Decizia civilă nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/A/2012
Ședința publică din data de 07 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A.-A. POP
JUDECĂTOR : C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat spre examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr.
1381 din 29 februarie 2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de pârâții P. O. H. și P. O. H., precum și apelul declarat de reclamanții R. C. și Y. A., împotriva sentinței civile nr. 615/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 8722/2003, privind și pe pârâtul intimat C. LOCAL AL O. H., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți, doamna avocat C. G.-P., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat F. D., conform împuternicirii avocațiale de substituire care se află la f. 11 din dosar, precum și reprezentanta pârâților apelanți, doamna avocat C. Z.-L., conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 10 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de pârâții P. O. H. și P. O. H. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
A.ul declarat de reclamanții R. C. și Y. A. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamanților apelanți arată că în situația în care instanța consideră necesar a se depune la dosar actele de stare civilă referitoare la reclamantul apelant Y. A., solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar aceste acte, pentru a dovedi calitatea de moștenitor a reclamantului Y. A., după D. N. și soția acestuia K. S., având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat necesară completarea probațiunii în acest sens.
Reprezentanta pârâților apelanți depune la dosar un înscris întitulat „Note de ședință"; și patru planșe fotografice, pentru a dovedi că imobilul existent în prezent pe terenul care a fost expropriat de la familia D. N. și K. S. nu este același cu cel existent la data exproprierii, respectiv nu este cel menționat în copia C. nr.
661 H., care se află la f. 118 din dosarul nr. 8722/2003 al T.ui C. și în copia legalizată a extrasului C. nr. 661 H., care se află la f. 123 din același dosar, în care este menționată situația imobilului din anul 1923, având în vedere că din aceste acte rezultă că imobilul era compus din casă de piatră, 4 spații de locuit, 2 spații pentru magazine și curte, grădină, precum și din casă de lemn și grădină, dar în niciun caz nu era un imobil cu două nivele.
Reprezentanta pârâților apelanți înmânează reprezentantei reclamanților apelanți un exemplar din înscrisurile mai sus menționate și arată că pentru a dovedi aspectele menționate anterior, solicită în probațiune, încuviințarea audierii martorului V. A., cu domiciliul în H., str. A. Iancu nr. 5 e, precum și încuviințarea probei cu expertiza pentru identificarea imobilului în litigiu, având următorul obiectiv: să se stabilească dacă imobilul este cel al familiei D. N. și K. S., existent în anul 1923 sau nu.
Instanța pune în discuție cererile în probațiune formulate de reprezentanta pârâților apelanți.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată că se opune încuviințării probelor solicitate de reprezentanta pârâților apelanți, având în vedere că în art. 295 C. se prevede în mod clar că instanța de apel este limitată în ceea ce privește cercetarea cauzei în apel, respectiv aceasta poate cerceta cauza numai în limita a ceea ce s-a invocat prin cererea de apel, or dacă se va cerceta acest aspect, instanța va observa că cererea formulată azi de reprezentanta pârâților apelanți este o cerere nouă, deoarece în primul ciclu procesual nu s-a solicitat a se verifica dacă în cauză este vorba de același imobil cu cel existent la data exproprierii.
Reprezentanta pârâților apelanți, arată că reclamanții abia în fața Înaltei Curți de C. și Justiție au reușit să facă dovada calității de moștenitori și în ceea ce privește pe reclamantul Y. A., chiar și reprezentanta reclamanților apelanți a recunoscut că se impune completarea probațiunii și datorită situației noi din speță, doar acum putea formula o astfel de cerere pentru a se verifica dacă în cauză este vorba de același imobil cu cel existent la data exproprierii.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată că în primul ciclu procesual nu s-a invocat niciodată că imobilul în litigiu nu este cel existent la data exproprierii.
În urma deliberării, Curtea respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamanților apelanți, privind acordarea unui nou termen de judecată pentru suplimentarea probațiunii, având în vedere că acțiunea civilă formulată de reclamanți a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data de (...), apelul declarat de pârâții P. O. H. și P. O. H. împotriva hotărârii primei instanțe a fost înregistrat la Curtea de A. C. în data de (...), iar apelul declarat de reclamanții R. C. și Y. A. împotriva hotărârii primei instanțe a fost înregistrat la Curtea de A. C. în data de (...) și, de asemenea, având în vedere că împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de apel, reclamanții R. C. și Y. A. au declarat recurs, iar decizia Înaltei Curți de C. și Justiție a fost pronunțată la data de (...), astfel încât, până la prezentul termen de judecată, reclamanții au avut un timp îndelungat, mai mult decât rezonabil, de a depune la dosar toate înscrisurile de care au înțeles să se prevaleze în prezenta cauză.
Având în vedere că teza probatorie formulată de reprezentanta pârâților apelanți nu se circumscrie motivelor de apel formulate prin cererea de apel, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 292 alin. 1 C. și art. 295 alin. 5 C., Curtea respinge cererile în probațiune formulate de reprezentanta pârâților apelanți.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C., invocă și pune în discuție excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei P. O. H. și, în consecință, excepția inadmisibilității apelului declarat de pârâtă.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților apelanți și reprezentantei pârâților apelanți asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a se da avocatului titular posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților apelanți împrejurarea că în prezenta cauză nu se impune amânarea pronunțării hotărâriiîn cauză, pentru că dosarul cauzei a fost înregistrat la Tribunalul Cluj în anul
2003.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. O. H. și, de asemenea, solicită admiterea apelului declarat de reclamanți așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate, iar pe cale de consecință, instanța să dispună măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri bănești conform expertizei existente la dosarul cauzei, cu obligarea pârâtului intimat P. O. H. la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâților apelanți solicită respingerea apelului declarat de reclamanții apelanți, iar instanța să aibă în vedere împrejurarea că pentru reclamantul Y. A. nu s-a făcut dovada calității de moștenitor după D. N. și K. S., respectiv nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul familiei D. N. și K. S., iar pentru reclamanta R. C. s-a făcut dovada calității de moștenitor după D. N. și K. S..
De asemenea, reprezentanta pârâților apelanți solicită admiterea apelului declarat de P. O. H., având în vedere că reclamanții R. C. și Y. A. nu și-au dovedit calitatea de moștenitori după D. N. și K. S., până în momentul când dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție și, totodată, arată că trebuie să se înțeleagă care este aplicabilitatea legii în timp și să se observe că raportul juridic dedus judecății este anterior modificării L. nr. 1..
Reprezentanta pârâților apelanți arată că imobilul solicitat de reclamanți nu poate fi restituit în natură pentru că în prezent acest imobil nu mai există, ci este cu totul un alt imobil. De asemenea, arată că nu solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală și nu se opune admiterii excepției lipsei capa- cității procesuale de folosință a pârâtei P. O. H.
În ceea ce privește apelul declarat de P. O. H. și P. O. H., reprezentanta reclamanților apelanți solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată că în dosarele ce privesc prezenta cauză s-au depus toate dovezile privind faptul că reclamanții R. C. și Y. A. sunt persoane îndreptățite la despăgubiri după D. N. și K. S. și nu există dubii cu privire la identificarea imobilului familiei D. N. și K. S., singura chestiune fiind aceea că dovada calității de moștenitor a reclamantului Y. A. după D. N. și K. S. s-a făcut în apel, înaintea dezbaterilor pe fond a cauzei, iar apoi s-a menționat despre acest aspect în concluziile scrise depuse de către avocatul titular, respectiv de către doamna avocat F. D.
De asemenea, reprezentanta reclamanților apelanți arată că modificarea L. nr. 1. a intervenit în momentul în care cauza se afla în apel, iar potrivit art. 1 pct.
1 din L. nr. 2. care a modificat art. din L. nr. 1., P.ui O. H. îi revine obligația de a restitui reclamanților imobilul din speță în timp de trei ani de la formularea cererii.
În ceea ce privește pe reclamantul Y. A., reprezentanta reclamanților apelanți arată că și acesta și-a dovedit calitatea de moștenitor după bunicii săi D. N. și K. S. și solicită să se facă aplicarea art. 4 alin. 4 din L. nr. 1., în sensul de a se restitui imobilul celui care și-a dovedit calitatea de moștenitor după proprietarii imobilului.
Reprezentanta reclamanților apelanți depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 4.500 lei și solicită obligarea pârâtului apelant P. O. H. la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 615 din 06 aprilie 2005 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. 8722/2003, s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanții R. C. și Y. A., împotriva pârâtului P. O. H. din cadrul P. O. H. și în consecință, s-a anulat D. nr.492 din (...), dată de P. orașului H. și a fost obligat același pârât să se pronunțe prin dispoziție asupra măsurilor reparatorii solicitate de reclamanți pentru imobilul situat în H., P-ța U. nr.24, județul C., având în vedere concluziile de evaluare a experților C. G. și Pop A.
S-a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâtului C. LOCAL AL O. H.
Pârâtul P. O. H. a fost obligat să plătească reclamanților suma de
13.625.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...) reclamanții în calitate de moștenitori a foștilor proprietari tabulari, au notificat P. orașului H., prin intermediul B. E. J. P. N., dosar execuțional nr.127/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură sau despăgubiri bănești în temeiul L. nr.1..
La data de (...), deci după 2 ani de la notificare, contrar prevederilor L. nr.1., care prevăd obligația primarilor de a răspunde în termen de 60 de zile, se emite D. nr.492 prin care se respinge notificarea cu motivarea nedovedirii dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat, respectiv nedepunerea actelor de proprietate tabulară în termenul considerat ca termen limită pentru depunerea actelor.
Această interpretare uzitată frecvent de cei îndreptățiți la emiterea dispoziției prevăzută de L. nr. 1., este exagerată, dar nici măcar nu este dovedită.
Așa cum la dosarul instanței s-au depus extrase de carte funciară cu numele și prenumele antecesorilor reclamanților, chiar și traduse în limba română la dispoziția instanței, acte de aceeași natură au însoțit notificarea la data expedierii și ulterior.
Extrasul de C. nr.661 H., nr.top.653 construcție și nr.top.654 grădină sub nr. serial A+15 și A+16, precum și notarea nationalizării în baza Decretului nr.9. de sub B 22, fac dovada acestor sustineri.
Aceste notații nu au fost străine nici pârâților, încercând chiar să dovedească că imobilul aparține domeniului public al orașului H.
Aceasta însă nu exclude aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr.
1., care nu presupun doar restituirea în natură. De altfel, nici pârâtul de rândul
1 nu a susținut contrariul, invocând doar prevederile art.22 din L. nr. 1..
Reclamanții nu puteau însă să prezinte așa cum au solicitat pârâții, mențiune în concluziile scrise, că sunt proprietari tabulari, ei nici nu au susținut acest fapt, proprietarii tabulari fiind antecesorii lor.
De reținut faptul că în imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii este sediul P. orașului H. și C. Local al orașului H.
La solicitarea reclamanților, instanța a dispus efectuarea a două expertize de evaluare atât a construcției, cât și a terenului.
Din concluziile expertizei efectuate de expert C. G., rezultă că terenul situat în H., P-ța U. nr.24, s-a evaluat la suma de 746.000 lei/mp.
Construcția a fost evaluată de expert Pop A., care a concluzionat stabilind suma de 3.631.784.277 lei.
Pârâtul P. orașului H. a făcut obiecțiuni la ambele expertize, obiecțiuni ce au fost comunicate celor doi experți, care și-au motivat concluziile arătate mai sus, dar același pârât a formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni, care însă nu puteau schimba punctul de vedere a experților.
Din demersurile făcute de pârât pentru a obține o valoare cât mai mică a măsurilor reparatorii, rezultă că pârâtul și-a schimbat punctul de vedere referitoare la nedepunerea în termen a actelor doveditoare, înțelegând doar să obțină un preț de despăgubire cât mai redus. Este dreptul părților de a-și apăra interesele, desigur în cadrul legal prevăzut de lege.
Așa fiind, instanța de fond a constatat temeinicia acțiunii reclamanților în baza L. nr. 1., anulând dispoziția atacată.
Pentru acordarea măsurilor reparatorii însă primarul are obligația de a se pronunța, obligație ce rezultă din prevederile L. nr.1., instanța neputându-se substitui acestei obligați a primarului, având doar un rol de cenzură a celor dispuse în faza administrativă de soluționare a notificării.
S-a dispus deci ca pârâtul P. orașului H. să dispună prin dispoziție asupra măsurilor reparatorii, ținând seama de concluziile experților de evaluare a imobilului. Oricum valorile solicitate ca măsuri reparatorii, ce se vor stabili în final, vor suporta modificări până în momentul când se vor plăti efectiv.
Deoarece pârâtul P. orașului H. în cadrul P. are obligația emiterii dispoziției, acțiunea s-a admis față de acesta și s-a respins față de pârâtul C. Local al orașului H.
Conform prevederilor art.274 C., același pârât față de care s-a admis acțiunea, a fost obligat la plata sumei de 13.625.000 lei, reprezentând onorar pentru experți, alte cheltuieli nefiind dovedite prin acte justificative.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții R. C. și Y. A. au declarat apel, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se dispune asupra măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în H., P-ța U., nr. 24, jud. C., ținând cont de evaluarea experților C. G. și Pop A., precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că instanța, în temeiul dispozițiilor L. nr. 1., trebuia să dispună măsurile reparatorii solicitat conform expertizelor efectuate în cauză, instanța fiind în măsură să aprecieze care sunt acestea, fără a mai fi necesară procedura administrativă.
Pârâții P. O. H. și P. O. H., au declarat apel împotriva aceleiași sentințe, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în întregime a hotărârii atacate și, în consecință, respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți.
În motivarea apelului, pârâții au învederat instanței că s-a solicitat reclamanților, prin adresa nr. 5., completarea notificării cu actele prevăzute de art. 22 din L. nr. 1., respectiv extras C. din care să rezulte că sunt proprietarii imobilului revendicat. Întrucât reclamanții nu au depus actele care să dovedească dreptul lor de proprietate, prin dispoziția contestată s-a respins în mod justificat notificarea reclamanților.
Art. 22 din L. nr. 1. prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor fi depuse ca anexe la notificare, odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la intrarea în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit cu
3 luni prin O. nr. 1., cu 3 luni prin O. nr. 1., cu 1 lună prin O. nr. 1. și cu încă 2 luni prin O. nr. 1., astfel încât termenul limită de depunere a actelor doveditoare a fost (...).
I. pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii se află situat în H., P-ța Republicii, nr. 22 (str.H., nr.1), iar în imobil își desfășoară activitatea P. orașului H. I. aparține domeniului public al orașului H., fiind cuprins la poziția nr. 100 din inventarul bunurilor aparținând domeniului public al orașului, aprobat prin H. nr. 4. și H. nr. 9. prin care a fost aprobat inventarul domeniului public al jud. C..
Termenul limită de (...) până la care reclamanții puteau depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate reprezintă un termen de decădere, motiv pentru care pârâții apelanți invocă tardivitatea depunerii acestor acte care au fost depuse doar în timpul procesului. De altfel, reprezentata reclamanților, la primul termen de judecată, a menționat cu nu a identificat C. nr. 661 H., astfel încât aceasta a fost depusă ulterior datei de (...).
Deși instanța de fond a reținut că pârâții au depus obiecțiuni la rapoartele de expertiză, acestea reprezintă solicitări procedurale legale, astfel încât instanța trebuia să le transmită experților pentru a răspunde la ele, aspect realizat doar în mică măsură. În acest context, nu este real că pârâții și-au schimbat punctul de vedere, motiv pentru care instanța trebuia să soluționeze cauza doar pe baza actelor depuse de petenți în faza administrativă de dinaintea emiterii dispoziției.
De altfel, prin adresa nr. 2. P. O. H. a înaintat Autorității pentru urmărirea aplicării unitare a L. nr. 1. un punct de vedere oficial referitor la interpretarea art. 22 din L. nr. 1., iar aceasta din urmă în răspunsul dat a menționat că „în toate cazurile, actele depuse sau invocate de persoana îndreptățită după expirarea termenului prevăzut la alin. 1 ((...)) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționare cauzei";. În acest sens sunt și dispozițiile pct. 1.5 lit. b Cap.II din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1., aprobate prin H. nr. 4., cât și alin. 2 al art.unic al O. nr. 1..
Prin decizia civilă nr. 75/A/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarulnr.4917/2005 s-a admis apelul declarat de P. O. H. și P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 615 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. 8722/2003, care a fost schimbată, în sensul că s-a respins plângerea formulată de petiționarii R. C. și Y. A. împotriva Dispoziției nr. 492 din 14 iulie 2003, emisă de intimatul P. O. H.
S-a menținut dispoziția de respingere a acțiunii față de C. LOCAL H.
S-a respins apelul declarat de petiționarii R. C. și Y. A. împotriva aceleași sentințe.
Împotriva acestei decizii reclamanții R. C. și Y. A. au declarat recurs, la datade (...), care a fost admis prin decizia nr. 1381/(...) a Î.C.C.J. pronunțată în dosarulnr.(...), decizia recurată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, apelurile declarate de reclamanți și de pârâți au fostînregistrate pe rolul C. de A. C., la data de (...), sub nr. (...)*.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din (...), pârâtul apelant P. O. H. a învederat instanței că după casarea deciziei civile nr. 7. de Î.C.C.J. este necesară dezvoltarea motivelor de apel raportat la noua stare de fapt (f.21-22).
În privința reclamantului Y. A. nu există o dovadă a schimbării de nume a tatălui său cu reală valoare juridică. Tatăl reclamantului nu apare înregistrat în evidențele israeliene cu alte nume anterior, respectiv numele părinților săi sunt Nata N. Țvi pentru tată și Șindel pentru mamă, astfel că nu rezultă împrejurarea că reclamantul este moștenitorul proprietarilor tabulari Diamanstein N. și K. S..
I. preluat de S. Român în anul 1950 nu are nicio legătură cu imobilul din prezent care a fost modificat în totalitate și unde funcționează P. orașului H. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificat și evaluat imobilul nou al cărui parter a fost extins considerabil și a fost edificat și un etaj, în condițiile în care casa preluată de stat avea doar parter cu două încăperi, astfel încât nu este corect ca instanța să stabilească despăgubiri pentru un imobil total refăcut.
În ședința publică din (...), Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei P. O. H. și, în consecință, excepția inadmisibilității apelului declarat de aceasta.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art. 295 C., reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...), reclamanții R. C. și Y. A. au chemat în judecată pârâții O. H. prin P. și C. LOCAL AL O. H., solicitând instanței modificarea în întregime a Dispoziției nr.
492/(...) emisă de P. O. H. și, în consecință, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în H., P-ța U., nr. 24, jud. C., în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori ai proprietarilor Diamanstein F. și S., decedați în Holocaust, precum și, întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamanților, în cote egale de ½ parte fiecare.
Ulterior, în ședința publică din (...) reprezentata reclamanților, av. F. D., a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat acordarea de despăgubiri, raportat la înscrisul prin care pârâții au făcut dovada că imobilul aparține domeniului public (f.146, dosar fond).
La data de (...) reclamanții au înregistrat o „extindere de acțiune"; împotriva pârâtului P. O. H. cu motivarea că dispoziția atacată este semnată de către acesta, astfel încât acest pârât are calitate procesuală pasivă (f.201, dosar fond).
Reclamanții R. C. (născută D.) și I. A., în calitate de moștenitori ai numiților
D. F. și soția S., ambii decedați în Holocaust, au formulat notificarea expediată sub nr.127/(...) prin BEJ P. N. și adresată P. orașului H., pentru restituirea în natură dacă este posibil sau, în caz contrar, despăgubiri, pentru imobilul situat în H., Piața U. nr.24, jud. C., descris astfel: „Casă. La fațadă 3 magazine iar în spate două rânduri de apartamente, în total 5 apartamente de o cameră, bucătărie și un apartament de 4 camere, bucătărie. A fost și o tipografie în clădire. Curte mare"; (f.6, dosar fond).
Prin D. nr.492/(...) emisă de P. orașului H. s-a respins notificarea nr.127/2001 depusă de R. C. și I. A., pentru următoarele considerente: nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul revendicat deși prin adresa nr.5. s-au solicitat aceste acte conform prev. art.22 din L. 1. (f.3, dosar fond).
Așa cum rezultă din copia CF nr.661 H., asupra imobilului de sub A+1, nr.top. 476 (653) constând în casă din piatră (102) nr.245, 4 spații de locuit și 2 spații pentru magazine și curte în suprafață de 105 stjp. (378 mp), sub B 15,16, a fost înscris la data de (...), cu nr.56, dreptul de proprietate în favoarea proprietarilor D. N. și soția acestuia K. S., cu titlu de cumpărare (f.53-67, f.118-
122, f.123-126, dosar fond).
Ulterior, în baza Decretului nr.9. și a extrasului din anexa acestui decret, asupra imobilului de sub nr.top. ing. 653, 654, proprietatea de sub B 15,16, a lui D. N. și soția K. S., s-a notat dreptul de proprietate cu titlu de naționalizare, până la terminarea transformării CF, în favoarea S. Român, în baza încheierii de cf nr.220/(...).
Conform art. 2 alin.1 din L. nr.1., "În sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: a) imobilele nationalizate prin nr. 9. pentru nationalizarea unor imobile, cu modificarile si completarile ulterioare, prin nr. 1. pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi, precum si prin alte acte normative de nationalizare.";
Având în vedere că imobilul înscris în CF nr. 661 H., nr.top.476 (653) înscris sub B 15,16 în favoarea proprietarilor tabulari D. N. și soția K. S. a trecut în proprietatea S. Român în temeiul Decretului nr.9., Curtea stabilește că acesta a fost preluat abuziv de către stat în conformitate cu prevederile legale mai sus arătate astfel încât intră sub incidența L. nr.1..
Așa cum rezultă din notificarea formulată de petiționari în temeiul L. nr.
1., aceștia au susținut că cei doi proprietari tabulari sunt D. F. și soția S. audecedat, ei având 6 copii, unul dintre aceștia fiind petiționara R. C., iar un altul
Avraham I., decedat, al cărui moștenitor este reclamantul Y. A.
Art.22 din L. nr.1., în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, a prevăzut următoarele:Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult
18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi";.
Termenul de „18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi"; mai sus precizat a fost prelungit succesiv, astfel: cu 3 luni, prin de urgență a G. nr. 1., cu
3 luni prin de urgență a G. nr. 1., cu 30 de zile, respectiv pana la data de 14 martie 2003, prin de urgență a G. nr. 1..
Ulterior, prin articolul unic al Ordonanței de urgență a G. nr. 1., publicată în Monitorul Oficial nr. 164 din 14 martie 2003, „Termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzut la 22 din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, se prelungește cu doua luni, respectiv pana la data de 14 mai 2003. În toate cazurile, actele depuse sau invocate de persoana indreptatita după expirarea termenului prevăzut la alin. (1) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei";.
Conform articolului unic din L. nr. 289 din 27 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 465 din 30 iunie 2003, care a modificat alin. (1) al articolului unic din de U. nr. 10 din 13 martie 2003, termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzut la 22 din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, se prelungește până la data de 1 iulie
2003.
Din interpretarea art.22 din L. nr.1., rezultă că termenul de depunere a actelor doveditoare până la data soluționării notificării (inițial, de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii, prelungit apoi până la (...)) este unul de recomandare, iar nu de decădere, astfel încât în fața instanței investite cu soluționarea contestației împotriva dispoziției emisă de pârât pot fi depuse asemenea acte.
În acest sens, nu poate fi reținută critica pârâtului apelant, potrivit căreia termenul prevăzut de art. 22 din L. nr. 1. ar fi un termen de decădere, deoarece procedura prevăzută de actul normativ cuprinde două etape, și anume: una administrativă, necontencioasă, de soluționare a cererilor referitoare la măsurile reparatorii, și una jurisdicțională, care se desfășoară în fața instanței de judecată și care urmează regulile procesului civil, în sensul că trebuie să se asigure respectarea caracterului contradictoriu al dezbaterilor și a posibilității părților de a formula în fața instanțelor civile apărări și susțineri menite să le conducă la satisfacerea drepturilor subiective.
A accepta teza pârâtului apelant, potrivit căreia nu mai pot fi aduse probe în fața instanței investite cu soluționarea contestației, înseamnă a goli de conținut procesul civil.
Cu alte cuvinte, Curtea apreciază că susținerile pârâtului apelant, conform cărora termenul de depunere a actelor doveditoare este unul de decădere, iar nu de recomandare, nu pot fi reținute, întrucât legea nu a prevăzut și o sancțiune de pierdere a dreptului subiectiv, ca și în cazul nedepunerii în termen a notificării, prevăzut de art. 21 din lege.
Pe de altă parte, teza susținută de pârât ar duce la încălcarea principiilor nemijlocirii și al contradictorialității care caracterizează procesul civil, precum și a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră principiul liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În primul ciclu procesual, în fața instanței de apel nu s-au depus certificate de deces după cei doi proprietari tabulari și nici nu a fost solicitată declararea judecătorească a morții, susținându-se că aceștia au decedat în condițiile Holocaustului, în acest sens fiind depuse doar declarații din partea reclamantei, în baza cărora cei doi foști proprietari tabulari au fost înregistrați ca victime ale Holocaustului la A. pentru Rememorarea Martirilor și eroilor Holocaustului, așa cum rezultă din adeverințele eliberate la 18 iunie și 26 mai 1998 (f.24, 25, dosar fond).
În cele două adeverințe, reclamanta figurează cu nume diferite, respectiv
R. H. (f.24), respectiv R. I. C. (f.25).
Conform fotocopiei pașaportului reclamantei, aceasta se numește R. C. (H.) și este născută la (...) (f.101, dosar fond). În certificatul de naștere nr.263 emis de Ministerul de Interne al statului I. la 18 iunie 2003, petiționara figurează cu numele și data nașterii din pașaport, având ca tată pe N. și ca mamă pe C., numele de fată fiind D. (f.106, dosar fond), în timp ce, în extrasul din registrul de naștere eliberat de Primăria Huedin, D. I., născută la 10 iulie 1920, figurează ca fiind fiica proprietarilor tabulari, D. N. și K. S. (f.38, dosar apel).
Reclamanta R. C. a depus la dosar o declarație perosonală, precum și declarațiile extrajudiciare a doi martori, potrivit cărora în I. s-a căsătorit devenind
R. și a primit prenumele evreiesc de Z. (H.), în loc de prenumele de I. (I.) (f.34-
36, dosar apel). În declarația sa, petiționara indică numele tatălui ca fiind F., al cărui prenume evreiesc era N..
Ulterior, reclamanta a depus o declarație potrivit căreia, la venirea sa în I., din greșeală, în rubrica prenumele mamei s-a trecut C., în locul numelui de fată al familiei acesteia K., greșeala provenind din scrisul fără vocale din limba ebraică, în care cele două cuvinte apar scrise cu aceleași litere, precum și o mărturie extrajudiciară în același sens (f.39-44, dosar apel).
Comparând aceste acte de stare civilă, în primul ciclu procesual, instanța de apel a apreciat că petiționara nu a făcut dovada că este fiica proprietarilor tabulari întrucât, dincolo de neconcordanțele privind prenumele părinților și propriul ei prenume, I. - H., H., Z., nu a explicat de unde apare numele sau prenumele de C., în fapt, singurul lucru comun pe care-l are cu fiica proprietarilor tabulari raportat la extrasul din registrul de nașteri emis de Primăria Huedin de la f.101 din dosar fiind data nașterii și numele de fată.
În calea de atac a recursului, în limitele permise de art. 305 C., reclamanta a completat probatoriul pe cele două aspecte mai sus menționate.
Astfel, prin sentința civilă nr.303/(...) a Judecătoriei H. pronunțată în dosarul nr.(...), rămasă definitivă prin decizia civilă nr.499/(...) a T.ui C. și irevocabilă prin decizia civilă nr.302/R/(...) a C. de A. C., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții R. C. și Y. A. în contradictoriu cu P. O. H. și, în consecință, s-a dispus: declararea judecătorească a morții, pe data de 31 decembrie 1944, a numitului D. F., născut la data de (...), în loc. Samsud, jud. Sălaj, fiul lui D. D. și G. C., cu ultimul domiciliu în H., str.H. nr.1, jud.C.; declararea judecătorească a morții, pe data de 31 decembrie 1944, a numitei D. S., născută K. la data de (...), în loc. Fodora, jud. C., fiica lui K. A. și Leb E., cu ultimul domiciliu în H., str. H. nr.1, jud. C. (f.115-116, f.117-120, f.121-124, dosar recurs)
Prin sentința pronunțată în dosarul nr. 15690-07 la data de (...) de T. pentru probleme de familie din Haifa: „S-a stabilit că F. D., N. D. și N. D. sunt una și aceeași persoană și s-a născut în Transilvania. De asemenea, S. D., care s- a născut cu numele de familie K. S. și s-a numit și S. cu numele ei evreiesc Seindel este una și aceeași persoană. Doamna R. C. (H.), numele ei de fată a fost
D. I. (I.), că este una și aceeași persoană și este fiica lui F. și S. D." (f.92, dosar recurs).
Efectele hotărârii pronunțate de instanța străină (T. din Haifa) au fost recunoscute pe teritoriul R., în procedura L. nr. 105/1992, prin sentința civilă nr.301/(...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac (f.94, dosar recurs).
Prin depunerea hotărârilor judecătorești mia sus arătate au fost lămurite inadvertentele de nume privitoare la persoana reclamantei, rezultate din diferitele înscrisuri administrate în cauză în fazele procesuale anterioare.
Față de toate aceste dovezi noi, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat irevocabil că au fost complinite lipsurile din probațiune imputate de instanța de apel în primul ciclu procesual și că, cel puțin, reclamanta R. C. a demonstrat că este în calitate de fiică, moștenitoarea proprietarilor tabulari asupra imobilului în litigiu.
Potrivit art.4 alin.3 și alin.4 din L. nr.1., succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi. De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire.
Având în vedere că reclamanta R. C. a dovedit că este fiica foștilor proprietari tabulari, defuncții D. N. și soția K. S., prin notificarea expediată sub nr.127/(...) a fost repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii după antecesorii ei, cererea de restituire a imobilului înscris în CF nr.661 H. având valoarea de acceptare a succesiunii, astfel încât raportat la art.3 coroborat cu art.4 alin.3 și alin.4 din L. nr.1. aceasta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de acest act normativ.
În ceea ce-l privește pe reclamatul Y. A., Curtea constată că potrivit extrasului din registrul de evidența populației emis de Ministerul de Interne al S.
I., acesta este fiul lui A. și R., fiind născut la data de (...) (f.109, dosar fond).
Conform extrasului din registrul de evidența populației emis de Ministerul de Interne al S. I. rezultă că tatăl reclamantului, Y. A., este fiul lui N. N. Țvi, iar numele mamei este Șindel, fiind născut la data de (...) și decedat la data de (...), menționându-se în acest certificat că a fost înregistrat pentru prima dată cu numele de Y. în (...) (f.93, dosar fond).
Prin urmare, reclamantul Y. A. a făcut doar proba că este fiul lui Y. A., însă nu a dovedit că acesta, la rândul său, este fiul proprietarilor tabulari, nedovedind astfel descendența față de foștii proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu.
În consecință, reclamantul Y. A. nu a dovedit că are calitatea de succesibil a proprietarilor tabulari, respectiv a defuncților D. N. și soția K. S., astfel încât acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.4 alin.3 din L. nr. 1..
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse Curtea, în temeiul art.296 C., va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Y. A. și va admite în parte apelul declarat de pârâtul P. O. H. împotriva sentinței civile nr.
615 din 06 aprilie 2005 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. 8722/2003, pe care o va schimba în parte, în sensul că va respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul Y. A., menținând D. nr. 492/(...), în ceea ce privește, respingerea notificării nr. 127/2001, formulată de Y. A.
În ședința publică din (...) Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C., a invocat și a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei P. O. H. și, în consecință, excepția inadmisibilității apelului declarat de aceasta.
Art.21 din L. nr.215/2001 administrației publice locale, prevede că
„Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ- teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.
Conform art.77 din L. nr.215/2001 administrației publice locale, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În dreptul procesual civil, capacitatea procesuală de folosință și de exercițiu reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană să poată dobândi calitatea de parte în procesul civil.
Din interpretarea textelor legale mai sus menționate rezultă, fără echivoc, că doar unitatea administrativă teritorială, în speță orașul H., este persoana juridică cu capacitate juridică deplină, iar primăria nu este o persoană juridică în sensul legii, ci doar o structură funcțională cu activitate permanentă astfel încât în temeiul art.137 alin.1 C., Curtea va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. O. H. cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta R. C., în contradictoriu cu această pârâtă.
Având în vedere că pârâta P. O. H. este lipsită de capacitate procesuală de folosință și de exercițiu, aceasta nedobândind calitatea de parte în procesul civil pendinte Curtea, în temeiul art.296 C., va respinge ca inadmisibil apelul formulat de aceasta.
Așa cum a recunoscut pârâtul apelant prin adresa nr.6185/(...), imobilul pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii se află situat în H., str. H., nr.1 și corespunde ca denumire cu imobilul din P-ța Republicii, nr. 24 și respectiv str. U. nr.24, (aceasta din urmă nu mai există ca denumire), iar în imobil își desfășoară activitatea P. orașului H. (f.45, dosar apel).
I. aparține domeniului public al orașului H., fiind cuprins la poziția nr. 100 din inventarul bunurilor aparținând domeniului public al orașului, aprobat prin H. nr. 4. și H. nr. 9. prin care a fost aprobat inventarul domeniului public al jud. C. (f.132-136, dosar fond).
În prezenta cauză, în fața T.ui C., s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară având ca obiectiv evaluarea terenului situat în orașul H., P-ța
U., nr. 24 (f.161-163, dosar fond).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. G., terenului situat în orașul H., P-ța U., nr. 24 a fost evaluat la suma de 746.000 lei (vechi) pentru 1 mp.
De asemenea, instanța de fond a încuviințat și administrarea probei privind efectuarea expertizei tehnice judiciare având ca obiect evaluarea imobilului construcție situat în orașul H., P-ța U., nr. 24, la prețul de circulație actual (f.169-182 dosar fond).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmită de expert Pop A. valoarea de circulație a construcției în litigiu este de 3.631.784.277 lei sau 88.382 euro, respectiv 216 euro/mp. construit. S-a constatat că adresa construcției din litigiu este str. Horia, nr. 1, iar în prezent se află sediul P. orașului H., fiind un corp de clădire care este rezultatul lucrărilor de construire și extindere efectuate după naționalizarea imobilului prin care cele două imobile s-au unit. În corpul de clădire aflat în litigiu s-au efectuat lucrări de amenajare, în urma cărora a rezultat o adaptare funcțională a încăperilor, cu cele din sediul primăriei, astfel ca ele să îndeplinească cerințele funcționale ale acesteia.
Clădirea este de tipul parter și etaj, executată la sfârșitul secolului XIX, la care s-au executat o serie de lucrări de reparație și amenajări pe parcursul exploatării acesteia.
Pârâtul P. orașului H. și P. orașului H. au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert C. G., precum și, obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert Pop A., care au fost încuviințate de prima instanță la termenele de judecată din (...) și (...) (f.183-184, f.185, f.187-188, f.191-192 dosar fond).
Prin urmare, critica pârâtului apelant referitoare la faptul că instanța de fond trebuia să transmită experților obiecțiunile la rapoartele de expertiză pentru a răspunde la ele, aspect realizat doar în mică măsură, nu este fondată deoarece tribunalul a încuviințat aceste obiecțiuni care au fost trimise experților pentru a răspunde la ele.
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul Pop A. a arătat că valoarea de piață stabilită prin raportul de expertiză este corectă, nu reflectă o supraevaluare cum pretinde pârâtul, iar un calcul simplu demonstrează că valoarea este de 216 euro/mp (f.197-198 dosar fond).
Prin răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert C. G. s-a învederat instanței că valoarea 1 mp. este de 421.000 lei/mp.
În propriul apel, pârâtul nu a înțeles să critice în niciun mod valorile stabilite de experți în rapoartele de expertiză.
Critica reclamantei apelante privind faptul instanța de fond avea obligația de a dispune asupra măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în H., P-ța U., nr. 24, jud. C., ținând cont de evaluarea experților C. G. și Pop A., în temeiul dispozițiilor L. nr. 1., instanța fiind în măsură să aprecieze ea însăși care sunt acestea, fără a mai fi necesară reluarea procedurii administrative, în opinia C. este pe deplin întemeiată.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în forma aflată în vigoare la data introducerii acțiunii civile, (...), „Imobilele - terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare";.
În legătură cu ducerea la îndeplinire a acestei dispoziții, prin art.21 alin.1 din aceeași lege se prevede că „Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni (prelungit, succesiv, prin ordonanțele de urgență ale G. nr. 1. și nr. 1.) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil";
Totodată, prin art. 24 alin.1 din legea menționată s-a precizat că „Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului2.
Alin.7 și alin.8 din același text legal stabilesc că „Dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Competența de soluționare revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac2.
Ori, din moment ce s-a reglementat că deciziile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 2 alin. (2) și în art. 13 din L. nr. 1. se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanța, învestită cu cenzurarea dispoziției emisă de pârât, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga pârâtul, să emită o altă dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judecătorească, cenzurând dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, acordarea măsurilor reparatorii către persoana îndreptățită.
O astfel de soluție se impune și pentru că, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului sau prin echivalent, judecătorul are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.
Ca urmare, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin L. nr. 1., atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură sau acordarea celorlalte măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilului ce face obiectul litigiului.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care R. a devenit parte.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ în Decizia nr.XX/(...) publicată in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din (...),prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părțiiinteresate";, decizie care este obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit art. 3307alin. 4 C. Având în vedere că notificarea reclamantei a fost soluționată de pârât înainte de intrarea în vigoare a L. nr.2., contestația formulată privește nu doar îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, ci și, natura sau întinderea acestora, instanța fiind obligată a se pronunța asupra contestației în limitele învestirii sale, în baza principiului plenitudinii de competență. Astfel, Curtea reține că deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței modificarea în întregime a Dispoziției nr. 492/(...) emisă de P. O. H. și, în consecință, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în H., P-ța U., nr. 24, jud. C., precum și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea acesteia, ulterior, în ședința publică din (...), reprezentata reclamanților, av. F. D., a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat acordarea de despăgubiri, raportat la înscrisul prin care pârâții au făcut dovada că imobilul aparține domeniului public (f.146, dosar fond). Potrivit art. 1 din L. nr.1., în forma aflată în vigoare la data introducerii acțiunii, „(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizitiilor și nerestituite se restituie, de regula în natura, în condițiile prezentei legi. (2) În cazurile în care restituirea în natura nu este posibila se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. M. reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piata de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești. (3) M. reparatorii prin echivalent pot fi combinate";. Art.16 alin.1 din același act normativ a prevăzut că „În situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social- culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în R., precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social- cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi";. Având în vedere că în speță s-a dovedit că imobilul în litigiu este ocupat în întregime de P. orașului H. iar sediul este necesar în vederea continuării activităților de interes public în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.2 coroborat cu art.16 alin.1 din L. nr.1., Curtea apreciază că reclamanta este îndreptățită doar la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în H., P-ța U. nr. 24, înscris în CF nr. 661 H. nr. top. 476, constând din:";casă din piatră (102) nr. 245, 4 spații de locuit și 2 spații pentru magazine și curte în suprafață de 105 stjp.";(=378 mp), la valoarea de 216 E. construit, respectiv, de 74,60 R. teren, conform expertizelor pentru teren efectuate de expert C. G. și pentru construcție, efectuată de expert Pop A., care fac parte integrantă din prezenta decizie. Susținerea reclamantei făcută prin concluziile orale și prin concluziile scrise depuse în fața instanței de apel, în primul ciclu procesual, referitoare la restituirea în natură a imobilului litigios potrivit L. nr.2. nu poate fi luată în considerare pentru următoarele argumente. În primul rând, reclamanta nu a criticat sentința primei instanțe sub aspectul naturii măsurilor reparatorii, făcând solicitarea de a-i fi restituit imobilul litigios în natură doar după închiderea cercetării judecătorești, prin concluziile orale și ulterior, cele scrise, depuse în apel, în primul ciclu procesual, ceea ce contravine dispozițiilor art.292 alin.1 C. În alt doilea rând, art.16 din L. nr.1. a fost modificat prin T. I, art. I, pct. 37. din L. nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din 22 iulie 2005 Ținând seama de faptul că D. nr.492/(...) emisă de pârâtul P. orașului H. se afla pe rolul instanței de apel (în primul ciclu procesual) la data intrării în vigoare a L. nr.2., ca urmare a atacării ei cu contestație de către reclamantă, atât timp cât instanța de fond a fost învestită cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 din L. nr. 1., astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii dispoziției, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 1 din Codul civil care consacră principiul neretroactivității legii civile, Curtea apreciază că nu este posibil ca raportului juridic de drept material dedus judecății să i se aplice o dispoziție legală care încă nu exista atunci când el s-a născut. În realitate, prin L. nr. 2. s-au adus modificări mai ales normelor de drept material din L. nr. 1., unele referindu-se la însăși restrângerea sferei măsurilor reparatorii prin echivalent susceptibile să fie acordate pentru imobilele preluate abuziv. Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse Curtea, în temeiul art.296 C., va admite în parte apelul declarat de reclamanta R. C. împotriva sentinței civile nr. 615 din 06 aprilie 2005 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. 8722/2003, pe care o schimbă în parte, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R. C., împotriva pârâtului P. O. H. În conformitate cu prevederile art.24 din L. nr.1., va anula în parte D. nr. 492/(...), emisă de P. O. H., în ceea ce privește respingerea notificării nr. 127/2001, formulată de reclamanta R. C. În temeiul art. 1 alin.2 coroborat cu art.16 alin.1 din L. nr.1., va stabili dreptul reclamantei R. C. la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în H., P-ța U. nr. 24, înscris în CF nr. 661 H. nr. top. 476, constând din:";casă din piatră (102) nr. 245, 4 spații de locuit și 2 spații pentru magazine și curte în suprafață de 105 stjp.";(=378 mp), la valoarea de 216 E. construit, respectiv, de 74,60 R. teren, conform expertizelor pentru teren efectuate de expert C. G. și pentru construcție, efectuată de expert Pop A., care fac parte integrantă din prezenta decizie, menținând restul dispozițiilor din sentința apelată. În conformitate cu dispozițiile art.298 raportat al art.274 alin.1 și art.276 C., Curtea va obliga intimatul P. O. H. să plătească apelantei R. C. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel, parțiale, proporțional cu pretențiile admise, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.27 din dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Admite în parte apelurile declarate de reclamanta R. C. și, respectiv, de pârâtul P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 615 din 06 aprilie 2005 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. 8722/2003, pe care o schimbă în parte, după cum urmează: Respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul Y. A. Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. O. H. cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta R. C., în contradictoriu cu această pârâtă. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R. C., împotriva pârâtului P. O. H. Anulează în parte D. nr. 492/(...), emisă de P. O. H., în ceea ce privește respingerea notificării nr. 127/2001, formulată de reclamanta R. C. Menține D. nr. 492/(...), în ceea ce privește, respingerea notificării nr. 127/2001, formulată de Y. A. Stabilește dreptul reclamantei R. C. la măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în H., P-ța U. nr. 24, înscris în CF nr. 661 H. nr. top. 476, constând din:";casă din piatră (102) nr. 245, 4 spații de locuit și 2 spații pentru magazine și curte în suprafață de 105 stjp.";(=378 mp), la valoarea de 216 E. construit, respectiv, de 74,60 R. teren, conform expertizelor pentru teren efectuate de expert C. G. și pentru construcție, efectuată de expert Pop A., care fac parte integrantă din prezenta decizie. Menține restul dispozițiilor din sentința apelată. Respinge ca inadmisibil apelul formulat de pârâta P. O. H. Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Y. A., în contra aceleiași sentințe. Obligă pe intimatul P. O. H. să-i plătească apelantei R. C. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel, parțiale. Definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării. Pronunțată în ședința publică din 07 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, A.-A. POP C.-M. CONȚ A.-A. M. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./8 ex. Jud.fond:Emil M..
| ← Decizia civilă nr. 4134/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 527/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
