Decizia civilă nr. 117/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/R/2012
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din: Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- reședintele Curții de A. C
D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect P. în baza Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat C. L. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal , a fost comunicat pârâtului intimat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâtul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de
12 ianuarie 2012, întâmpinare prin care solicită respingerea ca tardiv a recursului, iar pe fond invocă nulitatea recursului în temeiul prev. de art. 306 C.
Instanța comunică cu reprezentanta reclamantei recurente un exemplar din întâmpinare.
Cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare, reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepțiilor ca nefondate.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată în apel cu respectarea procedurii de citare și a dreptului la apărare, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 15918/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață al imobilului situat în C.-N., str. Eremia Grigorescu nr.108, corp I, ap.1, jud. C., din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30873/(...), S.C. Constructardealul
S.A., în calitate de mandatar al C. Local al M. C.-N., a vândut reclamantei, întemeiul Legii nr.112/1995, imobilul situat in C.-N., str. Eremia
Grigorescu nr.108, et. P, ap.1, jud. C., în schimbul unui preț de 10394,648
R.
Prin decizia civila nr. 369/A/(...), pronunțată în dosarul nr.
7966/2003 al Curții de A. C., s-a constatat nulitatea absoluta, între altele, și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30873/(...) încheiat între S.C.
Constructardealul S.A. și reclamantă.
În considerentele deciziei civile în discuție, instanța a reținut că întrucât imobilul a reintrat în proprietatea reclamantului P. A. la data de
(...), în baza deciziei nr. 95 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a dispus achitarea antecesorului său și înlăturarea măsurii confiscării, rezultă că acesta nu mai putea fi vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, la momentul vânzării locuințelor în favoarea chiriașilor C. Local al M. C.-N. nemaifiind proprietar, titlul statului nefiind valabil potrivit art.26 alin.2 din L. nr.
112/1995 și art.2 alin.2 din L. nr. 10/2001, motiv pentru care contractele de vânzare-cumpărare sunt nule absolut conform art.46 alin.1 și 4 din L. nr.
10/2001, chiriașii nedovedind că au fost de bună-credință.
Decizia civilă nr. 369/A/(...) a Curții de A. C. a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1024/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.
(...), prin care au fost respinse ca nefondate recursurile introduse împotriva sa de foștii chiriași, precum și de C. Local al M. C.-N.
În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a reținut că în speță sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin.1 lit. b din L. nr. 10/2001, astfel încât a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat de S. Român în mod abuziv, fără titlu valabil. Raportat la modul de preluare a imobilului în proprietatea S.ui Român a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.45 alin.2 din L. nr. 10/2001 (fost art.46), potrivit cărora actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. Cât privește motivul de recurs referitor la existența bunei- credințe a cumpărătorilor în momentul încheierii contractelor de vânzare- cumpărare a apartamentelor din imobil, Curtea de A. C. a arătat că acesta nu este fondat, întrucât la data încheierii celor trei contracte de vânzare- cumpărare în CF nr. 9659 C. era întabulat dreptul de proprietate al antecesorului reclamantului, P. G., cu titlu de drept cumpărare, astfel încât prezumția de proprietate instituită de dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 în favoarea celui înscris în cartea funciară opera în favoarea antecesorului reclamantului sau în favoarea succesorilor acestuia și nicidecum în favoarea S.ui Român. De asemenea, Curtea a mai arătat că, în opinia sa, pârâții subdobânditori (printre care și reclamanta din prezenta cauză) care au cumpărat de la stat apartamentele din imobilul în litigiu trebuiau să știe că acesta a fost preluat de statul comunist în condiții notorii de abuz, iar nu în condiții obișnuite, achiziționând în condiții dubioase care exclud buna lor credință.
Conform prevederilor art. 50 din L. nr. 10/2001, așa cum a fost modificata prin L. nr.1. și cele ale art. 501 din același act normativ, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, insa in mod diferențiat, in funcție de împrejurarea dacă respectivele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr. 112/1995.
Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2 si 3 din L. nr. 10/2001.
Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde prețul de piața al imobilului, in condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din L. nr. 10/2001.
Pornind de la aceste considerente, instanța a constatat ca pentru restituirea prețului de piața al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, este necesar sa fie întrunite mai multe condiții, prevăzute de art. 50 alin. 2¹ si 3 si art. 50¹ din L. nr. 10/2001: reclamantul sa fi cumpărat in temeiul Legii nr. 112/1995 un imobil iar prețul sa fi fost achitat, contractul de vânzare-cumpărare sa fi fost desființat printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, iar acel contract sa fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Examinând aceste aspecte in prezenta cauza, instanța a reținut ca reclamanta a făcut dovada ca a cumpărat prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 30873/(...) încheiat cu S.C. Construct Ardealul SA, in calitate de mandatar al C. Local al mun. C.-N., imobilul situat în C.-N., str. Eremia Grigorescu nr.108, corp I, ap.1, jud. C., pentru un preț de 10394648 R.
De asemenea, din probele administrate în cauza rezulta ca acest contract de vânzare-cumpărare a fost desființat prin decizia civila nr.369/A/(...) pronunțata în dosarul nr.7966/2003 al Curții de A. C., menținută în întregime prin decizia civilă nr.1024/R/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C.
Cât privește insa condiția ca acest contract de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta sa fi fost încheiat cu respectarea Legii nr.112/1995, instanța a apreciat ca aceasta nu este întrunita in speța. Astfel, prin decizia civilă nr. 369/A/(...), Curtea de A. C. a reținut că întrucât imobilul a reintrat în proprietatea reclamantului P. A. la data de (...), în baza deciziei nr.95 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a dispus achitarea antecesorului său și înlăturarea măsurii confiscării, rezultă că acesta nu mai putea fi vândut în temeiul Legii nr.112/1995, la momentul vânzării locuințelor în favoarea chiriașilor C. Local al M. C.-N. nemaifiind proprietar, titlul statului nefiind valabil potrivit art.26 alin.2 din L. nr.112/1995 și art.2 alin.2 din L. nr.10/2001, motiv pentru care contractele de vânzare- cumpărare sunt nule absolut conform art.46 alin.1 și 4 din L. nr.10/2001, chiriașii nedovedind că au fost de bună-credință. De asemenea, în considerentele deciziei civile nr.1024/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în recurs, s-a reținut că raportat la modul de preluare a imobilului în proprietatea S.ui Român a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.45 alin.2 din L. nr.10/2001 (fost art.46), potrivit cărora actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. Cât privește motivul de recurs referitor la existența bunei-credințe a cumpărătorilor în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor din imobil, Curtea de A. C. a arătat că acesta nu este fondat, întrucât la data încheierii celor trei contracte de vânzare-cumpărare în CF nr.9659 C. era întabulat dreptul de proprietate al antecesorului reclamantului, P. G., cutitlu de drept cumpărare, astfel încât prezumția de proprietate instituită de dispozițiile art.32 din Decretul-Lege nr.115/1938 în favoarea celui înscris în cartea funciară opera în favoarea antecesorului reclamantului sau în favoarea succesorilor acestuia și nicidecum în favoarea S.ui Român. De asemenea, Curtea a mai arătat că, în opinia sa, pârâții subdobânditori
(printre care și reclamanta din prezenta cauză) care au cumpărat de la stat apartamentele din imobilul în litigiu trebuiau să știe că acesta a fost preluat de statul comunist în condiții notorii de abuz, iar nu în condiții obișnuite, achiziționând în condiții dubioase care exclud buna lor credință.
Or, considerentele celor doua hotărâri judecătorești menționate, care sunt irevocabile, au trecut in puterea lucrului judecat, iar acest aspect nu mai poate fi repus in discuție in prezenta cauza, ci se impune instanței, data fiind obligativitatea acestor hotărâri. Instanța a mai reținut ca puterea lucrului judecat este un efect al hotărârii judecătorești care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci si considerentelor, in măsura in care explica dispozitivul si se reflecta in el.
Nici motivele de natură medicală invocate de reclamantă, respectiv lipsa sa de discernământ datorată afecțiunilor constatate prin înscrisurile medicale depuse la dosar nu pot determina reanalizarea în cadrul prezentei cauze a atitudinii sale subiective la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în litigiu și, implicit, a bunei sau relei sale credințe la încheierea acestui act, dat fiind faptul că unul din efectele autorității de lucru judecat este tocmai imposibilitatea repunerii în discuție în cadrul unei noi judecăți a chestiunilor litigioase dezlegate în mod irevocabil de instanțele judecătorești, independent de existența unor împrejurări de fapt sau de drept care dacă ar fi fost cunoscute de către instanța învestită cu soluționarea litigiului respectiv, ar fi determinat pronunțarea unei soluții diferite, chiar diametral opuse; de altfel, pentru remedierea unor astfel de vicii conținute de hotărârile judecătorești care au devenit irevocabile a fost reglementată de către legiuitor calea extraordinară de atac a revizuirii, pentru anumite cazuri expres și limitativ enumerate în cuprinsul art.322 C. proc. civ.
Pe de altă parte, având în vedere că dispozițiile art.50¹ din L. nr.10/2001 condiționează, în mod expres și într-o formulare generală, dreptul foștilor proprietari în temeiul Legii nr.112/1995 la restituirea prețului de piață al imobilelor de încheierea contractelor de vânzare- cumpărare prin care au fost dobândite acestea cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 și, spre deosebire de dispozițiile art.45 din L. nr.10/2001, nu instituie o excepție de la această cerință în cazul acelor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995 dar cu bună-credință de către cumpărători, rezultă că problema bunei sau relei credințe a reclamantei din prezenta cauză la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu este oricum lipsită de relevanță din perspectiva incidenței dispozițiilor art.50¹ din L. nr.10/2001, în condițiile în care prin deciziile civile nr. 369/A/(...) și nr. 1024/R/(...) ale Curții de A. C. s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul că toate contractele de vânzare- cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 cu privire la imobilul situat în C.-N., str. Eremia Grigorescu nr.108 au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, titlul statului nefiind unul valabil potrivit art.26 alin.2 din L. nr.112/1995 și art.2 alin.2 din L. nr.10/2001 (raportat la împrejurarea că imobilul în litigiu a reintrat în proprietatea reclamantului P. A. la data de (...), în baza deciziei nr.95 a Curții Supreme de Justiție, și, prin urmare, acesta nu mai putea fi vândut întemeiul Legii nr.112/1995, la momentul vânzării locuințelor în favoarea chiriașilor C. Local al M. C.-N. nemaifiind proprietar).
Prin urmare, în lumina considerentelor mai sus expuse, instanța a reținut ca nu este îndeplinita una dintre condițiile prevăzute de art. 50 alin.
2¹ si art.50¹ din L. nr. 10/2001, respectiv aceea a respectării prevederilor
Legii nr.112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamantă.
Pe cale de consecință, având în vedere și caracterul cumulativ al cerințelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate pentru a naște în favoarea foștilor cumpărători în temeiul Legii nr.112/1995 dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, rezultă că în speță pretențiile reclamantei formulate cu privire la prețul de piața al imobilului situat în C.- N., str. Eremia Grigorescu nr.108, corp I, ap.1, jud. C. apar ca fiind neîntemeiate, motiv pentru care instanța a respins ca atare acest capăt al cererii de chemare în judecata ce formează obiectul prezentului dosar.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 2./(...), pronunțată în dosar nr.
(...), a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 15918/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N.
M.ivând apelul, T. a reținut că dreptul la restituirea prețului actualizat chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate a fost prevăzut prin art. 50 din L. 10/2001 in forma inițială. Din acest punct de vedere, L. 1. nu a adus modificări. Această lege a adus modificări numai in privința chiriașilor ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995‚ cărora li s-a recunoscut dreptul la restituirea prețului de piață al locuințelor. Astfel fiind, numai pentru cererile având ca obiect restituirea prețului de piață dreptul la acțiune s-a născut la momentul intrării in vigoare a Legii 1., nu și pentru cererile având ca obiect restituirea prețului actualizat, pentru care termenul de prescripție a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare.
Față de aceste considerente, critica vizând modul de soluționare a excepției prescripției este neîntemeiată.
M.ivul determinant avut in vedere de judecătorie la respingerea cererii reclamantei pentru plata prețului de piață al imobilului, este acela că actul de dobândire a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii 112/1995, astfel încât situația reclamantei nu se încadrează in prevederile art. 50 ind. 1 din L. 10/2001 modificată prin L. 1., text legal care nu prevede diferențieri in raport de buna sau reaua credință a chiriașului.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995 este o chestiune obiectivă, la stabilirea căreia buna sau reaua credință a dobânditorului nu interesează. Astfel fiind, motivele invocate de apelantă referitoare la lipsa discernământului său, decurgând din starea sănătății sale mintale, care exclude reaua credință, este lipsită de relevanță.
Chestiunea discriminării, așa cum observa și apelanta, se poate pune in cazul in care unor persoane aflate în situații similare li se aplică un tratament diferențiat.
Or, un chiriaș care a dobândit o locuință cu respectarea dispozițiilor
Legii 112/1995 nu se află într-o situație similară cu cel care a dobândit o locuință cu încălcarea dispozițiilor acestei legi.
Nefiind în situații similare, nu se poate susține existența vreunei discriminări intre cele două categorii de chiriași.
Ocrotirea dreptului de proprietate instituită în art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO nu poate să motiveze recunoașterea efectelor unui act juridic lovit de nulitate pentru încălcarea unor dispoziții legale imperative, căci un drept născut in aceste condiții nu este valid și nu poate reclama ocrotire.
Pentru aceste considerente, apelul dedus judecății a fost respins ca nefondat, păstrându-se în întregime sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M. L., solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, reclamanta susține că instanța de apel a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 și urm. C., sub sancțiunea nulității.
Domiciliul procesual ales al părții a fost cel indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv C.-N., str. Petru Maior nr. 7 apartament nr.
4, iar procedura de citare la acest domiciliu nu a fost îndeplinită.
Recurenta susține că nu a avut cunoștință despre termenul de judecată și nici despre soluția pronunțată, astfel că hotărârea T.ui este susceptibilă de casare în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 5 C.
Totodată, se invocă precaritatea stării de sănătate mintală a reclamantei, evidențiată prin înscrisurile depuse în dosarul primei instanțe, și anume: certificatul de absolvire a Ș. ajutătoare, certificatul de încadrare în grad de handicap, decizia de acordare a pensiei de invaliditate; dispoziția de numire în calitate de curator a doamnei M. C. M..
În subsidiar, recurenta susține și motive ce vizează fondul dreptului litigios, apreciind că este nefondată excepția prescripției dreptului la restituirea prețului actualizat, întrucât temeiul de drept invocat a fost art. 48 alin. 2, art. 50 alin. 2 și alin. 3, art. 501alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 1.. Prin urmare, atâta timp cât dreptul s-a născut în temeiul Legii nr. 1., excepția nu putea fi admisă.
Pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului
C., prin întâmpinarea depusă în data de (...), a solicitat respingerearecursului ca tardiv formulat, invocând pe fond nulitatea recursului în temeiul art. 306 C. (pag. 9).
Se apreciază că reclamanta a renunțat implicit la domiciliul procesual ales, indicat în cererea introductivă, fiind citată în fața instanței de apel la domiciliu pe care l-a menționat în cuprinsul declarației de apel, respectiv, str. Constantin Brâncuși nr. 171 ap. 23, județul C. (pag. 9 dosar).
Recursul reclamantei este fondat și urmează a fi admis, în considerareacelor ce succed:
Primordială în această cauză este, pentru instanța de recurs, verificarea respectării dispozițiilor procedurale cu privire la citarea reclamantei M. L., în fața instanței de apel.
Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 5 C., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a procedat la judecată în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs pronunță soluția casării cu trimitere spre rejudecare, instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
În acest context, relevante sunt și dispozițiile art. 93 C., conform cărora, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la aceea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări la domiciliul părții.
Există, așadar, posibilitatea ca partea aflată în litigiu să indice domiciliul mandatarului său ca fiind locul unde să îi fie comunicate toate actele de procedură.
Prin urmare, alegerea de domiciliu trebuie să se facă la persoana împuternicită de parte să primească în numele său actele de procedură care i se comunică.
În cazul în care partea și-a ales domiciliu la un mandatar al său, unde să îi fie comunicate actele de procedură, acestea se vor comunica la domiciliul ales.
Numai în situația în care partea nu precizează că își alege domiciliul la mandatarul său, actele de procedură se vor comunica la domiciliul părții.
Potrivit disp. art. 98 C., schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Așadar, modalității de comunicare a schimbării domiciliului sunt expres reglementate prin lege, ele constând în: încunoștințarea instanței, prin petiție scrisă depusă la dosar și încunoștințarea părții adverse, prin scrisoare recomandată, recipisa de predare a acesteia urmând a fi depusă la dosar odată cu petiția de încunoștințare a instanței, despre schimbarea de domiciliu.
Nerespectarea normelor procedurale imperative referitoare la îndeplinirea procedurii de citare cu părțile în litigiu atrage sancțiunea nulității hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, regulile privitoare la citare vizând asigurarea accesului la justiție al părților, o bună administrare a justiției și protejarea principiului securității juridice.
Din această perspectivă, constată Curtea că reclamanta M. L. și-a ales, prin cererea introductivă de instanță, un domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură, altul decât domiciliul real, și anume la adresa avocatului, I. P., respectiv, C.-N., str. Petru Maior nr. 7 ap. 4 județul C. La această adresă a fost citată reclamanta în fața primei instanțe, iar sentința civilă nr. 15918/(...) i-a fost procedural comunicată la domiciliul ales, conform dovezii de primire există în original la fila 118 dosar.
O schimbare a domiciliului procesual, în modalitățile prescrise prin art. 98 C., nu a intervenit pe parcursul procesului și cu toate acestea, reclamanta este citată în fața instanței de apel la domiciliul real, în C.-N., str. Constantin Brâncuși nr. 171, ap. 23, iar nu la domiciliul ales, indicat prin cererea introductivă.
Procedura de citare se realizează în data de 23 mai 2011 prin afișare
(pag. 7 dosar), iar la primul termen de judecată, în absența părților, instanța de apel procedează la judecată, respingând apelul reclamantei prin decizia civilă nr. 2./(...).
Hotărârea instanței de apel este comunicată părții în data de 23 iunie
2011 la același domiciliu, din C.-N., str. Constantin Brâncuși nr. 171, ap.
23, existând mențiunea expresă că destinatarul a fost găsit la domiciliu și a semnat de primire (pag. 15 dosar).
Observă Curtea că în dosarul primei instanțe au fost depuse acte din care rezultă că reclamanta a fost încadrată în grad de handicap pentru deficiență profesională accentuată, fiind diagnosticată clinic cu întârziere mintală ușoară și tulburări de comportament (pag. 37, 38 dosar T.). Totodată, prin D. P. municipiului C.-N. din octombrie 2009, doamna M. C. M. a fost numită curator al reclamantei M. L., persoană cu „deficiențămintală accentuată";, pentru încheierea unui contract de asistență și reprezentare juridică, motivat de faptul că datorită bolii de care suferă este în imposibilitatea de a întreprinde demersurile ce se impun (pag. 36 dosar).
În acest context, prin cererea de chemare în judecată, avocatul ales al reclamantei a indicat un alt domiciliu decât acela real al reclamantei, pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în acest dosar.
Circumstanțele procedurale în care a fost judecată cauza în primă instanță și indiciile existente cu privire la precaritatea stării de sănătate mintală a reclamantei erau de natură să oblige instanța de apel la o verificare atentă a procedurii de citare cu această parte, în condițiile în care, prin declarația de apel a fost menționat un alt domiciliu decât acela ales, indicat prin cererea introductivă.
Instanța de apel a procedat la judecată, la primul termen,fără a efectua verificări suplimentare, cu atât mai mult necesare cu cât procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare, fără a asigura astfel garanțiile unui proces echitabil, condițiile exercitării dreptului la apărare al părții.
Față de cele ce preced, apreciind că judecata în apel s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor referitoare la citarea reclamantei apelante, Curtea va admite recursul și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 C., va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea va respinge și excepția tardivității recursului, invocată de intimat în apărare, hotărârea atacată nefiind comunicată avocatului ales al reclamantei, la domiciliu indicat prin cererea introductivă.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la același T.
Respinge excepția tardivității recursului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. V. M. D.-L. B.
GREFIER
S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
3 ex.
Jud.fond: D.G.Roșu
Jud.apel: M.T./C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 4132/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4170/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
