Decizia civilă nr. 107/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 107/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 881 din (...) a T.u-lui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați U. G., U. I. G. și U. M., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat R. T. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 11 din dosar, lipsă fiind reclamanții intimați personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul P. mun. C.-N., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs ( f. 3 din dosar ), pârâtul recurent P. mun. C.-N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
De asemenea, constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, formulată de reclamanții intimați U. G., U. I. G. și
U. M., prin intermediul doamnei avocat R. T. M., prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și în consecință să se mențină hotărârea recurată în integralitatea ei astfel cum a fost pronunțată de către instanța de fond, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată și judecarea cauzei în lipsă, iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 44/(...), care atestă împrejurarea că reclamanții intimați au împuternicit-o pe doamna avocat R. T. M. pentru redactarea și susținerea întâmpinării, precum și pentru a-i reprezenta în dosarul nr. (...) al Curții de A.
C.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților intimați pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și, în consecință, menținerea hotărârii recurate în integralitatea ei astfel cum a fost pronunțată de către instanța de fond, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar de avocat în cuantum de 600 lei, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că singura critică a pârâtului recurent P. mun. C.-N. este aceea că antecontractul de vânzare-cumpărare privind terenul în litigiu nu a fost înscris în cartea funciară, însă acest argument nu este de natură să conducă instanța la concluzia admiterii recursului și a modificării hotărârii de fond, având în vedere că neînscrierea antecontractului de vânzare-cumpărare în cartea funciară s-a datorat circumstanțelor legislative din acea perioadă și face referire la prevederile L. nr.
5. și, totodată, arată că în L. nr. 1. republicată și în H.G. nr. 250/2007 se spune că în situația în care se face dovada cu orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia, se pot solicita despăgubirile legale.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 881/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dosar nr(...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții U. G., U. I. G., U. M., în contradictoriu cu P. municipiului C.-N. și în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției 2964/(...), emisă de P. municipiului C.-N.
A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților cu propunere de restituire prin echivalent conform dispozițiilor Titlului VII din L. nr. 245/2007 pentru suprafața de 600 m.p., situată în C.-N., str. Observatorului nr. 101, înscris în CF nr. 14963 nr. top
12846/57 C.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin dispoziția atacată s-a respins cererea formulată de reclamanți, prin notificarea nr. 402/(...) pentru restituirea imobilul teren în suprafață de 600 m.p., situat în C.-N., str. Observatorului nr. 101, înscris în CF 14963 nr. top 12846/57 C., întrucât revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1..
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că în CF 14963 proprietar tabular este numitul R. G., reclamanții nefăcând dovada de persoane îndreptățite după fostul proprietar.
Din analiza Cărții funciare nr. 14963 C., (fila 13), rezultă că asupra imobilului cu nr. top 12846/57 proprietar este înscris R. G. Acest imobil a fost dezmembrat și prin două decrete de expropriere respectiv D. nr. 1. și nr. D. 5. întreg terenul a trecut în proprietatea statului.
Prin D. de expropriere nr. 1. (fila 8-10), imobilul teren situat în M. C.-N., str. Observatorului nr. 101, în suprafață de 20 m.p., a fost expropriat de la U.
G., reclamantul din prezenta cauză.
Prin D. de expropriere nr. 5. (filele 5-7), imobilul teren situat în M. C.-N., str. Observatorului nr. 101, în suprafață de 580 m.p. a fost expropriat.
În decret au fost menționați ca și proprietari, atât R. G., cât și U. G.
Prin actul de vânzare-cumpărare provizoriu ( f.17 act sub semnătură privată redactat de un avocat în baza unei delegații), R. G. a vândut lui U. G. și
U. M. imobilul teren înscris în CF nr. 14963 C.
Din declarația martorei M. I. (fila 73), rezultă că soții U. au cumpărat terenul expropriat pentru care au plătit impozit și pe care l-au folosit până în anul 1983, când au început exproprierile.
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 19-27) rezultă că U. G. a plătit impozitul pe teren în numele proprietarului tabular R. G. de la momentul încheierii convenției și până la momentul exproprierii.
Așa cum rezultă și din anexele decretelor de expropriere calitatea de proprietar a acestor terenuri a fost recunoscută reclamanților. Mai mult, prin adresa nr. 232/(...) i se aduce la cunoștință reclamantului că imobilul deținut de el a fost expropriat prin D. nr. 5. fiind evaluat la suma de 6.364 lei (fila 18).
Raportat la această stare de fapt în cauză devin incidente disp. art. 23 pct. 1 lit. d din HG nr. 250/2007, Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1., reclamanții dovedind calitatea de proprietari ai imobilului .
Reclamantele U. M., U. I. G. sunt moștenitoarele lui U. M. soția reclamantului U. G. persoane care împreună au dobândit în timpul căsătoriei bunul descris mai sus, obiect al decretului de expropriere.
Prin Adresa nr. 16817/2010 emisă de C. J. C. rezultă că în evidențele acestei instituții nu există documente din care să rezulte încasarea sau neîncasarea despăgubirilor stabilite prin decretul de expropriere.
Prin Adresa nr. 18388/(...) a CEC Bank (fila 62) sunt menționate același relații.
Reclamanții, prin declarații autentice notariale, au declarat că nu au primit nici un fel de despăgubire materială sau în natură pentru imobilul expropriat (fila 67-72).
Din Adeverința nr. 288515/1/304/(...) emisă de P. C. rezultă că pentru acest teren nu au mai fost înregistrate cereri de restituire în temeiul L. nr. 1..
Asupra terenului sau realizate lucrările în scopul căruia au fost expropriat terenul, fiind notorie finalizarea cartierului O.
Așa fiind pentru considerentele arătate, apreciind că reclamanții au făcut dovada persoanei îndreptățite, că imobilul teren este supus dispozițiilor L. nr. 1. modificată, având în vedere și principiul disponibilității raportat la petitele acțiunii, tribunalul, în temeiul art. 1, 3, 4, 10, 26 din L. nr. 1., a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții U. G., U. I. G., U. M., în contradictoriu cu P. municipiului C.-N. și, în consecință, a dispus anularea Dispoziției 2964/(...), emisă de P. M. C.-N., acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziție în favoareareclamanților cu propunere de restituire prin echivalent conform dispozițiilor Titlului VII din L. nr. 245/2007 pentru suprafața de 600 m.p., situată în C.-N., str. Observatorului nr. 101 înscris în CF nr. 14963 nr. top 12846/57 C.
Fiind în culpă procesuală ca urmare a admiterii acțiunii, reclamanții făcând cheltuieli de judecată în prezenta cauză, cu angajarea unui apărător, în temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at re curs , în termen legal, pârâtul P.municipiului C.-N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentințeirecurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a fost reprodus în întregime dispozitivul sentinței recurate, au fost reiterate în esență considerentele avute în vedere de T. la pronunțarea soluției sale, concluzionându-se de către recurent că soluția primei instanțe este nelegală, întrucât, reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1., terenul în litigiu constituind proprietatea tabulară a numitului R. G.
S-au invocat de către recurent prevederile art. 23 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1., precum și cele ale art. 17 din D.-lege nr.
115/1938, arătându-se că, chiar dacă reclamanții dețin un contract de vânzare- cumpărare sub semnătură privată asupra terenului în cauză, încheiat în anul
1969, aceștia nu se pot prevala de calitatea de proprietari câtă vreme, constituirea sau strămutarea dreptului de proprietate asupra acestui teren nu a fost înscrisă în cartea funciară.
Recurentul a mai invocat greșita sa obligare la cheltuieli de judecată în primă instanță, motivat pe faptul că nu este în culpă procesuală.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, re cl amanț ii in timaț i U. G., U. I. G. ș i
U. M., au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentințeirecurate, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că neînscrierea antecontractului de vânzare-cumpărare în cartea funciară a fost determinată de circumstanțele legislative din acea perioadă, respectiv, de art. 1 din L. nr. 5. și ale art. 44 din aceiași lege, și care a abrogat implicit dispozițiile art. 12 din D. nr. 144/1958.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. a, b, c și d din H.G. nr. 250/2007, exproprierea operând de la U. G., care este astfel persoană îndreptățită conform L. nr. 1..
Recursul este nefondat.
Examinând recursul prin prisma art. 3041C.pr.civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată că acesta este nefondat, motivat pe următoarele considerente: Prin Dispoziția nr. 2964/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost respinsă N. nr. 402/(...), formulată de U. G., U. I. G. și U. M., având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 600 mp, înscris în CF nr. 14963 nr. top 12846/57, situat în municipiul C.-N., str. Observatorului nr. 101, reprezentând loc de casă deasupra Hajongardului, pe motiv că revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1. (f. 15 dosar fond). În considerentele acestei dispoziții s-a reținut faptul că, potrivit înscrierilor din CF nr. 14693, proprietarul acestui teren este numitul R. G.,după care revendicatorii nu pot face dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1.. Într-adevăr, potrivit înscrierilor din CF nr. 14963 C., asupra imobilului cu nr. top 12846/57, reprezentând teren în suprafață de 600 mp, cu destinația loc de casă deasupra Hajongardului, figura proprietar tabular sub B 1 numitul R. G., dreptul său de proprietate fiind întabulat prin încheierea de CF nr. 243/7/(...) (f. 13, 14 dosar fond). La data de (...), printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „Contract de vânzare-cumpărare provizoriu";, R. G. a vândut lui U. G. și U. M., pe veci și irevocabil, imobilul proprietatea sa personală, înscris în CF nr. 14963 C., A + 1, nr. top 12846/57, reprezentând loc de casă deasupra Hajongardului, azi str. Observatorului nr. 101, pentru prețul de 5.500 lei, achitat în întregime la acea dată (f. 43 dosar fond). În cuprinsul acestui contract s-a stipulat clauza conform căreia vânzătorul R. G. s-a obligat să procure autorizația de înstrăinare pe seama cumpărătorilor și să se prezinte la N. de S. J. C. pentru a semna contract de vânzare-cumpărare în formă autentică potrivit pentru întabularea dreptului de proprietate în CF, vânzătorul declarând totodată că îi autorizează pe cumpărători să-și întabuleze dreptul de proprietate în favoarea lor în CF chiar și în baza acestui contract provizoriu de vânzare-cumpărare (f. 17 dosar fond). Perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, în condițiile art. 12 din D. nr. 144/1958 nu a fost făcută, iar ulterior acest lucru nici nu a fost posibil, datorită intrării în vigoare a L. nr. 5.. Însă, așa cum rezultă din foile de vărsământ aflate la filele 18-27 dosar fond, reclamanții sunt cei care au achitat impozitul aferent acestui teren până în anul 1986 inclusiv. Cumpărătoarea U. M. a decedat la data de (...), succesorii acesteia fiind U. G., în calitate de soț supraviețuitor, și U. I. G. și U. M., în calitate de fiice, conform certificatului de moștenitor nr. 1900/(...) (f. 16 dosar fond). Prin D. de expropriere nr. 51/(...), s-a expropriat de la numitul U. G. terenul în suprafață de 580 mp, situat în C.-N., str. Observatorului nr. 101 (f. 7 dosar fond), în A. la D. de expropriere, P. 115.130, fiind menționat ca și proprietar alături de U. G., numitul R. G. (f. 5-12 dosar fond). Este adevărat că în regim de carte funciară, potrivit art. 17 din D.-lege nr. 115/1938, care consacră principiul inscripțiunii, dreptul de proprietate se dobândește valabil numai prin întabularea acestuia în cartea funciară, dar nu este mai puțin adevărat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 24 din L. nr. 1., republicată, respectiv, este prezumat a fi proprietar cel menționat în actul normativ de preluare a imobilului de către stat. Potrivit art. 24 alin. 1 din L. nr. 1., republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. A.. 2 al art. 24 din aceiași lege prevede că în aplicarea prevederilor alin. 1, și în absența unor probe contrare, persona individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar. În virtutea acestor dispoziții ale art. 24 din L. nr. 1., menționarea lui U. G. în A. D. de expropriere, ca persoană de la care s-a expropriat terenul de 580 mp, îi conferă acestuia calitatea de proprietar la data exproprierii. Oricum, aceste dispoziții trebuie coroborate cu contractul de vânzare- cumpărare din (...), care atestă faptul că proprietarul tabular R. G. le-a vândut lui U. G. și M. terenul litigios, precum și cu împrejurarea că reclamanții sunt cei care au achitat de-a lungul anilor impozitul aferent acestui teren, evident în virtutea calității lor de proprietari extratabulari ai acestui teren. O dovadă în plus, în sensul că proprietarii terenului la data exproprierii au fost reclamanții, iar nu cel înscris în cartea funciară, R. G., este conferită de adresa nr. 288515/1/304/(...), eliberată de M. C.-N. - S. R. F. F. și R. A. - C. R., adresă care atestă faptul că pentru imobilul litigios a fost formulată în baza L. nr. 1. o singură cerere de revendicare, respectiv, N. nr. 402 din (...), de către numiții U. G., U. I. G. și U. M. (f. 83 dosar fond). Art. 23 pct. 1 din H.G. nr. 250/2007 arată ce anume se înțelege prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul pretins de art. 23 din L. nr. 1., republicată, stipulând următoarele: „Prin acte doveditoare se înțelege: a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a D. nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea); b) actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor); c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere; d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol); e) în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată; f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale; g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale;h) declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei";. Drept urmare, prin prisma tuturor împrejurărilor de fapt și de drept anterior expuse, Curtea constată că reclamanții au făcut pe deplin dovada calității de persoane îndreptățite în temeiul L. nr. 1., astfel încât, acest motiv din recursul pârâtului se impune a fi respins ca nefondat. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse: Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze. În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., corect a apreciat prima instanță că este întemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial, putându-se afirma că aceste cheltuieli de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite, cu titlu de onorariu avocațial, de partea care solicită acordarea lor. Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil. În același sens s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva României (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursareacheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";. Examinând recursul pârâtului, sub aspectul susținerii conform căreia cheltuielile de judecată la care a fost obligat, nu sunt justificate, întrucât, pârâtul nu este în culpă procesuală și nu a căzut în pretenții, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, motivat pe următoarele argumente: Pârâtul s-a opus în mod constant pretențiilor reclamantului, dovada incontestabilă în acest sens constituind-o tocmai promovarea prezentului recurs, recurs prin care se solicită, de asemenea, respingerea acțiunii reclamantului. Așa fiind, Curtea constată că pârâtul se află în culpă procesuală, astfel încât, prin prisma art. 274 C.pr.civ., datorează părții care a câștigat procesul cheltuielile de judecată ce i-au fost ocazionate acesteia cu purtarea procesului. Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. În temeiul art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat să plătească reclamantei intimate U. M. suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 56/(...), justificat prin factura fiscală nr. 000024/(...) și prin chitanța nr. 00025/(...) (f. 11, 12). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N., împotriva sentinței civile nr. 881 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei U. M. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: D. T.
| ← Decizia civilă nr. 28/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4134/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
