Decizia civilă nr. 3251/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 3251/R/2012
Ședința publică din data de 27 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr.
320 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamantul B. V. jr., având ca obiect despăgubiri în baza legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat B. V. jr., avocat V. R., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant S. R. prin MFP - D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 25 iunie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Se comunică un exemplar al acestuia reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial, și delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței pronunțată de prima instanță, și obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1488 lei, conform chitanței depuse la dosar. A. că criticile aduse prin memoriul de recurs sunt pur formale. La dosar au fost depuse suficiente probe care au dovedit pretențiile referitoare la bunurile confiscate. Era de notorietate faptul că odată ce o persoană era declarată chiabur, se proceda la confiscarea averii acesteia.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 320 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. V. și B. M. decedată în cursul procesului și continuata de B. V. împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată împotriva antecesorului reclamanților B. V. senior, născut la data de (...) si decedat la data de (...), fiul lui B. I. si Ana, respectiv de includere în categoria chiaburilor,de dislocare din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu în perioada aprilie 1952-
1960, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului B. V. junior suma de
203.000 lei și suma de 5.560 euro in echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate ca urmare a măsurii administrative sus indicate, au fost respinse restul pretențiilor din petitul 1 și 2, a fost respins petitul 3 și a fost obligat pârâtul pârâtul să plătească reclamantului B. V. junior suma de 3783 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Conform actelor aflate la dosar, antecesorul reclamanților a fost declarat in anul 1952 chiabur. În aprilie 1952 el si familia sa a fost dislocată din domiciliul pe care îl aveau. Întrucât li s-a confiscat si averea imobiliară și mobiliară și nu li s-a oferit un alt domiciliu, ei au fost practic obligați să plece din localitatea de domiciliu impunându-li-se așadar un domiciliu obligatoriu împrejurare care a încetat în anul 1960.
A. stare de fapt a fost reținută și în dosarul nr. (...) al T.ui C. în ceea ce o privește pe reclamanta B. L. decedată în cursul prezentului litigiu în vederea acordării în favoarea acesteia a drepturilor prevăzute de D. L. nr. 1..
Având în vedere actele mai sus mentionate și prevederile art. 3,4 din L.
2. tribunalul a admis în parte petitul 1 si a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva antecesorului reclamantului B. V. senior de includere a acestuia în categoria chiaburilor, dislocare din localitatea de domiciliu și stabilire a unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1952-1690. T. nu a constatat si caracterul politic al confiscării averii apreciind că această confiscare este o consecință a măsurilor administrative mai sus mentionate și nu o măsură administrativă propriu zisă cu caracter politic. De altfel acestei confiscări nelegale datorită caracterului politic al masurilor administrative i s-a dat eficienta prin admiterea parțială a petitului 2 .
In ce privește daunele materiale solicitate din actele aflate la dosar rezultă că o data cu declararea ca fiind chiabur, antecesorului reclamanților
(finalmente reclamantului)i s-a confiscat întreaga avere mobilă si imobilă .
Reclamanții au precizat bunurile pentru care solicită despăgubiri respectiv 9,46 ha teren ,4 vaci ,6 oi ,9 stupi.
Din actele aflate la dosar rezultă ca intr-adevăr în anul 1952 antecesorul reclamanților deținea suprafața de 9,46 ha pe teritoriul comunei C., iar ca bunuri mobile deținea 4 vaci ,6 oi si 9 stupi .
In ce privește terenul de 9,46 ha chiar daca in actul de la f. 8 se arată că s-a confiscat întreaga avere imobilă din înscrierile din registrul agricol aferente anilor (...) si apoi 1959 si următorii rezultă că efectiv nu i s- a preluat întreaga suprafață de teren, ci doar suprafața de 4,06 ha rămânându-i in proprietate o suprafață de 5,40 ha. A. împrejurare rezultă atât din înscrierile mai sus mentionate cât si din mențiunea ce apare pe marginea registrului agricol la data de (...). Totodata la aceeași concluzie se poate ajunge si pe baza unei prezumții simple respectiv că în condițiile confiscării întregii averi antecesorul reclamanților nu ar fi avut resurse materiale sa cumpere alt teren ci practic i s-a preluat efectiv doar o parte din ceea ce avea. In anul 1959 el figura cu 5,30 ha teren din care a dus în întovărășire suprafața de 4,85 ha, suprafață din care în temeiul legilor de fond funciar i s-a restituit 4,79 ha.
In aceste condiții practic suprafața de 5,40 ha nu a fost confiscată ca urmare a masurilor administrative sus mentionate, ci a rămas în proprietatea antecesorului reclamanților fiind posibil ca ulterior să fie preluata prin cooperativizare sau in alt mod care insa nu face obiectul L. 2. care prevede acordarea de despăgubiri doar pentru bunurile efectiv confiscate ca urmare a unei masuri administrative cu caracter politic.
In concluzie, tribunalul a reținut că doar suprafața de 4.06 ha a fost confiscată în anul 1952 si pentru această suprafață se impune acordarea de despăgubiri .
Conform raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză de expert T.
M., valoarea unui metru teren de pământ este de 5 lei /mp ceea ce ar duce la o despăgubire de 203.000 lei. T. a apreciat că această valoare este una reală având în vedere argumentele indicate de expert in raportul de expertiză și în răspunsul la obiecțiuni, valorile minime folosite de notarii publici nefiind un argument pentru valoarea reala ci doar o valoare sub care nu se poate evalua un teren pentru orice tranzacție sau acțiune introdusă în justiție.
In ceea ce privește bunurile mobile tribunalul a apreciat ca textul de lege pe care reclamanții își întemeiază acțiunea vizează si aceste bunuri mobile.
Astfel in textul de lege se prevede restituirea echivalentului valoric al bunurilor confiscate fără a se face distincție între bunurile mobile si imobile.
Precizarea că restituirea este condiționata de faptul ca bunurile respective sa nu fie deja restituite in temeiul unor legi care vizează doar bunurile imobile nu duce la concluzia ca art. 5 alin. 1 lit. b din L. 2. ar viza numai bunurile imobile întrucât așa cum s-a arătat mai sus atunci când prevede restituirea legiuitorul se refera la toate bunurile iar o condiție de restituire a unor bunuri determinate anterior nu poate duce la restrângerea câmpului de aplicare a acestei prevederi legale stabilit așa cum s-a arătat anterior introducerii acestei condiții de nerestituire.
A. interpretare corespunde scopului urmărit prin elaborarea acestui act normativ acela de reparare integrală a prejudiciilor produse prin condamnare. O reparare doar în privința bunurilor imobile ar contraveniacestui scop si ar induce o discriminare între persoanele condamnate care nu au deținut bunuri imobile si cele care au deținut asemenea bunuri .
Referirea la bunurile imobile din expunerea de motive a L. 2. nu este una decisiva in sensul ca legea vizează doar restituirea bunurilor imobile întrucât nu prevede expres ca doar pentru aceste bunuri este elaborata legea nu exclude expres bunurile mobile ci doar cuprinde o motivație speciala de ce pentru aceste persoane se deroga practic de la o alta lege speciala respectiv L. 1. si L. 2. fără ca această motivație specială să determine scopul global urmărit prin adoptarea acestei legi. Altfel spus aceasta parte a expunerii de motive justifica derogarea de la prevederile L. 1. si a L. 2. si nu intenția legiuitorului in ce privește câmpul de aplicare a măsurii restituirii.
Aceeași interpretare a fost dată si de către Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/21010 în care se referă la faptul că statul a adoptat sau a intenționat să adopte acte normative vizând restituirea bunurilor imobile cât si mobile ori singurul act normativ care se referă la aceste bunuri mobile este L. 2..
Așa cum s-a arătat mai sus, din actul de la f. 8 rezultă averea mobiliară confiscată. Pentru aceste bunuri mobile nu s-a făcut o contraprobă în sensul că ele efectiv nu au fost preluate de la antecesorul reclamanților .
In ceea ce privește valoarea actuală a acestor bunuri reclamanții au depus evaluări făcute de persoane fizice autorizate pentru creșterea animalelor evaluări comunicate pârâtului. O privire comparativa asupra acestor evaluări duce la concluzia că ele sunt aproximativ concordante. Pentru fiecare categorie de bunuri mobile solicitata tribunalul a avut în vedere cea mai mică valoare ce rezultă din toate aceste evaluări apreciind că aceasta valoare este comuna tuturor acestor crescători si indică prețul de piață actual al acestor bunuri. Astfel pentru vaci s-a avut în vedere valoarea de 1000 E. per bucată, pentru oi de 100 E. per bucata, pentru stupi de 100
E. per bucata rezultând în total suma de 5500 E. plătiți în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plații .
In ce privește petitul pentru daune morale textul de lege pe care reclamanții își fundamentează acțiunea din speță a fost declarat neconstituțional.
In considerentele acestei decizii s-a reținut că art. 5 alin1 lit. a din L.
2. contravine art. 1 alin. 3 si 5 din Constituție care prevăd că dreptatea este valoare supremă si că în R.ia respectarea legilor este obligatorie.
In speță acest termen a expirat fără adoptarea altui act normativ, astfel că acțiunea a rămas fără fundament juridic în privința daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii în totalitate.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că nelegal s-au acordat reclamantului 5560 euro cu titlu de despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate ca urmare a aplicării măsurii administrative a dislocării din localitatea de domiciliu și stabilirea unui domiciliul obligatoriu în perioada aprilie 1952-1960.
Pârâtul a susținut că averea antecesorului reclamantului nu a fost confiscată ca urmare a unei măsuri administrative luate împotriva acestuia, din declarațiile martorilor a rezultată că măsura confiscării s-a datorat faptului că antecesorul reclamantului a fost declarat chiabur.
Prin întâmpinare, reclamantul B. V. jr., a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Din probațiunea administrată a rezultat că tatălui reclamantului i-au fost confiscate mai multe animale și obligat să se mute cu familia în municipiul T., situație în care acordarea despăgubirilor materiale se justifică, fiind dovedite prin probațiunea administrată.
Antecesorul reclamantului era un om înstărit în satul C. și ca urmare a faptului că a fost declarat chiabur i s-au adus nenumărate acuzații, în deosebi de natură politică, fiind deposedat de toată averea pe care o deținea și obligat să plece în T. cu familia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Critica invocată de pârât vizează faptul că în mod nelegal s-au stabilit despăgubiri pentru bunurile materiale confiscate, întrucât acestea nu au fost preluate de stat ca măsură administrativă, cu caracter politic.
Prin probele testimoniale administrate în rejudecare s-a stabilit că bunurile mobile: 2 cai, 4 vite, 6 oi și 9 stupi de albine, au fost confiscate de către organele statului în 1952 când familia reclamatului a fost dată afară din casă și nevoită să se mute la T.
Chiar dacă nu există o decizie administrativă prin care să se dispună dislocarea familiei reclamantului, în 1952 au fost administrate probe testimoniale care confirmă atât măsura abuzivă, cu un evident caracter politic, luată de organele administrative, cât și confiscarea bunurilor mobile. Instanța de fond a administrat probațiunea testimonială necesară și a stabilit cu certitudine starea de fapt. În ceea ce privește valoarea bunurilor confiscate s-au administrat probe constând în înscrisuri, prin care s-a dovedit valoarea unor bunuri echivalente celor confiscate.
Prin urmare curtea constată că în mod legal s-a stabilit și cuantumul despăgubirilor.
Având în vedere că nu este fondată critica recurentului, în temeiul art. 304 indice 1 raportat la art. 312 C. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P.
În temeiul art. 274 C. curtea va obliga pârâtul recurent să-i plătească reclamantului intimat cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1488 lei, reprezentând onorariu avocațial.(f.9)
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 320 din 3 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului B. V. jr. suma de 1488 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M.-C. V. A.-T. N.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond: F.S. B.
| ← Decizia civilă nr. 110/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
