Decizia civilă nr. 99/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 99/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. I. ( n. K. ), P. I. ( n. K. ) și K. L., împotriva sentinței civile nr. 3884 din 16 iunie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții M. I. ( n. K. ), P. I. ( n. K. ) și K. L., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamanților recurenți și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că la data de (...), reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat S. S., a depus la dosar o cerere de aprobare a studierii prezentului dosar și, de asemenea, aceasta a procedat la semnarea cererii de recurs, motiv pentru care, C. constată că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, fiind acoperită excepția nulității invocată de instanță în temeiul art. 161 C.pr.civ., rap. la art. 3021alin. 1 lit. b C.pr.civ., la termenul de judecată din (...). De asemenea, C. constată că atât reclamanții recurenți, prin memoriul de recurs (f. 6 din dosar), cât și pârâtul intimat prin întâmpinare (f. 16 verso din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat. C., din oficiu, în temeiul art. 316 C.proc.civ. coroborat cu art. 294 alin. 1 C.proc.civ., invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului a principiului nediscriminării. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar și odată cu concluziile pe fond aceasta să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, având în vedere că reclamanții recurenți au invocat principiul nediscriminării pentru prima dată în calea de atac a recursului și, de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și menținerea hotărârii recurate, având în vedere că instanța de fond în mod corect a constatat că măsura administrativă a prizonieratului care a fost luată față de tatăl reclamanților, defunctul K. L., nu are caracter politic, întrucât această măsură administrativă nu se încadrează în condițiile prevăzute de L. nr. 2.. C U R T E A Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 3884/(...), pronu nț ată de T ribun alul S ăl aj în dos arnr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților M. I., P. I. și K. L., privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative de constituire în prizonierat în U. a defunctului K. L. și obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale pentru această măsură. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanții M. I., P. I. și K. L. sunt fii supraviețuitori ai defunctului K. L., prizonier de război în U. în perioada (...)- (...),conform înscrisului depus la dosar (f.15). Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., reclamanții au solicitat să se constate că prizonieratul este o măsură administrativă cu caracter politic și în consecință să fie despăgubiți pentru prejudiciul moral încercat prin supunerea tatălui lor, în prezent decedat, la această măsură. L. nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria R.. Acest act normativ se situează intr-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice. Un prim demers legislativ este dat de prevederile D.-lege nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Comparativ cu sfera de aplicare a D.-lege nr. 1., instanța constată că numai prima categorie de persoane la care se referă acest act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., respectiv persoanele care au suferitcondamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Art. 1 din L. nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic. Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3. Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1.. De altfel, prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. a, teza întâi din L. nr. 2.. Teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr. 2. prin O. nr. 6. se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral. În baza considerentelor de drept și de fapt arătate, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamanții M. I., P. I. și K. L. privind constatarea caracterului politic a măsurii de constituire prizonier a defunctului K. L. și obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale pentru această măsură. Împ o tr iv a aces te i sen tințe au decl ar at recu rs, în ter men leg al, re cl a manț ii M. I. (n. K.), P. I. (n. K.) ș i K. L., solicitând, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cuart. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința constatării caracterului politic al condamnării antecesorului reclamanților, precum și cu obligarea S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S. M., la plata sumei de 99.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul reclamanților. F. cheltuieli de judecată. În motivarea recursului s-a arătat că tatăl recurenților reclamanți a fost deportat pe teritoriul fostei U. în perioada (...) - (...), pentru muncă de reconstrucție, impunându-se, în conformitate cu art. 4 alin. 3 din L. nr. 2., coroborat cu art. 1 alin. 3 din aceiași lege, și art. 2 alin. 1, art. 3 lit. e din O. nr. 214/1999, și art. 1 alin. 2 lit. a și b din D.-lege nr. 1., constatarea caracterului politic al măsurii administrative de prizonierat pe teritoriul fostei U.. Tot în motivarea recursului s-au făcut aprecieri vis-a-vis de D. C. C. nr. 1. și nr. 1., concluzionându-se că, nu poate fi reținută argumentația din considerentele acestor decizii, conform căreia există un paralelism legislativ, prin raportare la textul art. 5 alin. 1 lit. d din L. nr. 2., coroborat cu D.-lege nr. 1., și că drepturile prevăzute de D.-lege nr. 1. sunt drepturi de securitate socială, care se plătesc de casele județene de pensii, fiind diferit de drepturile prevăzute de L. nr. 2.. S-a susținut de către recurenți că D. nr. 1. a C. C. nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol, pentru că altminteri ar însemna să se creeze un tratament distinct aplicat persoanelor îndreptățite la despăgubiri pentrucondamnări politice, în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul S. R. prin M in is terul F in anțelor Publ ice, p r in D. G. a F. P. S., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în motivarea întâmpinării, pe de o parte, faptul că prizonieratul în U. este o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, iar nu o măsură administrativă cu caracter politic luată de S. R., iar pe de altă parte, D. C. C. nr. 1358/(...), nr. 1360/(...) și prevederile art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992 coroborat cu art. 147 din Constituție. Recursul este nefondat. Cu privire la petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măs ur ilor ad min is tr ative lu ate f aț ă de def unc tul K. L., în perioada (...) - (...). L. nr. 2., așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Pentru ca o condamnare sau o măsură administrativă să facă obiect al L. nr. 2. este necesar să întrunească o dublă cerință, pe de o parte, să aibă caracter politic - să fie vorba despre o manifestare va formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist -, în înțelesul pe care L. nr. 2. îl dă acestei noțiuni, iar pe de altă parte, respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă înăuntrul perioadei de referință a legii, în termenul cuprins între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În speță, se constată că antecesorul reclamanților, K. L., a fost luat în prizonierat în fosta U., în perioada (...) - (...) (f. 15 dosar fond), în calitatea sa de soldat, în perioada celui de-al doilea război mondial. Prin urmare, luarea antecesorului reclamanților, în prizonierat, în fosta Uniune Sovietică, ca o consecință al celui de-al doilea război mondial, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, luată față de K. L., ca o consecință a faptelor săvârșite de acesta ca formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia după anul 1945. Statutul de prizonier, ca urmare a consecințelor celui de-al doilea război mondial, nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată față de respectivul prizonier de război ca urmare a faptelor săvârșite de acesta ca o formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia postbelică. Așa fiind, C. constată că perioada de prizonierat în U., la care a fost supus antecesorul recurenților, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și, în consecință, nu face obiectul acestei legi. Pe cale de consecință, C. constată că în mod corect prima instanță a respins în întregime acest petit din acțiunea reclamanților. Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata desp ăgub ir ilor mor al e. Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale,pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție. Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*) (modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în M. Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele : „ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C.. (3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat. (4) D. C. C. se publica în M. Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";. Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în M. Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele : „(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. (2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. (3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (4) D. pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională. (5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia."; Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. De altfel, așa cum corect a subliniat prima instanță, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie. Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice. Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale. Afirmația reclamanților recurenți, conform căreia D. nr. 1. nu poate fi luată în considerare și nu se aplică în speță, întrucât ar însemna să retroactiveze și să creeze o situație discriminatorie, este evident neîntemeiată, motivat pe următoarele: Este știut faptul că nu poate face confuzie între neretroactivitatea unei legi și neconstituționalitatea acesteia. Neretroactivitatea unei legi presupune ca aceasta să nu se aplice unor situații intervenite înainte de intrarea ei în vigoare, legea urmând să dispună numai pentru viitor, așa cum impune art. 15 alin. 2 din Constituția R. și art. 1 C.civ., în timp ce neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare. Este adevărat că potrivit prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituția R., D. C. C. au efecte ex nunc, adică numai pentru situațiile viitoare, născute după publicarea acestor decizii în M. Oficial, dar nu este mai puțin adevărat că efectul ex nunc trebuie înțeles în sensul că D. C. C. se aplică pentru viitor, adică doar situațiilor juridice care nu au fost definitiv stabilite și tranșate înainte de publicarea D. C. în M. O. Cu alte cuvinte, dacă situația juridică a fost definitiv stabilită anterior publicării în M. Oficial a D. C. nr. 1., adică dreptul reclamanților recurenți la despăgubiri morale a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, atunci, efectele acestei Decizii nr. 1. nu se vor produce asupra situației juridice a reclamanților, întrucât, hotărârea judecătorească definitivă constituie titlul executoriu, conform art. 376 alin. 1 C.proc.civ., dând naștere înpatrimoniul reclamanților unei „valori patrimoniale";, în sensul C.i, ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C., iar punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și executorii dă dreptul părții câștigătoare de a se bucura în mod efectiv de un „., și de a avea o „speranță legitimă"; în sensul că va putea să-și valorifice acest drept la un bun, adică la despăgubirile morale stabilite în favoarea sa prin respectiva hotărâre judecătorească definitivă și executorie (în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - a se vedea D. nr. 1973/(...), dosar nr. (...)). Or, în speță, situația juridică a reclamanților recurenți - lăsând la o parte împrejurarea că situația particulară a antecesorului reclamanților, aceea de prizonier în fosta U., nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. -, nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, anterior publicării în M. Oficial a D. C. C. nr. 1., astfel încât, efectele aceste Decizii a C. se vor produce și asupra situației juridice pendinte a reclamanților. Drept urmare, C. constată că în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile D. nr. 1358/(...) a C. C.. De altfel, printr-o Decizie în interesul legii nr. 12/(...), pronunțată în dosar nr. 14/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, urmare a Deciziilor C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării Deciziilor Instanței de C. C. în M. O. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. I. (n. K.), P. I. (n. K.) și K. L., împotriva sentinței civile nr. 3884 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 1115/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4185/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
