Decizia civilă nr. 109/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 109/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., precum și recursul declarat de reclamanta S. V.-M., împotriva sentinței civile nr. 789 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată V. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă, reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009.
Recursul declarat de reclamanta S. V.-M. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr.
221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente, reprezentantului pârâtului recurent și reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă, reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
C. constată că atât reclamanta recurentă, prin propriul memoriu de recurs (f. 3 din dosar), cât și pârâtul recurent, prin propriul memoriu de recurs
(f. 4 verso din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat I. V., a înregistrat la dosar un înscris întitulat "Note de ședință";, în 2 exemplare, prin care învederează instanței că își menține temeiul de drept invocat prin cererea de recurs, iar până în prezent nu a obținut despăgubirile prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 221/2009 și, totodată, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin
Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C., precum și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., iar la notele de ședință a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 28/R/(...), care atestă împrejurarea că reclamanta recurentă S. V.-M. l-a împuternicit pe domnul avocat I. V. să o asiste și să o reprezinte în dosarul nr. (...) al C. de A. C.
De asemenea, C. constată că la data de (...), pârâtul recurent S. R., prin
Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanta S. V.-M.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. ca nefondat, având în vedere că prin recurs pârâtul critică soluția instanței de fond numai cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, însă în opinia sa, instanța de fond în mod corect l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată deoarece acțiunea reclamantelor a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de (...), respectiv înainte de modificarea dispozițiilor L. nr. 221/2009 prin D. C. C. nr. 1..
De asemenea, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamanta S. V.-M. ca nefondat, având în vedere împrejurarea că instanța de fond în mod corect a aplicat prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 221/2009 și, totodată, arată că pe rolul A. naționale pentru restituirea proprietății a fost un dosar și există o decizie pentru restituirea bunului revendicat în baza L. nr. 221/2009.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 789 din 04 octombrie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele V. S. și S. V. M., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procedural ales la sediul D. G. A F. P. A J. C., pentru obligare la plata de daune materiale și morale.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin S. penală nr.1203/03 Iulie 1957 a T. M. al R. a III-a M.e C., V. I. a fost condamnat la moarte pentru„crimă de uneltire împotriva securității statului";, prevăzută de art.1 lit. c din D. nr. 199/1950, recursul declarat împotriva acestei sentințe fiind respins prin D. nr. 4. a T. S. al R. - C. M., însă pedeapsa a fost comutată mai întâi în muncă silnică pe viață, prin D. nr. 4. al P. M., iar apoi în 25 de ani muncă silnică, prin D. nr.5/1963 al aceluiași organ
În considerentele hotărârii de condamnare s-a reținut că V. I. este un
„vechi dușman al regimului democrat-popular";, calitate în care a inițiatconstituirea organizației subversive „A. I.";, iar apoi s-a alăturat organizației contrarevoluționare „Comitetul Național de E.. În cadrul acestui comitet, acesta
„a fost de acord cu hotărârile și măsurile stabilite în vederea pregătirii pentru a se trece la pornirea unei acțiuni contrarevoluționare";.
Din actele comunicat de C. reiese că V. I. a fost arestat la (...) și a fost eliberat la data de (...), din pedeapsa de 25 de ani muncă silnică executând 7 ani, 8 luni și 23 de zile, E. deținutului s-a datorat grațierii restului de pedeapsă conform D. Consiliului de S. nr. 4..
Din declarațiile martorului R. L., reiese că V. I. a fost notar în localitatea B. G., iar după anul 1948 s-a mutat în localitatea Tg. M.. În anul 1954, martora arată că V. I. a fost condamnat la moarte pentru comiterea unei infracțiuni contra intereselor statului. Urmare a arestării, soția și fiica acestuia au fost date afară din serviciu, respectiv exmatriculată. Fiica defunctului,a fost înfiată de o mătușă a tatălui din C.-N., la care s-a mutat împreună cu mama. Reclamanta V. S., după ce s-a mutat la C.-N. a lucrat la telefoane, iar fiica a fost înscrisă la școală, a devenit asistent medical și s-a evidențiat în domeniul cercetării moleculare.
După ce a fost eliberat din închisoare, V. I. s-a stabilit la C.-N. și a lucrat ca și economist la R. C., de unde s-a pensionat. După eliberare, V. I. nu a mai fost urmărit de securitate, iar martora a susținut că nu povestea despre ceea ce i s-a întâmplat în închisoare. Aspecte similare au fost evidențiate și de martorul C. S. C.
Prin Hotărârea nr.5 din (...) a Comisiei de A. a D. L. nr.118/1990 lui V. I. i s-a recunoscut calitatea de condamnat politic pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani și 8 luni, pedeapsă executată în penitenciarele din
Tg. M., Sibiu, Jilava și Gherla.
V. I. a decedat la data de 04 octombrie 2006 reclamantele fiind soția supraviețuitoare, respectiv fiica acestuia. După decesul lui V. I. soția acestuia a încasat îndemnizația acordată în temeiul art.4 din D. lege nr. 118/1990.
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de D. nr.199/1950.
Conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările șicompletările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Prin Deciziile nr. 1354/2010, nr. 1. și nr. 1360/2010 publicate în MOf al
R.iei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentru modificarea și completarea L. nr. 221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte D. lege nr.
118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.221/2009. Potrivit dispozițiilor art.3 alin,1 din L. nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G. art. 6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte. Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.
A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. P. legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a C. Europene a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor L. nr. 221/2009 cu privire la acordarea de daune morale, norma și-a încetat aplicarea, astfel că în prezent nu mai există temei juridic pentru obligarea pârâtului să acorde reclamantelor sumele solicitate cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește petitul de obligare al pârâtului la plata de despăgubiri materiale, prin încheierea din ședința publică din 6 septembrie 2011, tribunalul în temeiul art. 246 Cod de procedură civilă a luat act de renunțarea reclamantelor la petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri materiale pentru cota de ½ parte din imobilul situate în Tg. M., str. Zăgazului, nr.9, jud. M., imobil înscris în CF 4450 Tg. M., nr.top.2394/1/2/1/3/3/2/1/ 1b și nr.top.2394/1/2/2/3/3/2/1/2 constând din casă din cărămidă și lemn acoperită cu șindrilă cu două camere și teren în suprafață de 432 mp.
În ceea ce privește petitul de acordare de despăgubiri materiale pentru cota de ½ din imobilul situate în Tg. M., str. 7 Noiembrie, nr.31, înscris în CF
1239, nr.top.2103, 2104 și 2104 a, apartamentul nr.1 compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 antreu, 1 camara, intrare la pod și pivniță cu cota de participare de
7. parte față de întregul imobil, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat.
Din sentința penală nr.1203/2957 pronunțată de T. M. la R. M. a III a în dosar nr. 651/1957 prin care defunctul V. I. a fost condamnat la moarte, reiesecă odată cu condamnarea s-a dispus și confiscarea întregii averi deținute, avere în care intra și cota de ½ parte din imobilul situat în Tg. M., str. 7 Noiembrie, nr.31. Imobilul a fost înscris în favoarea S.ui R., iar la apariția L. nr.10/2001, V. I. a formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii. Urmare a decesului lui V. I., fiica acestuia, reclamanta S. V. a devenit unic moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr.45/2007.
Prin Dispoziția nr.1720 din 12 martie 2009 P. municipiului Tg. M. a admis cererea și a propus acordarea de despăgubiri, care se vor stabili și achita în condițiile Titlului VII al L. nr.247.05 în favoarea reclamantei S. V. pentru cota de ½ parte din imobilul situat în Tg. M., str. 7 Noiembrie, nr.31.
Potrivit dispozițiilor art.5 lit.b din L. nr. 221/2009 se pot solicita despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247.05 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamantei i s-a recunoscut îndreptățirea la despăgubiri în condițiile L. nr. 10/2001, astfel că nu i se mai pot acorda despăgubiri pentru același imobil și în temeiul L. nr. 221/2009.
Întrucât neconstituționalitatea și, implicit încetarea aplicării normei juridice ce viza plata de daune morale s-a constatat ulterior formulării cererii de chemare în judecată, în temeiul culpei procesuale, tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. La stabilirea cuantumului cheltuielilor s-a avut în vedere că doar cu privire la soluția dată petitului de acordare a daunelor morale a fost declarată legea necontituțională, nu și pentru petitul privind daunele materiale care a fost respins, culpa procesuală aparținând reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. V.-M. a declarat recurs, în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii petitului referitor la acordarea daunelor materiale reprezentând contravaloarea cotei de ½ parte din imobilul situat în Tg.M., str. 7 Noiembrie, nr. 31.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 221/2009 întrucât până la pronunțarea hotărârii recurate nu s-au obținut despăgubiri. Prima instanță a admis proba cu expertiza tehnică judiciară, iar expertul a stabilit valoarea imobilului confiscat prin hotărârea de condamnare.
Împotriva aceleiași sentințe pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE, reprezentat prin D. A J. C. a declarat recurs, în termen legal, prin carea solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul înlăturării obligației pârâtului de la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a învederat că prima instanță a încălcat prevederile art. 274 - 276 C.. întrucât pârâtul nu se află în culpă procesuală chiar dacă la data promovării acțiuni dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 erau în vigoare.
Prin înscrisul intitulat „note de ședință";, reclamanta intimata a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, întrucât culpa procesuală a acestuia este evidentă prin recunoașterea unui drept potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 urmată de declararea neconstituționalității acestui text de lege (f.10).
Pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantă prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat (f.12)
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041C.., reține următoarele:
I. Referitor la recursul reclamantei, C. reține că prin S. penală nr.1203/03 iulie 1957 a T. M. al R. a III-a M.e C., pronunțată în dosarul nr.651/1957, numitul V. I. a fost condamnat la moarte pentru „crima de uneltire împotriva securității statului";, prevăzută de art.1 lit. c din D. nr. 199/1950 (f.8-87 dosar fond).
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate de persoanele condamnate, prin D. nr. 4. a T. S. al R. - C. M., însă pedeapsa a fost comutată mai întâi în muncă silnică pe viață, prin D. nr. 4. al P. M., iar apoi în 25 de ani muncă silnică, prin D. nr.5/1963 al aceluiași organ (f.88-102 dosar fond).
În considerentele hotărârii de condamnare s-a reținut că V. I. este un
„vechi dușman al regimului democrat-popular";, calitate în care a inițiat constituirea organizației subversive „A. I.";, iar apoi s-a alăturat organizației contrarevoluționare „Comitetul Național de E.. În cadrul acestui comitet, acesta
„a fost de acord cu hotărârile și măsurile stabilite în vederea pregătirii pentru a se trece la pornirea unei acțiuni contrarevoluționare";.
Din înscrisurile comunicate de C. reiese că V. I. a fost arestat la (...) și a fost eliberat la data de (...), iar din pedeapsa de 25 de ani muncă silnică a executat 7 ani, 8 luni și 23 de zile. E. deținutului s-a datorat grațierii restului de pedeapsă conform D. Consiliului de S. nr. 4..
Prin Hotărârea nr.5 din (...) a Comisiei de A. a D. L. nr.118/1990 lui V. I. i s-a recunoscut calitatea de condamnat politic pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani și 8 luni, pedeapsă executată în penitenciarele din Tg. M., Sibiu, Jilava și Gherla.
V. I. a decedat la data de 04 octombrie 2006 reclamanta V. S. fiind soția supraviețuitoare, iar reclamanta S. V. M. fiind fiica defunctului.
După decesul lui V. I. soția acestuia a încasat îndemnizația acordată în temeiul art.4 din D. L. nr. 118/1990.
Potrivit art.1 alin.1 din L. nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
A..2 al art.1 din același act normativ prevede următoarele: „Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în : lit.i) D. nr.199/1950, pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
Prin urmare, „crima de uneltire împotriva securității statului";, prevăzută de art.1 lit. c din D. nr. 199/1950 pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantelor constituie de drept condamnare cu caracter politic potrivit art.1 alin.2 lit.i din L. nr.221/2009.
Fiind vorba de o condamnare căreia legea îi instituie caracter politic, un asemenea caracter nu mai trebuie constatat de instanța de judecată, el fiind stabilit ope legis.
Din sentința penală nr.1203/2957, pronunțată de T. M. la R. M. a III a în dosar nr. 651/1957, prin care defunctul V. I. a fost condamnat la moarte, reiese că odată cu condamnarea s-a dispus și confiscarea întregii averi deținute, avere în care intra și cota de ½ parte din imobilul situat în Tg. M., str. 7 Noiembrie nr.31.
Imobilul a fost înscris în favoarea S.ui R., iar la apariția L. nr.10/2001, V.
I. a formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii. Ulterior decesului lui V. I., fiica acestuia, reclamanta S. V. a devenit unic moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr.45/ (...) emis de BNP A. D. M. C. și M. C. (f.175 dosar fond).
Prin Dispoziția nr.1720 din 12 martie 2009 emisă de P. municipiului Tg.
M., s-a admis cererea formulată de petentul V. I., prin moștenitor S. V. și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, care se vor stabili și achita în condițiile Titlului VII al L. nr.247.05 în favoarea reclamantei S. V. pentru cota de ½ parte din imobilul situat în Tg. M., str. 7 Noiembrie nr.31 (f.177 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din L. nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247.05 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea textului legal mai sus citat rezultă că despăgubirile materiale pot fi acordate persoanelor îndreptățite numai în situații de excepție, respectiv în cazul în care acestea nu au obținut despăgubiri potrivit legilor speciale de reparație, textul legal nefăcând nicio referire la încasarea efectivă a acestora, iar potrivit regulii de interpretare ubi lex non distinquit nec nos distingere debemus, adică unde legea (norma juridică) nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Cu alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicări lui, fără a se introduce distincții pe care textul respectiv nu le conține.
Împrejurarea neîncasării efective a despăgubirilor ca efect al procedurilor de restituire reglementate de legile speciale de reparație nu îndreptățeștereclamanta să solicite din nou astfel de pretenții, în loc să efectueze demersurile legale pentru punerea în executare a măsurilor de restituire stabilite în favoarea sa prin actele emise de autoritățile competente.
Prevederile art. 5 alin. 5 din L. nr. 221/2009 potrivit cărora acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin.1 lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit L. nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau L. nr. 247.05, cu modificările și completările ulterioare nu sunt aplicabile în speță întrucât procedura de soluționare a notificării depusă de antecesorul reclamantei a fost finalizată prin emiterea dispoziției mai sus arătate.
Prin urmare, tribunalul a statuat în mod temeinic și legal că reclamantei i s-a recunoscut dreptul la acordarea despăgubirilor în condițiile L. nr. 10/2001, astfel că nu i se mai pot acorda, pentru același imobil, despăgubiri și în temeiul L. nr. 221/2009.
II. În privința recursului pârâtului, C. reține că potrivit art. 274 alin. 1 C.., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile dejudecată.
Conform art. 276 C.., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensare lor.
C. constată că reclamanta a plătit avocatului ales, I. V., prin chitanța nr.
35/(...) suma de 1.400 lei cu titlu de onorariu avocațial (f.208 dosar fond).
Critica recurentului referitoare la faptul că nu este în culpă procesuală nu este întemeiată deoarece neconstituționalitatea și, implicit încetarea aplicării normei juridice ce viza acordarea de daune morale, respectiv art.5 alin.1 lit.a teza I din L. nr.221/2009, s-a constatat ulterior formulării cererii de chemare în judecată și efectuării cheltuielilor de judecată de către reclamantă astfel încât în mod legal tribunalul a apreciat că pârâtul este în culpă procesuală.
Susținerea pârâtului recurent privitoare la faptul că prima instanță a acordat în întregime cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial nu este fondată întrucât acest cuantum a fost acordat
ținându-se seama doar de soluția dată petitului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale pentru care acesta se află în culpă procesuală și reprezintă doar o parte din onorariul avocațial, nu și pentru soluția dată petitului de obligare a pârâtului la plata daunelor materiale, care a fost respins și pentru care culpa procesuală aparține reclamantei.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, C. în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041C. va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S. V.-M. și, respectiv, de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 789 din 04 octombrie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S. V.-M. și, respectiv, de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,reprezentat prin D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 789 din 04 octombrie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). J.fond: A.S.S..
| ← Decizia civilă nr. 1225/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 794/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
