Decizia civilă nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/A/2012
Ședința ta de 16 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. D. C. JUDECĂTOR: M. C. V. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta P. G.-C. ,,A. M. D." Z. împotriva sentinței civile 1911 din 17 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată P. O. ,,A. M. D.", având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate P. O. ,,A. M. D.", avocat C. V. din Baroul Sălaj, lipsă fiind reprezentantul reclamantei apelante P. G. - C. ,,A. M. D.", avocat H. R. C. din Baroul Sălaj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prezenta cauză a fost suspendată în baza Certificatului nr. 9467 din (...), eliberat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, până la data de 22 februarie 2012, termen la care a fost soluționată cererea formulată de către pârâta intimată de strămutare a prezentului dosar, cerere care a fost respinsă și ca urmare cauza a fost repusă pe rol.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar un set de acte prin care dorește să facă dovada că același preot a trecut cu toți enoriașii de la cultul greco-catolic, la cultul ortodox.
Arată că a obținut un înscris de la P., a cărui copie l-a depus la dosar, din care rezultă că în luna octombrie 1948 a avut loc o Proclamație urmată de un Act S., motiv pentru care solicită a se dispune efectuarea unei adrese către Patriarhia B. Ortodoxe Române pentru a comunica instanței o copie de pe P. din 01 octombrie 1948 și de pe A. S. din octombrie 1948.
Reprezentantul pârâtei apelante arată că nu se opune cererii formulate de către reprezentanta pârâtei intimate.
În urma deliberării, în temeiul prev. art. 292 C.pr.civ., instanța respinge cererea formulată de către reprezentanta pârâtei intimate, întrucât această probă nu a fost solicitată până în acest moment și nici nu a fost formulată prin motivele de apel.
Reprezentanta pârâtei intimate invocă excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, întrucât aceasta nu a dovedit că este continuatoarea Parohiei greco-catolice.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că, urmare a abrogării D. nr.358/1989 prin D.-L. nr. 9 din 31 decembrie 1989, pentru stabilireasituației de drept a fostului cult greco-catolic și prin care B. R. U. cu R. ( greco catolică) este recunoscută oficial, biserica se reorganizează și funcționează în conformitate cu regimul juridic general al cultelor religioase din România, s-au reînființat parohiile în localitățile unde erau credincioși greco-catolici, acestea fiind continuatoarele aceluiași cult desființat în anul
1948. Apreciază că reclamanta apelantă are calitate procesuală activă, aceasta fiind continuatoarea aceluiași cult și a acelorași drepturi.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că la data la care s-a reînființat parohia greco-catolică era în vigoare L. nr. 167/2007 care prevedea condițiile pentru înființarea parohiilor, însă aceste condiții nu au fost respectate.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că, după părerea sa D. nr.
1. a fost neconstituțional încă de la data apariției lui. Acest decret recunoștea canoanele bisericii greco-catolice.
În urma deliberării, Curtea respinge excepția invocată de către reprezentanta pârâtei intimate, având în vedere că în anul 1989 a fost recunoscut cultul greco-catolic, înființarea parohiilor se făcea prin activitatea internă a fiecărui cult și apreciază că reclamanta apelantă este continuatoarea parohiei din respectiva localitate.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai are excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs de la dosar. De asemenea solicită respingerea cererii pârâtei intimate de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se va admite apelul, iar în cazul în care va fi respins apelul reclamantei solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
În susținere arată că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a făcut după apariția D. nr. 1. și înainte de apariția D. nr. 3.. Calitatea de persoană juridică o are în parte fiecare parohie, fiecare protopopiat, episcopie, iar în Codul Canoanelor Bisericești Orientale se arată ce înseamnă persoana juridică în biserică, cum se constituie ea prin decret și că trebuie constituită din cel puțin trei persoane fizice, fără să fie necesar vreun număr aparte de enoriași. Nu crede că persoana juridic ar renunța la dreptul de proprietate care se poate strămuta, dar cu aprobarea episcopului. Cunoaște aspectul cu privire la faptul că preotul Trufași a fost arestat în anul 1952 și că acesta a semnat documente și în numele B. O.
Cu privire la primul capăt de cerere cu privire la constatarea nulității absolute arată că nu a existat niciodată un act care să constate acest lucru.
Conform art. 37 din D. nr. 1., procedura transferului de proprietate trebuiasă aibă la bază un titlu real și anume o soluționare a judecătoriei populare a locului și de asemenea o dreaptă si prealabilă despăgubire.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecată arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefundat,menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecată, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinarea de la dosar.
În opinia sa, raportat la cele statuate în Decizia de casare, nu există autoritate de lucru judecat, susținând motivele fiind pe larg expuse în întâmpinare.
Arată că prin D. nr. 3. s-a desființat cultul greco-catolic prin întoarcerea credincioșilor la cultul ortodox, această trecere făcându-se de către preot împreună cu credincioși cu tot. Din înscrisurile pe care le-a depus astăzi în instanță, reiese că reprezentantul bisericii, respectiv preotul era același și înainte, și după octombrie 1948.
Referitor la actul în baza căruia s-a făcut întabularea, nu se poate reține culpa părții pe care o reprezintă că acesta nu se mai găsește în arhivă, iar înscrierile din cartea funciară fac proba cu privire la proprietate, până la o probă contrarie.
Reprezentantul reclamantei apelante face precizarea că în prezentul litigiu se revendică doar bunurile construite de biserica greco-catolică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1911 din 17 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) a T. S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei P. G.-C. ,,A. M. D. Z., împotriva pârâtei P. O. ,,A. M. D. Z., pentru rectificare drept de proprietate, stabilire situație anterioară în C. și constatare nulitate absolută a actului ce a stat la baza încheierilor de intabulare în C.
A fost obligată reclamanta la 3.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin acțiunea civilă care a făcut obiectul dosarului nr. (...), reclamanta
B. U. cu R. G.-C. Z. a chemat în judecată Protopopiatul Ortodox Român, solicitând anularea încheierii de intabulare nr. 7. octombrie 1948 cu privire la terenurile și construcțiile din CF 274 și CF 169 Z. - Mănăstirea M. D., casă parohială, anexe gospodărești și 5142 mp teren și restabilirea situației în CF.
Prin sentința civilă nr. 2. Tribunalul Sălaj a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Această sentință a intrat în puterea lucrului judecat prin respingerea apelului și a recursului declarate de reclamantă.
Imobilele pentru care în cauza care face obiectul judecății de față se verifica legalitatea intabulării sunt aceleași pentru care s-a purtat judecata în dosarul nr. (...), în care, cum deja s-a arătat, acțiunea reclamantei B. U. cu R. G.-C. Z. a fost irevocabil respinsă.
Acest aspect este esențial, din perspectiva celor statuate prin decizia nr. 2. a Î. C. de C. și J.
Instanța de recurs a menționat în această decizie că nu poate fi nesocotită autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare, din procesul în care reclamanta a tins la valorificarea aceluiași drept subiectiv, în privința aceluiași imobil.
Referindu-se la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta
Curte de Casație și Justiție a statuat că la verificarea pe fond a pretențiilor se va ține seama de modalitatea în care, în litigiul anterior, s-a tranșat asupra chestiunii dreptului de proprietate pretins de reclamantă.
Verificând, prin raportare la cele de mai sus, susținerile reclamantei, instanța a reținut următoarele:
P. O. R. este proprietara tabulară asupra imobilelor compuse din Casă,
Mănăstire și 5142 mp.
Dreptul său tabular este înscris în CF 169, nr. top 2., respectiv CF
274, nr. top 214, 215/a.
Intabulările s-au efectuat în anul 1948, în ambele cărți funciare, prin încheieri ale Judecătoriei Mixte Z., în baza art. 37 din D. nr. 1..
Anterior acestor intabulări, imobilele mai sus identificate au constituit proprietatea B. G.-Catolice Române.
Transcrierea dreptului de proprietate în favoarea B. Ortodoxe s-a efectuat în baza unui text legal în vigoare la data intabulării, iar abrogarea ulterioară a acestuia, prin L. nr. 4., nu poate produce efectul retroactiv al restabilirii situației funciare existente anterior adoptării sale, prin raportare la art. 1 Cod civil, care consacră principiul neretroactivității legii civile.
Prin nicio dispoziție legală ulterioară abrogării actelor normative emise sub regimul comunist, cu privire la cultul greco-catolic, nu s-a dispus în sensul restituirii lăcașelor de cult și a caselor parohiale aparținând acestui cult, trecute în baza D. nr. 1. în proprietatea cultului ortodox.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând înprincipal în baza art. 297 Cod proc.civ., desființarea hotărârii și trimiterea dosarului instanței de fond spre rejudecare, arătând că s-a omis judecarea fondului litigiului și s-au încălcat în mod flagrant dispozițiile extrem de clare din decizia de casare.
În subsidiar, în baza art. 296 Cod proc.civ., reclamanta a solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că prin prima decizie de desființare, instanța de control s-a pronunțat clar asupra erorii de soluționare a litigiului, prin reținerea excepției autorității de lucru judecat.
S-a reținut totodată că parohiile au personalitate juridică. Același aspect s-a reținut și prin decizia de casare.
Ignorând aceste dispoziții, instanța de fond, în rejudecare, reține în sarcina reclamantei aspecte pe care aceasta nu le-a invocat niciodată, arătând că există autoritate de lucru judecat, respingând acțiunea pe fond.
S-a reținut totodată că intabularea dreptului de proprietate al pârâtei s-a făcut în baza unui text legal în vigoare.
Verificând încheierea de intabulare nr. 756/(...) reiese ă aceasta s-a operat în baza încheierii nr. 5/1948 a Judecătoriei Mixte Z., și în baza art. 37 din D. nr. 1..
Reclamanta emite presupunerea că încheierea nr. 5/1948 ar putea face referire la sentința judecătoriei populare a locului prevăzută de D. nr.
1., art. 37.
Procentul prevăzut de această prevedere legală trebuia constatat printr-o sentință, de către judecătoria populară a locului.
Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să depună această sentință, această cerere a fost omisă.
Totodată nu s-a făcut dovada acordării despăgubirilor către reclamantă.
În continuarea motivelor de apel reclamanta face referire la calitatea procesuală pasivă a parohiei, din perspectiva dispozițiilor art. 17 din L. nr.
4., art. 2, canonul 920, art. 39, 40, 41, 46, 48, 71, 72 din Codul Canoanelor
Bisericilor Orientale, recunoscut de S. Român, dispoziții în baza cărora parohia are personalitate juridică distinctă, iar preotul paroh reprezintă parohia în justiție.
Prin noua acțiune promovată, reclamanta a chemat în judecată P. O. R. din Z. „A. M. D..
Referitor la puterea lucrului judecat statuată prin sentința civilă nr.
655//(...) a T. S., apelanta arată că raportat la prevederile art. 1201 Cod civil, art. 166 Cod proc.civ. și statuările doctrinare asupra triplei identități a părților, obiectului și cauzei, aceasta a fost greșit reținută, întrucât în cauza supusă judecății și finalizată prin decizia nr. 2. de Înalta Curte de Casație și Justiție, partea pârâtă a fost Protopopiatul Ortodox Român Z., reprezentată prin protopop, iar în cauza ce face obiectul prezentului dosar, pârâtă este P. O. R. Z., „A. M. D..
Pe fondul cauzei, reclamanta a invocat dispozițiile art. 34 pct. 1 și 3 din D. - lege nr. 115/1938 care se coroborează cu art. 3 din D. - lege nr.
126/1990, modificată prin L. nr. 1. prin care s-a aprobat OG nr. 64/2004.
Restituirea bunurilor confiscate abuziv sau fără titlu în perioada 1940
- 1989 a constituit o preocupare a legiuitorului român transpusă în prevederile Legii nr. 4..
Potrivit dispozițiilor art. 37 din D. nr. 1., procedura transferului de proprietate trebuia să aibă la bază o hotărâre a judecătoriei populare a locului, precum și o dreaptă și prealabilă despăgubire în conformitate cu prevederile art. 10 din Constituția din 1948.
Această procedură nu s-a urmat, titlul ce a stat la baza preluării nu numai că nu a fost valabil, întrucât încălca dispozițiile constituționale de la acea vreme, dar a lipsit și scriptic. Exproprierea mascată s-a operat în baza D. nr. 3., respectiv a D. nr. 1., cu încălcarea prevederilor art. 2 din primul act normativ, respectiv a art. 37 din cel de al doilea.
Așa cum în privința terenurilor expropriate abuziv de la persoane fizice sau juridice operează principiul restitutio in integrum, aceeași este intenția legiuitorului și cu privire la caracterul abuziv al transferului dreptul de proprietate în privința bunurilor cultului greco-catolic.
În susținerea apelului, reclamanta a invocat legislația incidentă în materie, anexând motivelor de apel toate actele normative incidente înspeță, atât cele în baza cărora s-a operat preluarea, cât și cele adoptate ulterior anului 1990.
Prin întâmpinarea formulată (f. 34-37), pârâta a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că obiectul și temeiul juridic este identic în prezenta cauză, precum și în cea înregistrată sub nr.
(...).
Prin decizia de casare s-a statuat că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, însă aceeași instanță a arătat că în privința raporturilor dintre părți, cele tranșate jurisdicțional se impun în judecata ulterioară ca un mijloc de probă, fără posibilitatea pentru parte de a pretinde contrariul sau pentru instanță de a stabili în mod diferit față de instanța anterioară.
Înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei s-a operat în baza încheierii notariale nr. 756/(...), care s-a dat în baza încheierii președințiale nr. 5/1948 a Judecătoriei Mixte Z. și a art. 37 din D. nr. 1..
Trecerea faptică a enoriașilor greco-catolici la cultul ortodox nu a fost contestată, fiind de notorietate.
În cuprinsul motivelor de apel, se invocă caracterul abuziv al D. nr.
1..
Obiectul litigiului nu este cercetarea caracterului abuziv al actului normativ, acesta a rămas în vigoare până în anul 2006, iar dacă credincioșii ar fi dorit să revină la cultul greco-catolic reînființat în anul 1990, puteau reveni, însă acest fapt nu s-a produs.
Și în motivarea sentinței civile nr. 2. a T. S. s-a reținut că opțiunea majorității a fost aceea de a rămâne la cultul ortodox.
Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, curteaapreciază că este nefondat și în baza art.296 alin. 1 Cod proc.civ., urmeazăsă-l respingă pentru următoarele considerente:
Intabularea dreptului de proprietate al pârâtei în ambele cărți funciare
- nr. 274 Z., nr. top. 214 și 215/a, respectiv 169 Z. nr. top 2. - , cu efect constitutiv de drepturi reale, s-a efectuat în baza încheierii președințiale nr.
5/1948 a Judecătoriei mixte Z. și a art. 37 din D. nr. 1. (potrivit intabulării de sub B +9 din CF 169 Z. , respectiv de sub B+3 din Cf nr. 274 Z.), cu privire la care reclamanta, pe calea completării de acțiune, solicită constatarea nulității absolute.
Această solicitare nu este întemeiată.
Potrivit art. 37 alin. 3 și 4 din D. nr. 1. dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămuta de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni) și edificiile anexe; aceasta despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei.
Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populara a locului.
Deși L. nr. 1. acorda dreptul la contestație în justiție, nu s-a făcut dovada existenței vreunui demers illo tempore al B. G.-Catolice de a atacatransferul bunurilor care au aparținut cultului abandonat pentru neîndeplinirea cerințelor legale vizând intabularea.
Instanța de apel a întreprins demersuri în vederea depunerii la dosar a încheierii nr. 5/1948 a Judecătoriei mixte Z., solicitând acest act de la O. Z. și Judecătoria Zalău ( f. 45, 46), răspunsurile comunicate fiind în sensul că această încheiere nu se găsește( f. 57,59). În același sens este și răspunsul comunicat de A. N. - S. județean S. reprezentantului reclamantei ( f. 62).Lipsa comunicării acestei încheieri pe motiv că nu se regăsește în arhivele instituțiilor cărora le-a fost solicitată,nu constituie un argument pentru constatarea inexistenței ei.
Dispozițiile art. 34 pct. 1 și 3 din D.-lege nr. 115/1938, invocate ca temei al acțiunii promovate de către reclamantă nu sunt aplicabile în cauza.
Art. 34 pct. 1 admite înaintarea acțiunii în rectificare pentru doua nulități deosebite: nulitatea titlului și nevalabilitatea înscrierii.
Titlul în temeiul căruia s-a constituit dreptul de proprietate al paratei este legal în raport cu actele normative sub care a fost înscris în Cartea
Funciară - respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 37 alin. 3 și 4 din D. nr.
1..
Faptul ca D. nr.1. a fost abrogat nu justifica rectificarea tabulară nici în baza art. 34 pct. 3 din L. nr. 115/1938 deoarece L. nr. 4. (art. 51) care a abrogate acest act normativ nu retroactivează.
În urma abrogării actului normativ care în anul 1948 a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei, nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare, fiind prevăzute proceduri speciale de reconstituire sau retrocedare a bunurilor fostelor biserici greco-catolice.
Prin D. nr. 126/1990 a fost recunoscută oficial B. R. U. cu R. (greco- catolică).
Art.2 din acest decret prevede că bunurile preluate de stat prin efectele
D. nr. 3. aflate în prezent în patrimoniul statului cu excepția moșiilor, se restituie în starea lor actuală B. Române Unite cu R., identificarea și inventarierea acestora urmând sa se facă de o comisie formată din reprezentanți ai statului și ai bisericii respective numită prin hotărâre de guvern.
În ceea ce privește locașurile de cult și casele parohiale care au aparținut bisericii greco-catolice și au fost preluate de biserica ortodoxa romana, art. 3 din D. nr. 126/1990 precizează ca situația juridică a acestora se va stabili de o comisie formată din reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
Textul enunțat reglementează fără echivoc o procedura specială pentru rezolvarea situației juridice a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale preluate de biserica ortodoxa romana procedura care se bazează pe acordul cultelor și dorința credincioșilor.
Prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1994 Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul ca dispozițiile art. 3 din D. nr. 126/1990 mai sus citat sunt constituționale.
Pe lângă argumentele prezentate, această speță prezintă o particularitate care vine în completarea celor arătate, atrăgând lipsa de fundament a acțiunii completate, formulată de reclamantă.
Acest element specific îl constituie existența în cauză a unei hotărâri judecătorești irevocabile - sentința civilă nr. 2053/(...) a T. S..
Prezentul litigiu se află în al doilea ciclu procesual, respectiv apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1911/(...) a T. S.. Această sentință este pronunțată în rejudecare, în urma desființării sentinței civile nr. 655/(...) a T. S., prin decizia civilă nr. 305/A/(...) a C.i de A. C.
Decizia civilă nr. 305/A/(...) a C.i de A. C. a făcut la rândul său obiectul controlului judiciar, prin decizia civilă nr. 2751/(...) a Î. C. de C. și
Justiție, recursul promovat împotriva sa fiind respins.
Motivul ce a stat la baza desființării sentinței civile nr. 655/(...) a T. S. l-a constituit greșita reținere a excepției autorității de lucru judecat, ca temei al respingerii acțiunii având ca obiect rectificare CF și restabilirea situației anterioare de carte funciară, pe motiv că în cauză nu se verifică incidența triplei identități impuse de art. 1201 Cod civil.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie rectificarea CF nr. 274 Z. și
CF nr. 169 Z. și restabilirea situației anterioare, urmare a faptului că actele normative în baza cărora pârâta P. O. A. M. D. Z. și-a intabulat dreptul de proprietate, nu mai sunt în vigoare. Acțiunea a fost completată în rejudecare , cu solicitarea de constatare a nulității absolute a înscrisului ce a stata la baza încheierilor de intabulare atacate, ori, după caz, chiar inexistența sa (f. 7-37 dosar nr. (...) al T. S.).
Anterior, în dosar nr. (...) al T. S., s-a promovat o acțiune având obiect identic - rectificare CF 274 Z. și Cf nr. 169 Z., nr. top 215/a, 214, respectiv
2. și restabilirea situației anterioare, părțile litigiului fiind însă diferite față de cele ale prezentului dosar.
Prin sentința civilă nr. 2053/(...) a T. S., această acțiune a fost respinsă, reținându-se în considerentele acestei hotărâri că nu s-a făcut dovada împrejurării că trecerea credincioșilor greco-catolici la cultul ortodox ar fi fost făcută în mod forțat.
Această sentință este irevocabilă.
Prin decizia nr. 2751/(...) a Î. C. de C. și Justiție prin care s-a menținut decizia de desființare a hotărârii primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare, s-a făcut referire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care presupune că cele tranșate jurisdicțional se impun în judecata ulterioară ca un mijloc de probă, fără posibilitatea pentru parte de a pretinde contrariul sau pentru instanță de a stabili în mod diferit față de instanța anterioară (în speță, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat vizează cele statuate prin sentința civilă nr. 2053/(...) a T. S.).
În considerentele completării acțiunii, reclamanta a învederat faptul că intabularea pârâtei s-a produs ca urmare a desființării abuzive a cultului greco-catolic prin D. nr. 3. și prin D. - lege nr. 1..
Această afirmație este însă contrazisă în speță, întrucât prin cele statuate irevocabil prin sentința civilă nr. 2053/(...) a T. S., nu s-a făcut dovada că în anul 1948 trecerea credincioșilor din zonă la cultul ortodox s-a făcut în mod forțat, astfel încât și desființarea acestui cult în zona Z. să fie abuzivă.
Instanța ulterior investită nu poate constata o stare de fapt contrară
- respectiv faptul că în anul 1948 trecerea credincioșilor greco-catolici lacultul ortodox s-a făcut în mod forțat, abuziv - cele inițial statuate impunându-se cu putere de lucru judecat.
Statuându-se irevocabil caracterul benevol al trecerii credincioșilor la cultul ortodox, reiese că aceasta s-a făcut în conformitate cu art. 38 alin.
1 din D. nr. 1., iar trecerea bunurilor la cultul ortodox cu respectarea art. 1,
2 din D. nr. 3..
Împrejurarea că în prezent aceste acte normative nu mai sunt în vigoare, nu justifică rectificarea CF și restabilirea situației anterioare, atât timp cât trecerea bunurilor s-a făcut cu respectarea cerințelor legale la momentul transferului dreptului de proprietate, respectarea rezultând din caracterul benevol al trecerii credincioșilor de la un cult la altul, aspect statuat cu putere de lucru judecat.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. apelanta va fi obligată să plătească intimatei P. O. ,,A. M. D.", suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat (f. 106).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. G.-C. ,,A. M. D." Z. împotriva sentinței civile nr. 1911 din (...) a T. S., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă apelanta să plătească intimatei P. O. ,,A. M. D.", suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER I. D. C. M. C. V. A. B.
Red. MV dact. GC
4 ex/(...)
Jud.primă instanță: I. D.D.
| ← Decizia civilă nr. 2562/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2590/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
