Decizia civilă nr. 108/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 108/A/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din : Președinte: V. M.- reședintele Curții de A. C
Judecător : ANA I. Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, în rejudecare după casare, prin decizia nr. 8. noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...), al Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N.,împotriva sentinței civile nr.458/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. S. P. și pe pârâtul intimat M. C.- N., PRIN P., având ca obiect plângere în baza Legii nr.
10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2012, când reprezentanta reclamantului intimat a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 458 din 19 mai 2010 a T.ui C., pronunțată îndosarul nr. (...)*, s-a admis plângerea formulată în baza Legii nr. 10/2001 decătre reclamantul D. S. P. împotriva pârâtului P. municipiului C.-N.
În consecință:
A fost anulată în parte Dispoziția de soluționare a notificării formulată de către reclamant în baza Legii nr. 10/2001, Dispoziția nr. 4484/2008 emisă de către pârât.
S-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la restituirea terenului aferent topograficului 485/1 de 966 mp înscris în CF nr. 1. C., însă doar în parte, respectiv, la terenul aferent apartamentelor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001, teren care face parte din părțile indivize comune ale imobilului.
S-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la restituirea întregului teren aferent topograficului nr. 4. de 437 mp înscris în CF nr. 1. C., fără ca acesta să fie grevat de drepturi de servitute și superficie.
S-a constatat că imobilul construcție restituit reclamantului potrivit art. 2 din dispoziția atacată, imobil în care funcționează Universitatea de A. și D.
C. este situat pe terenul restituit cu nr. top. 4. de 437 mp., acest imobil nefiind evidențiat în cartea funciară.
S-a dispus evidențierea în cartea funciară a imobilului construcție mai sus menționat, pe topograficul 4. conform raportului de expertiză efectuat de către expert F. M., raport care face parte integrantă din prezenta sentință doar sub aspectul amplasamentului și descrierii construcției.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin Dispoziția nr. 4424/2008 emisă de către pârât, dispoziția atacată, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a imobilului situat în C.-N., str. Universității nr. 8, respectiv a apartamentelor 1, 2, 4, 5, 8, 9, 11,
13, 14, 15, cota ½ parte din ap. 16, ap. 17, 18, 19, 21, 23 și 24, cu părțile indivize comune, cu terenul aferent acestora înscris în CF colectivă nr. 1. C. și
CF individuală 1. C.
De asemenea, s-a restituit în natură și corpul de clădire în care își desfășoară activitatea Universitatea de A. și D. C. împreună cu terenul construit de 74 m.p., înscris inițial în CF 740 C. cu nr. top 485.
S-a mai restituit în natură și curtea aferentă imobilului de 363 m.p. înscrisă în CF nr. 1. cu nr. topo 4., cu instituirea unui drept de superficie aferentă ap. 10 și extinderii ap. 24, în favoarea Statului Român și a unui drept de servitute în favoarea construcțiilor.
Pentru celelalte apartamente s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, având în vedere că acestea nu pot fi restituite în natură.
S-a reținut, potrivit dispoziției atacate, că reclamantul este îndreptățit la restituire fiind moștenitorul foștilor proprietari tabulari, imobilul trecând în patrimoniul Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Pe parcursul procesului, pârâtul a emis o dispoziție de modificare a dispoziției atacate, Dispoziția nr. 260/2009, prin care se exclude de la propunerea de acordare de despăgubiri ap. 22, această mențiune fiind în concordanță cu poziția reclamantului.
În dovedirea pretențiilor sale în raport cu întinderea suprafeței de teren ce se impune a fi restituită, reclamantul a înțeles să se folosească de un raport de expertiză extrajudiciară, raport efectuat de expert F. M., care să urmărească succesiunea în timp a operațiunilor de carte funciară.
Acest raport nu a fost contestat de către pârât sub aspectul identificării și al măsurătorilor, formulându-se doar obiecțiuni în raport cu propunerile de întabulare în cartea funciară.
Expertul a răspuns acestor obiecțiuni, însă, instanța a apreciat că indiferent de propunerile expertului, instanța are căderea de a se pronunța asupra dreptului și a întinderii dreptului ce urmează a fi întabulat în cartea funciară.
Astfel, tribunalul a reținut că în raport cu înscrierile inițiale din CF nr.
740 C., nr. top 485, ulterior transcris în CF 34537 sub același topografic, ulterior dezmembrat și transcris în CF nr. 1. C. top 485/1 și 966 m.p. și în CF 1. C. top 4. și 437 m.p. și conform raportului de expertiză depus la dosar, suprafața aferentă topograficului 4. trebuie să fie de 437 m.p. și nu 363 așa cum s-a menționat în dispoziție, iar suprafața aferentă topograficului 481/1 este de 966 m.p.
Acestea sunt suprafețele găsite la măsurători și în sensul acesta s-au formulat propunerile de întabulare în CF.
Instanța a apreciat că reclamantului i se cuvine întreaga suprafață de teren existentă în cărțile funciare, minus cea vândută la L. nr. 1., fărăgrevarea de drepturi de superficie sau servitute, așa cum s-a găsit această suprafață în patrimoniul antecesorilor.
Suprafața de teren ce a fost înstrăinată foștilor chiriași ce au cumpărat o parte din apartamentele din imobil în baza Legii nr. 1. nu mai poate fi restituită.
Este nelegală păstrarea în favoarea Statului Român a unui drept de superficie, atâta timp cât superficia nu a fost legal constituită, prin consimțământul părților, restituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului nefiind efectivă.
În acest sens, într-o situație similară, s-a pronunțat C.E.D.O. în cauza
Bock și Palade împotriva României.
Pentru identitate de rațiune, aceeași se impune a fi și soluția în raport cu dreptul de servitute stabilit în favoarea cumpărătorilor.
Desigur că apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 1. vor avea nevoie de o servitute de trecere, însă aceasta va trebui stabilită pe calea dreptului comun, în raport cu proprietarul care a dobândit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 10/2001.
Această interpretare este în concordanță și cu dispozițiile art. 9 din L. nr. 10/2001.
Cât privește corpul C de clădire instanța a constatat că acesta a fost restituit prin dispoziția atacată însă nu este evidențiat sub aspect CF. Expertul a identificat și descris acest corp de clădire, prin urmare, instanța va dispune evidențierea acestuia în CF, pe topograficul 4., conform raportului de expertiză efectuat de expert F. M., care face parte din prezenta sentință doar sub aspectul descrierii și a amplasamentului construcției (nefiind valabile celelalte mențiuni).
Fără cheltuieli de judecată.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. municipiului C.-N.,respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2. din 15 octombrie 2010 a Curții de
A. C.
Motivând decizia, instanța de apel a confirmat starea de fapt și drept reținută de prima instanță, statuând și că un drept de servitute în favoarea apartamentelor nerestituite reclamantului nu putea fi recunoscut în prezentul proces atâta timp cât el nu apare înscris în cartea funciară, pentru a se putea considera că el rămâne o sarcină care grevează imobilul în litigiu.
III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul P. municipiului C.- N., admis cu majoritate de voturi prin decizia civilă nr. 8201 din 18 noiembrie
2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dispunându-se casarea deciziei atacate șitrimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Curtea de A. C.
Motivând decizia, instanța supremă a arătat următoarele:
Potrivit art. 10 alin. 2 din L. nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Din aceste dispoziții legale rezultă că intenția legiuitorului a fost de a nu se restitui în natură, ci numai prin echivalent fostului proprietar terenul care este ocupat de construcțiile noi, edificate ulterior preluării, și nu a se constitui un drept de superficie, precum și pe cel afectat de servituți legale, considerat prin lege ca fiind necesar bunei utilizări a acestora.
Situația este similară și pentru partea din imobil înstrăinată, care nu se restituie fostului proprietar, pentru care nu există rațiune de a se crea unregim juridic distinct, atât timp cât legiuitorul a vrut să-i protejeze pe noii proprietari care și-au constituit proprietăți pe/în imobilul preluat abuziv de stat.
Prin lege se instituie astfel nerestituirea în natură a terenului afectat de servituți legale aferente construcțiilor noilor proprietari, constituiți ulterior preluării.
Prin urmare, regimul juridic aplicabil construcțiilor edificate de stat după preluare, a căror autorizare de edificare nu este contestată în cauză, este în sensul că terenul ocupat de acestea nu se restituie în natură ci prin echivalent, aceeași modalitate de despăgubire fiind de stabilit și pentru terenurile afectate de servituți legale, servitutea de trecere fiind una dintre acestea (potrivit cap. II - Despre servituțile stabilite de lege, secțiunea a V- a Cod civil), inclusiv în ceea ce privește proprietățile constituite în partea de imobil ce nu se restituie în natură.
De altfel, constituirea acestei servituți nu era posibilă anterior preluării imobilului, dat fiind regimul juridic al acestuia de la acea dată, când nu aparținea atâtor proprietari.
Întrucât delimitarea terenurilor afectate în acest sens presupune verificări de fapt, incompatibile cu judecata în recurs, Î. Curte, în majoritate, a făcut aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 314 C.pr.civ. și a casat decizia, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care va avea în vedere și cealaltă apărare formulată în cauza.
IV. Procedând la rejudecarea apelului în conformitate cu cele dispuse, cuforță obligatorie, de Înalta Curte de Casație și Justiție, prezenta instanțăînțelege a reține următoarele:
În cererea de apel îndreptată împotriva sentinței civile nr. 458 din 19 mai 2010 a T.ui C. principala critică formulată de P. municipiului C.-N. a vizat faptul că în mod greșit prima instanță a dispus ca terenul restituit reclamantului să nu fie grevat de drepturi de servitute și superficie, fiind necesar a se recunoaște un drept de superficie aferent apartamentului nr. 10
(suprafața de 57,0 mp), respectiv apartamentului nr. 4 (suprafața de 24,0 mp).
Totodată, apelantul a învederat că este necesară și acordarea unui drept de servitute de trecere în favoarea proprietarilor care dețin apartamente în proprietate în imobilul litigios.
Așa fiind, a conchis apelantul că este oportună admiterea apelului în sensul menținerii art. 4 din Dispoziția nr. 4484/(...) a P.ui municipiului C.-N.
Observă Curtea că prin art. 4 din evocata dispoziție a P.ui s-a stipulat că „pe terenul cu nr. top 4. care se restituie se asigură servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor";.
Având în vedere cele dispuse de instanța de recurs prin raportare la motivele apelului și, apoi, ale recursului declarat de P. municipiului C.-N., prezenta instanță a efectuat o cercetare la fața locului (f. 58), precum și două suplimente la expertiza tehnică depusă la dosarul primei instanțe (f. 22-28,
33-37).
Problema litigioasă ce se impune a fi soluționată în cadrul prezentului apel este legată de situația juridică a terenului cu nr. top 4. înscris în CF nr.
1. C.-N., cu privire la care prin dispoziția nr. 4484 din 09 iulie 2008 a T.ui C. s-a stabilit, la art. 4, că se asigură servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor, așa cum deja s-a arătat mai sus, fără însă ca aceasta să fie identificată în concret.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că, într-adevăr, atât accesul la apartamentele situate la parterul corpului A de clădire, cât șila etajul corpului A și al corpului B, se realizează din curtea interioară
(inclusiv, după caz, din gangul de acces în imobil evidențiat în planurile de situație întocmite de expertul tehnic numit în cauză), ceea ce trimite la concluzia că pentru a se asigura accesul la aceste apartamente (dintre care unele se află în proprietatea altor persoane decât reclamantul) este nevoie de traversarea gangului de acces al curții interioare și a unei părți din curtea interioară.
În planul de situație întocmit de expertul F. M., aflat la fila nr. 35 din dosarul prezentei instanțe, este evidențiată amplasarea faptică a parcelei cu nr. top 4., reprezentând teren în suprafață scriptică de 437 mp (în fapt existând însă 422 mp), acesta fiind delimitată prin contur de culoare roșie.
În planul de situație aflat la fila nr. 36 a aceluiași dosar expertul tehnic judiciar a delimitat o suprafață totală de 138 mp (lățimea terenului fiind de 2 metri), marcată prin culoarea galbenă, pe care expertul a denumit-o „. de trecere";.
Astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat - iar prezenta instanță este ținută de această dezlegare, conform art. 315 C.pr.civ. - prin decizia sa dată în recurs, „prin lege se instituie nerestituirea în natură a terenului afectat de servituți legale aferente construcțiilor noilor proprietari, constituiți ulterior preluării";, fiind de asemenea stabilit, prin aceeași decizie, că pentru terenul ce nu se poate restitui în natură se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Pe cale de consecință, rămâne a se considera că suprafața de 138 mp necesară accesului la apartamentele altor proprietari nu ar putea fi restituită în natură în beneficiul reclamantului, acesta fiind însă îndreptățit la a primi, aferent ei, despăgubiri în condițiile legii speciale în materie - Titlul VII din L. nr. 247/2005.
Prima instanță a greșit, deci, atunci când a dispus restituirea către reclamant a întregului teren aferent parcelei cu nr. top 4. în suprafață de 437 mp (faptic 422 mp), fiind, în sensul celor de mai sus, legală doar restituirea suprafeței de 299 mp teren (faptic 284 mp).
În ce privește stabilirea unui drept de superficie pentru suprafața de 57 mp teren ( parte din acela cu nr. top 4. ) aferentă apartamentului nr. 10, precum și pentru suprafața de 24 mp teren ( parte, de asemenea, din parcela cu nr. top 4. ), Curtea constată că un asemenea drept a fost stabilit încă prin art.3 din dispoziția nr. 4484/09 iulie 2008 a P.ui mun. C.-N. (f.5), fără ca reclamantul, să fi solicitat, în cadrul prezentei plângeri, modificarea dispoziției P.ui și sub acest aspect.
Prin urmare, stabilirea dreptului de superficie prin art.3 al dispoziției are caracter definitiv, ea nefăcând obiectul controlului judecătoresc exercitat în prezentul proces.
Este de avut în vedere, sub acest aspect, că prin plângerea formulată reclamantul a solicitat, cu privire la art.3 al dispoziției P.ui, doar corecția suprafeței de teren de la 363 la 437 mp, iar nu și înlăturarea mențiunilor care vizau stabilirea dreptului de superficie.
Pe cale de consecință, prima instanță a greșit atunci când a adus modificări dispoziției inclusiv cu privire la înlăturarea referirilor la dreptul de superficie aferent apartamentelor nr. 4 și 10.
Se impune, așadar, admiterea în parte a apelului și schimbarea în parte a sentinței, cu menținerea celorlalte dispoziții ale acestuia, în măsura în care sunt conforme cu cele arătate de prezenta Curte prin cele ce preced.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 458 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte, anume cu privire la dispoziția privitoare la restituirea către reclamant a întregului teren aferent nr. topografic 4..
În consecință:
Stabilește că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței de 299 mp teren (faptic 284 m.p.) ce face parte din terenul în suprafață totală de 437 mp (faptic 422 m.p.) aferent nr. top 4. din CF nr. 1. C.-N.
Suprafața de 299 mp teren restituită către reclamant corespunde aceleia delimitate prin literele a - b - c - d - e - f - g - h - i - j - k - l - m - n - o - a în planul de situație întocmit de expertul tehnic judiciar F. M. (suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză tehnică, pag.36 dosar (...)* al Curții de A. C.), cu modificările aduse de prezenta instanță, plan de situație ce face parte integrantă din hotărâre.
Stabilește că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, potrivit Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru suprafața de 138 mp teren (ce face parte din nr. topografic 4.) care nu a putut fi restituită în natură.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
V. M. ANA I.
S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
6 ex./(...) Jud.fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 4708/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3259/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
