Decizia civilă nr. 4170/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.4170/R/2012
Ședința din 4 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
G.IER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr. 7. din 6 iunie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. B. PRIN P. și C. C., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent C.
I., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 311,87 lei și 3 lei timbru judiciar, astfel că recursul este legal timbrat.
Reclamantul recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune. Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de M. B. prin P. împotriva sentinței civile nr. 11450/(...) a Judecătoriei B. în dosarul nr. (...) și menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată la d ata de 22 decembrie 2011 de
Judecătoria Bistrița , a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul
C. I. împotriva pârâților M. B. - prin primar și C. C. și, în consecință, s-a dispus rectificarea suprafeței din CF 58117 B, nr. top 636/70 de la suprafața de 231 mp la suprafața reală de 274 mp, conform propunerilor din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. V. s-a constatat că reclamantul, pârâtul C. C. și defuncta C. R., decedată la data de (...), au dobândit drept de proprietate, prin edificare, asupra construcțiilor noi nelocalizate în CF, în completarea construcțiilor vechi înscrise în CF 58117
B., provenit din conversia pe hârtie a CF 1428 B., nr. cad. 636/70, în cote de câte 3/8 părți reclamantul și pârâtul C. C., respectiv 2/8 părți defuncta C. R.; s-a constatat că, prin efectul legii, reclamantul, pârâtul C. C. și defuncta C. R., decedată la data de (...), au dobândit dreptul de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor identificate în CF 58117 B, în cotă de 2/8 părți defuncta C. R., reclamantul și pârâtul C. C. revenindu-le, împreună, cota de
6/8 părți; s-a dispus partajarea imobilelor construcții și teren mai sus identificate, conform variantei II din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. V., prin atribuirea acestora pârâtului C. C., cu obligareaacestuia la plata de sultă compensatorie în sumă de 66.492 lei în favoarea reclamantului; s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit de pârâtul C. C., conform variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert P. V.
A fost obligat pârâtul C. C. să-i plătească reclamantului suma de
4.006 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că imobilele din litigiu sunt înscrise în CF nr.
58117 B. nr. top. 636/70, natură casă de cărămidă acoperită cu țiglă compusă din: una cameră, bucătărie, având ca proprietari tabulari pe numita C. R., în prezent decedată, cu cotă de 2/8 părți din construcții și din cota de 1. părți teren; C. C. - pârât asupra cotei de 3/8 părți din construcții și din cota de 1. teren; C. I. - reclamant asupra cotei 3/8 părți din construcții și din cota de 1. părți din teren; statul român asupra cotei de 7. părți teren, conform extraselor de CF.
În același CF este înscris în foaia „C"; de sarcini, dreptul de folosință, pe durata existenței construcțiilor, în favoarea numitei C. R. asupra cotei de
2/8 părți din cota de 3. părți, C. C. - pârât asupra cotei de 3/8 părți din cota de 3. și C. I. - reclamant cu cota de 3/8 din cota de 3. teren.
La construcțiile astfel descrise, părțile mai sus menționate (cu excepția statului român) au efectuat o adăugire, constând din: cameră, cămară, baie și anexă gospodărească împrejurare confirmată în cauză prin probatoriul testimonial administrat.
Din înscrierile efectuate în timp, în coala evolutivă CF, coroborate cu probatoriul testimonial administrat, rezultă că edificatele mai sus menționate și terenul aferent acestora au fost folosite împreună de către reclamantul C. I., pârâtul C. C. și mama lor, numita C. R., încă anterior apariției Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, terenul fiind necesar pentru normala folosință a acestora, aspect evidențiat de altfel și prin expertiza de specialitate efectuată în cauză.
Relevantă în acest sens este concluzia expertului, potrivit căreia suprafața real măsurată este de 274 mp, având limite pașnice și bine definite, că pe acest teren s-au edificat construcțiile noi și anexele gospodărești, împrejurarea că acest teren reprezintă singura cale de acces la construcții, sens în care reține: „între aceste construcții nu rămâne mult loc decât atât cât să se poată intra cu autoturismul sau cu atelaje cu lemne pentru foc, nu există teren excedentar decât cel aferent construcțiilor, pentru accesul la acestea și pentru repararea lor";.
În consecință, instanța a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată și republicată, cu privire la terenul aferent construcțiilor înscrise în CF (precum și celor ce urmează a fi localizate în CF), respectiv cu privire al diferența de teren aflată în proprietatea statului și în folosința titularilor mai sus menționați, astfel că dreptul acestora s-a consolidat în timp, transformându-se într-un drept real, conform dispozițiilor textului legal mai sus citat.
Apărările M.ui B. referitoare la modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestei diferențe de teren au fost înlăturate, iar, în ce privește împrejurarea că au fost edificate construcțiile noi fără autorizație, s- a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 7/1996, art. 55, în raport cu momentul edificării lor, declarațiile martorilor C. D. și S. G. fiind relevante în acest sens.
În cauză, s-a dispus, la cerere, efectuarea unei expertize de evaluare a imobilelor la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
C. R. a decedat la data de 13 nov. 1997, în patrimoniul său regăsindu- se cotele părți din imobilele mai sus identificate, moștenitorii săi fiind reclamantul C. I. și pârâtul C. C., fii în cote egale de ½ părți fiecare.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 650 și urm. Cod civil, art. 728 Cod civil, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 673 C. proc. civ., art. 34, 44-46 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin decizia civilă nr. 7. din 6 iunie 201 2 a T.ui B. -N., a fost admis în parte apelul declarat de pârâtul M. B., prin primar împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de 22 decembrie 2011 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...), ce a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I., împotriva pârâților M. B., prin primar și C. C. și, în consecință:
- s-a constatat că reclamantul C. I. și pârâtul C. C. au dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra construcției nelocalizată în cartea funciară, compusă din bucătărie, cămară, baie, magazie;
- s-a dispus partajarea imobilelor construcții și teren în cotă de 1. părți în natură prin atribuirea acestora pârâtului C. C. cu obligarea acestuia la plata în favoarea reclamantului a unei sulte în cuantum de 57.147 lei;
- s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului, astfel dobândit, cu titlu de moștenire și partaj, conform raportului de expertiză și tabelului de mișcare parcelară întocmit în cauză de expertul P. V., cu corectivul că asupra terenului se înscrie dreptul de proprietate în indiviziune în favoarea pârâtului intimat C. C. în cotă de 1. părți și a pârâtului intimat S. Român în cotă de 8. părți.
Au fost menținute dispozițiile din hotărâre privitoare la rectificarea de carte funciară și la obligarea pârâtului C. C. la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Reclamantul C. I. a fost obligat la plata în contul bugetului local al
M.ui B. a sumei de 3155,6 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 14,4 lei cu titlu de timbru judiciar, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
Intimatul C. C. a fost obligat la plata în favoarea intimatului C. I. a sumei 1.585 lei cota parte de ½ părți din taxa de timbru și din timbrul judiciar stabilită în apel ca diferență datorată la fondul cauzei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din coala de carte funciară nr. 1428 B. topografic 636/70 depusă la dosar, dreptul de proprietate asupra unei case de cărămidă acoperită cu țiglă, compusă dintr-o cameră, bucătărie și asupra cotei de 1. părți din terenul aferent a fost înscris la data de în favoarea defunctului C. I. (sub B21, 25 - 27) cu titlu de moștenire și donație.
Totodată, în baza deciziei nr. 85/1979 a fostului Consiliu popular al orașului B. în favoarea proprietarului C. I. s-a înscris dreptul de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 3. părți.
În baza certificatului de moștenitor nr. 1. dreptul de proprietate asupra construcțiilor proprietate a defunctului C. I., asupra cotei de 1. părți din terenul aferent și dreptul de folosință asupra cotei de 3. părți din teren a revenit cu titlu de moștenire soției supraviețuitoare C. R. în cotă de ¼ părți și fiilor defunctului, intimații C. I. și C. C., în cotă de 3/8 părți fiecare, dreptul acestora fiind în scris sub B29-31, B35-37.
Cota de teren de 7. părți este înscrisă în favoarea statului român, în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, în prezent constituind proprietatea privată a recurentului M. B..
Suprafața reală măsurată de expertul desemnat în cauză este de 274 m.p., aspect necontestat în cauză .
Așa cum rezultă din constatările expertului constructor, coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză în anul 1978 s-a realizat o adăugire la construcția înscrisă în cartea funciară, în sensul edificării unei bucătării, a unei cămări, a unei băi și a unei magazii (în prezent lemnărie).
Valoarea totală a construcțiilor a fost stabilită la suma de 79.615 lei, din care valoarea casei înscrise în cartea funciară este de 75.444 lei, iar valoarea adăugirii este de 4.171 lei, valoare necontestată în cauză.
Valoarea întregii suprafețe de teren de 274 m.p. este de 57.540 lei, potrivit evaluării expertului topograf, valoare necontestată în cauză.
Așa cum rezultă din poziția reclamantului intimat C. I. exprimată în cuprinsul acțiunii introductive din dosarul nr. (...) atașat, în întâmpinările depuse în apel coroborată cu declarația martorului S. G. adăugirile la casă și lemnăria, edificate conform expertului constructor în anul 1978 au fost realizate de părinții reclamantului, defuncții C. I. și C. R. și nicidecum de intimații C. I. și C. C., fiii defuncților, așa cum greșit reține instanța de fond.
Prin urmare, tribunalul a reținut că edificarea s-a realizat de părinții reclamantului intimat, astfel că aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra noilor edificate.
Având însă în vedere faptul că în final moștenitorii defuncților C. I. și
C. R., care au edificat adăugirile nelocalizate în cartea funciară sunt numai intimații C. I. și C. C., în calitate de fii, în cote egale de ½ părți fiecare, că aceștia au acceptat succesiunile defuncților, acestora le revin cu titlu de moștenire (și nu edificare așa cum reține instanța de fond), în părți egale, toate construcțiile identificate de expert în teren, deci inclusiv și cele nelocalizate în cartea funciară.
Soluția instanței de fond de localizare a construcțiilor din 1978 în cartea funciară este corectă, sub acest aspect recursul nefiind întemeiat.
Potrivit art. 55 alin. 11din Legea nr. 7/1996, republicată, nou introdus prin OUG nr. 6., în cazul construcțiilor realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, înscrierea se face în baza: a) autorizației de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol, precum și în evidențele fiscale, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcție; b) documentației cadastrale. Prin urmare, fiind vorba de o construcție edificată anterior datei de 4 august 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 453/2001, lipsa autorizației de construire nu constituie un impediment ca instanța de judecată, pe baza documentației cadastrale întocmite, să constate faptul edificării și calitatea de proprietari a intimaților C. I. și C. C., urmare a culegerii masei succesorale rămasă în urma părinților. În ceea ce privește terenul din cartea funciară nr. 1428 B. acesta este în suprafață reală de 274 m.p., astfel că, în condițiile în care cartea funciară nu garantează întinderea suprafeței, în mod corect, raportat la constatările expertului topograf, instanța de fond a dispus rectificarea suprafeței înscrisă în cartea funciară de la 231 m.p. la 274 m.p. De această rectificare trebuie, însă, să beneficieze toți coproprietarii, adică și intimații C. I. și C., ca proprietari prin moștenire, cât și pârâtul M. B. înscris în cartea funciară. În aceste condiții, cotele de coproprietate ale părților, aplicând regula de trei simple, se modifică astfel: intimaților C. I. și C. C. le revine împreună cu titlu de moștenire o cotă de 1., iar pârâtului o cotă de 8.. Cota de proprietate a statului nu poate reveni în proprietatea intimaților C., așa cum a reținut instanța de fond. Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data intrării în vigoare a legii, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor. Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile. Așa cum rezultă din coala de carte funciară nr. 1428 B., cota înscrisă în favoarea statului român a fost dobândită de acesta în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. Din această cotă de 7. părți, cota de 3. părți s-a atribuit în folosință defunctului C. I., dreptul de folosință fiind ulterior transmis prin moștenire fiilor defunctului, intimații din prezenta cauză. Prin urmare, situația juridică a terenului ar intra sub incidențaprevederilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată. Conform art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, atribuirea în proprietate a terenurilor se face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor. Legea instituie, așadar, o procedură prealabilă, care presupune formularea unei cereri adresate primăriei, care, în urma verificărilor, formulează propuneri de atribuire a terenului prin ordin al prefectului. O asemenea procedură nu a fost urmată în cauză, neexistând înregistrată în evidențele primăriei vreo solicitare de atribuire a terenului, deși judecata în dosarul nr. (...) s-a suspendat la data de 25 ianuarie 2008, tocmai motivat de faptul că părțile s-ar fi adresat pe cale administrativă cu o cerere de atribuire în proprietate. O asemenea cerere nu s-a formulat, aspect învederat de mandatarul pârâtului intimat la termenul de judecată din data de 16 mai 2012. Această procedură prevăzută de lege este obligatorie, instanța putând fi sesizată numai după parcurgerea procedurii administrative, în ipoteza unui eventual refuz al primăriei de a propune atribuirea terenului ori a unui eventual refuz al prefectului de emitere a ordinului la propunerea primăriei. Pe de altă parte, dreptul de proprietate asupra unui teren aferent construcțiilor revine trebuie recunoscut în favoarea persoanei care la data intrării în vigoare a legii fondului funciar avea calitatea de proprietar al construcțiilor. În cauză, un asemenea drept l-ar fi putut avea mama intimaților C. C. și C. I., defuncta C. R., decedată la 13 noiembrie 1997, conform certificatului de deces depus în copie la dosar. Prin urmare, reclamantul putea invoca dobândirea de drept a terenului numai în favoarea defunctei sale mame, solicitând ulterior includerea acestui drept în masa succesorală a defunctei cu consecința finală a partajării, situație în care desigur proprietatea ar fi revenit în final fiilor defunctei cu titlu de moștenire și nu ope legis așa cum s-a solicitat prin acțiune. Or, instanța nu a fost investită cu o cerere în acest sens, astfel că direct în persoana reclamantului și a fratelui său (așa cum s-a solicitat prin acțiune) instanța nu poate constata dobândirea proprietății prin efectul legii. Întrucât reclamantul s-a declarat de acord cu atribuirea construcțiilor și cotei părți din teren ce fac parte din succesiunea părților în favoarea pârâtului C. C., imobilele nu sunt comod partajabile, sunt folosite de pârâtul C. C., este corectă soluția de partajare în natură a acestor imobile prin atribuirea lor în favoarea pârâtului C. C. cu plata de sultă în favoarea reclamantului. Contrar soluției instanței de fond, tribunalul a apreciat că partajul seimpune a fi realizat numai cu privire la imobilele incluse în masa succesorală, excluzând terenul proprietate a statului român în privința căruia s-a reținut că nu putea fi dobândit de intimații C. I. și C. C. prin efectul legii. Ca atare și sulta se raportează la bunurile incluse în masa succesorală. Întrucât hotărârea nu a fost atacată de beneficiarii masei succesorale la calculul sultei tribunalul a pornit de la sulta acordată de 66.492 lei pentru partea de construcții și teren care a revenit prin moștenire reclamantului C. I. Din valoarea acestei sulte se va scădea valoarea suprafeței de teren de 89 mp neatribuită prin efectul legii moștenitorilor (adică cea rămasă pe statul român, raportată la suprafața reală de carte funciară de 274 m.p.) Valoric suprafața de 89 m.p. se ridică la suma de 18.690 lei, conform evaluării expertului topograf (210 lei x 89 m.p.), astfel încât din cuantumul sultei se deduce cota de ½ părți din valoarea acestui teren, adică suma de 9.345 lei (18.690 lei : 2), întrucât această cota s-a atribuit pârâtului C. C., în final sulta datorată fiind de 57.147 lei (66.492 lei - 9.345 lei). Întrucât părțile proprietare ale construcției și a cotei mai mari de teren nu doresc sistarea indiviziunii față de statul român, cu consecința eventuală a atribuirii în proprietate a întregului teren cu plata de sulte către stat, terenul urmează a rămâne în indiviziune pe coproprietarii C. C. în cotă de 1. părți și S. Român în cotă de 8. părți. Ca atare, înscrierea în cartea funciară s-a dispus conform raportului de expertiză și tabelului de mișcare parcelară întocmit de expert cu corectivul adus de tribunal în sensul că asupra terenului se va înscrie dreptul de proprietate în indiviziune în favoarea pârâtului intimat C. C. în cotă de 1. părți și a pârâtului intimat S. Român în cotă de 8. părți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea ei, în sensul respingerii apelului declarat de pârât și menținerii sentinței judecătoriei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului său, reclamantul învederează că hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., întrucât, din dispozițiile art. 36 ale Legii nr. 18/1991, nu rezultă că parcurgerea procedurii administrativ prealabile ar fi obligatorii, sensul și scopul legii fiind acela de a se evita cheltuieli cu un astfel de proces, dacă nu sunt necesare admisibilitatea acțiunii nefiind condiționată de parcurgerea procedurii administrativeprealabile și tribunalul dând dovadă de un formalism juridic excesiv, cu atât mai mult cu cât cererea de chemare în judecată are mai multe petite, terenul solicitat cuvenindu-se oricum proprietarilor construcției, fiind necesar folosirii acesteia. De altfel, pârâtul apelant a refuzat restituirea terenului nu pe motivul reținut de instanță privind neparcurgerea căii administrative prealabile, ci pe motiv că acest teren nu s-ar cuveni reclamantului și fratelui acestuia. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerente le ce urmează a fi expuse . Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 36 alin. 3 și 6 din Legea nr. 18/1991 republicată, „terenurile atribuite în folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor";, ordinul prefectului, eliberat la cererea persoanelor îndreptățite, la propunerea primăriilor având caracter declarativ de drepturi, această împrejurare rezultând și din dispozițiile alin. 4 al acelui art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, ce fac trimitere la dispozițiile art. 23 din lege, ce prevăd că sunt și rămân în proprietatea proprietarilor construcțiilor terenurile aferente acestora. De altfel, dincolo de aplicarea textului art. 36 alin. 3, 4 și 6 din legea fondului funciar, cererea de chemare în judecată are mai multe petite, printre care și cel privind partajul prin atribuirea imobilului (inclusiv a terenului) în întregime reclamantului, or, chiar dacă s-ar reține dreptul tabular al S.ui Român, partajul în această modalitate este posibil și sulta nu se impune a fi acordată unității administrativ-teritoriale, tocmai pentru că dreptul de proprietate ar reveni, oricum, raportat la finalitatea legii de reparație, celui care este proprietar al construcției. Subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., curtea va admite recursul reclamantului și va modifica decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârât și menținerii sentinței judecătoriei. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., pârâtul intimat M. B. prin P. va fi obligat să-i plătească recurentului suma de 345 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și taxa judiciară de timbru stabilită în apel. Vor fi menținute dispozițiile din hotărârea pronunțată în apel referitoare la obligarea reclamantului la plata în contul bugetului local al municipiului B. a sumei de 3155,6 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, și a sumei de 14,4 lei cu titlu de timbru judiciar, precum și a obligării intimatului C. C. la plata cotei de ½ din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilite în apel ca diferență datorată la fondul cauzei, în sumă de 1585 lei, în favoarea reclamantului, aceste dispoziții neconstituind obiect al recursului, nefiind contestate de reclamantul recurent. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr. 7. din 6 iunie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul municipiul B. prin P. împotriva sentinței civile nr. 11450 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pârâtul M. B. prin P. să plătească recurentului suma de 345 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 4 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: G.C. Frențiu, M.L. B.
| ← Decizia civilă nr. 117/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3296/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
