Decizia civilă nr. 3296/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3296/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă S. E. E. împotriva sentinței civile nr. 330 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. M. C.-N. și M. C.-N. PRIN P., având ca obiect acțiune în baza Legii
10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat B. Z. M., în substituirea avocatei F. E. M., care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 iunie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați M. C.-N. prin primar și P. M. C.-N., întâmpin are prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită acordarea unui termen pentru studierea întâmpinărilor comunicate la acest termen.
Curtea, în urma deliberării, respingere cererea de amânare a cauzei întrucât întâmpinările au fost depuse la dosar în termenul procedura.
Pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei recurente de a lectura întâmpinările depuse la dosar, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat B. Z. M., în substituirea avocatei F. E. M., care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a P.ui M. C.-N., invocată prin întâmpinarea depusă la dosar. A. că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele invocate prin memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 330 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. E., împotriva pârâților M. C.-N. și P. municipiului C.-N.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin
D. nr.152/26 I. 2004 eliberată de P. municipiul C.-N. în temeiul Legii nr.10/2001, s-a restituit în natură reclamantei o parte din imobilul situat în Calea Dorobanților nr.17-19, conform art.1 al acestui act, stabilindu-se totodată că dispoziția privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, pentru cota de 1. parte din restul imobilului, se va comunica după efectuarea evaluării acestuia potrivit art.5 din dispoziție.
Împotriva acestei dispoziții reclamanta a formulat plângere care a făcut inițial obiectul dosarului nr.2167/24 februarie 2004 al T.ui C.-N., ulterior fiind conexat împreună cu alte dosare sub nr.1974/2004, plângerea sa fiind admisă, anulându-se parțial dispoziția în discuție, doar în ceea ce privește respingerea notificării raportat la dreptul reclamantei după defunctul R. C.a E. și F. Susana, cu consecința restituirii cotei de 7. parte din apartamentul nr.6 și 8 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru această cotă din restul imobilului.
În urma apelului promovat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal, s-a dispus restituirea în natură și a apartamentul nr.1 din imobil în cotele deținute anterior de antecesorii reclamantei.
Rezultă așadar, din cele menționate anterior, că prin hotărârile judecătorești respective s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 7. parte din imobil .
Într-o atare situație, în măsura în care s-a tranșat asupra îndreptățirii reclamantei la măsuri reparatorii fără a fi cuantificate, tribunalul apreciază că demersul judiciar prezent de stabilire a valorii acestor despăgubiri, nu poate fi primit urmând a fi incidente dispozițiile Titlului VII din L. nr.2..
Reclamanta se prevalează de dispozițiile D. de recurs în interesul legii nr. LII/04 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție prin care se stabilește că prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din L. nr. 2. privind procedura administrativă pentru acordarea de despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin L. nr.2..
Într-adevăr, dispoziția în discuție a fost emisă anterior intrării în vigoare a legii menționate, plângerea a fost introdusă de asemenea înainte de acest moment, soluționarea irevocabilă situându-se după momentul de referință însă, cu toate acestea, instanța supremă a reținut în motivarea deciziei că „deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestații că și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei
Centrale pentru S.a D., ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atâta timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art.24 (26) din L. nr.10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului";.
De asemenea, a statuat că dacă "contestațiile privesc nu numai îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau întinderea acestora, instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele investirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență.";
Revenind la prezenta cauză, instanța de judecată care a soluționat plângerea împotriva dispoziției care face obiectul acestui litigiu, a înțeles să dea eficiență acestor statuări ale instanței supreme, mărginindu-se doar la a stabili îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, fără a le cuantifica, probabil ținând cont de investirea sa în acest sens.
Față de aceste aspecte, tribunalul a considerat că reclamanta nu se poate prevala de decizia de recurs în interesul legii pentru a se stabili în prezent cuantumul măsurilor reparatorii, fiind evident că aceasta vizează o cu totul altă situație.
S.a cuantumului despăgubirilor într-un asemenea context se face, așa cum s-a arătat, potrivit art.16 alin.6 și 7 din Titlul VII al Legii nr.2. de către un evaluator sau societate de evaluatori desemnată de C. C. de S. a D. care pe baza raportului evaluatorului va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Cuantumul despăgubirilor acordate poate fi contestat la instanța de contencios administrativ doar după ce despăgubirile au fost stabilite prin decizia comisiei centrale, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind așa cum rezultă din Decizia de recurs în interesul legii nr.27/2011 că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de C. ale dreptului de acces la o instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta S. E. E., solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurenta a arătat următoarele:
În ce privește primele două cereri, respingerea acțiunii în ce privește stabilirea dreptului ei la despăgubiri pentru apartamentele nominalizate în cerere și teren este nefondată. Temeiul acțiunii este faptul că până în acest moment, primarul nu a mai emis dispoziția privind despăgubirile, deși s-a obligat să facă acest lucru încă din anul
2004.
Cu privire la cererea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, soluția instanței de fond care face trimitere la decizia nr. LII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deși adevărată generic, în situația particulară a recurentei și a punerii în aplicare a Legii nr. 2., nu mai poate fi invocată. Procedura prealabilă este compatibilă cu limitările C.,E.D.O. dacă se desfășoară în mod real și în termen rezonabil. În realitate, activitatea Comisiei Naționale pentru S.a D. și a Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților este suspendată prin OUG nr. 4. și respectiv OUG nr. 6..
Recurenta a invocat în sprijinul recursului său și hotărârea pilot
Atanașiu c/a României și față de concluziile curții, apreciază că are un
„bun"; în sensul convenției, având recunoscut dreptul de restituire printr-un act administrativ și hotărâri judecătorești.
Prin întâmpinarea depusă M. C.-N. prin P. s-a opus admiterii recursului, dar sub aspect procedural a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la dispozițiile art.26 alin. 4 corob. cu art. 21 alin. 4 din L. nr.10/2001.
P. mun. C.-N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă.
Sub aspect procedural, primarul mun. C.-N. a invocat excepția lipsei procesuale pasive a „subscrisului";, dar în dezvoltarea acestei poziții s-a referit la faptul că M. C.-N. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, invocând dispozițiile art.26 alin. 4 corob. cu art. 21 alin. 4 din L. nr.10/2001.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. prin P., curtea apreciază că este nefondată și urmează să o respingă, având în vedere calitatea de deținător a imobilului de către acesta. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. mun. C.-N. deși este invocată prin întâmpinare, se referă la excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului C.-N., excepție cu privire la care instanța s-a pronunțat în primul aliniat.
În ce privește fondul recursului:
Prin dispoziția nr. 152/(...) eliberată de P. mun. C.-N. s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a cotei părți de 1.-a parte din imobilul situat în C.-N., C. Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991. Dorobanților nr. 17-19, conform art. 1 din această dispoziție, stabilindu-se că dispoziția privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii pentru cota de 1. parte din restul imobilului, se va comunica după efectuarea evaluării acestuia, potrivit art. 5 din dispoziție.
Prin sentința civilă nr. 494 din (...) a T.ui C., irevocabilă, s-a anulat parțial dispoziția nr. 152/(...) emisă de pârât și în consecință, s- a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cota de
7. parte din restul aceluiași imobil.
Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat cuantificarea măsurilor reparatorii acordate, soluția instanței de fond de respingere a demersului judiciar de stabilire a valorii acestor despăgubiri fiind legală pentru următoarele motive ce urmează a fi expuse.
Prin decizia nr. LII din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din L. nr. 2. nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2..
După pronunțarea hotărârii pilot împotriva României, având în vedere măsurile luate de S. Român la indicațiile Curții Europene, instanța și-a schimbat parțial jurisprudența, apreciind că Fondul
Proprietatea este funcțional, astfel că acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Titlului VII din L. nr. 2. nu mai este un mod de reparație ineficient și iluzoriu, neimpunându-se acordarea de către instanțe doar a unor măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, conform jurisprudenței anterioare.
În prezenta cauză, prin dispoziția contestată a fost recunoscut dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din L. nr. 2., iar în măsura în care aceste măsuri nu sunt stabilite în termenul prevăzut de lege, reclamanta are deschisă calea prev. de art. 19 și urm. din același titlu pentru a solicita instanței obligarea Comisiei Centrale să îndeplinească această atribuție stabilită de lege.
Cauza prezentei acțiuni, respectiv scopul urmărit de reclamantă este obligarea directă a S.ui Român la plata unor sume de bani stabilite cu titlu de despăgubiri. Ori, conform deciziei nr. 27 din (...) pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție s- a stabilit că acțiunile prin care se solicită obligarea S.ui Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură și pentru cele care se prevăd măsuri reparatorii conform Titlului VII din L. nr. 2., întemeiate pe art. 1 din protocolul nr. 1 al C. și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt inadmisibile, că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de C. ale dreptului de acces la o instanță.
În consecință, având în vedere că dispoziția primarului a fost modificată de către instanța de judecată în sensul stabilirii dreptului reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, în mod irevocabil acesteia nu-i mai rămâne decât să parcurgă procedura prev. de art. 16 alin. 6 și 7 din Titlul VII al Legii nr. 2., motiv pentru care, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin.
1 Cod proc.civ., soluția instanței de respingere a acțiunii fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.
C.-N. prin P. și P. municipiului C.-N.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. E. E. împotriva sentinței civile nr. 330 din 6 aprilie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Plecată în C.O. semnează,
Vicepreședintele curții
JUDECĂTOR
A. I. A.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 4170/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4349/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
