Decizia civilă nr. 86/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 86/A/2012
Ședința publică din data de 21 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: I.- D. C. JUDECĂTOR : C. M. V. GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, apelurile declarate de către reclamanții R. V. - I., M. T., O. E., C. H.-V.-V., D. L. și S. E. și de către pârâta S. C. R. SRL, împotriva sentinței civile nr. 7. decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), având ca obiect revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra apelurilor pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7. decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea precizată a reclamanților R. V. I., M. T., O. E., C. H. V. V., D. L. și S. E. și a fost obligată pârâta S. R. S., să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 41.600 mp teren extravilan înscris în CF 912 N Ș. S. nr. cad. 1258.
A fost obligată pârâta la 23884 lei beneficiu nerealizat pe anii 2007 -
2009 actualizată cu rata inflației și cu dobândă legală aferentă de la data introducerii acțiunii - (...) și până la plata efectivă a sumei.
A fost respinsă acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă de la drumul public pe poarta 1.
A fost obligată pârâta la 8277 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra terenului extravilan -livezi, ferma nr. 9, în suprafață de 41.600 mă, înscris în CF 912 N Ș. S., nr. cad. 1258 dobândit în baza titlului de proprietate nr. 1035/3/(...).
Între Direcția Generală de M. și P. S. S. - Z. în calitate de vânzătoare și
S. R. T. S. C.-N., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul având ca obiect vânzarea cumpărarea liberă de orice sarcină a Fermei nr. 9 Piersicărie Ș. S..
Ulterior, la 5 noiembrie 2002 a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare activ Fermele nr. 9 și 16 Ș. S., între S. AGROMIXT S.A. Z., reprezentată legal prin lichidatori judiciari, în calitate de vânzătoare și S. R. S. C.-N., în calitate de cumpărătoare în baza procesului verbal de adjudecare prin licitație din data de 20 iunie 2002, privind pomi fructiferi descriși în acest act.
Aceste două contracte de vânzare cumpărare au făcut obiectul acțiunii de constatare a nulității absolute, analizată în dosar nr. 2337/2005 a T.ui S.
și cele două contracte au fost considerate valabil încheiate prin decizia nr. 4. a I.
În atare condiții suntem în situația în care proprietarii terenului sunt reclamanții, iar pârâta este proprietara plantațiilor de pe același teren.
Atâta timp cât reclamanții sunt proprietari tabulari asupra terenului pe care se află plantația, iar din declarațiile martorilor a rezultat că au fost împiedicați de pârâtă să culeagă recolta de pe terenul lor, acțiunea în revendicare a reclamanților este întemeiată, urmând ca în baza art. 480 cod civil să fie admisă și a obliga pârâta să lase în deplină proprietate și folosință suprafața de 41.600 teren extravilan înscris în CF 912 N Ș. S., nr. cad.
1258.
În ceea ce privește acțiunea în despăgubiri pe ultimii trei ani (2007-
2009) constând în recolta ce nu a putut fi culeasă datorită atitudinii pârâtei de a nu-i lăsa să intre în fermă, întemeiată în drept pe prevederile art. 485 și art. 998 Cod civil, instanța a reținut următoarele :
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției/vinei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciu în cauză există, reclamanții neputând recolta datorită oponenței pârâtei de a-i lăsa în fermă pentru recolta produsă, oponență care echivalează cu o faptă ilicită în condițiile în care reclamanții posedă titlu de proprietate pe teren.
După ce pârâtele au fost puse în întârziere prin cererea de chemare în judecată, devin incidente dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, privind angajarea răspunderii civile delictuale, situație în care pârâtul trebuie să fie obligat la repararea integrală a prejudiciului.
La calcularea prejudiciului se aplică regula care impune acoperirea integrală a pagubei suferite, deoarece potrivit art. 480 Cod civil, proprietarul are dreptul de a se bucura deplin de proprietatea sa.
Buna credință a pârâtei a încetat în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, acțiunea reclamanților punând în întârziere pârâta.
Reclamanții, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află plantația, au dobândit un drept de accesiune asupra acestuia din urmă, devenind astfel și proprietarii plantației, drept care le conferă atributul de a dispune de el, respectiv de a se bucura de fructele produse.
În acest context, raportul de expertiză efectuat în cauză evidențiind un venit de câte 11.942 lei pe anii 2008 și 2009, suma acestora de 23.884 lei urmează a se acorda cu dobânda legală aferentă de la data introducerii acțiunii (...) și până la plata efectivă a sumei.
Venitul aferent anului 2007 nu se va acorda în condițiile în care din raportul de expertiză și din datele existente la dosar rezultă că datorită înghețurilor târzii de primăvară în procent de 91% producția a fost compromisă.
În ceea ce pricește cererea privind obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă pentru pietoni și utilaje agricole de la drumul public pe poarta nr. 1 a fermei administrate de pârâtă și până la terenul din litigiu, iar în caz contrar să plătească daune interese de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, instanța reține că din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că reclamanții au acces la terenul lor în (varianta 1) fără a fi nevoie să utilizeze drumul de exploatare din interiorul fermei aparținând pârâtei, condiție încare acțiunea acestora de a-i permite accesul pe poarta nr. 1 iar în caz contrar a obliga pârâta la daune interese apare ca nefondată neexistând un raport de cauzalitate între prejudiciul cauzat reclamanților prin lipsa de folosință a drumului de exploatare prejudiciul rezultând doar din împiedicarea reclamanților de a culege recolta în virtutea dreptului de accesiune așa cum s-a arătat mai sus.
Nu se poate reține față de reclamantul R. V. I. autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 2. pronunțată în dosar nr. 1377/2004 a J.
Ș. S., întrucât prin acea sentință s-a dispus cu privire la accesul pe poarta 2 a fermei și nu pe poarta 1 cum au solicitat reclamanții prin precizarea de acțiune și prin concluziile scrise.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la 8277 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamanți constând din taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise 1544 lei, 1333 lei pentru revendicare,
25000 lei onorar avocațial și 1900 lei onorariu expertiză (Bodgan C., Aionese
N. și Ierina P.).
Împotriva acestei sentințe au exercitat căi de atac atât reclamanții, cât și pârâta.
1. Reclamanții au exercitat două căi de atac, astfel: prin avocat au promovat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâtei să le lase calea de acces liberă de la drumul public Ș. S. -
Nușfalău DN1H pe poarta nr. 1, până la terenul revendicat și să oblige pârâta să le plătească despăgubiri în sumă de 162.450 lei, actualizate cu rata inflației, cu dobânzile legale de la data promovării acțiunii până la plata efectivă.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății în primă instanță și în apel.
În motivarea apelului reclamanții prin avocat au arătat că în ce privește despăgubirile, greșit s-a reținut de către instanța de fond că în anul
2007 reclamanții nu ar fi obținut nici un beneficiu din cauza înghețurilor târzii de primăvară, producția fiind compromisă în procent de 91%.
Această reținere s-a întemeiat pe concluziile expertizei agricole, însă expertul nu s-a sprijinit pe nicio probă care să ateste că în anul 2007 producția de mere din livada respectivă ar fi fost compromisă.
Faptul că în anul 2007 a fost producție bună de mere, rezultă din probațiunea testimonială.
Prejudiciul real suferit de reclamanți este cel stabilit în baza concluziilor expertului B. C., care a arătat că anula se pot obține cca. 11 -
15 mii de lei la hectarul de livadă pe rod, cu condiția ca aceasta să fie exploatată eficient.
Pentru suprafața de 36.100 mp teren efectiv ocupat cu plantația de măr, ar fi revenit un venit total de 162.450 lei, pe cei trei ani în discuție.
Pentru a dovedi împrejurarea împiedicării reclamanților de către pârâtă să folosească terenul cu care au fost puși în posesie în perioada
2003-2009, reclamanții au solicitat suplimentarea probațiunii cu probe testimoniale și cu acvirarea dosarului penal nr. 190/P/2005 al parchetului d pe lângă Tribunalul Sălaj.
Cu privire la calea de acces la terenul din litigiu, reclamanții au arătat că terenul face parte dintr-o fermă pomicolă care a aparținut inițial SC Agromixt SA, activele fermei fiind vândute pârâtei, care a devenit proprietară numai pe terenul aferent clădirii administrative.
Terenurile cu pomi fructiferi au fost ulterior retrocedate foștilor proprietari, între care și reclamanții, care în anul 2003 au fost puși în posesie cu suprafața de 41.600 mp.
Deoarece reclamanții nu au fost de acord să arendeze terenul pârâtei, aceasta nu le-a permis să îl exploateze.
Expertiza topografică efectuată în cauză a prezentat trei variante de acces la terenul în litigiu: cea pretinsă de pârâtă, în care accesul s-ar face pe un drum de exploatare care în realitate nu există. Acel drum face legătura între drumul județean și Maeriste, trecând peste pășunea orașului Ș. S., fiind practicabil doar în condiții climatice favorabile.
A doua și a treia variantă, solicitată de către reclamanți, vizează accesul care se face de la drumul național DN1H Ș. S. - Nușfalău, de la poarta nr. 1 sau poarta nr. 2, căi de acces late de 5 m făcute parțial din pietriș și beton.
Ultimele două variante sunt drumuri de acces de trei ori mai scurte decât prima variantă, fiind practicabile în orice condiții meteorologice.
Varianta solicitată în final de către reclamanți este drumul care face legătura dintre poarta nr. 1 și terenul în litigiu pe un drum lat de 5 m.
Deoarece pârâta nu este proprietara terenurilor fermei și nici a drumurilor de exploatare, fiind doar beneficiara dreptului de exploatare, prin faptul că îi împiedică pe reclamanți să aibă acces la terenul lor, nu atrage incidența dispozițiilor art. 616 - 619 C. civil, de stabilire a unui drept de servitute, ci o obligație reglementată de art. 1073 - 1079 C. civil, născută în sarcina pârâtei, în acest sens fiind precizată acțiunea la termenul de judecată din (...).
Drumurile de exploatare nu au fost retrocedate foștilor proprietari, însă nici nu sunt proprietatea pârâtei, în această situație pârâta fiind obligată să permită accesul reclamanților la terenul lor.
Prin calea de atac exercitată de reclamanți în nume propriu (f. 14-21), intitulată „recurs";, aceștia au solicitat schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul acordării despăgubirilor solicitate prin acțiune, în sumă de
500.000 lei, pentru lipsirea de folosință a plantației pomicole pentru anii (...)
și obligării pârâtei să le permită accesul la terenul proprietatea lor, prin utilizarea drumului de exploatație agricolă de la poarta nr. 2.
În motivarea căii de atac reclamanții au arătat că cele două expertize agricole efectuate în cauză sunt edificatoare, față de aprecierile celor două rapoarte de evaluare, diferența foarte mare la producția de mere avută în vedere de către instanță, este greșită.
În condițiile în care într-o lucrare de specialitate intitulată
„pomicultură aplicată"; s-a stabilit ca fiind reală o cantitate de peste 100 tone pe hectar.
În ce privește drumul de acces, reclamanții au arătat că cercetarea la fața locului de către expert s-a efectuat fără citarea reclamanților, încălcându-se astfel dispozițiile art. 208 Cod proc.civ.
C. de acces precizată în varianta nr. 1 nu reprezintă constatarea directă și nemijlocită făcută de către expertul desemnat.
Expertul avea obligația să constate care este drumul cel mai scurt de la plantație până la calea publică și totodată, avea obligația să identifice drumul de exploatație care să permită accesul prin locuri cu un fundament de piatră, care să asigure deplasare în siguranță a tractoarelor, remorcilor și a utilajelor agricole în orice condiții meteo.
Față de reclamantul R. V. I. s-a reținut existența autorității de lucru judecat, raportat la cele statuate prin sentința civilă nr. 2. a J. S. S., prin care s-a dispus cu privire la accesul pe poarta nr. 2.
Reiese că acțiunea a fost respinsă pe considerente procesuale, nefiind pusă în discuția părților temeinicia motivelor invocate, astfel încât acțiunea nu a fost soluționată pe fond.
În litigiul anterior ceilalți reclamanți nu au avut calitate de părți, față de ei nefiind îndeplinite cerințele art. 1021 Cod civil.
2. Pârâta prin apelul declarat a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
În motivarea apelului pârâta a invocat următoarele:
Acțiunea în revendicarea suprafeței de 41.600 mp teren cu livadă este nefondată, întrucât anterior anului 2005 pârâta nu mai folosește terenul în suprafață de 4,16 ha asupra căruia reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în mod nelegal, în opinia pârâtei.
Chiar dacă este proprietara plantației ce se află pe teren, fiind beneficiara unui drept de superficie ce implică folosința terenului pe care se află plantația, având în opinia ei un drept de superficie ce implică folosința terenului, încă dinaintea anului 2005 nu mai folosește terenul pe care se află plantația de pomi asupra căruia reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate, aspect care a fost dovedit în fața primei instanțe din probațiunea testimonială administrată.
Este real că pârâta nu a permis reclamanților accesul în ferma proprietatea pârâtei, pentru a ajunge la terenul lor, însă reclamanții puteau ajunge la teren pe calea publică, prin pășunea orașului, pe drumul de exploatare și nu prin ferma pârâtei.
Faptul că pârâta nu i-a lăsat pe reclamanți să intre în fermă pentru a ajunge la terenul lor, nu echivalează cu împiedicarea folosirii terenului, deoarece reclamanții puteau oricând doreau să ajungă la terenul lor, pe calea publică de acces, iar nu pe drumul proprietatea pârâtei.
Din probațiunea testimonială și din expertiza topografică administrate în fața primei instanțe, a rezultat că există cale de acces publică la terenul proprietatea reclamanților, prin altă parte decât pe terenul folosit de pârâtă.
Experții agricoli desemnați în cauză au constatat că din anul 2003 nu au mai fost efectuate pe terenul reclamanților nici un fel de lucrări de tăiere pentru rodire, de întreținere, astfel încât faptic, accesul pe terenul reclamanților nu se mai poate realiza din cauza vegetației de arbuști extrem de abundentă, care face imposibilă orice fel de folosire a terenului.
În concluzie, pârâta nefolosind terenul reclamanților de la data la care acesta le-a fost atribuit prin titlul de proprietate, acțiunea în revendicare nu este fondată.
Soluția instanței de fond este greșită și în ce privește acordarea despăgubirilor, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că anterior anilor
1960 ar fi deținut ei sau antecesorii lor vreo plantație în incinta „fermei nr. 9
P., această plantație a fost înființată de IAS S., în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 a devenit proprietatea SC Agromixt SA Z., fiind vândută la data de (...) pârâtei prin licitație publică.
Dobândirea plantației de către pârâtă s-a făcut în mod legal, demersurile reclamanților de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare în baza cărora pârâta a achiziționat ferma fiind respinse (decizia nr. 4. a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosar nr. 2337/2005 al T.ui S.).
Prin întâmpinările formulate (f. 82-83) reclamanții au solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă, iar pârâta (f. 49-52) a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanți.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curteareține următoarele:
La termenul de judecată din (...) a recalificat calea de atac formulată de reclamanți, personal, ca fiind apel și a pus în discuție necesitatea timbrării acestuia la valoarea despăgubirilor solicitate în cuantum de
500.000 lei. Raportat la această valoare, taxa judiciară de timbru este în cuantum de 3901 lei, reclamanții au achitat 2195,61 lei, astfel încât li s-a pus în vedere să achite diferența de 1706 lei taxă judiciară de timbru și 15 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca insuficient timbrat.
La termenul de judecată din (...), mandatarul reclamanților, reclamantul M. V. I. a arătat că înțelege să-și susțină apelul în limita sumei de 162.450 lei, pretinsă prin apelul declarat de reclamanți prin avocat.
Având în vedere că renunțarea la pretențiile formulate nu poate fi făcută decât după legala timbrare, la același termen de judecată în temeiul art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr.
146/1997, art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 a MJ, instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a apelului declarat de către reclamanți la data de (...), pentru diferența dintre suma de 500.000 lei și suma de 162.450 lei, solicitată prin apelul promovat prin avocat și care este legal timbrat.
Raportat la aceste împrejurări, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr.
146/1997, art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 a MJ, se va anula în parte apelul reclamanților R. V. - I., M. T., O. E., C. H.-V.-V., D. L. și S. E. împotriva sentinței civile nr. 7332 din 29 decembrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...) pentru apelul formulat în ce privește pretențiile în sumă de 361.434 lei (diferența dintre 500.000 lei și 162.450 lei).
Rămân de analizat pe fond: apelul reclamanților în sensul obligării pârâtei să le lase calea de acces liberă de la drumul public Ș. S. - Nușfalău DN1H pe poarta nr. 1, până la terenul revendicat, conform solicitării formulate prin apelul declarat prin avocat și pe poarta nr. 2 conform solicitării formulate de reclamanți prin apelul declarat în nume propriu;
Obligarea pârâtei să le plătească despăgubiri în sumă de 162.450 lei, actualizate cu rata inflației, cu dobânzile legale de la data promovării acțiunii până la plata efectivă, conform solicitării formulate prin apelul declarat prin avocat, legal timbrat; apelul pârâtei.
Analizând pe fond aceste solicitări, curtea reține următoarele:
1. În ce privește petitul de revendicare a suprafeței de 41.600 mp teren extravilan, soluționat de prima instanță în sensul admiterii, curtea constată că această soluție este netemeinică și nelegală, raportat la probațiunea administrată în fața primei instanțe și apel, sub acest aspect apelul pârâtei urmând a fi admis.
Pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului activ al fermei nr. 9 „. Ș. S., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) (f. 40 - 41 dosar nr. (...) al J. Ș. S.) și asupra întregului activ al fermei nr. 9 Ș. S., compusă din pomi fructiferi și al fermei nr. 16 Ș. S. compusă din pomi fructiferi în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) (f. 44 dosar nr. (...) al J. Ș. S.).
Valabilitatea acestor contracte de vânzare-cumpărare a fost validată prin hotărâri judecătorești irevocabile - sentința civilă nr. 1247/(...) - Tribunalul Sălaj, decizia civilă nr. 32/(...) a Curții de A. C. și decizia nr.
409/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - prin care s-a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu vânzătorii activelor din cele două contracte, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a activelor și plantațiilor fostelor ferme 9 și 16 Ș. S. pentru suprafața de 4,16 ha teren (dosare acvirate prezentului).
Ulterior cumpărării de către pârâtă a întregului activ al celor două ferme, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate 1035/3/(...) asupra suprafeței de 4,16 ha livezi, amplasate în incinta fermei nr. 9. Pe terenul cu privire la care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate, sunt plantați pomi fructiferi pe care pârâta i-a dobândit prin cumpărare în anul 2002.
Reiese că pârâta, în calitate de proprietară a plantațiilor pomi fructiferi edificate asupra terenului proprietatea reclamanților, este titulara unui drept de superficie ce implică folosința terenului pe care se află plantația proprietatea sa.
Totodată, din probațiunea administrată în fața primei instanțe (f. 95 dosar nr. (...) al T.ui S.) și în apel (f. 110 dosar apel), a reieșit că pârâta nu mai folosește terenul reclamanților, respectiv nu mai exploatează pomii fructiferi plantați pe suprafața de teren ce a fost restituită reclamanților de aproximativ 10 ani.
Tot din probațiunea testimonială (f. 95, 96 dosar fond, 110 dosar apel), precum și din expertiza topografică efectuată în fața primei instanțe (f. 169 dosar fond), reiese că există cale de acces spre terenul reclamanților, constând într-un drum de exploatare din pământ, care nu traversează incinta fermei proprietatea pârâtei.
Raportat la cele două aspecte arătate - că pârâta aproximativ din anul 2003 nu mai folosește porțiunea de teren asupra căreia reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate și că reclamanții au acces la terenul lor pe o altă cale decât drumurile din incinta fermei - curtea constată că acțiunea în revendicare este nefondată.
Justificarea unei atare acțiuni ar exista în ipoteza în care probațiunea ar fi relevat că pârâta exercită în mod nelegal acte de posesie și folosință asupra bunului proprietatea reclamanților, ceea ce în speță nu se verifică.
În ce privește acțiunea de împiedicare exercitată de pârâtă, în sensul că în anii 2007 - 2008 nu le-a îngăduit reclamanților să se deplaseze la terenul proprietatea lor, pe drumurile din incinta fermei care este proprietatea pârâtei, aceasta nu poate fi asimilată cu o activitate ce i-a împiedicat pe reclamanți să își exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului.
Pe de o parte, reclamanții aveau la dispoziție o altă cale de acces, iar pe de altă parte, refuzul pârâtei poate fi catalogat ca legitim. Pârâta deține în incinta fermei plantații de pomi fructiferi, opoziția sa ca în incinta fermei să pătrundă persoane străine, fiind cea a unui bun proprietar, care exercită acte de pază diligente asupra bunului său.
2. În ce privește petitul privind acordarea despăgubirilor, acesta urmează a fi analizat atât din perspectiva motivelor de apel formulate de reclamanți - prin care aceștia solicită acordarea unui cuantum mai mare decât cel stabilit prin sentință - cât și din perspectiva motivelor de apel formulate de pârâtă - prin care aceasta solicită respingerea acestui petit.
Curtea constată că din probațiunea administrată, nu rezultă că sunt întrunite elementele angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, în baza căreia aceasta să fie obligată la plata unor despăgubiri, sens în care apelulreclamanților urmează a fi respins, iar cel al pârâtei admis, cu consecința înlăturării obligației stabilite în sarcina sa, la plata beneficiului nerealizat în sumă de 23.884 lei, actualizată, în favoarea reclamanților.
Din cele arătate cu ocazia analizării netemeiniciei revendicării, reiese că în sarcina pârâtei nu poate fi reținută o faptă ilicită - constând în speță în împiedicarea nelegală a exploatării terenului proprietatea reclamanților de către aceștia.
În lipsa faptei ilicite, analizarea elementelor vinovăție și legătură de cauzalitate nu se mai impune a fi făcută, acestea neavând la ce să fie raportate.
În ce privește prejudiciul, chiar dacă acesta există, nu este imputabil pârâtei.
Așa cum a rezultat din probațiunea administrată la fond și în apel, reclamanții nu au exploatat livada din anul 2003 (cauza invocată de către aceștia - că au fost împiedicați de pârâtă - nesubzistând, conform celor anterior arătate).
Potrivit celei de-a doua expertize agricole care a și fost luată în considerare de prima instanță, evaluarea este incidentă în cazul unei livezi lucrate, însă, în conținutul aceleiași expertize s-a precizat că livada de măr pe rod de pe terenul proprietatea reclamanților nu a fost exploatată încă din anul 2003 (f. 188 dosar fond), motiv pentru care livada este în perioadă de declin. T. de fructificare nu s-au mai făcut de 7-8 ani, nu au fost făcute lucrări de întreținere la sol și la pomi de tot atât timp, livada este atacată masiv de dăunători, din cauza neaplicării tratamentelor fitosanitare, din cauza nelucrării solului între pomi a invadat vegetația se sub arbuști, pomii au un aspect de îmbătrânire cu grade de uscare foarte înaintate (f. 187 dosar fond).
În aceste condiții în care reclamanții deși aveau acces la terenul pe care îl dețin în proprietate nu au exploatat livada de măr pe rod, prejudiciul suferit nu este cauzat de pârâtă ci de însăși atitudinea reclamanților.
3. Petitul privind calea de acces la terenul din litigiu.
Solicitarea formulată de reclamanți prin avocat constă în obligarea pârâtei să permită reclamanților accesul la terenul lor pe poarta nr. 1 a fermei.
Solicitarea formulată de reclamanți prin apelul formulat în nume propriu constă în obligarea pârâtei să permită reclamanților accesul la terenul lor pe poarta nr. 2 a fermei.
Prima instanță analizând această cerere formulată prin acțiune a respins-o.
Curtea constată că soluționarea acestei cereri prin hotărârea primei instanțe este corectă, sub acest aspect sentința urmând a fi menținută, iar apelurile reclamanților respinse.
Așa cum corect a reținut prima instanță, din probațiunea administrată în cursul judecății și așa cum reiese și din probele testimoniale administrate în apel, reclamanții au o cale de acces spre terenul proprietatea lor, care nu trece prin incinta fermei proprietatea pârâtei.
Astfel, depozițiile martorilor audiați la fond (f. 95, 96 și în apel f. 110), au relevat că la terenul reclamanților se poate ajunge prin pășunea orașului, în această zonă neexistând gard.
Și din expertiza topografică administrată în fața primei instanțe
(f.148-150, la fila 150 aflându-se și schița, 169, 170 dosar fond), reiese că există un drum de exploatare din pământ ce face legătura între DJ 108 F, trecând prin pășunea orașului Ș. S. și terenul în litigiu.
Chiar dacă expertul a arătat că acest drum este practicabil numai în condiții climatice favorabile, aceasta nu constituie o justificare ca pârâta să fie obligată să permită reclamanților accesul prin incinta fermei pe care o deține în proprietate.
În ipoteza în care reclamanții susțin că imobilul proprietatea lor constituie loc înfundat la care se poate ajunge doar pe un traseu care traversează incinta proprietății pârâtei, au la dispoziție alte mijloace procedurale.
În actualul context în care solicită obligarea pârâtei să le permită accesul la terenul proprietatea lor, pe porțile 1 sau 2 ale fermei, dovedită fiind împrejurarea că există o altă cale de acces care nu traversează incinta fermei, acțiunea este nefondată.
Instanța de apel a dat curs cererii formulate de reclamanți în probațiune, solicitând dosarul penal nr. 190/P/2005 al Parchetului de pe lângă J. S., însă rezoluția dată în acest dosar - de neîncepere a urmăririi penale față de S. O. și R. M. - în cadrul plângerii penale formulată de partea vătămată R. V.-I. nu schimbă cu nimic starea de fapt astfel cum a fost reținută și nu este de natură să schimbe soluția ce urmează a fi pronunțată.
Pentru toate aceste considerente, constatând că acțiunea reclamanților este în totalitate neîntemeiată, văzând și dispozițiile art. 296 Cod proc.civ., apelul pârâtei va fi admis, iar cel al reclamanților respins potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., reclamanții R. V. - I., M. T., O. E., C. H.-V.-V., D. L. și S. E. vor fi obligați în solidar să plătească pârâtei SC R.
SRL suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocat la fond (f. 227 dosar fond) și în solidar să plătească apelantei pârâte SC R. SRL suma de 4.457,1 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru (f.
84, 112, 114).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâta S. C. R. SRL împotriva sentinței civile numărul 7332 din 29 decembrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge în întregime acțiunea formulată și precizată de reclamanții R. V. - I., M. T., O. E., C. H.-V.-V., D. L. și S. E. împotriva pârâtei S. C. R. SRL, având ca obiect lăsarea în deplină proprietate și posesie, beneficiul nerealizat.
Obligă reclamanții R. V. - I., M. T., O. E., C. H.-V.-V., D. L. și S. E. în solidar să plătească pârâtei SC R. SRL suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea acțiunii pentru petitul de obligare a pârâtei să lase liberă calea de acces de la drumul public pe poarta 1.
Respinge apelul declarat de reclamanții R. V. - I., M. T., O. E., C. H.- V.-V., D. L. și S. E. împotriva sentinței civile numărul 7332 din 29 decembrie
2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), în ce privește pretenția reclamanților de obligare a pârâtei la plata sumei de 138.566 lei și de obligare a pârâtei să lase liberă calea de acces de la drumul public pe poarta
2.
Anulează în parte apelul reclamanților R. V. - I., M. T., O. E., C. H.-V.- V., D. L. și S. E. împotriva sentinței civile nr. 7332 din 29 decembrie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...) pentru apelul formulat în ce privește pretențiile în sumă de 361.434 lei.
Obligă apelanții reclamanți R. V. - I., M. T., O. E., C. H.-V.-V., D. L. și
S. E. în solidar să plătească apelantei pârâte SC R. SRL suma de 4.457,1 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
I. D. C. M. C. V.
A. B.
Red. MV dact. GC
10 ex/(...)
Jud. fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 527/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 123/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
