Decizia civilă nr. 110/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 110/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 1915 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. R., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 8 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C., din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. excepția lipsei de interes a pârâtului recurent cu privire la modul de soluționare de către instanța de fond a petitului privind acordarea daunelor morale și, de asemenea, invocă excepția nulității recursului, pentru nemotivarea acestuia cu privire la soluția dată de către instanța de fond în ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantei, această din urmă excepție întemeiată pe prevederile art. 306 C.proc.civ. raportat la art. 303 alin. 1 și 2 C.proc.civ. și art. 3021lit. c C.proc.civ. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea ambelor excepții, invocate din oficiu de către instanță. C. reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate. C U R T E A Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 1915/(...), pronunț ată de T ribun alul M ar amu reș în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. R.,împotriva pârâtului S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de G. A. prin S. penală nr. 435 din (...) pronunțată de Tribunalul Militar București. S-a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la daunele morale. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 435 din (...) pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul 342/1954 tatăl reclamantei, numitul G. A. a fost condamnat la 8 ani muncă silnică și 4 ani degradare civică pentru crima de înaltă trădare prevăzută și pedepsită de art. 186 alin. 2 Cod penal. În prezent există o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș, chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar, și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor. Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2.: „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. (2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S.ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941; c) L. nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947; d) D. nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P.ulare Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948; e) art. 4 și 5 din D. nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949; f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din D. nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;g) L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949; h) D. nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950; i) D. nr. 199/1950 pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968."; Din textele de lege mai sus redate reiese că, prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale. În speță, infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. 2 Cod penal pentru care a fost condamnat tatăl reclamantei se regăsește printre cele enumerate în art. 1 alin. 2 din L. nr. 2.. În Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale. În considerentele deciziei se reține că: „C. observă că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă-există reglementări paralele și anume, pe de o parte, D.-Lege nr. 1., republicat, și Ordonanța de U. a G. nr. 2., aprobată cu modificările și completările ulterioare, iar, de pe altă parte, L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. De asemenea, potrivit prevederilor art. 3 alin.(1) din L. nr. 24/2000, republicată, „Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G., iar art. 6 alin. (1)- „Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative"; prevede că reglementările cuprinse în actul normativ „trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la R. este parte";. Or, C. constată că reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă, bazându-se doar pe afirmația din Expunerea de motive a L. nr. 2., în sensul că „pot exista situații în care măsurile reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de către D.-lege nr. 1. să nu fie suficiente în raport cu suferința deosebită."; Așa cum a arătat C., aceste despăgubiri sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului, comise în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate. Prin urmare, reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată. Totodată, texul de lege criticat, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. A., lipsa de claritate și previzibilitatea dispozițiilor art. 5 alin.(1) lit. a) referitoare la acordarea despăgubirilor din L. nr.2. a condus la aplicarea incorectă a acestora, instanțele de judecată acordând despăgubiri în valoare de până la 600.000 euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă și nerezonabilă. Chiar dacă prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. s-au introdus niște criterii minime de acordare a despăgubirilor, și anume durata pedepsei privative de libertate, perioada timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul D.ui-lege nr. 1. și Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. C. constată că acestea sunt insuficiente pentru a putea caracteriza norma legală ca fiind clară și imprevizibilă. Principiul legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cu reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a D. O. (H. din 5 ianuarie 2000 în Cauza Beyeler contra Italiei, H. din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei și alții contra Greciei, H. din 8 iulie 2008 în cauza Fener Rum Patrikligi contra Turciei). C. observă că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite ale instanțelor de judecată, ceea ce ar putea conduce la constatări ale violării drepturilor omului de către C. E. a D. O. A. problemă a legislației incoerente și ineficiente a României în materia restituirilor a fost menționată și de C. E. a D. O. prin H. din 9 decembrie 2008, în Cauza Viașu împotriva României. Cu acel prilej, C. a constatat că L. nr. 1/2000 a suferit atât de multe modificări ca număr și conținut, încât precizia și previzibilitatea cerute de noțiunea de „. au fost grav atinse. Ținând cont de toate aceste considerente, C. constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din L. fundamentală. Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 1 indice 1 din L. nr. 2., introduse prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., fac trimitere în mod expres la prevederile alin. (1) din același articol. C. constantă că trimiterile la lit. a) a alin.(1) al art. 5 din lege rămân fără obiect, prin declararea art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. ca fiind neconstituțional."; Reținându-se că, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale L. nr. 2., articol care reglementa daunele morale. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii prin D. nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată în dosarul 14/2011 a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1. și 1., dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Pe cale de consecință, acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte, de a se constata caracterul politic al condamnării suferite prin sentința penală amintită, iar în ce privește daunele morale solicitate, această cerere a fost respinsă ca nefondată conform dispozitivului. Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at re curs , în termen legal, pârâtul S. Ro mân, pr in M in is terul F in anțelor Publice pr in D. G. a F . P. M. , solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării dispuse față de tatăl reclamantei, G. A. În motivarea recursului au fost reproduse cele dispuse prin sentința fondului, motivele expuse de reclamantă în motivarea cererii sale, precum și dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2.. Exhaustiv, prin motivele de recurs au fost aduse critici cu privire la petitul din cererea reclamantei, privind daunele morale, întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., prin reproducerea in extenso a Deciziei nr. 1. a Curții Constituționale, concluzionându-se de către recurent că după publicarea acestei decizii nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale în baza L. nr. 2.. Tot în motivarea recursului au fost reproduse considerentele avute în vedere la pronunțarea D. nr. 1. și nr. 1. ale Curții Constituționale. Recl aman ta, deș i leg al c itată, nu s -a prezen tat în ins tanț ă ș i nu a depus l a dosarul cauzei întâmpinarpentru a-și susține poziția procesuală. Recursul este nul. La termenul de judecată din (...) C. a invocat, din oficiu, în privința recursului pârâtului, două excepții, după cum urmează: excepția lipsei de interes a pârâtului recurent în a critica soluția primei instanțe sub aspectul soluției date petitului din cererea reclamantei, având ca obiect acordarea daunelor morale; excepția nulității restului motivelor de recurs din recursul pârâtului. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, C. constată că aceasta este pe deplin întemeiată, în condițiile în care, aproape în cvasitotalitatea sa, memoriul de recurs conține critici cu privire la soluția dată petitului din cererea reclamantei având ca obiect acordarea de despăgubiri morale. Or, prin sentința fondului, acest petit a fost respins de către prima instanță, astfel încât, pârâtul nu justifică un interes legitim, născut și actual, în a critica soluția din hotărârea recurată prin care a fost respins petitul cu privire la daunele morale. În privința excepției nulității recursului, C. constată că aceasta este, de asemenea, fondată, motivat pe următoarele considerente: Prin sentința recurată s-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de G. A., prin sentința penală nr. 435/(...), pronunțată de Tribunalul Militar București, pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinei sociale, prev. și ped. de art. 209 pct. II lit. b și f C.pen., condamnare care, conform art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., constituie de drept condamnare cu caracter politic. Prin recursul său, pârâtul nu a criticat în niciun fel soluția dată acestui petit, limitându-se doar la a reproduce textul art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2., simpla reproducere a unei dispoziții legale neputând fi circumscrisă noțiunii de indicare a motivelor de recurs în condițiile prescrise de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ., coroborat cu art. 3041C.pr.civ. Așa fiind, în temeiul art. 3021lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 C.pr.civ., C. urmează să constate nulitatea prezentului recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 1915 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. G. A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J.fond: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 118/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3251/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
