Decizia civilă nr. 3698/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3698/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: I.-D. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții K. I. P. și K. E., împotriva deciziei civile nr. 2. din 18 mai 2012 a T.ului C., pronunță în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., A. CA O. A. ÎN B. L. nr. 1.- restituire preț actualizat.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent K. I. P., asistat de avocat M. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că a lecturat întâmpinarea depusă la dosar și nu solicită acordarea unui termen pentru comunicarea acesteia. Totodată, arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii formulate prin care a solicitat în conformitate cu prevederile art. 50 1din L. 1. modificată prin L. nr. 1., fără cheltuieli de judecată. Arată că la dosarul cauzei sunt depuse acte care demonstrează că în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza L. 1., imobilul se află în circuitul civil, fiind scos de pe lista monumentelor istorice conform Hotărârii nr. 6.. C U R T E A Prin sentința civilă nr.16281/(...), pronunțată în dosarul (...) al J. C.- N. a fost respinsă cererea de chemare în judecata formulata de reclamanții K. I. P. și K. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin C. de vânzare-cumpărare nr. 3., SC C. A. SA, în baza protocolului nr. 28871/(...) încheiat cu C. Local al mun. C.-N., a vândut numitului K. I. P., imobilul situat în C.-N., str. Universitarii nr. 8 ap. 9 pentru un preț de 11.513.973 ei vechi. Prin sentința civila nr.5859/(...) pronunțată în dosar nr. 3632/2003 al J. C.-N., s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare- cumpărare nr. 3. încheiat intre SC C. A. SA și reclamantul K. I. P. din prezenta cauza. S. a rămas irevocabilă prin D. C. de A. C. nr. 4.. Prima instanță a reținut ca imobilul din str. U. nr. 8 nu putea fi vândut în condițiile L. nr. 112/1996 deoarece este monument istoric. Aceeași argumentație a fost reținuta și de instanța de recurs în sensul ca imobilul era monument istoric și deci era exceptat de la vanzare în temeiul art. 10 al. 2 din L. nr. 112/1996. În argumentarea de fapt a cererii de chemare în judecata reclamantul a susținut că este îndreptățit la plata prețului actualizat deoarece vânzarea- cumpărarea bunului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor L. nr. 112/1996. astfel, a arătat reclamantul, la data vânzării, imobilul din strada U. nr. 8 era scos de pe lista monumentelor istorice. În sprijinul aceste susțineri a indicat înscrisul depus la fila nr. 58 din dosarul nr. (...) având ca obiect revizuire. Cu privire la acest înscris, nu poate reprezenta un temei pentru a se aprecia din nou asupra obiectului dedus judecății în dosarul nr. 3632/2003. Acesta a fost motivul pentru care cererea de revizuire promovată de reclamant a fost respinsă. Mai mult, înscrisul la care fac referire reclamanții este o adresa prin care li se aduce la cunoștință faptul că imobilul a fost scos de pe lista monumentelor istorice prin H. nr. 6.. Or, după cum a arătat și instanța care a judecat cererea de revizuire promovata de reclamant, instanța de recurs a avut în vedere Hotărârea nr. 6. pentru modificarea și completarea art. 8 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1. și a apreciat că este irelevanta fata de calificarea imobilului ca monument istoric. Sentința civilă nr. 5859/(...) a J. C.-N. rămasă irevocabilă prin D. nr. 4. a C. de A. C. a statuat asupra acestei probleme, în sensul că apartamentul nr. 9 din strada U. nr. 8 a fost vândut cu încălcarea prevederilor L. nr. 112/1996. Conform prevederilor art.50 și 50¹ din L. nr.1., așa cum a fost modificata prin L. nr.1., sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr. 1., chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Însa legiuitorul a înțeles să facă o distincție între contractele încheiate cu respectarea L. nr. 1. și contractele încheiate cu încălcarea dispozițiilor acestei legi. Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr.1. și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, în condițiile prevăzute de art.50 al.2 și 3 din L. nr.1.. Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.1. și au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului, în condițiile prevăzute de art.50 al.2¹ și 3, precum și art.50¹ din L. nr.1.. A. în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că pentru a fi admisa acțiunea reclamanților prin care aceștia pretind restituirea prețului de piață al imobilului stabilit conform expertizei dispuse în cauza, este necesar sa fie întrunite mai multe condiții, prevăzute de art.50¹ din L. nr.1. respectiv: 1) reclamanții sa fi cumpărat în temeiul L. nr.1. imobilul iar prețul sa fi fost achitat; 2) contractul de vânzare-cumpărare sa fi fost desființat printr-ohotărâre judecătorească definitiva și irevocabila; 3) acel contract sa fi fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr.1.. Buna sau reaua credință a reclamanților la data încheierii contractului nu se regăsește printre condițiile prevăzute de art. 50¹ din L. nr. 1.. Reclamanții au făcut dovada ca au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3. încheiat cu C. A. SA, în calitate de mandatar al C. Local al M. C.-N., imobilul situat în C.-N., str. Universitarii nr. 8 ap. 9. C. de vânzare-cumpărare nr. 3. a fost desființat prin sentința civila 5859/(...) pronunțată în dosar nr. 3632/2003 al J. C.-N., menținută de instanța de recurs Curtea de A. C. prin decizia nr. 4.. Însa, după cum s-a detaliat mai sus, contractul de vânzare- cumpărare de care se prevalează reclamanții nu a fost încheiat cu respectarea L. nr.1.. Atât prima instanță cât și instanța de recurs au reținut în hotărârile la care s-a făcut referire mai sus, că vânzarea s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 10 al. 2 din L. nr. 1. care nu permiteau vânzarea imobilelor declarate monument istoric, cum era cazul imobilului din C.-N., str. U. nr. 8 jud. C. Considerentele sentinței nr. 5859/(...) a J. C.-N. precum și cele ale Deciziei nr. 4. a C. de A. C., care au fost pronunțate în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauza, au trecut în puterea lucrului judecat, iar acest aspect nu mai poate fi repus în discuție în prezenta cauza, ci se impun instanței, dată fiind obligativitatea acestor hotărâri. Puterea lucrului judecat este un efect al hotărârii judecătorești care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci și considerentelor, care explica dispozitivul și se reflecta în el. Prin decizia civilă nr. 72/A/(...) a T.ului C. a fost admis în parte apelul declarat de reclamanții K. I. P. și K. E. împotriva sentinței civile nr. 16281/(...), pronunțată în dosarul (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 2000 lei achitată de reclamanți prin chitanța seria TS5 nr. 5962889, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod incorect prima instanță prin încheierea civilă din data de (...) i-a obligat la plata unei taxe de timbru în cuantum de 2000 lei, tribunalul o găsește întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art.15 lit. r din L. 146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente. Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanții apelanți au solicitat să li se restituie prețul de piața al imobilului situat în C.-N. str. U. nr. 8 ap. 9, cumpărat în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 4168/1997 încheiat cu C. A. SA, contract desființat definitiv și irevocabil prin decizia nr. 4., în temeiul art. 50¹ din L. 1.. În ce privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 5859/(...) pronunțată în dosar nr. 3632/2003 al J. C.-N., s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3. încheiat intre SC C. A. SA și reclamantul K. I. P. din prezenta cauza. S. a rămas irevocabilă prin D. C. de A. C. nr. 4.. Prima instanță a reținut ca imobilul din str. U. nr. 8 nu putea fi vândut în condițiile L. nr. 1. deoarece este monument istoric. Aceeași argumentație a fost reținuta și de instanța de recurs în sensul ca imobilul era monument istoric și deci era exceptat de la vânzare în temeiul art. 10 al. 2 din L. nr. 1., statuându-se în mod irevocabil că vânzarea sa către chiriași, apelanții din prezentul dosar, s-a făcut prin fraudarea L. 1.. Astfel, în ceea ce privește hotărârile susmenționate, instanța a apreciat că în speță este incident principiul puterii de lucru judecat. Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute printr-o făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească dată în alt proces. Astfel, pe când condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiuni ce oprește repetarea judecății, prezumția de lucru judecat, ipoteză prezentă și în speță sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 10 alin 2 din L. 1. de către apelanți , impune consecvența în judecată, și anume : ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie contrazis printr-o alta. Astfel, în virtutea argumentelor susmenționate, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin 2 din L. 1. privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea dispozițiilor L. 1. au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nu ipoteza solicitată de către apelanți, respectiv art. 50¹ din L. 1. care vizează contractele încheiate cu respectarea L. 1. , ceea ce nu este cazul în prezenta pricină. De altfel , în concordanță cu cele anterior expuse , în mod pertinent prima instanță a arătat că potrivit dispozițiilor art. 50 și 50¹ din L. nr. 1., așa cum a fost modificata prin L. nr. 1., chiriașii imobilelor care au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul L. nr.1., ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor, cu precizarea ca daca aceste contracte au fost încheiate cu eludarea dispozițiilor L. nr. 1., foștii chiriași pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din L. nr. 1., iar daca, dimpotrivă, contractele desființate au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., chiriașii pot pretinde prețul de piață al imobilului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din L. nr.1.. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, obligarea pârâtului la plata prețului de piață al imobilului în litigiu. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 50 și art. 501din L. nr.1., art. 1 din protocolul 1 al C.i Europeană a Drepturilor Omului, recurenții au arătat că instanța a aplicat și interpretat greșit testul de lege aplicabil în cauză. Astfel, un prim aspect ce trebuie reținut este acela că aspectul subiectiv al bunei sau relei credințe la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu se regăsește printre condițiile prev. de art. 501din L. nr.1., situație în care trimiterea făcută de instanță la istoricul cauzei nu poate fi considerată ca premisă a judecării acțiunii, care are un cu totul alt obiect și anume, obținerea unor despăgubiri conform cu prețul de piață. Din cele 3 condiții prev. de art. 501din L. nr.1., primele două sunt de necontestat. Cea de-a treia condiție, respectiv „. contract să fi fost încheiatcu respectarea prevederilor L. nr. 1."; comportă unele discuții, însă și acestea raportat la situația imobilului sunt în favoarea lor. Astfel, la dosarul cauzei se află acte care demonstrează că în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza L. nr. 1. imobilul se afla în circuitul civil, fiind scos de pe lista monumentelor istorice conform. Hot 6.. Instanța în mod greșit a omis o astfel de adresă care demonstrează faptul că și cea de-a treia condiție prev. de art. 501din L. nr.1. este îndeplinită. Hotărârea pronunțată este în discordanță și cu art. 1 din Protocolul 1 al C.i Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește despăgubirea corespunzătoare prejudiciului suferit ca urmare a anulării unui act ce conferă proprietatea unui bun, sens în care s-au pronunțat și alte instanțe din țară. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice D. G. a F. P. C. s-a opus admiterii recursului, arătând că prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N., irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârât, că în considerentele acestei hotărâri s-a reținut că vânzarea imobilului în litigiu către chiriași s-a făcut prin fraudarea legii, situație în care reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 501din L. nr.1.. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente: Art. 20 alin. 1 din L. nr.1. stabilește că prin contract desființat se înțelege situația în care, contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, cât și situația în care, deși contractul nu a fost anulat, s-a admis acțiunea în revendicare. Față de aceste dispoziții, instanța are obligația să analizeze condițiile respectării L. nr. 1. prin corelare cu celelalte dispoziții ale L. nr. 1., care conferă dreptul foștilor chiriași care au cumpărat în temeiul L. nr. 1., dreptul la despăgubiri. Dispozițiile art. 50 din L. nr.1. impun a se face distincție între desființarea contractului pentru cauză de eludare a dispozițiile L. nr. 1. la încheierea acestuia și o desființare a contractului, deși acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor L. nr. 1.. În lumina dispozițiilor L. nr. 1., persoana îndreptățită la restituire în natură trebuie să solicite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 din L. nr.1.. În speță, prin sentința civilă nr. 5. iulie 2003 a J. C.-N. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3. încheiat între S.C. C.ardealul S.A. și reclamantul K. I. P. S. a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 4. pronunțată de Curtea de A. C. Prima instanță a reținut că imobilul situat în C.-N., str. U. nr. 8 nu putea fi vândut în temeiul L. nr. 1., deoarece este monument istoric, argumentație reținută și de instanța de recurs, și, prin urmare este exceptat de la vânzare în temeiul art. 10 alin. 2 din L. nr. 1., statuându-se în mod irevocabil că vânzarea s-a făcut prin fraudarea legii nr. 1., contractele de vânzare-cumpărare fiind afectate de o cauză ilicită în sensul art. 948 pct. 4 Cod civil, buna credință a cumpărătorilor fiind irelevantă pentru asanarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr.1., privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea dispozițiilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nuipoteza solicită de recurenți, respectiv art. 501din L. nr.1., care vizează contractele încheiate cu respectarea L. nr. 1.. M.ivele invocate de recurenți referitoare la faptul că imobilul se afla în circuitul civil, fiind scos de pe lista monumentelor istorice, conform Hotărârii nr. 62/1996, nu poate reprezenta un temei pentru a se aprecia asupra legalității cererii lor, având în vedere că acest motiv a constituit temeiul cererii de revizuire promovată de reclamanți și înregistrată sub nr. (...), cerere de revizuire respinsă. Mai mult, instanța de recurs a avut în vedere Hotărârea nr. 632/199 și a apreciat că este irelevantă față de calificarea imobilului ca monument istoric. Obligarea pârâtului la despăgubiri motivat pe faptul că reclamanții beneficiază de garanțiile oferite de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. nu poate fi primită, din moment ce la momentul sesizării instanței reclamanții nu au un bun de natură a-i face să se prevaleze de o speranță legitimă în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. A., pentru că bunul fiind restituit în natură reclamanții au fost părtași la încheierea unui act fraudulos fără respectarea normelor imperative ale legii, astfel că nu se poate invoca buna lor credință la momentul cumpărării, care să-i creeze eventual „speranța legitimă"; față de bunul respectiv. Pentru situația juridică din speță, reclamanților li se cuvine așadar restituirea prețului actualizat al apartamentului, plătit cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza art. 50 alin. 2 din L. nr. 1., așa cum a reținut și instanța de apel. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții K. I. P. și K. E. împotriva decizie civile nr. 2. din 18 mai 2012 a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. I. D. C. A. A. C. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: A.F.Doica, M.Oncică S.
| ← Decizia civilă nr. 3146/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4350/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
