Decizia civilă nr. 1115/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 1115/R/2012
Ședința publică din 02 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții P. C. R. și C. R., PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 1. (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. E., având ca obiect L. nr. 1..
Se constată că la data de (...) a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat "Concluzii scrise";, expediat prin fax de către pârâții P. com. R. și C.
R., prin P., prin care aceștia arată că își susțin cererea de recurs așa cum a fost formulată solicitând admiterea recursului, casarea/modificarea sentinței recurate, conform petitului din cererea de recurs.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1990 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis plângerea precizată, formulată de către petentul S. E., în contradictoriu cu intimații: P. C. R., C. R. reprezentată prin P., și s-a dispus desființarea dispozițiilor nr. 136, 137, 138, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146,
147, 148, toate emise la data de 16 iulie 2010 de P. C. R., jud. M. și
Intimatul a fost obligat să trimită notificările 148, 149, 150, 151, 152,
153, 154, 155, 157, 158, 159, 160, toate din data de (...), comisiei locale de fond funciar, în vederea soluționării acestor cereri conform prevederilor legilor fondului funciar.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. R..
Intimatul a fost obligat la plata către petent a sumei de 2961 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata C. R. reprezentată prin P. că aceasta a fost chemată în judecată de către petent, la termenul din (...), în calitate de unitate administrativ teritorială deținătoare a imobilelor a căror retrocedare s-a solicitat, așa cum rezultă din schițele de amplasament și delimitare și extrasele de carte funciară, raportat la dispozițiile art. 62 din L. nr. 215/2001 modificată și completată, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.
1..X.2008 pronunțată în Dosar cu număr unic (...) al T. M., s-a admis plângerea reclamantului S. E. împotriva pârâtului P. C. R., J. M. și anulându- se Dispoziția nr. 7/10.I.2006 emisă de pârât, acesta a fost obligat să soluționeze pe fond, fiecare notificare a reclamantului sau să trimită spre competentă soluționare, organului abilitate de lege.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul prin cererile înregistrate, a solicitat mai multe imobile, formulând câte o notificare pentru fiecare imobil, astfel că pârâtul trebuia să analizeze fiecare cerere în parte.
În raport de locul în care se află fiecare imobil solicitat, pârâtul trebuia să soluționeze separat fiecare cerere, față de prevederile art. V din L. nr. 2., trebuia să o trimită spre soluționare, organului competent.
Neprocedând în acest mod, pârâtul a emis o dispoziție nelegală.
Împotriva sentinței rezumate mai sus pârâtul P. comunei R. a declarat apel în termen legal, cu motivarea că dispoziția atacată de reclamant, a fost emisă cu respectarea normelor legale în vigoare, respingându-se ca tardivă cererea reclamantului.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, respingându-se excepția de neconstituționalitate a art. 22 din L. nr. 1., tribunalul a ignorat această decizie a C. C. și toate notificările reclamantului fiind depuse tardiv, nu se justifică soluționarea separată a fiecărei notificări.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a constatat că apelul pârâtului este nefondat.
Prin Dispoziția nr. 7/10.I.2006, emisă de P. comunei R., județul M., s-au respins „in corpore"; notificările înregistrate, de la nr. 145 la numărul 1. și nr.
1., reținându-se că au fost depuse peste termenul prevăzut de lege, deci ca tardive.
Adevărat că prin D. C. C. nr. 5..I.2007, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. 1 și 5 din L. nr. 1., statuându- se că prin modificările aduse de L. nr. 2., L. nr. 1., nu s-a instituit un nou termen în care să poată fi depuse notificările prevăzute de art. 22 din L. nr. 1., numai că în speță, s-au formulat cereri de restituire vizând nu mai puțin de
17 imobile.
Conform dosarului trimis de pârât instanței, conținând 181 de file, respectiv actele care au stat la baza emiterii Dispoziției atacate de reclamant, acesta a formulat un număr de 17 cereri, prin care a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri, pentru mai multe imobile, situate în raza comunei R., localitatea L., fiind anexate pentru fiecare cerere în parte, copia colii funciare, în care sunt evidențiate respectivele imobile.
Corelativ dispozițiile art. 22 alin. 1 și 2 din L. nr. 1., care pretind în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, să fie formulate câte o notificare pentru fiecare imobil, și să cuprindă elementele de identificare a imobilului solicitat, și dispoziția emisă de primar în temeiul art. 25 din aceeași lege, trebuia să se pronunțe motivat, asupra fiecăreia dintre cererile formulate de reclamant, circumscriind imobilele asupra cărora se pronunță, cu amplasamentul lor din punct de vedere administrativ și cu date de CF.
Aceasta cu atât mai mult cu cât unele dintre imobilele solicitate, puteau face obiectul legilor fondului funciar, caz în care cererea respectivă, trebuia trimisă spre competentă soluționare, C. locale abilitate în acest sens.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art. 282, 296
Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul pârâtului, păstrând în întregime sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
Urmare deciziei C. de A. nr. 8. mai sus arătate, intimatul a soluționat notificările prin dispoziții separate, însă a omis analizarea acestora din punctul de vedere al comisiei competente să le soluționeze.
Această analiză trebuia făcută ținând cont de locul unde se află imobilele, regimul juridic aplicabil acestora și legile fondului funciar.
Potrivit art. 33 alin. 1 teza a II-a din L. nr. 1., cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen, chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii, aceste comisii vor trimite din oficiu comisiilor competente cererile greșit îndreptate, încunoștințând despre acestea persoanelor îndreptățite.
Toate dispozițiile atacate prin prezenta plângere precizată au fost soluționate de comisia de L. 1. și sunt motivate în drept pe prevederile L. nr.
1..
Pentru terenurile extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererile
(notificările) nr. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 157, 158, 159, 160 toate din data de (...), analiza se impune a fi făcută de comisia de fond funciar competentă, în conformitate cu art. 1 din L. nr. 1., art. 8 din L. nr. 1., în baza legilor fondului funciar.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 33 alin. 1 teza a
II-a din legea 1., art. 8 din L. 1., art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., tribunalul a admis plângerea precizată, a dispus desființarea dispozițiilor nr. 136, 137, 138, 140,
141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, toate din 16 iulie 2010, emise de P. C.
R. și a obligat pe intimat să trimită cererile (notificările) nr. 148, 149, 150,
151, 152, 153, 154, 155, 157, 158, 159, 160, toate din (...) comisiei locale de fond funciar, în vederea soluționării acestor cereri conform prevederilor legilor fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. C. R. și C. R., solicitând în principal, admiterea recursului nostru, casarea/modificarea sentinței, solicitând admiterea excepției tardivității depunerii dispozițiilor de către petent în baza L. nr. 1., cu consecința decăderii din drept iar pe fondul cauzei solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată.
În situația în care se constată faptul că cererile petentului fac obiectul L. nr. 2. solicită admiterea recursului casarea sentinței civile recurate, și trimiterea cauzei instanței competente a soluționa cauza pe fond și anume
Judecătoria Baia Mare, în baza L. nr. 18/1991 modificată și completată prin
L. nr. 2., întrucât Tribunalul Maramureș a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de competență materială.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul înlăturării obligației de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât poziția procesuală, raportat la dispozitivul sentinței a fost una de neopunere și totodată nefiind nici în culpă procesuală.
În motivarea recursului a arătat că întrucât petentul, prin reprezentant legal, a înțeles să formuleze notificările exclusiv în baza L. nr. 1., recurenta nu putea schimba destinația acestor notificări către alte comisii din moment ce petentul a înțeles să sesizeze Comisia de aplicare a L. nr. 1.. Prin sentința civilă nr. 1110 pronunțată în ședința publică din data de (...) în Dosar nr. (...) al T. M., P. comunei R. a fost obligat să soluționeze, pe fond, fiecare notificare a petentului sau să trimită spre competentă soluționare, organului abilitat de lege notificările petentului.
P. comunei R. a respectat întocmai prevederile sentinței civile arătate mai sus, Notificările petentului fiind soluționate pe fond, fiecare în parte.
Dispozitivul sentinței nu a fost unul imperativ, în sensul că s-a lăsat la aprecierea intimatului alegerea modului de a soluționa notificările petentului, în consecință nu poate fi imputat modul de soluționare al notificărilor, soluționarea acestora făcându-se conform dispozițiilor sentinței civile nr. 1. a T. M., analizându-se fiecare notificare în parte.
Pentru aceste motive arătate mai sus și ținând cont de faptul că petentul a înțeles a formula aceste notificări în baza L. 1. susține în continuare excepția tardivității depunerii dispozițiilor de către petent, solicitând instanței de recurs admiterea acestei excepții cu consecința decăderii din drept și a respingerii pe fond a plângerii, petentul neformulând notificările în termenul prevăzut de art. 22 din L. nr. 1., respectiv până la data de (...).
Acest termen fiind un termen de decădere, nerespectarea acestuia atrage decăderea din drept cu consecința pierderii totodată a dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent; în acest sens s-a pronunțat și
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin art. 22 din L. nr. 1. s-a instituit obligativitatea depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. L. a intrat în vigoare în luna februarie 2001.
Termenul de 6 luni, inițial, a fost prelungit cu 3 luni prin OUG 1., care la rândul lui a mai fost prelungit cu 3 luni prin OUG 1., rezultând un termen general de depunere a cererii de 12 luni, termen care s-a împlinit în luna februarie 2002, dată de la care nu s-au mai putut formula cereri.
L. 2. de modificare a legilor proprietății, invocată de petent, nu a modificat dispozițiile art. 22 din L. 1., motiv pentru care nu se poate considera că a operat o repunere în termenul de formulare a cererilor la L. 1..
Notificările petentului depuse la executorul judecătoresc poartă parafa de înregistrare cu data de (...), deci ulterior termenului legal de depunere.
Instanța de fond a reținut faptul că aceste Notificări au fost formulate în baza L. 2., fapt neadevărat întrucât aceste notificări au fost motivate în drept de petent, conform prevederilor L. nr. 1. și prin urmare au fost analizate din acest punct de vedere.
Totodată consideră că, atâta timp cât instanța de fond a constatat faptul că obiectul cererilor formulate de petent cad sub incidența L. 18/1991, așa cum a fost modificată și completată prin L. nr. 2., în temeiul art. 1 pct. I din Codul de procedură civilă, competența materială de soluționare a prezentului litigiu de fond funciar ar fi trebuit să revină judecătoriei, tribunalul pronunțând astfel o hotărâre dată cu încălcarea normelor de competențămaterială, norme care au un caracter imperativ și de la care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. (3) coroborat cu art. 312 al. (6) Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței competente și anume J. B. M. în acest sens pronunțându-se și Curtea de A. C. prin D. nr. 2. din (...).
Nu s-a opus la trimiterea N. C. locale de fond funciar ci susținerea a fost aceea că, petentul a depus notificările în baza L. 1. și nu în baza L. nr. 2. așa cum se susține în hotărârea recurată iar în baza L. 1. aceste notificări nu au fost formulate în termenul legal.
Raportat la aceste aspecte și la faptul că poziția procesuală nu a fost una de opunere și nefiind în culpă procesuală, raportat la hotărârea instanței și anume aceea de a trimite cauza C. locale de fond funciar, solicită modificarea în parte a prezentei sentințe, în sensul de a nu fi obligați la plata cheltuielilor de judecată stabilire prin prezenta sentință.
Reclamantul S. E. prin întâmpinare (f. 10-13) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenții solicitând admiterea excepției tardivității depunerii dispozițiilor de către petent în baza L. nr. 1., cu consecința decăderii din drept.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece prin sentința civilă nr.
1110/(...) pronunțată în dos. nr. (...) al T. M., s-a admis plângerea reclamantului S. E. împotriva pârâtului P. C. R., J. M. și anulându-se Dispoziția nr. 7/(...) emisă de pârât, acesta a fost obligat să soluționeze pe fond, fiecare notificare a reclamantului sau să trimită spre competentă soluționare, organului abilitate de lege.
În motivarea acelei sentințe s-a reținut că în raport de locul în care se află fiecare imobil solicitat, pârâtul trebuia să soluționeze separat fiecare cerere, față de prevederile art. V din L. nr. 2., trebuia să o trimită spre soluționare, organului competent.
În această hotărâre, menținută prin respingerea apelului prin dec. nr.
89/A/(...) pronunțată în dos. nr. (...) al C. de A. C., s-a dispus soluționarea pe fond a fiecărei notificări a reclamantului sau trimiterea spre competentă soluționare organului abilitate de lege.
S-a reținut și incidența art. V din L. nr. 2., iar acest text legal prevede că
„Notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcții existente, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr.
18/1991 și ale , cu modificările și completările ulterioare. (2) Dispozițiile alin.
(1) se aplică în mod corespunzător și pentru terenurile prevăzute la alin. (1) din L. nr. 1., republicată."
Acest din urmă text prevede că notificările pentru terenurile prevăzute la alin. (1) din L. nr. 1., republicată, anume terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin nr. 1. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 si ale L. nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale , cu modificările și completările ulterioare.
În cauză cererile (notificările) nr. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154,
155, 157, 158, 159, 160, toate din (...) au ca obiect terenuri extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni.
În concluzie soluția care trebuia dată acestor notificări, potrivit art. V din L. nr. 2. și sentinței civile nr. 1110/(...), era trimiterea la comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar, deoarece fac obiectul legilor fondului funciar și nu al L. nr. 1. iar nu respingerea ca tardive, cum solicită recurenții.
Recurentul solicită, în situația în care se constată faptul că cererile petentului fac obiectul L. nr. 2., trimiterea cauzei instanței competente a soluționa cauza pe fond și anume Judecătoria Baia Mare, în baza L. nr.
18/1991 modificată și completată prin L. nr. 2., întrucât Tribunalul Maramureș a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de competență materială.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece dispozițiile atacate au fost emise în temeiul L. nr. 1. prin urmare competența aparținea tribunalului, potrivit art. 26 alin. 3 din L. nr. 1..
În subsidiar recurentul solicită înlăturarea obligației de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât poziția procesuală, raportat la dispozitivul sentinței a fost una de neopunere și totodată nefiind nici în culpă procesuală.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece distincția pe care o fac recurenții este nefondată, trimiterea notificărilor pentru terenurile extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni la comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar nu era opțională ci obligatorie.
Pentru aceasta recurentul P. comunei R. este în culpă procesuală, deoarece dispozițiile au fost nelegal emise pentru aceste terenuri și reclamantul nu avea altă soluție decât să solicite în instanță anularea lor, prin urmare procesul se poartă din culpa recurenților, întrucât punerea în întârziere operează de drept prin netrimiterea notificărilor către comisiile de fond funciar.
Pe de altă parte prin întâmpinare pârâții (fila 25 și 166 dosar fond) au solicitat respingerea plângerii, deci poziția lor a fost de respingerea a plângerii iar nu admitere, prin urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, care prevăd că paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilorde judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata.
Or, pârâtul P. comunei R. a fost de drept în întârziere, cum am reținut mai sus, și prin întâmpinări ambii pârâți au solicitat respingerea.
Nici motivul de recurs privind faptul că recurenta nu putea schimba destinația acestor notificări către alte comisii din moment ce petentul a înțeles să sesizeze Comisia de aplicare a L. nr. 1., nu poate fi primit tocmai pentru că prin sentința civilă nr. 1110/(...) a fost obligat P. comunei R. să trimită spre competentă soluționare organului abilitat de lege notificările pentru terenurile extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni, anume la comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar.
Or, P. comunei R. nu a respectat defel prevederile sentinței civile arătate mai sus, cât timp notificările petentului pentru terenurile extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni, trebuiau trimise la comisiile comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar, după cum prevede expres art. V din L. nr. 2., și nu soluționate pe fond, cum a făcut pârâtul în disprețul legii și al sentinței civile nr. 1110/(...).
Dispozitivul sentinței a fost imperativ, pentru că nu a lăsat la aprecierea recurentului alegerea modului de a soluționa notificările petentului, ci a stabilit ca pentru terenurile extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni, notificările trebuiau trimise la comisiile comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar.
L. nr. 2. nu a operat o repunere în termenul de formulare a cererilor la L. 1. dar a dispus la art. V ca notificările pentru terenurile extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni, trebuiau trimise la comisiile comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar.
Instanța de fond a reținut corect că aceste notificări au fost formulate în baza L. nr. 2., chiar dacă au fost motivate în drept de petent conform prevederilor L. nr. 1. deoarece textul art. V din L. nr. 2. impune soluția trimiterii la comisiile comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar în funcție de obiectul notificărilor iar nu în funcție de temeiul legal invocat.
Instanța competentă să soluționeze plângerea este acea stabilită de lege în funcție de dispoziția emisă de pârât iar nu în funcție de obiectul cererilor formulate de petent, chiar dacă acestea cad sub incidența L. 18/1991, acest aspect constituind tocmai un aspect de nelegalitate al dispozițiilor emise, invocându-și astfel recurentul propria culpă deoarece atunci când apără legalitatea dispozițiilor consideră că notificările au fost emise pe baza unor cereri în temeiul L. nr. 1. iar când invocă competența instanței consideră că aceleași cereri au fost formulate în temeiul legilor fondului funciar.
Recurenții s-au opus la trimiterea notificărilor C. locale de fond funciar prin faptul soluționării greșite a notificărilor în temeiul L. nr. 1., în loc să dea eficiență art. V din L. nr. 2. și să trimită cererile la comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar, aceași poziție de opunere având-o ambii pârâți la fondul cauzei.
Prin urmare nu puteau susține că petentul a depus notificările în baza
L. nr. 1. cât timp au fost depuse în baza L. nr. 2., chiar dacă a fost evocată și
L. nr. 1., prin urmare nu se punea problema dacă aceste notificări au fost formulate în termenul legal, ci se impunea trimiterea cererile comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe numiții recurenți P. C. R. și C. R. prin P., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatului S. E. suma de 2.170 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila
24.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. C. R. și C. R. prin
P., împotriva sentinței civile nr. 1990 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului S. E. suma de 2.170 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A. A. P.
G. A. A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - Țiplea D. - Tribunalul Maramureș
| ← Decizia civilă nr. 2084/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 99/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
