Decizia civilă nr. 4719/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4719/R/2012

Ședința publică din 16 noiembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P.

GREFIER : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. I.-I., precum și recursul declarat de pârâta S. "A. S." S., împotriva sentinței civile nr. 650 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. A. M. S., având ca obiect L. nr. 1..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de doamna avocat C. M., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat M. I., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanta S. I.-I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei recurente S. "A. S." S. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 50 din L. nr.

1..

Calea de atac declarată de pârâta S. "A. S." S., a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată părților adverse și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 50 din L. nr. 1..

S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar o întâmpinare la apelul formulat de pârâta S. "A. S." S., în 2 exemplare, prin care arată că ne găsim în prezența căii de atac - A. -, motiv pentru care, stăruie la recalificarea acesteia din recurs în apel, fiind astfel în acord cu pârâta și, totodată, arată că se opune admiterii apelului declarat de pârâta S. "A. S." S.A, deoarece pe argumentele invocate, dacă este apel, se pune problema modului în care a fost administrată proba cu expertiza judiciară dispusă în cauză pe de o parte și pe de altă parte se pune în discuție existența titlului "valabil"; al societății pârâte, cu privire la deținerea imobilului în litigiu.

Reprezentantul pârâtei recurente S. "A. S." S. depune la dosar o întâmpinare la recursul formulat de reclamanta S. I.-I., în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă S. I.-I., ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, la care a anexat 18 fotografii privind imobilul în litigiu.

Curtea constată că cele două întâmpinări au fost depuse la dosar cu încălcarea prevederilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ., respectiv nu au fost depuse la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, motiv pentru care, instanța va considera apărările din cele două întâmpinări ca fiind concluzii scrise.

Instanța înmânează reprezentantei reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea pârâtei recurente, iar reprezentantei pârâtei recurente îi înmânează un exemplar din întâmpinarea reclamantei recurente.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită recalificarea căii de atac din

„. în „apel";.

Reprezentantul pârâtei recurente este de acord cu recalificarea căii de atac promovată de reclamantă din „. în „apel";.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantului pârâtei recurente că la data de (...) a intrat în vigoare L. nr.

202/2010, iar potrivit art. XII, art. XXII și art. XXVI alin. 3 din L. nr. 202/2010, toate cauzele care au ca obiect L. nr. 1., au ca și cale de atac recursul împotriva sentinței fondului, motiv pentru care, apreciază că în mod corect reclamanta recurentă și-a întitulat calea de atac „., iar calea de atac exercitată de pârâtă și intitulată „apel"; va fi recalificată ca fiind recurs astfel că dosarul a fost repartizat unui complet de judecată care judecă recursuri. De asemenea, arată că în cauză recursurile sunt întemeiate pe prevederile art. 304^{1C.pr.civ., care nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute în art. 304 C.pr.civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.}

Reprezentanta reclamantei recurente și reprezentantul pârâtei recurente arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantului pârâtei recurente asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că aceasta nu s-a pronunțat asupra capătului din acțiunea introductivă precizată la data de (...), în sensul restabilirii situației anterioare de carte funciară, demers tehnic prevăzut în expertiza întocmită de domnul ing. C. G., iar dacă instanța de recurs consideră că acest capăt de cerere nu comportă discuții, solicită modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la data de (...), în sensul restabilirii situației anterioare de carte funciară.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că imobilul în litigiu se găsește în vecinătatea imobilului reclamantei recurente, iar legal era nu să i se dea reclamantei o parte din acest imobil, ci ori tot imobilul, ori să i se acorde despăgubiri, însă reclamanta nu a cerut niciodată despăgubiri. De asemenea, arată că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut de către S. R., fără titlu, iar domnul ing. C. G., prin concluziile raportului de expertiză pe care l-a efectuat în cauză a arătat că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 5132 mp

(construcții și teren) neexistând nici un impediment pentru restituirea în natură a imobilului. Totodată, solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 6.000 lei, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.

Reprezentantul pârâtei recurente S. "A. S." S., în principal, solicită admiterea recursului declarat de partea pe care o reprezintă și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamanta S. I.-I., iar în subsidiar solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea de probe, având în vedere împrejurarea că în prezenta cauză raportul de expertiză trebuia efectuat de către un expert cu altă specialitate decât cel care a efectuat expertiza în cauză întrucât domnul C. G. este expert în specialitatea topografie, cadastru si geodezie, care nu are calitate de expert evaluator. De asemenea, arată că potrivit concluziilor dinraportul de expertiză efectuat de către domnul expert C. G., terenul de sub construcție rămâne în posesia pârâtei S. "A. S." S. și terenul rămas liber poate fi restituit în natură în favoarea reclamantei, dar în realitate suprafața de teren pe care nu există construcții este afectată de utilitățile necesare bunei funcționări a S. "A. S." S., respectiv această societate are silozuri, tractoare, combine, birouri și tot ce trebuie pentru o societate cu profil agro-zootehnic.

Totodată, reprezentantul pârâtei recurente S. "A. S." S. arată că reclamanta S. I.-I. invocă un drept de proprietate propriu în contradicție cu dreptul de proprietate al pârâtei S. "A. S." S., dobândit în baza legii, având în vedere că până când titlul de proprietate al pârâtei S. "A. S." S. nu a fost anulat, acesta conferă un drept de proprietate pârâtei S. "A. S." S.

În situația în care instanța de recurs va dispune casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, reprezentantul pârâtei recurente S. "A. S." S. arată că urmează ca prima instanță să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară, asupra căruia nu s-a pronunțat și, de asemenea, urmează să se pronunțe asupra despăgubirilor pentru construcție și să administreze probe, respectiv să dispună efectuarea unei expertize de către un expert de specialitate, care să evalueze imobilul în litigiu.

În replică, reprezentanta reclamantei recurente, arată că imobilul în litigiu a fost preluat de către S. R. în baza Decretului nr. 111/1951, iar S. R. nu deține un titlu valabil cu privire la imobilul în litigiu. De asemenea, arată că la dosarul cauzei există cinci completări la raportul de expertiză, dar niciunde nu s-a invocat nulitatea raportului de expertiză pentru că domnul expert C. G. nu ar avea calitatea să efectueze o astfel de expertiză, iar pentru efectuarea acestei expertize a furnizat date de la instituțiile abilitate și expertul a fotocopiat înscrisurile ce conțineau acele date, respectiv a identificat un imobil în raport de documente pentru a se vedea dacă corespunde cu realitatea, iar acesta corespunde cu realitatea.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se constata dacă S.

"A. S." S. funcționează și în ce perimetru. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de pârâta S. "A. S." S.

Reprezentantul pârâtei recurente S. "A. S." S. arată că nu s-au făcut niciodată verificări cu privire la împrejurarea dacă suprafața de teren de 1 ha și

20 ari, menționată în notificare, a fost restituită în totalitate, ori s-a dat mai mult, ci s-a avut în vedere doar faptul că reclamanta S. I.-I. a solicitat teren de la S."A. și de la alte persoane, dar nu s-a verificat dacă s-a atribuit suprafața de teren menționată în cele cinci titluri de proprietate deținute de reclamantă, respectiv dacă s-a atribuit această suprafață de teren sau s-a atribuit mai mult.

Reprezentantul pârâtei recurente S. "A. S." S. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1.500 lei, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 128/(...)8 a Tribunalul Cluj pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE , S. A. M. și SC A. S.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. I.-I., în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. A. M., având ca obiect plângere la L. 1..

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit art. 29 din L. nr.1. în situația în care imobilul solicitat se află în patrimoniul unei societăți privatizate în cadrul procesului de privatizare, aspectele ce țin de L. nr.

1. sunt soluționate de către autoritatea care a efectuat privatizarea.

În speță, instanța care a efectuat privatizarea este Fondul Proprietății de

S., respectiv A. ( succesoarea fostului F.P.S.).

De altfel, către această instituție a fost îndreptată și notificarea reclamantei, așa cum rezultă din Adresa nr. 14290/2002 /(...) emisă de P. J. C.

Prin urmare, această instituție este abilitată să soluționeze notificarea reclamantei și, tot această instituție are calitate procesuală pasivă în cererile în justiție întemeiate pe dispozițiile L. nr. 1..

Deși reclamanta a cunoscut împrejurarea că societățile deținătoare ale imobilelor solicitate au fost privatizate, așa cum reclamanta a menționat chiar ea în cererea de chemare în judecată și deși cunoștea (sau ar fi trebuit să cunoască

) prevederile art.29 din L. nr. 1., totuși, în mod greșit, plângerea a fost îndreptată împotriva unor persoane juridice lipsite de atribuții în procedura L. nr.. 1..

În consecință, în baza art. 137 C.pr.civ., raportat la art. 29 din L. nr.1., tribunalul a respins plângerea reclamantei față de pârâții chemați în judecată, în baza excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților.

Față de admiterea acestei excepții, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea excepției prematurității.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S. I.-I. a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 293/A/(...), dosar nr. (...), iar apelanta a fost obligată să plătească intimatei S. "A. S." S., suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 7009/(...) a Î.C.C.J., pronunțată în același dosar, s-a admis recursul declarat de reclamanta S. I.-I. împotriva deciziei mai sus arătate, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

Î. Curte a pus în discuție, cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, ca motiv de ordine publică, declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art.I pct.60 din Titlul 1 al L. nr.2., prin decizia nr. 830/(...) a Curții Constituționale, în raport de care a admis recursul, pentru următoarele considerente:

În esență, Curtea de A. a confirmat soluția primei instanțe, considerând că acordarea măsuri reparatorii solicitate de reclamantă se dispune, în condițiile art.29 alin.3 din L. nr.1., de instituția publică implicată în privatizarea societății deținătoare a imobilului, în speță, fostul A. C., în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), ceea ce exclude calitatea procesuală a pârâților chemați în judecată, prin acțiunea introductivă.

Curtea nu a avut, însă, în vedere decizia Curții Constituționale sus- menționată, publicată în Monitorul Oficial anterior pronunțării hotărârii acestei instanțe, respectiv la (...), prin urmare, aplicabilă, în mod obligatoriu în cauză, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Conform acestei decizii, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor a art. I pct. 60 din Titlul 1 al L. nr. 2., privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, și s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil"; din cuprinsul art. 29 alin. l din L. nr. 1., acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. l din Constituția R.iei.

În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a reținut, printre altele, că toate persoanele care au depus notificări în termenul legal se află într-o situație juridică identică, și anume au dobândit vocația la măsuri reparatorii, cu precizarea că, în cazul bunurilor preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptățite vor beneficia de restituirea în natură a respectivelor bunuri.

Or, legea nouă operează o modificare sub aspectul măsurilor reparatorii în ceea ce privește imobilele preluate de stat fără titlu valabil, dar nu instituie și un nou termen pentru depunerea notificărilor, unica ipoteză în care ar fi fast susceptibilă de a se aplica pentru viitor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor restrânge, după intrarea ei în vigoare.

Mai mult, Curtea Constituțională a constatat că noua reglementare tinde să genereze discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor prin simpla împrejurare de fapt a soluționării cu întârziere a notificărilor de către societățile comerciale integral privatizate, iar această împrejurare nu poate fi calificată ca fiind un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, care să justifice pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor anterior menționate.

Față de cele arătate, curtea a constatat că, în speță, se pune problema aplicabilității disp. art. 27 din L. nr.1., în forma în vigoare de la data formulării notificării, și nu a dispozițiilor art. 29 din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin L. nr. 2..

Pe de altă parte, Î. Curte nu poate aplica dispozițiile legale anterior menționate la o situație de fapt care nu a fost pe deplin stabilită.

Astfel, textul indicat din legea în forma inițială vizează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent persoanelor îndreptățite, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, stabilind, totodată, pentru ipoteza respectivă, competența instituției publice care a efectuat privatizarea în soluționarea notificării prin care s-a solicitat restituirea în condițiile art. 27 alin. l din L. nr. l0/2001, conform alin. 2 din același text.

Din interpretarea per a contrario (prin opoziție) a art. 27 alin. l și 2 din actul normativ, în forma de la data intrării sale în vigoare, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, asupra măsurilor reparatorii cuvenite, în temeiul L. nr.1., se va pronunța unitatea deținătoare a imobilului.

În speță, niciuna dintre instanțele anterioare nu a stabilit natura preluării imobilului de către stat, cu sau fără titlu valabil, în raport de care să procedeze, ulterior, la verificarea legitimării procesuale pasive a pârâților chemați în judecată.

Cu alte cuvinte, în ipoteza preluării bunului de către stat, fără titlu valabil, soluționarea notificării cade în competența unității deținătoare a imobilului, iar în cazul preluării bunului cu titlu valabil, rezolvarea cererii formulate de reclamantă revine entității prevăzute de lege să soluționeze notificarea, în speță, A.V.A.S.

Ca atare, calitatea procesuală pasivă a pârâților depinde de stabilirea în prealabil, a modalității de preluare a bunului, ca, de altfel, și forma de reparație cuvenită persoanei îndreptățite.

În concluzie, criticile recurentei privind competența soluționării notificării de către unitatea deținătoare sunt corecte pentru cazul în care preluarea bunului în litigiu a operat fără titlu valabil, chestiune care trebuie stabilită de instanța de apel pentru ca, ulterior aceasta să poată examina legalitatea sentinței apelate din perspectiva calității procesuale pasive a pârâților și să soluționeze apelul declarat de reclamantă în concordanță cu această chestiune juridică.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 5/A/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis apelul declarat de reclamanta S. I.-I. împotriva sentinței civile nr. 128 din 18 martie 2008 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

Rejudecând apelul în limitele stabilite prin decizia de casare, raportat la disp. art. 315 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a apreciat că apelul este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelului pentru a se stabili dacă preluarea imobilului a fost realizată cu sau fără titlu valabil, în funcție de aceasta urmând a se stabili calitatea procesuală pasivă a pârâților.

În ceea ce privește caracterul preluării, așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare vechi nr. 206 S. de Jos, înscrierea de sub B 5, preluarea imobilului s-a făcut în baza sentinței civile nr. 2. iunie 1960 a T. P.ular la R. C., pronunțată în dosarul nr. 2807/1960 și a Decretului nr. 111/1951, imobilul fiind considerat abandonat.

Preluările în baza Decretului nr. 111/1951 sunt preluări fără titlu valabil, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din L. nr. 1., întrucât decretul contravenea art. 8 in Constituția anului 1948, ce recunoștea și garanta dreptul de proprietate particulară, întrucât decretul ignora caracterul perpetuu al proprietății, prevăzând trecerea în proprietatea statului a unui bun proprietate privată pentru că nu fuseseră efectuate acte de administrare timp de 1 an, în condițiile în care termenele de prescripție achizitivă, atât cel prev. de art. 1890 C. civ. (de 30 de ani), cât și cel rezultând din dispozițiile art. 26 al Decretului-lege nr. 115/1938 (de 20 de ani), erau semnificativ mai lungi.

Preluarea fiind fără titlu valabil, conform dezlegării în drept dată de Î. în recurs, calitate procesuală pasivă are unitatea deținătoare.

Câtă vreme prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, raportat la textul legii în vigoare la data pronunțării sentinței, în temeiul art. 297 C.pr.civ. curtea a admis apelul reclamantei, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Cu ocazia rejudecării, tribunalul va verifica calitatea procesuală pasivă a pârâtelor SC A. M. și SC A. S., urmând a stabili, dacă este necesar, prin administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, în patrimoniul căreia dintre cele două pârâte se află imobilul obiect al litigiului în urma reorganizării.

Prin sentința civilă nr. 650/(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-aadmis în parte, plângerea formulata de reclamanta S. I.-I., în contradictoriu cu pârâta SC A. S. SA și s-a dispus restituirea în natura în baza L. nr. 1. către reclamanta a unei suprafețe de 2422 m.p. conform raportului de expertiză efectuat de expertul C. G. - ultimul răspuns la obiecțiuni, raport care face parte integrantă din prezenta sentință.

S-au stabilit masuri reparatorii in echivalent, despăgubiri acordate în temeiul Titlului VII din L. nr. 2. pentru diferența de suprafața neretrocedata de

2123 m.p. și pentru construcțiile demolate.

S-a respins plângerea în baza excepției lipsei calității procesuale pasive fata de pârâții S. roman prin MFP si SC A. M., iar pârâta SC A. S. a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecata parțiale, proporțional cu pretențiile admise 3185 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză care să identifice în patrimoniul căruia dintre pârâți se află terenul în litigiu, în conformitate cu indicațiile instanței de apel.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert C. G., s-a stabilit că terenul în litigiu se află în prezent în patrimoniul SC A. S. SA, ca urmare a divizării SC A. M. SA.

Reținând că preluarea imobilului s-a făcut fără titlul valabil, așa cum a stabilit instanța de apel, tribunalul a apreciat că pârâta SC A. S. SA este unitatea deținătoare care trebuia să soluționeze și notificarea reclamantei.

Având în vedere că de la depunerea notificării și până în prezent aceasta nu a fost soluționată datorită divergențelor procedurale referitoare la persoana abilitată să soluționeze notificarea, reținând că termenul legal de soluționare a notificării prevăzut de art.25 din L. 1. a expirat, tribunalul s-a considerat îndreptățit să analizeze pe fond cererea reclamantei de restituire a imobilului.

Prin urmare, instanța a dispus verificarea prin expertiza efectuată în cauză a situației de fapt a terenului, respectiv dacă acesta este apt sau nu să fie restituit în natură.

În urma răspunsului la obiecțiuni, expertul a determinat că o suprafață de teren de 2422 m.p. poate fi restituită în natură, diferența de 2123 m.p. fiind în parte terenul de sub construcțiile pârâtei și în altă parte terenul necesar desfășurării bunei activități și a accesului la construcțiile pârâtei.

Prin modalitatea aleasă de către expert s-a asigurat pârâtei un minim de teren necesar desfășurării activității sale ținând cont de domeniul agricol în care activează aceasta, asigurându-se un spațiu suficient pentru pătrunderea cu utilaje agricole la spațiul de depozitare a acestora.

Pentru celelalte construcții s-a asigurat accesul din stradă și un culoar în jurul clădirilor pentru a face posibilă eventualele reparații sau întreținere a construcțiilor.

Suprafața care nu este necesară desfășurării activității pârâtei chiar dacă are un contur neregulat, are acces la calea publică astfel încât poate avea o utilitate economică.

În acest sens, reținând și dispozițiile art. 9 și 10 alin. 1 din L. nr. 1. tribunalul a apreciat că poate restitui în natură suprafața de 2422 m.p. stabilită de către expert ca fiind liberă.

Pentru diferența de teren și construcțiile demolate urmează a fi acordate despăgubiri în temeiul Titlului VII din L. nr. 2..

Astfel, raportat la aspectele menționate, tribunalul a admis în parte plângerea formulată față de pârâta SC A. S. SA, dispunând restituirea în natură asupra suprafeței de 2422 m.p. în favoarea reclamantei.

Față de ceilalți pârâți în cauză, plângerea s-a respins în baza excepției lipsei calității procesuale pasive, așa după cum s-a menționat anterior, stabilindu-se că doar unitatea deținătoare are calitatea procesuală pasivă în cauză.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., tribunalul a obligat pârâta SC A. S. SA la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile admise, suma de 3185 lei.

Împotriva acestei decizii reclamanta S. I.-I. a declarat recurs, în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat instanței că a investit tribunalul cu soluționarea unei acțiuni civile întemeiată pe L. nr. 1., întrucât nu i-a fost soluționată notificarea, nu a primit nicio dispoziție sau decizie motivată de respingere a notificării, iar în această situație prezenta acțiune este una directă care nu poate fi tratată ca o plângere la L. nr. 1..

Prin schimbarea naturii juridice a cauzei, în plângere la L. nr. 1., reclamanta este privată de un grad de jurisdicție.

Mai mult decât atât, prima instanță nu s-a pronunțat pe capătul de cerere precizată la data de (...), referitor la restabilirea situației anterioare de carte funciară, demers tehnic prevăzut în expertiza ing. C. G..

Imobilul în suprafață totală de 5.132 mp. - construcții și teren - trebuie să fie restituit în natură, iar eventualele despăgubiri s-au solicitat doar pentru construcțiile deja demolate.

În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 312 alin. 1 și 2

C.pr.civ.

Împotriva aceleiași decizii pârâta S. "A. S." S. a declarat apel în termenlegal, solicitând instanței admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea apelului, pârâta a învederat instanței că expertiza efectuată este nulă de drept deoarece expertul nu are specialitatea necesară, nefiind un expert specializat în construcții civile și industriale, ci un expert topograf.

Pârâta a solicitat numirea unui expert specializat în construcții civile și industriale deoarece prin art. 29 alin. 1 din L. nr. 18/1991 se reglementează regimul juridic al terenurilor de sub construcțiile agricole și a celor necesare utilizării lor normale.

Expertul desemnat, ca urmare a lipsei pregătirii profesionale în domeniul necesar, a expertizat, a calculat inițial dosar suprafața terenurilor pe care efectiv sunt construcții, fără să ia în considerare că, raportat la obiectul de activitate al societății, la amplasarea clădirilor în teren, la destinația fiecărei clădiri și la fluxul de activitate al unei societăți comerciale cu profil agricol, este necesar întregul teren în suprafață de 4545 mp. pentru buna desfășurare a societății și utilizarea normală a construcțiilor de pe acesta.

Pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul certificatului de atestare, iar expertul nu a arătat faptul că terenul pe care l-a măsurat este cuprins integral în acest certificat, astfel că nu este liber din punct de vedere juridic.

Reclamanta nu a contestat legalitatea titlului de proprietate al pârâtei și instanța, la rândul ei, în lipsa unei hotărâri judecătorești de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este obligată să țină seama de dreptul pârâtei.

Prin notificarea depusă în temeiul L. nr. 1. s-a cerut o altă suprafață de teren, iar instanța nu a dispus prin expertiză identificarea terenului solicitat, fiind necesară administrarea probei cu expertiza în acest sens.

Pârâta S. "A. S." S., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursuluireclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată (f.14-19).

În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că reclamanta nu a încercat să probeze amplasamentul și situația juridică a terenului în suprafață de 1,20 ha. și nici a construcțiilor pentru care a cerut despăgubiri.

Contrar susținerilor reclamantei recurente, pe terenul în litigiu, pârâta intimată desfășoară o activitate agricolă și întreg terenul aferent construcțiilor este necesar bunei desfășurări a activității societății și utilizării normale a construcțiilor de pe acesta, așa cum rezultă și din fotografiile depuse la dosarul cauzei.

Reclamanta S. I.-I. a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului declaratde pârâtă întrucât imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu și nu există nici un impediment pentru restituirea în natură a acestuia(f.13).

În ședința publică din (...), Curtea, în temeiul art. XII, art. XXII și XXVI alin. 3 din L. nr. 202/2010 a recalificat calea de atac exercitată de pârâta S. "A.

S." S. ca fiind aceea a recursului și nu a apelului, așa cum a fost intitulată.

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 304^{1C.pr.civ., reține următoarele:}

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...) pe rolul T. C. S. I.-I. a chemat în judecată pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, S. A. al com. M. și S. A. al com. S., solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea în natură și lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului înscris în C. 206, A+3-6 S. și C. nr. 1137 S., în suprafață de 1,20 ha., compus din construcții și teren, situat în intravilanul loc. S., ce a fost preluat fără titlu valabil, precum și obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru construcțiile ce au fost demolate.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a urmat procedura administrativă instituită prin art. 21 și urm. din L. nr. 1., prin formularea unei notificări la care, până la data formulării acțiunii, nu a primit niciun răspuns, motiv pentru care a apelat la justiție pentru a primi finalizarea cerută de dispozițiile L. nr. 1..

Prin notificarea expediată Prefecturii jud. C. sub nr. 1.049/ (...) prin intermediul B. C. M., reclamanta S. I.-I., în calitate de moștenitoare legală a lui S. F., a solicitat restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 1,20 ha. și a despăgubirilor pentru: casă, grajduri, magazii și alte construcții, în prezent demolate, teren per care s-aui edificat alte construcții de către fostul A..

Prin adresa nr. 14.290/(...), notificarea reclamantei a fost expediată, în temeiul art. 27 alin. 1 și 2 din L. nr. 1., către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor S.ui - Sucursala C., pentru soluționarea acesteia.

Reclamanta este fiica lui S. F., decedat la (...) și S. I., decedată la (...), așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.

Asupra imobilelor înscrise în C. nr. 206 S. de Jos sub A+1-2 precum și asupra imobilelor transcrise din C. nr. 326, 259, 341, 683 și înscrise sub A+3-16 s-a înscris prin încheierea de C. nr.892/(...), dreptul de proprietate cu titlu de donațiune în favoarea lui S. F.

Ulterior, prin încheierea C. nr. 6406/(...), în baza sentinței civile nr.

2521/(...) a T. popular al raionului C. , dosar nr. 2807/1960 și a decretului nr.

111/1951, imobilele de sub A+2-6 s-au transcris în C. nr. 1137 în favoarea S.ui

R..

Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 1714 eliberat la data de (...) de M. A. și A. în baza L. nr. 15/1990 și a H.G. 834/1991 s-a atribuit în proprietate exclusivă S. A. M. S. suprafața de

71306 mp teren, din care face parte și terenul din prezentul litigiu.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 440/(...), Fondul

Proprietății de S., în calitate de vânzător, a înstrăinat Asociației Salariaților și Conducerii A. M., în calitate de cumpărător, 16.826 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare reprezentând 40% din capitalul S. A. S.

În urma procesului de divizare a S. A. M. S., terenul în suprafață de 4545 mp situat în intravilanul com. S. a fost atribuit S. A. S. S. rezultat din divizarea primei societăți.

În conformitate cu evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, structura de acționariat a S. A. S. M. este următoarea : AVAS 0,01%; PAS A. M.

39,99% și acționari persoane fizice 60%.

Art.304 pct.7 C.pr.civ. invocat formal de reclamantă prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.

Verificând hotărârea instanței de fond din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5

C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a admis în parte acțiunea reclamantei, implicit cele care au dus la înlăturarea apărărilor formulate de pârâta S. A. S. astfel încât motivul de recurs mai sus arătat invocat de reclamantă nu este întemeiat.

Motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de reclamanta recurentă trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate.

Denaturarea actului înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat.

Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de reclamantă în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de fond astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care sentința recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 combinat cu art.304^1C.pr.civ.

Critica reclamantei recurente referitoare la faptul că tribunalul a schimbat natura juridică a cauzei, în plângere la L. nr. 1. și nu s-a pronunțat pe capătul de cerere precizată la data de (...), referitor la restabilirea situației anterioare de carte funciară, demers tehnic prevăzut în expertiza ing. C. G., în opinia Curții nu este întemeiată.

Așa cum s-a arătat anterior, din cuprinsul motivelor de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată rezultă, fără echivoc, faptul că reclamanta a învestit prima instanță cu o plângere în baza art.26 alin.3 din L. nr.1. împotriva refuzului unității deținătoare de soluționare a notificării, acțiune civilă care a fost în mod corect calificată de tribunal și care s-a pronunțat cu respectarea dispozițiilor Deciziei nr. XX/(...) a Î. prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, decizie care este obligatorie, potrivit art. 330^{7alin. 4 din Codul de procedură civilă.}

Este adevărat că reclamanta, în al doilea ciclu procesual, a înregistrat pe rolul T. C. la data de (...), înscrisul intitulat „Precizare de acțiune"; prin care a solicitat obligarea pârâților la restituirea imobilului identificat în CF nr.206 și CFnr.1137 S., teren și construcții, cu restabilirea situației de carte funciară, în conformitate cu raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. C.

În condițiile în care cererea reclamantei de restabilire a situației de carte funciară nu a fost formulată prin acțiunea introductivă de instanță, ci numai în cel de-al doilea ciclu procesual, în rejudecare, Curtea apreciază că o astfel de cerere echivalează cu o completare de acțiune, inadmisibilă în sensul art.132 alin.1 C.pr.civ. combinat cu art.294 alin.1 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât pârâta S. "A. S." S.A s-a opus în mod constant admiterii acțiunii civile, astfel încât în mod legal tribunalul nu a luat-o în considerare.

Critica pârâtei recurente privitoare la faptul că expertiza efectuată este nulă de drept deoarece expertul nu are specialitatea necesară, nefiind un expert specializat în construcții civile și industriale, ci un expert topograf, nu este fondată.

Astfel, prima instanță, cu respectarea dispozițiilor deciziei civile nr. 7009 din 26 iunie 2009 a Î. și a deciziei civile nr. 5/A/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), a dispus în limitele stabilite prin decizia de desființare efectuarea unui raport de expertiză care să identifice în patrimoniul căruia dintre pârâți se află terenul în litigiu, în conformitate cu indicațiile instanței de apel.

Prin urmare, tribunalul a dispus, în ședința publică din (...), efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie numind în cauză pe expertul C. G., iar reprezentantul pârâtei S. A. S. S.A, av. M. I., nu a avut obiecțiuni la numirea expertului și la fixarea obiectivelor expertizei, fiind de acord cu acestea.

Astfel, prima instanța a dispus verificarea prin expertiza topografică a situației de fapt a terenului, respectiv dacă acesta este apt sau nu să fie restituit în natură conform L. nr.1. și a stabilit că terenul în litigiu se află în prezent în patrimoniul SC A. S. SA, ca urmare a divizării SC A. M. SA.

În consecință, expertiza tehnică judiciară topografică a fost administrată în cauză cu respectarea prevederilor art.201 și urm. C.pr.civ. astfel încât nu se poate susține că această probă este lovită de nulitate.

Critica pârâtei recurente referitoare la împrejurarea că a solicitat numirea unui expert specializat în construcții civile și industriale deoarece prin art. 29 alin. 1 din L. nr. 18/1991 se reglementează regimul juridic al terenurilor de sub construcțiile agricole și a celor necesare utilizării lor normale, în opinia Curții nu este întemeiată.

Astfel, după verificarea tuturor înscrisurilor depuse de pârâta recurentă, dar și a încheierilor premergătoare, Curtea constată că pârâta nu a formulat o astfel de cerere în probațiune având ca obiect numirea unui expert specializat în construcții civile și industriale. La termenul de judecată din data de (...) reprezentantul pârâtei, av. F. M., a afirmat doar că „domnul expert nu are specialitatea pentru a-și exprima punctul de vedere la construcțiile ce există pe ternul în litigiu";, susținere care nu echivalează cu o cerere în probațiune.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert ing. C. G. și, ulterior, prin răspunsurile la obiecțiunile formulate de pârâtă s-a identificat terenul în litigiu ca fiind situat în intravilanul com. S., jud. C., cu suprafața de 4545 mp și care în regim de carte funciară se identifică parțial cu nr.top.185 a/1 și 186 (care împreună însumează suprafața de 5132 mp) înscrise inițial în CF nr.206 S. de

Jos, în favoarea lui S. F. și ulterior transcrise în CF nr.1137, în favoarea S.ui R..

În prezent imobilul se află în patrimoniul SC A. S. SA, ca urmare a divizării

SC A. M. SA, conform convenției nr.238/(...), astfel că nu se justifică aserțiunea pârâtei recurente având ca obiect împrejurarea că expertul nu a menționat faptul că terenul pe care l-a măsurat nu este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate sau că nu a făcut obiectul notificării reclamantei.

Pe teren se află amplasate următoarele construcții: atelier pe fundații din beton, pereți din bolțari, acoperiș din țiglă, de 143 mp; magazie pe fundații din beton, pereți din bolțari, acoperiș terasă, de 16 mp; birou pe fundații din beton, pereți din bolțari, acoperiș din țiglă; magazie din lemn; bazin betonat, de 20 mp;

2 șoproane cu schelete metalice placate lateral cu tablă și plasă din sârmă acoperite cu azbest, de 281 și respectiv de 360 mp, în total suprafața ocupată de supraedificate fiind de 850 mp. S-a arătat că diferența de teren de 3695 mp reprezintă teren liber și poate fi restituit în natură.

În urma obiecțiunilor formulate de pârâtă, printr-un alt răspuns la obiecțiuni, expertul a determinat că o suprafață de teren de 2422 m.p. poate fi restituită în natură, iar diferența de 2123 m.p. este în parte terenul de sub construcțiile pârâtei și în altă parte terenul necesar desfășurării bunei activități și a accesului la construcțiile pârâtei.

Pentru celelalte construcții s-a asigurat accesul din stradă și un culoar în jurul clădirilor pentru a face posibilă eventualele reparații sau întreținere a construcțiilor.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză, în mod legal tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art.9 și art.10 alin.1 din L. nr.1. potrivit cărora, imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini, iar în situația imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, motiv pentru care critica reclamantei recurente de restituire în natură a întregului imobil teren în suprafață de 5132 mp și construcții, dar și critica pârâtei recurente privitoare la faptul că terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură, nu este fondată.

În opinia Curții, susținerea pârâtei referitoare la faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.29 alin.1 și alin.8 din L. nr.18/1991 și că reclamanta nu a contestat legalitatea dreptului de proprietate stabilit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 29 alin.1 din L. nr.19/1991, „Constructiile agrozootehnice, atelierele de industrie mica, masinile, utilajele si alte asemenea mijloace fixe, ce au apartinut cooperativei agricole de productie desfiintate, precum si terenurile de sub acestea, ca si cele necesare utilizarii lor normale, plantatiile de vii si pomi si animalele devin proprietatea membrilor asociatiilor de tip privat, cu personalitate juridica, daca se vor infiinta"; iar alin.8 al aceluiași text legal prevede că „Demolarea constructiilor agrozootehnice, a atelierelor de intretinere, a instalatiilor si a anexelor gospodaresti si de industrie mica, care fac obiectul alin. (1), este interzisa. Prin exceptie, daca sunt degradate sau din orice alt motiv nu pot fi utilizate, ele pot fi desfiintate cu autorizatia prefecturii, iar materialele vor fi valorificate de primarii, urmand ca sumele rezultate sa intre in activul operatiunilor de lichidare";.

În condițiile în care prin decizia civilă nr. 7009 din 26 iunie 2009 a Î. și prin decizia civilă nr. 5/A/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a stabilit că imobilul înscris în CF nr. 206 S. de Jos a fost preluat de S. R. în baza sentinței civile nr. 2. iunie 1960 a T. P.ular la R. C., pronunțată în dosarul nr.

2807/1960 și a Decretului nr. 111/1951, imobilul fiind considerat abandonat,iar preluările în baza Decretului nr. 111/1951 sunt preluări fără titlu valabil, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din L. nr. 1. întrucât decretul contravenea art. 8 in Constituția anului 1948, ce recunoștea și garanta dreptul de proprietate particulară, iar calitate procesuală pasivă are unitatea deținătoare care are în patrimoniul ei imobilul litigios aceste dezlegări în drept sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare astfel încât ele nu mai pot fi verificate și cenzurate în sensul dorit de pârâta recurentă.

Având în vedere că imobilul în litigiu intră sub incidența L. nr.1. este mai mult decât evident că, prevederile legale de care pârâta recurentă înțelege să se prevaleze, având un caracter general față de dispozițiile cu caracter special ale L. nr.1., nu sunt incidente în speță conform principiului de drept specialia generalibus derogant, respectiv norma specială ulterioară se aplică prioritar față de norma generală anterioară.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7, pct.8, pct.9 combinat cu art.304¹, raportat la art.312 alin.3 teza I și alin.5 teza I C.pr.civ., astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.cv., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. I.-I. precum și recursul declarat de pârâta S. "A. S." S.A împotriva sentinței civile nr. 650 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. I.-I. precum și recursul declarat de pârâta S. "A. S." S.A împotriva sentinței civile nr. 650 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

A.-A. M.

GREFIER,

Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. T..

← Decizia civilă nr. 3593/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 577/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 4719/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4719/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă