Decizia civilă nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 64/RC/2012
Ședința publică din 21 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. POP GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii D. A. D. și S. D. P., împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații P. M. C.-N. și M. C.-N., PRIN P.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru contestatorii D. A. D. și S. D. P., domnul avocat B. Z. M., care depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire, care atestă împrejurarea că doamna avocat F. E. M. - avocat titular în cauză, conform împuternicii avocațiale aflată la fila 4 din dosar -, l-a împuternicit pe acesta să se prezinte în substituirea sa în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare formulată de contestatorii D. A. D. și S. D. P. a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată intimatului P. M. C.-N. și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul contestatorilor arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului contestatorilor în susținerea contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in con tes taț ia în anul are f or mul ată de contestatorii D. A. D. ș i S. D. P. , s-solicitat, în temeiul art. 318 alin. 1 C.pen., anularea deciziei civile nr. 2./(...) a Curț iide A. C., pronunț ată în dosar nr. (...), în sensul modificării dispozițiilor privitoare la cheltuielile de judecată cuvenite la fond reclamanților, menținând suma de 3.000lei, acordată de instanța fondului.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că pronunțându-se asupra cheltuielilor de judecată acordate reclamanților de instanța fondului. instanța de recurs a arătat, la pag. 23 alin. 2 din D. nr. 2./2012 că reclamanții au notificat autoritatea administrativă pentru o suprafață de 9832 mp, "din care, prin sentința fondului, li s-a restituit în natură suprafața de 825 mp, aproximativ 10% din pretențiile reclamanților fiind astfel admise de prima instanță".
Suprafața de 9832 mp le-a fost acordată reclamanților, urmare a notificării, pe cale administrativă, prin D. nr. 8., iar obiectul cererii lor în instanță a fost doar recunoașterea dreptului la despăgubiri pentru suprafața suplimentară de
825 mp, cerere în întregime admisă. Acest aspect a fost corect reținut de instanța de recurs (Dec. 2./2012 pag. 3, par. 2 din motive, rd. 5) care a arătat "stabilind dreptul la despăgubiri și pentru diferența de teren de 825 mp".
Eroarea materială provocată de exprimarea "din care" folosită din eroare în loc de exprimarea corectă „pe lângă care"; a condus la determinarea procentului de admitere a cererii de 10% în loc de 1., față de pretențiile reclamanților. A., procentul de 1. trebuia aplicat onorariului de expert, în loc de cel de 10%. Același procent trebuia aplicat și părții din onorariul avocatului referitor la această cerere.
Tot dintr-o eroare de calcul, instanța nu a adunat la cererile admise și pe cele legate de stabilirea calității de persoană beneficiară a dispoziției, a reclamantei S. D. și de stabilire a cetelor de proprietate ale antecesoarei reclamantei S. și ale reclamantului D. A., în lipsa formulării acestor cereri la instanță, D. 8. neputând fi valorificată. Aceste cereri justifică, de asemenea, în parte, onorariul avocațial.
Con te s taț ia în an u lare e s te n ef on da tă.
C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i .
Curtea de A. C., prin decizia civilă nr. 2./(...), pronunțată în dosar nr. (...), aadmis în parte recursul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr. 128/(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost modificată în parte, doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâților, în sensul că obligării pârâților să le plătească reclamanților suma de 630 lei, cheltuieli de judecată parțiale pentru fondul cauzei, în loc de suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
A fost menținut restul dispozițiilor din sentința recurată.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. A. D. și S. D.
P., în contra aceleiași sentințe.
Motivând decizia, Curtea de A. C. a reținut în considerentele deciziei,următoarele:
„Motivele de recurs ale reclamanților pot fi împărțite în două categorii: o primă categorie vizează preluarea, în opinia recurenților, fără titlu a imobilului în litigiu; o a doua categorie are în vedere, potrivit susținerii recurenților, posibilitatea restituirii în natură a imobilului solicitat, datorită inexistenței utilității publice pretinse de pârât, în condițiile în care refuzul de restituire în natură ar constitui, în accepțiunea reclamanților, o încălcare a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. E. a D. O.
În ceea ce privește recursul pârâtului, acesta vizează doar cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa prin sentința fondului, pârâtul solicitând, în principal, exonerarea sa de la plata acestor cheltuieli, iar în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.
Cu privire la recursul reclamanților.
Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat: anularea Dispoziției nr. 8401/(...); constatarea preluării de către stat, fără titlu, a suprafeței de 10686 mp din totalul de 14463,4 mp, proprietatea antecesorilor reclamanților, D. S. și D. A., teren situat în str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris în CF nr. 7919 C., nr. top 14909/1/20, în suprafață de 230 stj.p.; nr. top
14909/1/21, în suprafață de 130 stj.p.; nr. top 15332/6, în suprafață de 1434 stj.p.; nr. top 15532/(...)2/5, în suprafață de 1 iugăr și 652 stj.p.; obligarea pârâților, în principal, la restituirea în natură a terenului preluat fără titlu, în suprafață de 10686 mp, iar în subsidiar, restituirea acestui teren în echivalent, prin acordarea de teren pe aceeași valoare din patrimoniul pârâtului de rândul 1, iar dacă nici acest lucru nu este posibil, într-un al doilea subsidiar, obligarea pârâților la emiterea dispoziției de propunere pentru despăgubiri și pentru diferența de suprafață preluată în realitate fără titlu față de dispoziția contestată, respectiv, suprafața de 854 mp.
Ulterior, reclamanții și-au precizat și completat acțiunea în funcție de concluziile expertizei și de mersul dezbaterilor (f. 123, 263, 268, 295 dosar fond).
Circumstanțele de fapt ale cauzei.
Prin D. nr. 8401/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost soluționată N. nr. 2035/(...), formulată de numiții D. A. D. și I. M. I., în baza L. nr. 1., în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din L. nr. 2., pentru terenul revendicat, în suprafață de 9832 mp, situat în str. Sarmisegetuza nr. 1-3 (f. 7 dosar fond).
În considerentele acestei dispoziții s-a reținut faptul că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 27/(...), notificatorii sunt moștenitorii în parte ai fostului proprietar tabular, iar în parte foști proprietari, ai imobilului înscris în CF nr. 7919 C., având așadar, calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din L. nr. 1..
S-a reținut, totodată, faptul că terenul revendicat a trecut în proprietatea S. Român prin D. nr. 450/(...), bazată pe art. 17 din Constituția R.P.R., de la P. A., proprietară în cotă de 1/8 parte, D. A., proprietară în cotă de 1/8 parte, D. A. și I. M. I., proprietari în părți egale asupra cotei de 3/8 parte, în prezent terenul fiind situat în zona sistematizată, pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement a C. G. - C. T. (f. 7, 36 dosar fond).
Prin N. nr. 2035/(...), expediată prin intermediul executorului judecătoresc
Cîmpian M. R., notificatorii D. A. D. și I. M. I., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctei D. A., au solicitat, restituirea în echivalent, în principal prin atribuirea, în schimbul terenului situat în C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3, identificat în CF nr. 7919 C.-N., nr. top (...)(...)2/4/3, expropriat fără titlu, pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement din Cartierul G. - C. T., în suprafață de 9832 mp, a unei suprafețe de teren situată în intravilanul municipiului C.-N., iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești în sumă de
737.400 USD (f. 40, 39 dosar fond), notificatorii arătând că formulează notificarea în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctei D. A., foști coproprietari ai imobilului situat în C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris în CF nr. 7919 C.- N., nr. top 14909/(...)9/1/21, (...)2/(...)2/5.
Din certificatul de deces seria DP nr. 6. rezultă faptul că numita I. M. I., fiica lui D. S. și D. A., născută la (...), a decedat la data de (...), moștenitorul acesteia fiind numita S. D. P., fiica defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 24/(...) (f. 8-11 dosar fond).
Din certificatul de deces seria DR nr. 1. rezultă faptul că mama lui I. M. I., numita D. A., a fost fiica lui P. D. și P. M., fiind decedată la data de (...) (f. 12 dosar fond).
Din certificatul de moștenitor nr. 27/(...), rezultă că de pe urma defunctei D. A., decedată la (...), au rămas ca moștenitori numiții D. A. D., în calitate de fiu, în cotă de ½-a parte și I. M. I., în calitate de fiică, în cotă de ½-a parte (f. 71-72 dosar fond).
Din xerocopia cărții funciare nr. 7919 C. rezultă faptul că în această carte funciară erau întabulate mai multe imobile, după cum urmează: A + 1, cu nr. top
14909/1/19, arător în str. Dunărei, în suprafață de 435 stj.p.; A + 2, cu nr. top
14909/1/20, arător în suprafață de 230 stj.p.; A + 3, cu nr. top 14909/1/21, arător în suprafață de 130 stj.p.; A + 4, cu nr. top 15532/4, arător Între Lacuri, în suprafață de 1123 mp; A + 5, cu nr. top 15532/5, arător în suprafață de 1320 stj.p.; A + 6, cu nr. top 15532/6, arător în suprafață de 1634 mp; A +7 , cu nr. top 15532/4/3 și 15532/5, mlaștină și arător Între Lacuri, în suprafață de 1 iugăr și 625 stj.p. (f. 13-16 dosar fond).
Inițial, sub B 1, B 2 au fost proprietari, asupra imobilelor cu nr. ser. A + 1,
A + 6, numiții D. S. și soția, născută P. A..
Ulterior, asupra porțiunii de proprietate de sub B + 1, a lui D. S., sub B 7,
B 8 și B 9, s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept moștenire, în favoarea numiților D. A., soție, în cotă de 1/8 parte, D. A., fiu, și I. L. M. I., fiică, acești doi din urmă între ei în părți egale, în cotă de 3/8 parte, făcându-se mențiunea că porțiunea de proprietate de sub B 1 a lui D. S. reprezintă cota de
4/8 din imobilele cu nr. ser. A + 2, A +3, A + 6, A +7.
Practic, moștenitorii lui D. S. și-au întabulat dreptul de proprietate sub B
7, 8, 9, asupra imobilelor cu nr. top 14909/1/20 (A + 2), 14909/1/21 (A + 3),
15532/6 (A + 6), 15532/4/3 și 15532/5 (A + 7).
Reclamanții au, așadar, calitate de persoane îndreptățite în temeiul L. nr.
1., cu privire la imobilul notificat înscris în CF nr. 7919 C.-N., nr. top
(...)(...)2/4/3, calitate, de altfel, atestată și prin D. nr. 8401/(...).
Din adresa nr. 67646/68/XII/(...) a C. P. al municipiului C. - S. G. C. și L., rezultă faptul că sistematizarea C. G. C. este în contradicție cu partea de hotar numită „. B., acoperită cu ape stătătoare, bălți și lacuri, și care inițial avea o suprafață de 200 iugăre, dar care în prezent se întinde pe o suprafață de 14,55 ha, iar pentru remedierea acestei situații, la cererea C. P. al municipiului C.-N. - S. G. C. și L., s-a întocmit detaliul de sistematizare nr. 3., denumit „. E., detaliu în cadrul căruia este prinsă o pânză de apă de aproximativ 25 hectare, împărțită de pe mai multe oglinzi de apă, iar între acestea, cea mai apropiată de microraionul I G., e cuprinsă între str. Soporului, Sarmisegetuza, Între Lacuri și fostul Depozit Militar (f. 45 dosar fond).
În aceeași adresă s-a arătat faptul că, pentru a se lichida aspectul necorespunzător al bălții, și pentru a se da populației orașului C., posibilitatea de a avea acolo un lac de agrement, justificat și de faptul că lacul din Parcul Mare al municipiului este departe de a satisface cerințele populației, C. Executiv al C. P. al municipiului C. a apreciat că este necesar să procedeze la realizarea primului lac din șirul celor propuse a fi amenajate.
În acest scop s-a propus emiterea unei decizii în temeiul art. 7 din
Constituția R.S.R., text constituțional care, între bogățiile naturale ce formează proprietatea socialistă de stat, enumeră și apele, indiferent dacă sunt curgătoare sau stătătoare - bălți, lacuri, mlaștini, etc.
S-a menționat, prin aceeași adresă, că urmează să facă obiectul deciziei ce se va emite mai multe terenuri, printre care, și terenul cu suprafața de 0,96 ha, aparținând lui D. S. și soția, P. A., aferent nr. top 15532/(...)2/5 și 15532/6.
Prin D. nr. 450/(...), emisă de C. executiv al Fostului Consiliu P. al municipiului C. în baza Decretului nr. 143/1953 și a Decretului nr. 39/1956,coroborat cu art. 47 din L. nr. 57/1968, s-au considerat trecute în proprietatea statului și în administrarea operativă a C. P. al municipiului C., mai multe lacuri și bălți, printre care și suprafața de 0,96 ha, cu nr. top 15532/(...)(...)2/6, proprietatea numiților D. S. și soția, P. A. (f. 44 dosar fond).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în fața primei instanțe de către expert inginer C. G. - expertiză care avea ca obiectiv identificarea în teren a suprafeței din CF nr. 7919 C., nr. top 14909/(...)9/1/21, (...)2/(...)2/5 -, rezultă faptul că, din suprafața totală aferentă acestor numere topografice, suprafața de 9842 mp, evidențiată cu albastru în planul de situație anexă la raportul de expertiză, este afectată, respectiv, ocupată de o porțiune din L. I Est G., având destinația de lac de agrement, în timp ce o porțiune din aleea riverană lacului, în suprafață de 815 mp evidențiată cu portocaliu în planul de situație, poate fi considerată ca fiind neafectată de lacul de agrement (f. 188-193 dosar fond).
Ca urmare a formulării de către părți a obiecțiunilor la acest raport de expertiză, prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți, expertul C. G. a arătat că suprafața de 9842 mp se include în suprafața totală de 53120,17 mp, care constituie imobilul Lac I Est G. (f. 257-258 dosar fond).
Din referatul nr. 8386/451.2/(...), întocmit de M. C.-N. - S. A. C., rezultă faptul că prin A. nr. 64091/2/(...), S. I. M. S. a solicitat C. Local al municipiului C.-N. asocierea în vederea administrării în comun a L. I Est din Cartierul G., lac care are o suprafață de 53120,17 mp, și care este cuprins în inventarul domeniului public al municipiului C.-N., la poziția nr. 2281, în cadrul asocierii, S. I. M. S. obligându-se să execute toate lucrările de reabilitare ce se impun (f.
143 dosar fond).
Prin H.C.L. nr. 188/(...), s-a aprobat asocierea C. local al municipiului C.- N. cu S. I. M. S., privind administrarea în comun a L. I Est G. (f. 194-196 dosar fond).
Prin H.C.L. nr. 293/(...) s-a revocat H.C.L. nr. 188/(...), privind asocierea C. Local al municipiului C.-N. cu S. I. M. S., vizând administrarea în comun a L. I Est G. (f. 261 dosar fond), pe motiv că imobilul face parte din domeniul public al M. C.-N., conform Anexei nr. 4, poziția nr. 1952, la H. nr. 9. (f. 262 dosar fond).
În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți, respectiv în planul de situație anexă la răspunsul la obiecțiuni, expertul C. G. a evidențiat cu culoare albastră suprafața numerelor topografice ce au aparținut familiei reclamanților și care în prezent este acoperită cu apa L. I Est G. (expertul evidențiind cu culoare verde și numerele topo ce constituie de asemenea, L. I Est G.), iar cu culoare roșie - în realitate, pe planul de situație culoarea este roz -, s-a delimitat suprafața de 815 mp care nu este acoperită de apa L. I Est G. (f. 259-260 dosar fond).
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză. Cu privire la caracterul nefondat al susținerilor reclamanților.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1., republicată, în înțelesul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv, se înțeleg imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. 1 din L. nr. 213/1998.
Art. 6 alin. 1 din L. nr. 213/1998, prevede că „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale si bunurile dobândite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care R. era parte si a legilor in vigoare la data preluării lor de către stat";.
Art. 7 din Constituția R.S.R. din 1965 statua următoarele: „Bogățiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, fabricile și uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport și telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri și locuințe, baza materială a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sînt proprietate de stat";.
În conformitate cu art. 47 din L. nr. 57/1968, deciziile consiliilor populare, deci și D. nr. 450/(...), trebuiau adoptate cu un anume qvorum, respectiv, potrivit acestui text legal, „consiliile populare lucrează în prezenta a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al deputaților, iar lucrările sesiunii sînt conduse de un prezidiu alcătuit din 3-9 membri. Prezidiul alege, dintre membrii săi, președintele sesiunii consiliului popular.
Consiliul popular adopta hotărîri prin vot deschis, în afară de cazul în care consiliul popular hotărăște ca votul sa fie secret. Hotărîrile se adopta cu votul majorării deputaților care compun consiliul popular și se semnează de președintele sesiunii. Hotărîrile adoptate în cazul art. 45 și 5 se semnează de președintele de vîrsta";.
Prin prisma acestor texte legale mai sus citate, Curtea constată că în speță a operat o preluare cu titlu a imobilului litigios, putându-se discuta, cel mult, despre o preluare abuzivă în sensul art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1., republicată.
L. nr. 1., republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Alin. 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie
1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin prisma dispozițiilor art. 3 și 4 din L. nr. 1., republicată, mai sus citate, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1. pentru imobilul notificat, respectiv, pentru terenul în suprafață de 9832 mp, înscris în CF nr. 7919 C.-N., nr. top (...)(...)2/4/3, având în vedere că prin notificarea nr. 2035/(...), notificatorii au solicitat în temeiul L. nr. 1. restituirea în echivalent doar a acestui teren, în suprafață de 9832 mp..
Art. 10 din L. nr. 1. reglementează distinct, în aliniatele 1-10, condițiile concrete în care se va dispune restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, alin. 2 prevăzând că n cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren ramase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent";.
Art. 10.3 din H. nr. 250/2007 prevede următoarele:
„În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. P. alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică";.
P. exprese ale art. 10.3 din H. nr. 250/2007 instituie principiul esențial, conform căruia, nu pot fi restituite în natură acele imobile care sunt afectate unor amenajări de utilitate publică, ori care sunt supuse unor amenajări destinate unei utilități publice sau pentru a deservi nevoile comunității.
În speță, L. I Est G. reprezintă o amenajare de utilitate publică, este afectat unei utilități publice, respectiv, lac pentru agrement, astfel încât, în privința acestuia, sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 10 alin. 2 din L. nr. 1., republicată, - text legal care interzice restituirea în natură a terenurilor afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale -, respectiv, ale art. 10.3 din H. nr. 250/2007.
Drept urmare, Curtea constată că nu este posibilă, în temeiul L. nr. 1., restituirea în natură, în întregime, a terenului notificat, în suprafață de 9832 mp, aferent numerelor top (...)(...)2/4/3.
Este nefondată susținerea reclamanților, în sensul că nu s-a făcut dovada destinației de agrement a lacului, în condițiile în care, pentru toți locuitorii M. C.-
N., este de notorietate publică faptul că L. I Est G. are destinația de lac de agrement, fiind amenajat chiar și de un mic debarcader, iar în perioada în carecondițiile de climă o permit, pe suprafața lacului există bărci de agrement, hidrobiciclete, etc.
Nu se aplică în cauză D. nr. VI/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, așa cum nefondat susțin recurenții, ci D. în interesul legii nr. LIII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 769/(...), Partea I, și care prevede că „dispozițiile art. 35 din L. nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că, aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 -
(...), introduse după intrarea în vigoare a L. nr. 1.";.
Cu alte cuvinte, terenului litigios îi sunt aplicabile exclusiv dispozițiile L. nr. 1..
Pe de altă parte, nu era posibilă nici restituirea în natură a terenului de
815 mp (suprafață menționată în expertiza lui C. G.), respectiv, 825 mp.
(suprafață eronat menționată în hotărârea fondului, pornind de la menționarea eronată a suprafeței în precizarea de acțiune depusă de reclamanți la fila 263 dosar fond), având în vedere că aceasta reprezintă o servitute de trecere, o cale de acces, care se încadrează în textul art. 10 alin. 2 din L. nr. 1. și a art. 10.3 din H. Nr. 250/2007, însă, raportat la împrejurarea că pârâtul nu a criticat prin propriul recurs această împrejurare, Curtea constată că nu se poate înlătura această dispoziție din hotărârea primei instanțe.
Susținerea reclamanților recurenți, în sensul că li se cuvine în realitate suprafața de 10686 mp, din totalul de 14463,4 mp din CF nr. 7919 C., și că se impune să le fie restituită în natură întreagă această suprafață, nu poate fi împărtășită de către Curte, având în vedere că prin N. pe care au formulat-o în baza L. nr. 1., în termenul legal prevăzut de art. 21 din L. nr. 1., în redactarea sa inițială, numiții D. A. D. și I. M. I. au solicitat restituirea în echivalent, în principal prin atribuirea, în schimbul terenului situat în C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3, identificat în CF nr. 7919 C.-N., nr. top (...)(...)2/4/3, expropriat fără titlu, pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement din Cartierul G. - C. T., în suprafață de 9832 mp, a unei suprafețe de teren situată în intravilanul municipiului C.-N., iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești în sumă de
737.400 USD (f. 40, 39 dosar fond).
Potrivit art. 22 alin. final din L. nr. 1., republicată, fost art. 21 din L. nr. 1., în redactarea sa inițială, nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, fiind vorba, evident, despre termenul inițial de 6 luni prevăzut de alin. 1 și prelungit apoi succesiv prin O. nr. 1. și O. nr. 1..
Prin urmare, față de împrejurarea că prin notificarea formulată în termen legal, s-a solicitat doar terenul de 9832 mp, reclamanții de azi sunt îndreptățiți la a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1. doar cu privire la acest teren în suprafață de 9832 mp.
N. formulată la data de (...), probabil în temeiul L. nr. 2. (f. 41 dosar fond),
și prin care s-a solicitat terenul de 10685,26 mp, de către D. A. D. și I. M. I., nu poate fi luată în considerare, dat fiind că L. nr. 2. nu a prevăzut o prelungire a termenului de depunere a notificărilor, reglementat inițial de art. 21 din L. nr. 1., în redactarea inițială, și nici nu a operat o repunere a celor îndreptățiți într-un nou termen de formulare a notificărilor.
Prin L. nr. 2. nu s-a instituit un nou termen de depunere a notificărilor, nu s-a prelungit termenul inițial prevăzut de L. nr. 1., astfel încât, singura notificare care poate fi luată în considerare în mod legal este N. nr. 2035/(...), și care avea ca obiect doar terenul în suprafață 9832 mp, aferent nr. top (...)(...)2/4/3 din CF nr. 7919 C.-N..
Revendicarea pe dreptul comun a imobilului nu este posibilă, așa cum nefondat apreciază reclamanții recurenți, dată fiind incidența în cauză a Deciziei în interesul legii nr. 33/(...) a Înaltei Curți de C. și J.
După pronunțarea Hotărârii Pilot împotriva României, în cauza Atanasiu și Poenaru, Solon contra României, Curtea E. a D. O. a admis că prin adoptarea L. nr. 2., S. Român s-a angajat pe o direcție bună prin faptul că prevede o procedură administrativă simplificată de despăgubire comună, S. trebuind să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară, precum și punerea lor în aplicare. De această perspectivă, plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
În Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra României, s-a statuat (paragraful
164) că art. 1 din Protocolul 1 nu garantează un drept de a dobândi bunul și nu le impune statelor contractante nicio restricție asupra libertăților de a determina câmpul de aplicare a legislațiilor pe care le pot adopta în materie de restituiri de bunuri și să aleagă condițiile în care acceptă să restituie drepturi de proprietate persoanelor deposedate.
În temeiul art. 1 din Protocolul 1, statul are dreptul să exproprieze bunuri, inclusiv toate drepturile de despăgubire stabilite de lege, și să reducă, chiar notabil, nivelul despăgubirilor prin metode legislative. Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca cuantumul despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate realizată de către stat să fie rezonabilă în raport cu valoarea bunului. O lipsă totală a compensației poate fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 doar în cazuri excepționale (paragraf 174).
Art. 1 din Protocolul 1 nu garantează dreptul la o despăgubire integrală în toate cazurile, o compensație care este doar parțială nu face privarea de proprietate nelegală eo ipso în toate cazurile. Mai precis, obiective legitime de utilitate publică, ce sunt urmarea unor măsuri de reformă economică sau de justiție socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii totale de piață
(paragraf 175).
Mai mult, reiese în mod evident din jurisprudența Curții, că dacă C. E. a D.
O. a putut estima că legile de restituire înființate pentru a atenua consecințele gravelor încălcări ale dreptului de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăresc un scop legitim, a considerat totodată că este necesar de a se face în așa fel ca atenuarea vechilor violări să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea în acest sens cauza Pincova și Pinc contra Republica Cehă, paragraful 58), (paragraful 177).
O decizie administrativă a autorității locale competente, care recunoaște interesatului un drept de reparație, este suficientă pentru a se crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul 1 (a se vedea în acest sens cauza
Viașu contra României, paragraful 59, 60), (paragraf 180).
Este adevărat că în Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra României s-a statuat în sensul că neexecutarea unei decizii administrative ori a unei hotărâri judecătorești care recunoaște dreptul la o despăgubire, fie al cărui cuantum este stabilit, fie chiar dacă nu este stabilit și cuantumul, constituie o ingerință în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului aliniat al art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea în acest sens cauza Elias contra României, cauza D. ș.a. contra României), (paragraf 181, 182), dar nu este mai puțin adevărat că, în speță, reclamanții nu se găsesc în situația de a le fi refuzată la executare o decizie prin care li s-a stabilit dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VIIal L. nr. 2., în condițiile în care D. nr. 8401/(...), prin care li s-a stabilit acest drept, a fost contestată chiar de către reclamanți pe calea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1..
În prezenta cauză, dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile Titlului VII al L. nr. 2. a fost inițial recunoscut prin D. nr. 8401/(...), iar împrejurarea că nu este posibilă restituirea în natură a terenului notificat, de 9832 mp, în niciun caz nu echivalează, așa cum nefondat susțin recurenții, cu încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., câtă vreme, reclamanții vor avea posibilitatea, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, să își valorifice dreptul la despăgubiri în condițiile acestei proceduri speciale.
Reclamanții nu pot susține, întemeiat, faptul că nu au pierdut niciodată proprietatea imobilului litigios, în condițiile în care textul art. 2 alin. 2 din L. nr.
1. a fost abrogat prin art. I pct. 2 din L. nr. 1/(...).
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C. și art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților.
Cu privire la recursul pârâtului, referitor la cheltuielile de judecată.
Pârâtul a solicitat, în principal, exonerarea sa în totalitate de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa prin hotărârea fondului, însă Curtea constată că această solicitare nu poate fi primită raportat la dispozițiile art. 274 și art. 275 C. - prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe pârâtul solicitând respingerea acțiunii reclamanților (f. 28 dosar fond) -, însă, prin prisma art. 274 alin. 3 C., este fondată solicitarea pârâtului de micșorare a cheltuielilor de judecată.
Cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților cu judecarea cauzei în fond au constat în suma de 1.320 lei onorariu expertiză (f. 187 dosar fond) și
5.000 lei onorariu avocațial (suma de 300 lei justificată prin chitanța nr.
2654450/(...) - f. 336 dosar fond; suma de 2.200 lei justificată prin chitanța nr.
2654458/(...) - f. 337 dosar fond; suma de 2.500 lei, justificată prin chitanța nr.
2654459/(...) - f. 338 dosar fond), totalul cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, suportate de reclamanți, fiind în sumă de 6.320 lei.
Reclamanții au notificat în termenul legal prevăzut de L. nr. 1. un imobil teren în suprafață de 9832 mp, din care, prin sentința fondului, li s-a restituit în natură suprafața de 825 mp, aproximativ 10% din pretențiile reclamanților fiind astfel admise de prima instanță.
În consecință, proporțional cu pretențiile admise, de aproximativ 10% din totalul pretențiilor solicitate de reclamanți, reclamanții sunt îndreptățiți de a benefica de recuperarea, de la pârât, a 10% din cheltuielile de judecată ce le-au fost ocazionate cu purtarea procesului în fața primei instanțe, adică 630 lei.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze.
În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274
C.proc.civ., Curtea constată că reclamanții sunt îndreptățiți la recuperarea doar a acelor cheltuieli de judecată în care se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care solicită acordarea lor.
Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., astatuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil.
În același sens s-a pronunțat constant și Curtea E. a D. O. prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
A., în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva României
(cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";.
Pe cale de consecință, având în vedere argumentele mai sus precizate, precum și prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,
Curtea urmează să admită în parte recursul pârâtului, strict cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite prin hotărârea fondului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Față de soluția de respingere a recursului reclamanților, în recurs nu au fost acordate cheltuieli de judecată în favoarea acestora";.
Prin sentința civilă nr. 128/(...), pronunțata de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții D. A. D. și S. D. P., împotriva pârâților P. M. C.-N. și M. C.-N. și, în consecință:
S-a dispus modificarea Dispoziției nr. 8. septembrie 2007 emisa de P. M. C., în sensul că persoanele îndreptățite sunt reclamantul D. A. D. și S. D. P., ultima în calitate de moștenitoare a defunctei I. M. I. stabilind dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 2. și pentru diferența de teren de
825 mp, teren preluat de la D. A. în cotă de 5/8 - a parte, respectiv D. A. D. și I.
M. I. proprietari în părți egale asupra cotei de 3/8 parte.
S-a respins restul pretențiilor.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocat și expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut înconsiderentele sentinței următoarele:
„Prin D. nr. 8. emisă la (...) de P. M. C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlu VII din L. 2., pentru terenul revendicat în suprafață de 9832 mp, situate în str. Sarmisegetuza nr.1-
3, în favoarea lui D. A. D. și I. M. I. (fila 7 din dosar ).
Terenul în suprafață totală de 14.463,4 mp din str. Sarmisegetuza nr. 1-3 , în care este cuprins și terenul în litigiu de 10686 mp, este înscris în CF 7919 C., cu C. cu nr. top. 14909/1/20 în suprafață de 230 stp, 14.909/1/21 în suprafață de 130 stp, 15.532/6 în suprafață de 1434 stp și 15.532/4/3, 15.532/5 însuprafață de 1 iugăr și 625 stp, în favoarea lui P. A. sub B2, D. A. sub B7 ( identică cu P. A. de sub B2), reclamantul D. A. sub B8 și I. M. I. sub B9 (filele
13-16 din dosar).
În conformitate cu certificatul de moștenitor nr.124 emis de către BNP A. S. B. la data de 16 noiembrie 2006 tribunalul reține că moștenitoarea defunctei I. M. I., decedată la data de 21 aprilie 2006, este reclamanta din prezentul dosar, respectiv S. D. P.(fila 9 din dosar).
În conformitate cu Referatul privind propunerea de soluționare a notificării nr. 66733/2001/3/452 din (...) (fila 36 din dosar), la punctul „. de preluare"" se indică faptul că D. nr. 450 din 10 iunie 1969, bazată pe art. 17.din Constituția R.P.R. Teren preluat fără titlu" , aceleași mențiuni existând și în Referatul Comisiei pentru aplicarea L. 1. întocmit în (...) conform procesului-verbal încheiat în ședința din (...) al acestei comisii (fila 49).
În cauză, s-a administrat ca probă tehnică expertiza în specialitatea topografie (filele 188-193 ) care prin concluziile sale au relevat următoarele aspecte:
Din suprafața de 13160 mp aferentă nr. topo 15.532/6, 15.532/4/3,
15.532/5 , municipiul C.-N. ocupă fără titlu suprafața de 10657 mp.
În cuprinsul acestei suprafețe există următoarele amenajări de utilitate publică:
3.1 O porțiune din lacul I Este din cartierul G. cu destinația de agrement, în suprafață de 9842, pe plan între punctele 29, 28, 27, 26, 25, 24, 23, 22, 21,
20, 19, 31, 32, 29 evidențiată cu albastru pe planul de situație.
3.2 O porțiune din aleea riverană lacului, în suprafață de 815 mp , pe plan între punctele 17, 16, 15, 30, 14, 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 6, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 27 evidențiată cu portocaliu pe același plan.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamanți (filele 257-259 din dosar) domnul expert C. G. a arătat următoarele aspecte :
Pe planul anexă nr.1 (fila 259 din dosar ) a suprapus imobilele din CF
7919 C., nr. topo 15.532/4/3, 15.532/5, 15.532/6 ce a aparținut familiei reclamanților, suprafața conturată cu roșu iar suprafața acoperită cu apa provenită din lac cu albastru, iar în jurul acesteia din urmă a evidențiat cu verde o parte din nr. topo care constituie imobilul " Lac I G.";.
Expertul precizează că se observă că terenul din CF a fost enclavizat prin omitere și ocolire, din motive neclare , însă apreciază că în realitate s-a considerat că întregul luciu de apă a făcut obiectul asocierii în participațiune.
De asemenea expertul precizează că acest aspect reiese din studiul documentației aferentă Hotărârii de asociere în participațiune cu SC I. M. C. S.R.L , în care nu a găsit un plan care să redea numerele topo , care constituie imobilul "Lac I G."; , ele fiind dosar enumerate , însă există un plan , anexa 2 la răspunsul la obiecțiuni(fila 260 din dosar) - Plan Amenajare Lac - conform căruia întreaga suprafață a lacului de 53 120,17 mp urmează să fie amenajată, inclusiv suprafața reclamanților.
În finalul răspunsului la obiecțiuni expertul topograf conchide că terenul revendicat rămâne tot în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al M. C.-N. , deși, dacă se vede anexa acestuia în secțiunea bunuri imobile-anexa
4, pentru Lac I G. , nu sunt înscrise nr. topo respective CF - uri aferente,implicit cele din prezenta speță.
La filele 325-326 din dosar s-a depus o expertiză extrajudiciară topografică efectuată de către domnul expert B. M. , care la punctul 2.1 precizează că studiind documentele aflate la dosar se desprinde faptul că întreaga suprafață delimitată de topograficele de la punctual 2.1 este cuprinsă în perimetrul L. I
Est G. - inclusiv o parte din parcela reclamanților ( anexa 2-Plan amenajare lac - fila 328 din dosar).
Raportându-ne atât la expertiza topografică judiciară ordonată în cauză , cât și la punctul de vedere statuat prin expertiza extrajudiciară , tribunalul apreciază că imobilul teren în litigiu , în suprafață de 10 657 mp, este cuprins în perimetrul L. I Est G., o suprafață de 9842 mp fiind ocupată efectiv de L. I din cartierul G., suprafața de 815 mp făcând parte din aleea riverană lacului.
Pentru ca imobilele-terenuri să facă obiect al restituirii în natură în virtutea dispozițiilor L. 1., este necesar ca acestea să fie "libere";.
În sensul legii sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
În speță, așa cum am evocat anterior, prin raportare la concluziile raportului de expertiză topografică și a punctului de vedere al domnului expert
B. M., tribunalul constată că terenul în litigiu este afectat unei utilități publice, respectiv lac pentru agrement și cale de acces aferentă acestuia, fiind astfel pe deplin incidente dispozițiile art.10 alin 2 din L. 1..
De altfel, așa cum se prevede și în HG 250/2007 sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație
(străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Or, din punctul de vedere al tribunalului, imobilul cu destinația de Lac I Est G. se circumscrie sintagmei amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
De altfel, prin notificarea adresată P. mun. C.-N. reclamantul D. A. D. și I. M. I. a precizat că solicită în principal acordarea unui teren în echivalent în schimbul terenului situate în C.-N. str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris în CF
7919 nr. topo 15.532/6,15.532/4/3, 15.532/5 expropriat fără titlu pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement din cartierul G. - C. T.
În aceste condiții tribunalul va respinge ca fiind nefondată solicitarea reclamanților de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 10686 mp , este înscris în CF 7919 C., cu C. cu nr. top. 14909/1/20 în suprafață de
230 stp, 14.909/1/21 în suprafață de 130 stp, 15.532/6 în suprafață de 1434 stp și 15.532/4/3, 15.532/5 în suprafață de 1 iugăr și 625 stp.
Deși în Referatul privind propunerea de soluționare a notificării nr.
66733/2001/3/452 din (...) la punctul „. de preluare"" se indică faptul că D. nr.
450 din 10 iunie 1969, bazată pe art. 17.din Constituția R.P.R , statuându-se în final că terenul în litigiu este preluat fără titlu , tribunalul nu poate reține ca pertinentă nici această solicitare a reclamanților , întrucât însuși decizia anterior menționată reprezintă titlu, eventual putându-se discuta despre incidența în speță a noțiunii imobilelor preluate abuziv în înțelesul art.2 din L. 1..
În schimb tribunalul apreciază că sunt întemeiate celelalte solicitări ale reclamanților având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare:
A., cercetându-se cartea funciară CF 7919 C., cu nr. top. 14909/1/20 în suprafață de 230 stp, 14.909/1/21 în suprafață de 130 stp, 15.532/6 în suprafață de 1434 stp și 15.532/4/3, 15.532/5 în suprafață de 1 iugăr și 625 stp, tribunalul constată că proprietari tabulari sunt următorii : P. A. sub B2 în cota de ½ a parte , D. A. sub B7 ( identică cu P. A. de sub B2) în cotă de 1/8 a parte , reclamantul D. A. sub B8 și I. M. I. sub B9 în cotă de 3/8 a parte dincota de 1/2 , D. A. având cota de 5/8 a parte , reclamantul D. A. și I. M. I. având cota de 3. a parte fiecare.
În aceste condiții , tribunalul , în temeiul art. 26 alin 3 din L. 1. va admite în parte acțiunea civilă formulată de, reclamanții D. A. D. domiciliat în C.-N., str. F., nr. 42, jud. C. și S. D. P., domiciliată în B., sector 3, str. M. B. nr. 101, bl.,64, et.7, ap.32, împotriva pârâților P. M. C.-N. și M. C.-N. , cu sediul în C.-N., str. M., nr. 1-3, jud. C. , va dispune modificarea Dispoziției nr.8. septembrie 2007 emisa de P. M. C., cu sediul în sensul că persoanele îndreptățite sunt reclamantul D. A. D. și S. D. P., ultima în calitate de moștenitoare a defunctei I. M. I. stabilind dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. 2. și pentru diferența de teren de 825 mp, teren preluat de la D. A. în cotă de 5/8 a parte, respectiv D. A. D. și I. M. I. proprietari în părți egale asupra cotei de 3/8 parte, respingând restul pretențiilor.
În temeiul art. 274 C., va obliga pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocat
și expert";.
Scur te cons ider aț ii c u pr iv ire l a n atur a ju r id ic ă a con tes taț ie i î n anul are.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
Art. 317 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, în timp ce art. 318 C. proc. civ. constituie sediul legal al contestației în anulare specială.
Contestația în anulare de drept comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ., respectiv, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare contestație poate fi promovată - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență -, iar pe de altă parte, de împrejurarea că aceste motive să nu fi putut fi invocate pe cale apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
În speță, însă, din considerentele invocate în susținerea contestației în anulare, coroborate cu temeiul de drept expres invocat de contestatori în susținerea contestației lor, respectiv, art. 318 alin. 1 C., s-ar părea că ne găsim în prezența unei contestații în anulare speciale, fundamentată din punct de vedere juridic, pe prevederile art. 318 C. proc. civ., text legal care prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale -, și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare specială, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., este necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume, dezlegarea dată recursului să fie într-adevăr rezultatul uneigreșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În niciun caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Or, prin prezenta contestație în anulare contestatorii invocă tocmai astfel de greșeli de judecată, respectiv, greșita neacordare, în întregime, de către instanța de recurs, a cheltuielilor de judecată cuvenite reclamanților pentru fondul cauzei.
Pe de altă parte, așa cum se poate observa cu evidență din simpla lecturare a deciziei contestate, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., respectiv, nu i se poate imputa instanței de recurs, care a pronunțat această decizie contestată, faptul că nu ar fi acordat în totalitate, în favoarea reclamanților, cheltuielile de judecată ocazionate acestora cu judecarea cauzei în primă instanță, în condițiile în care în considerentele deciziei contestate Curtea de A. C. a prezentat exhaustiv argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de recurs și care au fundamentat, totodată, soluția de acordare parțială a cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, ca urmare aadmiterii în parte a recursului pârâtului (pag. 22 alin. final, pag. 23 alin. 1, 2 și 3 din decizia contestată).
A., în decizia contestată, Curtea de A. C. a arătat care sunt considerentele pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la a beneficia de acordarea doar a 10% din cheltuielile de judecată aferente fondului cauzei, după cum urmează:
„Cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților cu judecarea cauzei în fondau constat în suma de 1.320 lei onorariu expertiză (f. 187 dosar fond) și 5.000 lei onorariu avocațial (suma de 300 lei justificată prin chitanța nr. 2654450/(...) - f.
336 dosar fond; suma de 2.200 lei justificată prin chitanța nr. 2654458/(...) - f.
337 dosar fond; suma de 2.500 lei, justificată prin chitanța nr. 2654459/(...) - f.
338 dosar fond), totalul cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, suportatede reclamanți, fiind în sumă de 6.320 lei.
Reclamanții au notificat în termenul legal prevăzut de L. nr. 1. un imobil terenîn suprafață de 9832 mp, din care, prin sentința fondului, li s-a restituit în natură suprafața de 825 mp, aproximativ 10% din pretențiile reclamanților fiind astfel admise de prima instanță.
În consecință, proporțional cu pretențiile admise, de aproximativ 10% din totalul pretențiilor solicitate de reclamanți, reclamanții sunt îndreptățiți de a benefica de recuperarea, de la pârât, a 10% din cheltuielile de judecată ce le-au fost ocazionate cu purtarea procesului în fața primei instanțe, adică 630 lei";.
Drept urmare, Curtea constată că instanța de recurs, în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 274 C., a Deciziei Curții Constituționale nr. 401/(...) și a jurisprudenței C.E.D.O. în materie, a avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată toate cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților cu purtarea procesului în fond, iar nu doar onorariul de expert, așa cum nefondat apreciază contestatorii că ar fi trebuit să se ia în considerare.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză nu este vorba despre o eroare materială, în sensul acreditat de către contestatori, ci despre o veritabilă critică adusă unei judecăți făcute printr-o hotărâre irevocabilă, adică, de un recurs la recurs.
Constatându-se așadar, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 alin. 1 C. (ca de altfel nici cele reglementate de art. 317 C.), susceptibile să fundamenteze admisibilitatea unei contestații în anulare, în temeiul considerentelor mai sus expuse, Curtea urmează să respingă prezenta contestație în anulare.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii D. A. D. și S. D. P., în contradictoriu cu intimații P. municipiului C.-N. și M. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. POP
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2939/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5129/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
