Decizia civilă nr. 2941/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2941/R/2012
Ședința publică din 15 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. A., împotriva deciziei civile nr. 186 din (...) a T.ului Cluj, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. F., precum și pe pârâtul intimat I. A., având ca obiect acțiune în constatare și evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul M. A. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și nu a fost legal timbrat la data introducerii cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că la data de (...), reclamanta intimată C. F., prin intermediul doamnei avocat V. N. M., a înregistrat la dosar un înscris, întitulat
"Note scrise";, în 3 exemplare, prin care, în principal, invocă excepția nulității recursului, întrucât acesta nu cuprinde motive de nelegalitate a hotărârii atacate, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului și, totodată, solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ., la care a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanta intimată C. F., a împuternicit-o pe doamna avocat V. N. M. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Având în vedere împrejurarea că pentru prezentul termen de judecată, pârâtul recurent a fost legal citat cu mențiunea de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 13,5 lei și cu un timbru judiciar de 0,3 lei, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare care se află la f. 6 din dosar, iar până la acest moment, pârâtul recurent nu a făcut dovada achitării timbrajului aferent recursului, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1
C.pr.civ. invocă excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 3813/(...), pronunțată de Judec ător ia T urd a în dos arnr. (...), s-a admis cererea formulată de reclamanta C. F., reprezentată legal prin P. V. T., împotriva pârâților I. A. și M. A. și, în consecință:
S-a constatat încetarea contractului de închiriere încheiat între părți la data de 01 iunie 2003 și s-a dispus evacuarea pârâților de pe terenul în suprafață de 0,45 ha, proprietatea comunei F.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
În fapt, la data de 01 iunie 2003, între Primăria comunei F., în calitate de proprietar și pârâții, I. A. și M. A., în calitate de chiriași, s-a încheiat un contract de închiriere (f. 4 - 5 dos.) având ca obiect dobândirea de către pârâți a folosinței spațiului în suprafață de 0,45 ha, tău, situat în sat S., comuna F., pentru amenajarea unei pescării, durata locațiunii fiind cuprinsă între 01 iunie 2003 -
01 iunie 2008, conform art. 3 din contract.
Potrivit H.G. nr. 969/2002, anexa nr. 39 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei F. (f. 6-11 dos.), imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere se regăsește înscris la poziția 66, pășuni S., S=213 ha.
După expirarea termenului contractual, reclamanta a permis pârâților folosirea în continuare a imobilului, iar la data de 07 aprilie 2011 aceasta a solicitat instanței evacuarea acestora.
Potrivit art. 1437 și art. 1452 C.civ., dacă chiriașul rămâne în folosința bunului după expirarea termenului contractual și fără ca proprietarul să-l împiedice, locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune. Prin tacita relocațiune operează un nou contract de închiriere, în aceleași condiții precum cele stipulate în contractul de închiriere inițial, cu excepția faptului că acest contract se consideră încheiat pe durată nedeterminată.
Raportând situația de fapt la prevederile legale anterior menționate, instanța de fond a reținut că, după expirarea termenului contractual la data de
01 iunie 2008, între părți a intervenit un nou contract de locațiune, prin acordul de voință al părților exprimat în mod tacit. De asemenea, prin reînnoirea tacită a contractului durata folosinței este nedeterminată, contractul luând sfârșit prin denunțarea unilaterală de către oricare dintre părți, cu condiția respectării termenului de preaviz (art. 1436 alin. 2 C.civ.)
În speță, instanța a apreciat cererea de chemare în judecată pentru evacuare drept o manifestare neechivocă a voinței reclamantei de denunțare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar soluționării litigiului.
Referitor la poziția procesuală a pârâților care au solicitat respingerea acțiunii deoarece au efectuat investiții pe terenul închiriat, instanța a reținut că una dintre obligațiile chiriașului este restituirea lucrului în starea în care a fost predat, pârâții asumându-și această obligație potrivit prevederilor art. 5 lit. d din contract, „chiriașul se obligă ca la expirarea duratei prezentului contract să restituie suprafața închiriată";, contract care în temeiul art. 969 C.civ. reprezintă
„legea părților";. Totodată, instanța va aprecia că investițiile, care din declarațiile martorilor audiați (f. 30-33 dos.) rezultă că au constat în amenajarea locului
(curățarea, construirea un dig, plantarea unor sălcii), popularea cu pește și hrana procurată acestora, au fost efectuate exclusiv în vederea realizării scopului pentru care a fost închiriat terenul, respectiv amenajarea unei pescării, și nu pentru a aduce un spor de valoare terenului.
În concluzie, având în vedere prevederile art. 480 C.civ., potrivit cărora proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și a dispune de unbun în mod exclusiv și absolut, ținând cont de voința clară a reclamantei de a denunța contractul de închiriere, instanța de fond a constatat încetarea contractului de închiriere încheiat între părți și a dispus evacuarea pârâților de pe terenul în litigiu, proprietatea reclamantei.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., s-a luat act că la termenul de judecată de la
17 octombrie 2011 reprezentanta reclamantei a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sen tințe a decl ar at r ec urs, rec al if ic at în ape l, p âr âtul M. A., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii. În motivarea cererii recurentul a arătat că față de temeiul de drept și considerentele de fapt invocate, hotărârea instanței de fond este criticabilă sub următoarele aspecte: 1. În primul rând, dată fiind natura contractului de închiriere, respectiv contract administrativ - una din părțile semnatare fiind C. F. iar bunul închiriat aparținând domeniului public, în conformitate cu dispozițiile art. 66 din OUG 54/2006 Judecătoria Turda nu era competentă material să soluționeze cauza, competența materială fiind dată, prin lege, instanței de contencios administrativ. Însă, având în vedere faptul că, termenul până la care excepția necompetentei putea fi invocată, respectiv prima zi de înfățișare, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor, a expirat, nu mai este în măsură să invoce această excepție, însă a vrut doar să atragă atenția asupra lipsei rolului activ al instanței în soluționarea prezentei cauze. 2. Raportat la apărările făcute, a invocat în fața instanței de fond că motivul pentru care nu este de acord cu încetarea contractului este acela că, asupra terenului închiriat, a efectuat investiții majore, care depășesc vădit contravaloarea chiriei pe trei ani (pct. II art. 3 alin. 2 din Contract) și pe care dorește să le recupereze de la comuna F. În acest context și în temeiul principiului rolului activ, care din nou nu s-a manifestat, instanța trebuia să califice apărările pârâtului ca o veritabilă cerere reconvențională și să pună în discuția părților administrarea unei probațiuni utile în stabilirea unei eventuale despăgubiri la care ar fi îndreptățit pârâtul, având în vedere sporul de valoare pe care l-a adus fondului închiriat. Aceasta cu atât mai mult cu cât îmbunătățirile aduse se încadrează în categoria celor necesare iar nu în categoria celor voluptoase, având în vedere că destinația fondului era, anterior închirierii, aceea de „. nefolosit"; iar finalitatea închirierii era transformarea acestuia în „pescărie";. Raportat la considerentele expuse, solicită instanței de control admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea administrării de probe raportat la solicitarea de acordare de despăgubiri pentru investițiile realizate asupra fondului închiriat. Prin întâmpinarea f ormu l ată, intimata C. Fa solicitat respingerea recursuluica nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate. La termenul de judecată din data de 28 februarie 2012, raportat la obiectul cauzei, T.ul a apreciat că în cauză calea corectă de atac este apelul, astfel că în temeiul prevederilor art. 282 C.pr.civ., a dispus recalificarea căii de atac. T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 186 /(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a respins ca nefondat apelul pârâtului M. A., păstrând în întregime sentința atacată. Fără cheltuieli de judecată în apel. Motivând decizia, T.ul a reținut în considerentele acesteia, următoarele: „Primul motiv de apel nu constituie în realitate o critică a soluției pronunțate de către prima instanță, așa cum a arătat de altfel și apelantul,deoarece potrivit art. 159¹ alin. 2 C.pr.civ., necompetența materială poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Or, în fața instanței de fond excepția nu a fost invocată în condițiile arătate. Al doilea motiv de apel, vizând soluția pronunțată asupra fondului pretențiilor deduse judecății, este nefondat pentru motivele ce urmează să fie expuse. Așa cum a reținut instanța de fond în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar, și cum de altfel a arătat și reclamanta în cererea de chemare în judecată, față de prevederile art. 1437 și art. 1452 C.civ., în condițiile în care pârâții au continuat să folosească bunul închiriat chiar după împlinirea termenului stabilit prin C. de închiriere încheiat la data de (...) (f. 4-5 fond), a operat tacita relocațiune. În aceste condiții, față de durata nedeterminată a noului contract, acesta va lua sfârșit prin denunțarea unilaterală de către oricare dintre părți, cu respectarea cerințelor art. 1436 alin. 2 C.civ. este corectă statuarea instanței de fone în sensul că acțiunea prin care se solicită evacuarea chiriașilor constituie o manifestare neechivocă a voinței intimatei reclamante de a denunța contractul. T.ul constată de asemenea că la termenul de judecată din data de 6 iunie 2011 (f. 20 fond), prezenți personal, pârâții I. A. și M. A. au arătat că nu sunt de acord cu admiterea acțiunii și cu eliberarea terenului deoarece „a fost populat cu pește și au achiziționat tone de făină, stare de fapt care se poate constata la fața locului";. Față de poziția astfel exprimată pârâtul M. A. a invocat în apel neexercitarea rolului activ de către instanța de fond, deoarece în opinia apelantului „instanța trebuia să califice apărările pârâtului ca o veritabilă cerere reconvențională și să pună în discuția părților administrarea unei probațiuni utile în stabilirea unei eventuale despăgubiri la care ar fi îndreptățit pârâtul, având în vedere sporul de valoare pe care l-a adus fondului închiriat. Aceasta cu atât mai mult cu cât îmbunătățirile aduse se încadrează în categoria celor necesare iar nu în categoria celor voluptoase, având în vedere că destinația fondului era, anterior închirierii, aceea de „. nefolosit"; iar finalitatea închirierii era transformarea acestuia în „pescărie";. T.ul apreciază că susținerile apelantului sunt nefondate deoarece eventualele pretenții ale apelantului sub forma despăgubirilor pentru investițiile realizate pot fi valorificate, cu nerespectarea normelor privitoare la termenul de prescripție, pe cale separată. În altă ordine de idei, față de caracterul imprecis al susținerilor pârâtului în fața instanței de fond, nefiind precizat nici măcar un cuantum aproximativ al acestor pretenții și nefiind depus la dosar nici un înscris din care să rezulte realizarea presupusei investiții, instanța nu avea suficiente elemente pentru a califica apărarea pârâtului. A.antul omite să observe și dispozițiile art. 129 alin .6 C.pr.civ., potrivit cărora în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Față de prevederile legale citate, se constată că instanța de fond a soluționat cauza în limitele învestirii sale. În lumina considerentelor expuse, T.ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile apelantului. Astfel, în temeiul art. 296 C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. A. împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei T., care va fi păstrată în întregime. În baza prevederilor art. 274 C.pr.civ., se va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel";. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M. A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecința, respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, prin decizia civila atacata, instanța de apel a menținut in întregime sentința civila nr. 3. pronunțata de Judecătoria Turda in dosar nr. (...) prin care s-a admis in întregime acțiunea reclamantei C. F., a constatat încetarea contractului de închiriere încheiat intre părți la data de (...) si, in consecința a dispus evacuarea pârâților de pe terenul in suprafață de 0,45 ha, proprietatea comunei F. Fata de temeiul de drept si considerentele de fapt invocate, hotărârea instanței de apel este criticabila, sub următoarele aspecte: In primul rând, data fiind natura contractului de închiriere, respectiv contract administrativ una din părțile semn atare fiind C. F., iar bunul închiriat aparținând domeniului public), in conformitate cu dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, Judecătoria Turda nu era competenta material sa soluționeze cauza, competenta materiala fiind data, prin lege instanței de C. A. Insa, având in vedere faptul ca, termenul pana la care excepția necompetentei materiale putea fi invocata, respectiv prima zi de înfățișare, dar nu mai târziu de începerea dezbaterile, a expirat, recurentul nu mai este în măsură să invoce aceasta excepție, însă a vrut doar să atragă atenția asupra lipsei rolului activ al instanței in soluționarea prezentei cauze. Raportat la apărarea sa, recurentul a invocat in fata instanței de fond faptul ca, motivul pentru care nu este de acord cu încetarea contractului este acela ca, asupra terenului închiriat a efectuat investiții majore, care depășesc vădit contravaloarea chiriei pe trei ani (pct. II art.3, alin.2 din Contract) si pe care dorește să le recupereze de la C. F. In acest context si in temeiul principiului rolului activ ( care din nou nu s-a manifestat), instanța trebuia sa califice apărarea sa ca o veritabila cerere reconventionala si sa pună in discuția părților administrarea unei probațiuni utile in stabilirea unei eventuale despăgubiri la care ar fi fost îndreptățit recurentul având in vedere sporul de valoare pe care l-a adus fondului închiriat. Aceasta cu atât mai mult cu cat îmbunătățirile aduse se încadrează in categoria celor necesare iar nu categoria celor voluptorii, având in vedere ca destinația fondului era, anterior închirierii aceea de " teren nefolosit", iar finalitatea închirierii era transformarea acestuia in "pescărie". Prin în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, in titul ată „No te scr ise";, recl aman ta in timată C. F., a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, pe motiv că nu cuprinde motive de nelegalitate, nulitate întemeiată pe dispozițiile art. 3021alin. 1 lit. c coroborat cu art. 306 alin. 1 C.pr.civ.; în al doilea rând, s-a invocat inadmisibilitatea recursului, pe motiv că acesta conține critici omisso medio; în al treilea rând, s-a arătat că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și că litigiului era de competența instanțelor de drept comun. Recursul este netimbrat. La termenul de judecată din data de (...) Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării prezentului recurs, excepție care urmează să fie admisă motivat, pe următoarele considerente: Pentru primul termen de judecată stabilit în vederea soluționării recursului, (...), pârâtul recurent M. A. a fost legal citat, de la domiciliul pe care și l-a indicat prin memoriul de recurs, C. F., sat S. de C. nr. 52 județul Cluj, cu mențiunea achitării pentru recurs a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 13,5 lei și a unui timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, sub sancțiunea anulăriirecursului ca netimbrat (dovadă de îndeplinire a dovezii de citare fila 6 dosar recurs). Recurentul nu a depus la dosarul cauzei până la termenul de judecată din (...) dovada achitării timbrajului aferent recursului, și nici nu s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din (...), pentru a depune la dosarul cauzei chitanțele care să ateste plata acestui timbraj. Pe cale de consecință, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din (...) a invocat excepția nelegalei timbrări a recursului, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, coroborat cu art. 35 alin. 5 din O.M.J. 760/C/1999. Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse, Curtea urmează să anuleze ca netimbrat prezentul recurs. Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M. A., împotriva deciziei civile numărul 186 din (...) a T.ului Cluj, pronunțată în dosar număr (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud. fond: C. Bucea Jud.apel: E. Luca/M. Oncică-S.
| ← Decizia civilă nr. 4185/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 121/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
