Decizia civilă nr. 2590/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2590/R/2012
Ședința publică din 24 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții P. S. și P. C. împotriva deciziei civile nr. 137 din 28 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect acțiune în baza legii 10/2001- restituire preț actualizat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent P. S. asistat de avocat Puț S., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 23 mai 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamanților recurenți.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 1. pronunțată în dosarul civil nr. (...) de către Tribunalul Cluj în totalitate în sensul admiterii apelului promovat și schimbarea în integralitate a sentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și obligarea pârâtului la plata prețului de piață al imobilului, conform raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 18932 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N. a fost respinsă ca neîntemeiata acțiunea civila formulata de reclamanții P. S. si P. C., in contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. F. P.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31802/(...), C. local al municipiului C.-N., reprezentant al S.ui Român, prin SC C. SA a vândut reclamanților apartamentul nr. 21, situat in imobilul din C.-N., str. U. nr.
8, jud. C., pentru prețul de 9944187 lei, in care a fost inclus pretul boxei si împrejmuirii, conform convenției depusa in copie la fila 27 din dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N., pronunțata in dosarul nr.
3632/2003, printre alte dispoziții, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți cu pârâtul.
Prin D. civilă nr. 3., pronunțată în dosarul nr. 8334/2003 al T.ui C. a fost admis apelul împotriva sentinței civile nr. 5. a J. C.-N., schimbată parțial, în sensul că au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare, printre care si cel încheiat de reclamanți cu pârâtul.
Ulterior, prin D. civila nr. 4., pronunțata de Curtea de A. C. in dosarul nr. (...), a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 3. a T.ui C., dosar nr. 8334/2003, care a fost modificată în parte, în sensul că au fost respinse apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 5., dosar 3632/2003 al J. C.-N., ce a fost menținută în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare încheiate de parați pentru apartamentele nr. 9, 13 si 21 din imobilul situat in C.-N., str. Universitarii nr. 8.
In considerentele celor două hotărâri judecătorești, pronunțate de
Judecătoria Cluj-Napoca si Curtea de A. C., s-a reținut că imobilul in litigiu a fost preluat de S. Român fără titlu valabil si că era monument istoric, așa încât nu putea face obiectul L. nr. 1., știut fiind că obiectul acestei legi îl constituiau doar imobilele cu destinația de locuințe, preluate ca atare de către stat, cu titlu, și prin prisma art. 10 alin. 2 din L. nr. 1. era exceptat de la vânzare.
Prin urmare, imobilul a fost vândut reclamanților cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 1., care prevede la art. 1 ca obiectul acestui act normativ îl constituie locuințele preluate de S. R., cu titlu, iar la art. 10 alin. 2 ca sunt exceptate de la vânzare locuințele care sunt declarate monumente istorice, ceea ce a atras nulitatea absoluta a convenției.
In drept, conform dispozițiilor art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001, foștii chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea dispozițiilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat, modalitatea de calcul fiind prevăzuta prin H. nr. 4., în care se prevede ca actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii.
Potrivit art. 50¹ din L. nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Conform art. 50 alin. 3 din L. nr. 10/2001, obligația de restituire este in sarcina M.ui Economiei si F., care are așadar calitate de reprezentant al vânzătorului S. R..
Din dispozițiile legilor speciale sus menționate se desprinde concluzia că legiuitorul a reglementat în mod expres care este modalitatea în care persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost declarate nule, în speță reclamanții, vor fi repuse în situația anterioară, prevăzând atât restituirea prețului cât si actualizarea lui cu indicele anual de inflație, pentru situația în care se găsesc reclamanții, în care contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în cauză a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1..
Susținerile reclamanților conform cărora sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al apartamentului, stabilit pe bazastandardelor internaționale de evaluare nu au putut fi primite de instanța întrucât prin hotărârile judecătorești anterioare s-a stabilit că buna- credința la încheierea convenției de vânzare-cumpărare nu are relevanță întrucât si nu poate atrage asanarea nulității absolute a convenției, care a fost încheiata cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 1..
Este real că ceea ce are autoritate de lucru judecat este dispozitivul hotărârii, iar hotărârile judecătorești in cauză nu cuprind în dispozitiv nimic relativ la încălcarea L. nr. 1., însă practica judiciară a statuat, opinie la care instanța achiesează, ca si considerentele hotărârii judecătorești au putere de lucru judecat, în măsura in care explică dispozitivul si se reflecta in acesta, cum este cazul si in litigiul precedent, context in care, instanța nu poate reanaliza susținerile reclamanților in privința respectării/nerespectării prevederilor L. nr. 1. și buna lor credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin decizia civilă nr. 137 din (...) a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. S. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 18932 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime, fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin D. civilă nr.488/R/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) a fost respins apelul declarat de P. S. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 5859/(...), dosar nr.
3632/2003 al J. C.-N., care a fost menținută în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de apelanți cu privire la apartamentul nr. 21 din imobilul situat în mun. C.-N., str. U. nr. 8.
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că, din moment ce imobilul în litigiu era exceptat de la vânzare prin însuși textul legii nr. 1., vânzarea sa către chiriași s-a făcut prin eludarea legii, contractele de vânzare-cumpărare fiind afectate de o cauză ilicită în sensul art. 948 pct.
4 C.civ., art. 966-968 C.civ., iar buna credință a cumpărătorilor este irelevantă pentru asanarea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare.
T. a constatat de asemenea că, în conformitate cu dispozițiile art. 50¹ din L. nr. 10/2001, republicată, așa cum a fost modificată prin L. nr.
1., „. ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";. Alin. 2 al textului legal examinat prevede că „valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză";.
Spre deosebire de art. 50 alin. 2 din actul normativ menționat, ipoteza reglementată de art. 50¹ are în vedere situația persoanelor care au cumpărat imobilele în temeiul L. nr. 1. dar ale căror contracte de vânzare- cumpărare au fost menținute ca fiind încheiate cu respectarea prevederilor acestei legi.
Constatarea se impune deoarece alin. 2 al art. 50 din L. nr.
10/2001, se referă la chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. și au fost ulterior desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În această din urmă ipoteză se încadrează apelantele din prezenta cauză, față de cele statuate în mod irevocabil de instanțele învestite cu soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare încheiat. Dacă în situația contractelor de vânzare-cumpărareîncheiate cu eludarea L. 112/2005, modalitatea de despăgubire este restituirea prețului actualizat, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea aceluiași act normativ, despăgubirea constă în restituirea contravalorii prețului de piața a imobilului.
Față de cele expuse tribunalul a apreciat că nu se impune examinarea motivelor de apel subsecvente deoarece cu privire la aspectele privitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare instanțele de judecată au statuat în mod irevocabil, iar în prezenta cauză instanța este chemată să examineze dacă apelanții reclamanți îndeplinesc condițiile legale pentru acordarea prețului de piață al imobilului în litigiu. Or, așa cum s-a arătat anterior, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile nr. 1. în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și, în consecință, obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață al imobilului în litigiu.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod proc.civ., art. 501din L. nr.10/2001 și Protocolul nr. 1 la C., recurenții au arătat următoarele: Contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului nr. 21, situat în C.-N., str. U. nr. 8, a fost încheiat în baza L. nr. 1., momentul încheierii acestui contract fiind precedat de demersuri privind analiza situației juridice a imobilului. Astfel, s-a procedat la analizarea cărții funciare în care imobilul în litigiu era intabulat și în care S. Român figura ca proprietar, fără a fi înregistrată în termenul prevăzut de L. nr. 1. vreo solicitare de restituire în natură sau echivalent a imobilului în cauză. Termenul prevăzut de L. nr. 1. nu a fost modificat sau prelungit, revendicatorul înregistrând abia la data de 17 iulie 1996, la C. Local al municipiului C.-N. o cerere prin care solicita acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C.-N., str. U. nr. 8. În același sens, neintroducerea vreunei notificări cu privire la apartamentul 21 a încurajat continuarea procedurilor de achiziționare a apartamentului. Oricum, la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare cu privire la acest apartament, reclamanții nu aveau cunoștință de solicitarea numitului D. S. P. de a-i fi acordate despăgubiri cu privire la întregul imobil. Prin urmare, buna credință a reclamanților trebuie analizată în raport de momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, context în care nu li se poate reproșa nimic, mai ales că imobilul a trecut în proprietatea statului în anexele Decretului nr. 92/1950, cu respectarea prevederilor legale la acea dată. Prin urmare, reclamanții au încheiat contractul d vânzare- cumpărare cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. Reținerea instanței cu privire la faptul că imobilul a fost vândut reclamanților cu încălcarea prevederilor L. nr. 1. este nelegală, întrucât înscrisul depus la dosarul cauzei dovedește că imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu a fost monument istoric. Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate solicitările reclamanților, mulțumindu-se să aprecieze că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor sub forma prețului de piață al apartamentului. În acest context, în măsura în care se prefigura inadmisibilitatea sau netemeinica acțiunilor, se impunea de la început respingerea cererii în probațiune, constând în efectuarea unei expertizetehnice de specialitate, prin care să se stabilească valoarea de piață a imobilului în litigiu. Restituirea prețului actualizat cu indicele de inflație nu reprezintă o despăgubire justă și proporțională pentru prejudiciul pe care l-au suferit, pentru că s-au încrezut în titlul statului și în opozabilitatea acestui titlu, statul fiind cel răspunzător pentru prejudiciul ce le-a fost cauzat, ca urmare a evicțiunii pe care au suferit-o în urma retrocedării apartamentului. Recurenții au mai arătat că instanța de apel nu a ținut seama de practica judiciară depusă la dosarul cauzei, în care există nenumărate soluții de admitere a unor acțiuni asemănătoare. Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. s-a opus admiterii recursului, invocând faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 501din L. nr.10/2001, deoarece reclamanții nu au făcut dovada faptului că, contractul de vânzare- cumpărare cu privire la apartamentul în litigiu a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. Dimpotrivă, decizia civilă nr. 4. a C. de A. C. dovedește contrariul susținerilor reclamanților, și anume faptul că, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu eludarea L. nr. 1.. Recurenții au invocat ca temei de drept al recursului disp.art. 299 și urm. Cod proc.civ., fără a arăta în concret în care din punctele prevăzute de art. 304 Cod proc.civ. se încadrează motivele invocate. Conform dispozițiilor art. 306 pct. 3 Cod proc.civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ. Curtea Constată că motivele invocate de recurenți se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia va proceda la analizarea acestuia. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și, în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente: Art. 20 din L. nr.10/2001 stabilește că, prin contract desființat se înțelege situația în care contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, cât și situația în care, deși contractul nu a fost anulat, s-a admis acțiunea în revendicare. Față de aceste dispoziții, instanța are obligația să analizeze condițiile respectării L. nr. 1. prin corelare cu celelalte dispoziții ale L. nr.10/2001, care conferă dreptul foștilor chiriași care au cumpărat în temeiul L. nr. 1., dreptul la despăgubiri. Conform art. 50 și 501din L. nr.10/2001 așa cum a fost modificată prin L. nr. 1., cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru, iar proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Aceste dispoziții ale art. 50 din L. nr.10/2001, impun a se face distincție între desființarea contractului pentru cauza de eludare adispozițiilor L. nr. 1. la momentul încheierii acestuia și cele încheiate cu respectarea dispozițiilor L. nr. 1.. În lumina dispozițiilor L. nr.10/2001, persoana îndreptățită la restituire în natură trebuie să solicite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul L. nr.10/2001. Prin sentința civilă nr. 5. iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, irevocabilă prin decizia civilă nr.488/R/(...) a C. de A. C., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3., încheiat de reclamanți cu pârâtul C. Local al municipiului C.-N., reținându-se că, imobilul a fost preluat abuziv, că nu se poate reține buna credință a cumpărătorilor P. S. și P. C., deoarece ar fi putut afla prin depunerea unor diligențe minime că imobilul în care situat apartamentul lor este monument istoric, și prin urmare, nu putea fi înstrăinat în baza L. nr. 1., că puteau consulta lista cu imobilele din C.-N. exceptate de la cumpărare în baza L. nr. 1.. Aceeași instanță a reținut că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți este nul absolut, eventuala buna credință a pârâților neputând înlătura acest caz de nulitate absolută, deoarece potrivit art. 46 alin. 2 din L. nr.10/2001, buna credință acoperă o sigură cauză de nulitate absolută și anume, aceea că obiectul contractului este un imobil preluat de stat fără titlu, orice altă cauză de nulitate provenind din încălcarea dispozițiilor imperative ale L. nr. 1. subzistă, indiferent de buna sau reaua credință a cumpărătorilor. Problema modului în care imobilul a trecut în proprietatea statului, cu titlu sau fără titlu, a motivelor pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a fost deci soluționată irevocabil prin decizia menționată mai sus, nemaiputând fi repusă în discuție în prezentul litigiu fără a se încălca puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești. Rezultă deci din cele reținute mai sus că nulitatea contractului încheiat între reclamanți și C. Local al mun. C.-N. s- a constatat pentru nerespectarea prevederilor L. nr. 1., fără a avea relevanță în cauză susținerile recurenților cu privire la faptul că imobilul în care este situat apartamentul în litigiu a fost sau nu monument istoric, sau că ei au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Față de cele reținute, concluzia care se impune este aceea că contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți a fost încheiat cu încălcarea prevederilor L. nr. 1., respectiv art. 1 din acest act normativ. Rezultă așadar că, cerința art. 501din L. nr.10/2001 nu este îndeplinită în cauză pentru obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând prețul de piață al apartamentului. Obligarea pârâtului S. Român la plata valorii de circulație a apartamentului, motivat pe faptul că reclamanții beneficiază de garanțiile oferite de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., nu poate fi primită, din moment ce, la momentul sesizării instanței, reclamanții nu aveau un bun de natură a-l face să se prevaleze de o speranță legitimă în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. A. pentru că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat a fost constatat ca nul absolut, urmare a nerespectării normelor imperative ale legii, a faptului că au fost parte la încheierea unui act fraudulos, astfel că nu se poate reține buna credință la momentul cumpărării, care să le creeze, eventual „speranța legitimă"; față de bunul respectiv. Pentru situația juridică a acestui contract, reclamanților li se cuvin doar despăgubiri reprezentând prețul plătit pentru apartament, actualizat cu rata inflației, preț plătit cu ocazia încheierii contractului de vânzare- cumpărare, în baza art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001 și nu valoarea de circulație a apartamentului, în sensul art. 501din același act normativ, text inaplicabil în speță. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. S. și P. C. împotriva deciziei civile nr. 137 din 28 februarie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: E.Luca, M.Oncică S.
| ← Decizia civilă nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2084/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
