF prin radierea dreptului de proprietate al S. R. înscris asupra imobilelor cu nr. top. 8986, 8986/1 si 228, restabilirea situației anterioare; s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al numitelor S. S. Eva si B. A. G., in cota de ½ parte fiecare asupra imobilului cu nr. top. 8986 - teren si construcție corp I de cladire si a imobilului cu nr. top. nou 8986/1, precum si asupra cotei de 3. parte din imobilul cu nr. top. 228, iar paratul C. Local al mun. C.- N. a fost obligat sa predea in posesia numitelor S. S. Eva si B. A. G. imobilele menționate. Prin aceeași hotărâre instanța a respins cererea privind revendicarea imobilelor cu nr. top. 228 si a corpului II de clădire amplasat pe nr. top. 8986/1, precum si cererea de intabulare a construcției corp II de clădire situat pe parcela cu nr. top. 8986/1.
S-a reținut in motivare ca in cazul antecesorilor reclamantelor S. S. Eva si B. A. G. nu erau aplicabile dispozițiile D. nr. 9. modificat prin D. nr.
5., întrucât antecesorii reclamantelor erau exceptați de la aplicarea acestui decret, ca întregul imobil înscris in CF nr. 9970 C.-N., deci si imobilul cu nr. top. nou 8986/1 reprezentând teren in suprafață de 150 mp. si corpul II de clădire neevidențiat in cartea funciara, au trecut in proprietatea statului fără titlu, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris in favoarea S. R. asupra acestui imobil. Cererea de înscriere a corpului II de clădire in cartea funciara a fost respinsa deoarece reclamantele din acea cauza, numitele S. S. Eva si B. A. G., nu au depus o documentație pentru evidențierea imobilului.
Prin decizia civila nr. 1. decembrie 1999 pronunțata de Curtea de A. C. in dosar nr. 3967/1999 au fost respinse apelurile declarate de B. A. G. si de
C. Local al mun. C.-N.
Prin decizia nr. 2042/07 iunie 2000 pronunțata de Curtea S. de
Justiție in dosar nr. 645/2000, instanța de recurs a respins recursul formulat de către C. Local al M. C.-N. si a respins cererea de interventie formulata de către d-na F. G. C. V.
Prin sentința civila nr. 2. pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr.
4772/2006 a fost admisa acțiunea numitelor S. S. Eva si B. A. G. formulata in contradictoriu cu d-na F. G. C. V., s-a constatat ca antecesorii reclamantelor au edificat pe terenul înscris in CF nr. 9970 C.-N., cu nr. top.
8986/1 construcția Corp II descrisa in documentația tehnica depusa la dosar; s-a dispus înscrierea acesteia in cartea funciara, iar d-na F. G. C. V. a fost obligata sa le lase in deplina proprietate si posesie apartamentul nr. 4 format din 3 camere si dependințe, cu suprafața utila de 97 m.p., 1 boxa pivnița si terenul aferent de 150 m.p. si a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 3. pronunțată de Curtea de A. C. in dosar nr. (...) a fost respins apelul declarat de către d-na F. G. C. V. împotriva sentinței civile mai sus menționate si a fost obligata apelanta sa plătească intimatelor S. S. Eva si B. A. G. suma de 4165 lei cheltuieli de judecata in apel.
Din prevederile art. 50 și 50 1din L. nr.1., astfel cum a fost modificată prin L. nr. 1. rezulta ca sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul L. nr. 1., chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărârijudecătorești definitive si irevocabile, insa in mod diferențiat, in funcție de împrejurarea ca respectivele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea sau cu încălcarea L. nr. 1.. Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. si care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2 si 3 din L. nr. 1.. Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1. si au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde prețul de piața al imobilului, in condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din L. nr. 1.. Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de L. nr. 1. pentru restituirea prețului la solicitarea chiriașului - cumpărător si, in consecința, stabilirea incidentei textelor legale mai sus menționate, in funcție de distincțiile prezentate mai sus, revine instanței de judecata care este investita cu o acțiune prin care fostul chiriaș, al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, solicita restituirea prețului imobilului de care a fost evins. Pornind de la aceste considerente, instanța a constatat ca pentru restituirea prețului de piața al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, este necesar sa fie întrunite mai multe condiții, prevăzute de art. 50 alin. 2¹ si 3 si art. 50¹ din L. nr. 1.: reclamanta sa fi cumpărat in temeiul L. nr. 1. un imobil iar prețul sa fi fost achitat, contractul de vânzare-cumpărare sa fi fost desființat printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, iar acel contract sa fi fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. Examinând aceste aspecte in prezenta cauza, instanța a reținut ca reclamanta a făcut dovada ca a cumpărat prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 31.888/(...) încheiat cu SC C. SA, in calitate de mandatar al C. Local al mun. C.-N., imobilul situat in C.-N., str. E. Racovita nr. 56, ap. 4, jud. C., pentru un preț de 22.248.745 ROL, preț achitat integral de către reclamanta la data încheierii contractului, conform chitanței nr. 8584/(...). De asemenea, din probele administrate in cauza, in speta din cuprinsul sentinței civile nr. 2. pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr. 4772/2006, rămasa irevocabila, a rezultat ca S. R. nu era proprietar al apartamentului pe care l-a vândut reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31.888/(...), iar dreptul de proprietate al S. R. nu a fost niciodată înscris in cartea funciara. In consecință, deși nu a fost anulat expressis verbis, contractul de vânzare-cumpărare nr. 31.888/(...) încheiat de către reclamanta s-a dovedit a fi lipsit de eficienta, reclamanta pierzând imobilul cumpărat întrucât a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu un neproprietar. Ca atare, este îndeplinita si condiția desființării contractului de vânzare- cumpărare nr. 31.888/(...), întrucât acest contract s-a dovedit a fi lipsit de eficienta. Cat privește insa condiția ca, contractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta sa fie încheiat cu respectarea L. nr. 1., instanța a precizat ca aceasta nu este întrunita in speță. In prezenta cauza rezulta fara urma de dubiu ca aceasta condiție nu este îndeplinita. Astfel, in considerentele sentinței civile nr. 2. pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr. 4772/2006 s-a reținut ca corpul II de clădire a fost edificat de antecesorii numitelor S. S. Eva si B. A. G. fara ca aceștia saisi intabuleze insa dreptul de proprietate in C., ca apartamentul cumpărat de reclamanta F. G. C. V. este amplasat atât in corpul I de clădire, cat si in corpul II, ca S. R. nu si-a intabulat niciodată dreptul de proprietate asupra corpului II de cladire preluat o data cu corpul I si, cu toate acestea, a dispus asupra respectivului apartament prin înstrăinare către d-na F. G. C. V. S-a mai reținut ca S. R. nu era proprietar asupra corpului II de cladire, ca acest corp de cladire nu a fost evidențiat in C., de unde a rezultat o imposibilitate obiectiva si legala de a partaja imobilul, d-na F. G. C. V. dobândind apartamentul in temeiul acestei partajări nelegale efectuata de către S. R. In considerentele deciziei civile nr. 3. pronunțata de Curtea de A. C. in dosar nr. (...) instanța de apel a reținut ca titlul de proprietate al moștenitorilor foștilor proprietari prevalează titlului terțului (al reclamantei F. G. C. V.) care a contractat cu statul neproprietar, a apreciat ca nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune si invincibile in condițiile in care statul nici măcar nu a înscris construcția in cartea funciara. S-a mai reținut ca titlul reclamantei F. G. C. V. nu este opozabil numitelor S. S. Eva si B. A. G., neputând fi înscris in C. împotriva acestora, conform principiului relativității înscrierilor, in timp ce titlul numitelor S. S. Eva si B. A. G. este opozabil d- nei F. G. C. V., fiind înscris in C. Instanța a mai observat ca in sentința civila nr. 2. iunie 1999 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar nr. 2041/1999 s-a reținut ca in cazul antecesorilor reclamantelor S. S. Eva si B. A. G. nu erau aplicabile dispozițiile D. nr. 9. modificat prin D. nr. 5., întrucât antecesorii reclamantelor erau exceptați de la aplicarea acestui decret, ca întregul imobil înscris in CF nr. 9970 C.-N., deci si imobilul cu nr. top. nou 8986/1 reprezentând teren in suprafața de 150 mp. si corpul II de cladire neevidențiat in cartea funciara, au trecut in proprietatea statului fara titlu, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris in favoarea S. R. asupra acestui imobil. Or, in condițiile in care antecesorii numitelor S. S. Eva si B. A. G. erau exceptați de la aplicarea D. nr. 9., in condițiile in care instanțele judecătorești au reținut prin hotărâri irevocabile ca întregul imobil înscris in CF nr. 9970 C.-N. a trecut in proprietatea S. R. fără titlu, ca S. R. nu si-a intabulat niciodată dreptul de proprietate asupra corpului II de cladire preluat o data cu corpul I si, cu toate acestea, a dispus asupra respectivului apartament prin înstrăinare către d-na F. G. C. V., rezulta ca contractul de vânzare-cumpărare nr. 31.888/(...) a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1., si anume cu eludarea prev. art. 1 alin. 1 din L. nr. 1.. Instanța a apreciat ca nu se poate retine buna-credința a reclamantei la momentul cumpărării apartamentului nr. 4 din C.-N., str. E. Racovita nr. 56, întrucât cumpărarea a avut loc la data de (...), după ce a fost soluționata cererea numitelor S. S. Eva si B. A. G., formulata in baza L. nr. 1., prin H. nr. 226/(...) a C. J. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă C. J. C., iar S. R. nu si-a înscris in cartea funciara dreptul de proprietate asupra corpului II de cladire. Așa fiind, instanța a reținut ca nu este îndeplinita una dintre condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2¹ si art. 50¹ din L. nr. 1., întrucât contractul nr. 31.888/(...) a fost încheiat cu încălcarea prevederilor L. nr. 1.. Drept urmare, nu este întemeiata cererea reclamantei de obligare a paratului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri reprezentând prețul de piața, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, al apartamentului in litigiu. Reclamanta este îndreptățita la prețul actualizat al imobilului in condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2 si 3 din L. nr. 1., fiind întrunite toatecondițiile in acest sens. Astfel, reclamanta a achitat integral prețul apartamentului, in suma de 22.248.745 ROL, la data încheierii contractului, conform chitanței nr. 8584/(...) iar reclamanta a cumpărat imobilul - apartament nr. 4 din C.-N., str. E. Racovita nr. 56 cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 1.. Valoarea actualizata a prețului plătit in temeiul contractului nr. 31.888/(...) este de 40.929,23 lei după cum rezulta din concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara in specialitatea evaluarea proprietarii imobiliare efectuat in cauza de către dl. expert V. V. V. Î. reclamanta este îndreptățita la o dezdăunare integrala si s-a probat ca a plătit un preț ce includea si comisionul de 1%, este întemeiata solicitarea reclamantei de a-i fi restituita suma de 40.929,23 lei, care include si comisionul in discuție. Instanța a apreciat ca nu se poate pune problema unei garanții, a unei răspunderi pentru evicțiune a vânzătorului dincolo de prevederile L. nr. 1., întrucât acest act normativ circumscrie clar limitele răspunderii S. R. pentru evicțiune, astfel încât in cauza nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil referitoare la răspunderea pentru evicțiune - specialia generalibus derogant. In privința cererii reclamantei de obligare a paraților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfășurarea proceselor anterioare, instanța a observat ca prin decizia civila nr. 1. februarie 2009 pronunțata in dosarul nr. (...), instanța de control judiciar, Tribunalul Cluj - Secția civila a statuat ca „. reclamantei referitoare la neacordarea sumelor reprezentând cheltuielile de judecata din procesele anterioare sau cheltuielile cu publicitatea imobiliara, sunt nefondate";, ca „. vor fi admise numai parțial, întrucât … criticile reclamantei referitoare la plata cheltuielilor de judecata din procesele anterioare si a cheltuielilor cu publicitatea imobiliara sunt neîntemeiate";. Rezulta ca instanța de recurs a casat doar in parte sentința civila nr. 1. octombrie 2008 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. (...), menținând soluția primei instanțe cu privire la petitul privind obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfășurarea proceselor anterioare. Or, decizia instanței de recurs este obligatorie, iar in rejudecare instanța trebuie sa tina seama de limitele casării. Rezulta ca cererea reclamantei de obligare a paratului Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfășurarea proceselor anterioare este neîntemeiata si a fost respinsa. Instanța a reținut că paratul Ministerul Finanțelor Publice se afla in culpa procesuala, iar pe de alta parte s-a opus admiterii acțiunii, in consecință, văzând prev. art. 274 alin. 1 si ale art. 276 C.pr.civ., instanța a apreciat ca se impune ca paratul Ministerul Finanțelor Publice sa suporte integral cheltuielile de judecata avansate de către reclamanta F. G. C. V. In consecință, instanța l-a obligat pe paratul Ministerul Finanțelor Publice sa plătească reclamantei suma de 4.741,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 1.428 lei reprezintă onorariu avocat in primul ciclu procesual in prima instanța (f. 130 dosar nr. (...) al J. C.-N.), suma de 595 lei reprezintă onorariu avocat in primul ciclu procesual in recurs (f. 30 dosar nr. (...) al T. C. identica cu fila 173 din prezentul dosar), suma de 1.071 lei reprezintă onorariu avocat in rejudecare in prima instanța (f. 174 din prezentul dosar), iar suma de 1.647,40 lei reprezintă onorariu expert (f. 42 si 161 din prezentul dosar). Împotriva Sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ambii arătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței. În motivarea apelului declarat de către reclamantă s-a arătat că se impune schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor reprezentând prețul de piață al imobilului în litigiu. Apreciază reclamanta că soluția și argumentele primei instanțe sunt neîntemeiate iar criticile sale vizează în principal două aspecte. Primul aspect se referă la reținerea greșită a instanței în sensul că nu au fost respectate condițiile legale din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Din punctul de vedere al reclamantei, în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare în baza L. 1., erau întrunite toate condițiile legale pentru încheierea contractului în mod valabil.Imobilul era în proprietatea statului, reclamanta deținea imobilul cu titlul de chirie, acesta nu era exclus de la vânzare, fiind respectate și celelalte condiții de drept comun în privința condițiilor contractuale. Al doilea aspect se referă la soluția greșită a instanței de fond în sensul reținerii în mod greșit că reclamanta ar fi fost de rea-credință la încheierea contractului, deși reaua credință nu poate fi fundamentată legal. Prin urmare,în opinia reclamantei, în cauză sunt întrunite condițiile art. 50 ind. 1 din L. 1., impunându-se plata prețului de piață și nu doar a prețului actualizat. A.ul a fost întemeiat pe dispoz. art. 282 și urm C.pr.civ. În motivarea apelului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, s-a arătat că se impune în cauză schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingere a cererii reclamantei în baza excepției, în subsidiar, se impune respingerea acțiunii și ca nefondată. Pârâtul nu poate fi ținut să răspundă atâta timp cât contractul de vânzare cumpărare încheiat în baza L. 1. nu a fost anulat, nefiind întrunite condițiile art. 50 din L. 1.. Referitor la fondul cauzei, în ceea ce privește restituirea prețului actualizat, pârâtul arată că un comision de 1% din prețul vânzării a fost reținut de către SC C. SA în calitate de mandatară a vânzătorului C. Local C.-N. Astfel, contravaloarea acestui comision nu a fost virată în conturile pârâtului și acesta nu are de ce să o restituie. Partea care este ținută să restituie contravaloarea acestui comision este C. Local al M. C.-N., în privința căruia s-a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive. Referitor la cheltuielile de judecată, pârâtul apreciază că și acestea au fost în mod greșit acordate atâta timp cât pretențiile reclamantei au fost admise doar în parte. În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 și urm C.pr.civ. Prin întâmpinarea formulată de intimatul C. Local al M. C.-N. s-a solicitat respingerea ambelor apeluri declarate în cauză, apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală în cauză.. Analizând apelurile declarate în cauză, în baza art. 282 și urm. C.pr.civ, T. apreciază că acestea sunt nefondate. Față de apelul reclamantei, tribunalul apreciază că și acesta este neîntemeiat având în vedere că nu se poate reține întrunirea condițiilor art. 50 ind. 1 din L. 1.. Inițial, reclamanta a pornit acțiunea prin care a solicitat restituirea prețului de piață invocând răspunderea pentru evicțiune, însă cu privire laîntrunirea condițiilor evicțiunii, cauza a fost tranșată prin decizia pronunțată în primul ciclu procesual, definitivă și irevocabilă sub acest aspect. Din acest punct de vedere, nici pronunțarea hotărârii în cauza Tudor împotriva României nu mai poate avea incidență în speță. Prin urmare, problema îndreptățirii reclamantei la restituirea prețului de piață mai poate fi analizată strict din punctul de vedere al întrunirii condițiilor art. 50 ind. 1 din L. 1. republicată. Reclamanta a pierdut proprietatea asupra imobilului dobândit în temeiul L. 1. ca urmare a exercitării unei acțiuni pe drept comun, contractul de vânzare-cumpărare nefiind însă anulat. Chiar dacă în cauză contractul de vânzare cumpărare al reclamantei nu a fost anulat,ar fi admisibilă restituirea prețului de piață, în acest sens fiind mențiunile pct. 8 art I din L. 1. care au modificat L. 10/200, cu condiția îndeplinirii și a celorlalte condiții cerute de lege. Pentru verificarea îndeplinirii condițiilor art. 50 ind. 1 din L. 1. introdus prin L. 1., este necesară analizarea îndeplinirii condițiilor legale în momentul vânzării. Din acest punct de vedere, tribunalul apreciază că la momentul încheierii contractului nu au fost respectate condițiile legale, imobilul fiind preluat de către stat „in rem"; fără existența unor acte justificative la preluare, sub acest aspect imobilul neputând face obiectul L. 1.. În momentul naționalizării, prin actele de preluare s-a făcut referire doar la corpul I de clădire nu și la corpul II. Conform Normelor metodologice de aplicare a L. 1. aprobate prin HG 2., puteau face obiectul legii doar imobilele preluate cu titlu în patrimoniul statului, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, imobilul în litigiu nu satisfăcea această cerință. Astfel, art.1 alin (3) din HG 2. prevede că "Locuintele care au fost preluate de stat în fapt, în condițiile inexistentei unei reglementări legale care sa reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului, sînt considerate ca fiind trecute, fără titlu, în proprietatea statului și nu intra sub incidenta L. nr. 1.."; Dacă imobilul în litigiu ar fi făcut parte din corpul I de clădire care a fost preluat cu titlu în patrimoniul statului, până în momentul apariției HG 11/1997 care a diferențiat preluările cu titlu în sensul de preluare cu titlu valabil sau nevalabil, acesta ar fi putut face obiectul L. 1., iar în situația pierderii proprietății reclamanta ar fi beneficiat de restituirea prețului de piață, contractul său fiind încheiat la data de (...). Cum însă corpul de clădire în care se află apartamentul pierdut de reclamantă a fost preluat „in rem";, reclamanta nu poate beneficia de restituirea prețului de piață, singura reparație putând-o constitui restituirea prețului actualizat. Față de apelul declarat de către pârât tribunalul reține că acesta are calitate procesuală pasivă în baza art. 50 din L. 1. și tot acesta are calitate procesuală pasivă în cauză și în baza art. 50 ind. 1 din L. 1., în situația admiterii acțiunii fie cu privire la prețul actualizat fie cu privire la prețul de piață, acest pârât fiind ținut să restituie prețul către reclamantă. Sub aspectul fondului, tribunalul reține că obligația de restituire a prețului actualizat este incidentă nu doar în cazul anulării contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza L. 1., ci și în cazul în care foștii chiriași, respectiv cumpărătorii au pierdut proprietatea asupra imobilului ca urmare a unei acțiuni în revendicare, în acest sens fiind prevederile exprese ale pct. 8 art I din L. 1.. Prin urmare, tribunalul apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile art. 50 din L. 1., iar pârâtul are obligația de a restitui reclamantei prețul actualizat plătit la încheierea contractului în baza L. 1.. Cu referire la comisionul de 1% reținut de către unitatea vânzătoare în calitate de mandatară a C. Local C.-N., tribunalul apreciază că și valoarea acestui comision trebuie restituită reclamantei tot de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, legea menționând că se restituie prețul actualizat și nu prețul minus comisionul reținut. Atâta timp cât legea nu face distincție, nici pârâtul nu poate face această distincție. Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al M. C.-N., soluția primei instanțe a fost corectă, atâta timp cât Ministerul Finanțelor Publice a fost ținut de restituirea prețului actualizat în întregime, raportul juridic fiind stabilit în acest sens prin lege, C. Local C.-N. nu mai este parte la acest raport, prin urmare nu are de ce să stea în proces în calitate de pârât. Sub aspectul cheltuielilor de judecată, acestea au fost în mod corect acordate atâta timp cât pârâtul a căzut în pretenții. Pentru motivele arătate, în baza art.296 C.pr.civ, tribunalul va respinge ambele apeluri declarate, menținându-se sentința atacată astfel cum a fost aceasta pronunțată. Fără cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanta și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Reclamanta a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și în consecință, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor reprezentând prețul de piață stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, pentru apartamentul nr. 4, situat în C.-N., str. E. Racoviță nr. 56. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ., recurenta a arătat următoarele: Instanța a dat o interpretare greșită contractului încheiat în temeiul L. nr. 1. cu pârâtul, trecând superficial peste elementele care se circumscriu raporturilor dintre ei, respectiv verificarea întrunirii condițiilor L. nr. 1. la data de (...). Prevederile art. 9 și art. 1 alin. 1 din L. nr. 1., sau prevederile care au menționat cerințe suplimentare pentru anumite categorii de locuințe deținute de chiriași, nu au înscris nici un fel de condiții privitoare la (ne)preluarea imobilului „in rem";, așa cum afirmă instanța de apel. F. că preluarea unui imobil s-a făcut in rem, nu exclude existența pentru stat a titlului de preluare și încă un titlu înscris chiar de dispozițiile dreptului comun și nu înlătură aplicabilitatea art. 1 din L. nr. 1.. În speță, acest argument este de natură să confirme respectarea la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cerințelor legii speciale pentru că: - în acel moment dreptul de proprietate aparținea statului și nu exista nici măcar o aparență de titlu în favoarea altei persoane; - chiar dacă statul nu-și intabula-se dreptul de proprietate asupra corpului II de clădire, nu exista nicio intabulare a vreunui drept de proprietate a antecesorilor numitelor S. și B., iar acestora nu li se restituise corpul de clădire unde era situat apartamentul pe care l-acumpărat reclamanta, deci statul păstrase proprietatea asupra corpului II de clădire; - litigiile în legătură cu acest imobil s-au finalizat în anul 2000 și soluția a fost aceea de respingere a cererii de restituire în natură a corpului II de clădire; - proprietatea asupra corpului II de clădire s-a stabilit ulterior Hotărârii nr. 226/1996, în cadrul unui proces promovat în 2006 și finalizat în 2007. Prin urmare, la data încheierii contractului, (...) nu fusese înlăturat titlul statului asupra imobilului, deoarece nu se dovedise nici măcar pentru perioada anterioară anului 1950 existența unui titlu în favoarea altei persoane. Interpretarea dată de instanța de fond, art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. ignoră poziția reală a statului în aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, cât și la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare pentru că în aplicarea lui statul și-a asumat o dublă poziție, pe de o parte de tip instituțional, iar pe de altă parte de tip contractual, care a avut drept rezultat faptul că elementele definitorii ale titlului statului erau cunoscute și verificate de reprezentanții acestuia, iar cumpărătorii imobilelor puteau cunoaște aceste elemente numai în măsura în care le erau arătate de acești reprezentanți. În speță, instanța de apel a trecut cu vederea faptul că pe planul raporturilor dintre reclamantă și stat ocazionate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu i se poate pretinde sau imputa faptul de a fi ignorat că statul nu avea efectiv un titlu asupra apartamentului pe care i șl-a vândut, cât și faptul că în anul 1998, C. Local al municipiului C.-N. i-a comunicat faptul că moștenitoarelor fostului proprietar li s-a restituit n natură doar C. I, singurul care a fost intabulat pe foștii proprietari, iar C. II, deși afirmativ edificat pe baza unui plan din 1935, nu a fost intabulat pe numele acestui proprietar. Soluția instanței de apel încalcă și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional al C.i. Este evident că apartamentul nr. 4 în litigiu a intrat în patrimoniul ei, fapt care face ca pierderea dreptului de proprietate asupra acestuia să fie o pierdere a unui bun pe care Curtea E. în jurisprudența sa constantă a apreciată ca susceptibilă de încadrare în art. 1 alin. 1 din protocol în mai multe cauze, între care și Raicu c/a României. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat prin recursul declarat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii față de el. În motivarea recursului întemeiat în drept doar pe dispozițiile art. 299 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și pârâtul S. Român nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că hotărârea instanței de fond de admitere în parte a acțiunii reclamantei, este nelegală. Reținerea instanței de apel referitoare la faptul că obligația de restituire a prețului actualizat este incidentă și în cazul în care foștii chiriași, respectiv cumpărători au pierdut proprietatea asupra imobilului ca urmare a unei acțiuni în revendicare, este nefondată. Textul pct. 8 al art. 1 din L. nr. 1. este reținut de instanță greșit, deoarece face referire la chiriașii care au cumpărat cu bună credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare prinhotărâri judecătorești definitive și irevocabile și vizează de fapt asigurarea unor locuințe pentru cei prejudiciați astfel. În ceea ce privește restituirea prețului în baza art. 1341 C. civil, text de lege pe care a fost întemeiată acțiunea, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, nefiind vânzătorul imobilului în litigiu. În ce privește comisionul de 1% reținut de S. C. S., pârâtul a arătat că acest comision nu a fost virat în conturile M.F.P. și raportat la prev. art. 50 alin. 3 coroborate cu prev. art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., în mod greșit prima instanță a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata acestui comision și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Local al municipiului C.-N. Pârâtul a criticat decizia atacată și în ce privește obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, arătând că obligarea lui la plata acestora în raport de soluțiile pronunțate în ciclurile procesuale parcurse de acțiune, este nelegală. Prin întâmpinarea depusă, intimatul C. Local al municipiului C.-N. s-a opus admiterii recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, arătând că, raportat la dispozițiile art. 50 alin. 3 din L. nr. 1., restituirea prețului prevăzut la alin. 2 și 21 se face de către Ministerul Finanțelor Publice. Examinând recursurile declarate curtea reține următoarele: Cu privire la recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice: Prin acțiunea promovată la (...), reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și C. Local al municipiului C.-N. să-i plătească în solidar prețul achitat în baza contractului de vânzare- cumpărare încheiat pentru apartamentul nr. 4, situat în C.-N., str. E. Racoviță nr. 56, actualizat cu rata inflației și sumele de bani pe care le-a plătit cu titlu de cheltuieli de judecată în procesele ce i-au fost ocazionate, actualizate cu rata inflației. Sentința civilă nr. 11321/(...) a J. C.-N. prin care fost soluționată acțiunea, a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare prin decizia civilă nr. 186/R/(...) a T. C. În această decizie s-a reținut, în mod irevocabil, că cerințele art. 1137 și urm. Cod proc.civ., pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea alături de dispozițiile art. 50 din L. nr. 1., privind obligația de garanție contra evicțiunii, nu sunt îndeplinite în cauză. M.ivul pentru care sentința civilă nr. 11321/(...) a J. C.-N. a fost casată a fost acela că, cererea reclamantei a fost soluționată în baza art. 50 alin. 3 din L. nr. 1., ori, de la momentul pronunțării sentinței L. nr.1. a fost modificată prin L. nr. 1., susținând acest motiv ca motiv de recurs de ordine publică, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei trebuie cercetată prin prisma noilor reglementări legislative, abordare care ar putea impune administrarea unor noi probe, lucru care nu se poate face în cadrul căii de atac a recursului. În rejudecare, reclamanta și-a precizat acțiunea (f. 10), în sensul că solicită obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și C. Local al municipiului C.-N., în solidar, la plata de despăgubiri, reprezentând valoarea actualizată a apartamentului nr. 4, situat în C.-N., str. E. Racoviță nr. 56, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile L. nr.1., așa cum a fost modificată prin L. nr. 1.. Așa cum s-a reținut, reclamanta a promovat acțiunea la data de (...), dată la care art. 50 din L. nr.1. prevedea: „cererile sau acțiunile în justiție privind prețul actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea dispozițiilor L. nr. 112/2005, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face prin Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare";. Pe parcursul soluționării cauzei, aceste dispoziții legislative au suferit modificări în ce privește alin. 2 și 3 din art. 50 din L. nr. 1., ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1., acestea având următorul conținut determinat de introducerea unui aliniat suplimentar: „ cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru";, iar conform alin. 3 al aceluiași articol, „restituirea prețului prev. la alin. 2 și 21se face de către M. E. și F. din fondul extrabugetar, constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare";. Acțiunea promovată de reclamantă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341 cod civil privind garanția pentru evicțiune și art. 50 din L. nr.1.. Urmare casării sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. prin decizia civilă nr. 1. a T. C. și trimiterii cauzei spre rejudecare, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 1., care a modificat art. 50 din L. nr.1.. Contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr. 1. au o situație specială, ele neconstituind pentru unitatea deținătoare, o expresie a libertății contractuale, ci executarea unei obligații exprese, obligație corelativă a dreptului prevăzut în art. 9 alin. 1 din lege, respectiv dreptul chiriașului de a cumpăra. F. că unitățile deținătoare acționau ca mandatari, fără reprezentare ai vânzătorului, rezultă și din împrejurarea că sumele încasate din aceste vânzări nu intrau în patrimoniul lor, ci într-un fond extrabugetar la dispoziția M.ui F. P., constituit prin dispozițiile art. 13 alin. 6 din L. nr. 1.. Din interpretarea dispozițiilor Codului civil în materie de garanție pentru evicțiune și a dispozițiilor art. 50 alin. 3 din L. nr.1., ca normă specială, rezultă că, cel chemat să răspundă în calitate de pârât pentru despăgubirile reprezentând prețul de cumpărare actualizat sau, după caz, prețul de piață al imobilului este Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Așadar, această normă specială din art. 50 alin. 2 și 3 din L. nr.1., conferă pârâtului Ministerul Finanțelor Publice calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, sub acest aspect, recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat. Recursul pârâtului este întemeiat cu privire la obligarea lui la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, aspect sub care urmează a fi admis, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 pct. 1 Cod proc.civ., pentru următoarele considerente: În primul ciclu procesual, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1341 C. civil și art. 50 din L. nr.1.. H. pronunțată de prima instanță a fost atacată cu recurs de către reclamantă și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, recursuri admise prin decizia civilă nr. 186/R/(...) a T. C., decizie în care s-a reținut că recursul reclamantei este admis urmare apariției L. nr. 1., care a modificat L. nr.1., reclamanta susținând că acțiunea sa cade sub incidența acestui text legal, susținut ca motiv de ordine publică, că fiind un raport juridic nesoluționat irevocabil,litigiului de față putându-i fi aplicate dispozițiile cuprinse în art. 501din L. nr.1., dacă reclamanta s-ar încadra în teza reglementată de acesta. Cu privire la recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că recursul acestuia va fi admis parțial, întrucât obligarea sau neobligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, va fi strâns legată de soluția ce se va da acțiunii reclamantei. Cum acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, iar cererea întemeiată pe prevederile L. nr. 1. a fost respinsă, în cadrul apelului din al doilea ciclu procesual nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu pot fi datorate de pârât în totalitate, ci proporțional cu acțiunea admisă. Urmare admiterii recursului, curtea va modifica decizia atacată în sensul că în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va admite în parte apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, va schimba sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. în sensul că va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 2379 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul reclamantei: Art. 20 alin. 2 din L. nr. 1. stabilește că, prin contract desființat se înțelege situația în care, contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, cât și situația în care, deși contractul nu a fost anulat, s-a admis acțiunea în revendicare. Față de aceste dispoziții, instanța are obligația să analizeze condițiile respectării L. nr. 1. prin corelare cu celelalte dispoziții ale L. nr. 1., care conferă dreptul foștilor chiriași care au cumpărat în temeiul L. nr. 1., dreptul la despăgubiri. Dispozițiile art. 50 din L. nr.1. impun a se face distincție între desființarea contractului pentru cauza de eludare a dispozițiilor L. nr. 1. la încheierea acestuia și o desființare a contractului, deși acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor L. nr. 1.. În lumina dispozițiilor L. nr. 1., persoana îndreptățită la restituire în natură trebuie să solicite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 din L. nr.1.. În speță, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31888/(...), între reclamantă și S. C. S. în calitate de mandatar al C. Local al municipiului C.- N., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4, situat în C.-N., str. E. Racoviță nr. 56, contract care nu a fost niciodată anulat în mod expres printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Apartamentul nr. 4 este situat în C. II de clădire și a fost edificat de antecesorii numitelor S. S. Eva și B. A. G. fără ca aceștia să-i intabuleze dreptul de proprietate. C. II de clădire a fost preluat de S. Român odată cu C. I în baza D. nr. 9., fără ca S. Român să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra acestora și, cu toate acestea, a dispus vânzarea apartamentului nr. 4 către reclamantă. În consecință, deși nu a fost anulat expressis verbis, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către reclamantă s-a dovedit a fi lipsit de eficiență, reclamanta pierzând imobilul cumpărat, întrucât a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu un neproprietar, astfel că este îndeplinită condiția desființării contractului de vânzare-cumpărare, întrucât acest contract este lipsit de eficiență. A. stare de fapt rezultă din considerentele sentinței civile nr. 2. pronunțată de Tribunalul Cluj, instanță care concluzionează că, contractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor L. nr. 1.. Susținerea recurentei că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut „in rem"; și prin urmare nu este exclusă existența titlului de preluare și nu este înlăturată art. 1 alin. 1 din L. nr. 1., este nefondată. Prin H. nr. 226 din (...) a C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 1., s-a dispus restituirea în natură a C.ui I din imobilul situat în C.-N., str. E. Racoviță nr. 56, în favoarea moștenitoarelor proprietarilor din CF 9907 C.- N. S. S. Eva și B. A. G.și acordarea de despăgubiri pentru C. II de clădire. Nemulțumite de această hotărâre S. S. Eva și B. A. G. au inițiat o serie de procese împotriva acestei hotărâri nr. 226/(...). Cerința încheierii contractului de vânzare-cumpărare în condițiile L. nr. 1. nu este îndeplinită în cauză. Astfel, încă de la data formulării cererii și emiterii Hotărârii nr. 226/1996 a C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 1., deci anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta putea și trebuia să cunoască faptul că antecesorii numitelor S. S. Eva și B. A. G. au edificat C. II de clădire, că aceștia nu și-au intabulat dreptul de proprietate în CF, că S. Român a preluat cele două corpuri de clădire deodată, nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lor și, cu toate acestea, a dispus asupra apartamentului în litigiu în sensul vânzării lui către reclamantă. Acest fapt rezultă și din considerentele sentinței civile nr. 2. iunie 1999 pronunțată de Tribunalul Cluj, în care instanța concluzionează că, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3. a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1. și anume, cu eludarea prevederilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 1.. Aceeași instanță a apreciat că nu se poate reține buna credință a reclamantei în momentul cumpărării apartamentului nr. 4, întrucât cumpărarea a avut loc la data de (...), după soluționarea cererii numitelor S. S. Eva și B. A. G. formulată în baza L. nr. 1.. Față de cele reținute, concluzia care se impune este aceea că contractul de vânzare-cumpărare nr. 31888/(...) a fost încheiat cu încălcarea prevederilor L. nr. 1., respectiv a art. 1 alin. 1 din acest act normativ invocat de recurentă în susținerea recursului. Poziția recurentei referitoare la faptul că, pentru stat aparența era bine caracterizată, dreptul de proprietate asupra C.ui II de clădire nefiind înscris în Cf sau în alte acte doveditoare certe, nici măcar pentru antecesorul numitelor S. S. Eva și B. A. G. și că a prezentat dreptul său asupra imobilului ca drept provenind dintr-un titlu în vigoare, este lipsită de temei. A., pentru că, așa cum s-a reținut, încă de la apariția L. nr. 1. numitele S. S. Eva și B. A. G. au solicitat restituirea în natură a corpului II de clădire, că au atacat hotărârea C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 1., fiind nemulțumite de faptul că nu li s-a restituit în natură și acest corp de clădire. Cum contractul de vânzare-cumpărare nr. 31888 a fost încheiat la (...), ulterior emiterii hotărârii nr. 226/(...), este cert că reclamanta nu a fost de bună credință la momentul cumpărării apartamentului. Rezultă așadar că, cerința art. 50 alin. 21și art. 501din L. nr.1. nu este îndeplinită în cauză, pentru obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând prețul de piață stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, pentru apartamentul în litigiu. Obligarea S. Român la despăgubiri, motiva pe faptul că reclamanta beneficiază de garanțiile oferite de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., nu poate fi primită, din moment ce la momentul sesizării instanței, (...), reclamanta nu are un bun de natură a o face să se prevaleze de o speranță legitimă în sensul art. din Protocolul nr. 1 adițional la C. A., pentru că,bunul fiind restituit în natură anterior, prin hotărârea judecătorească irevocabilă în favoarea moștenitorilor foștilor proprietari tabulari, reclamanta fiind părtașe la încheierea unui act fraudulos, fără respectarea normelor imperative ale legii, astfel că nu poate invoca buna credință la momentul cumpărării care să-i creeze eventual „speranța legitimă"; față de bunul respectiv. Pentru situația juridică a acestui contract, reclamantei i se cuvine doar restituirea prețului actualizat al apartamentului, plătit cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în baza art. 50 alin. 2 din L. nr.1.. Pentru aceste considerente, recursul reclamantei este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE L. D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 499 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul declarat de pârât, schimbă sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. în sensul că obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2370 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor. Respinge recursul declarat de reclamanta F. G. C. V. împotriva deciziei civile nr. 4. a T. C. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi, (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. IA dact. GC 3 ex/(...) Jud. apel: M. T., C.M.Balint
| ← Sentința civilă nr. 45/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5030/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
