Decizia civilă nr. 4349/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.4349/R/2012
Ședința din 18 octombrie 2012
Instanța constituită din:
P.: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. G. C., precum și recursul declarat de pârâții D. C. și D. A. M. împotriva deciziei civile nr. 185 din 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimata A. DE P. PRIN P., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent avocat O. A., în substituirea avocatului G. M., care depune delegație de substituire la dosar, reprezentanta pârâților recurenți, avocat B. E., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei intimate A. de P. din str. Gh. D., președinta asociației doamna Burcă M.ela V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se costată că la data de 11 octombrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați D. C. și D. A. M., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de către reclamantul recurent, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la doar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aferent recursului și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii privind pronunțarea unei hotărârii care să țină loc de acord autentic în procedura de autorizare a imobilului situat în C.-N., str. Gh. D. nr. 1, ap. 12, care include schimbarea destinației sale inițiale în cabinet de medicină dentară, fără cheltuieli de judecată.
Totodată, invocă faptul că recursul pârâților se referă la motive de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de către reclamantul recurent, și menținerea în întregime a sentinței civile nr.
1., ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Arată că legea s-a aplicat greșit, întrucât refuzul lor a fost greșit interpretat.
Reprezentanta pârâtei intimatei A. de P. arată că nu este de acord cu deschiderea cabinetului stomatologic întrucât nu li s-a cerut acordul pentru deschiderea acestuia, reclamantul adresându-se direct instanței.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11169/(...) a fost respinsă ca neîntemeiată cererea precizată și completată formulată de reclamantul T. G. C., în contradictoriu cu pârâții D. C., D. A. M., A. de P. ai imobilului situat în C.-N., str.Gh. D., nr.1, sc.2, jud. C. și în consecință, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1700 lei, reprezentând onorariu avocațial în favoarea pârâților D. C., D. A. M.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamantul a apreciat că refuzul acordului pârâților echivalează cu abuzul de drept, punct de vedere care nu a fost împărtășit de instanța de judecată.
Astfel, din actele dosarului nu reiese faptul că reclamantul a depus toate eforturile necesare obținerii pe cale amiabilă a acestui acord, acord necesar schimbării destinației imobilului în cabinet de medicină dentară și, de asemenea, că reclamantul îndeplinește toate condițiile necesare acestei schimbări de destinații.
Simpla notificare expediată pârâtului D. C. însoțită de acte nu face dovada demersurilor efectuate de reclamant pentru a obține acordul în discuție.
Raportul de măsurare zgomot depus la dosar, întocmit la un an după sesizarea instanței, toate înscrisurile anexate în probațiune, nu probează justețea și temeinicia cererii deduse judecății.
Chestiunea esențială de soluționat în speță este aceea dacă refuzul pârâților poate fi catalogat sau nu ca un abuz de drept ce ar trebui sancționat în vreun fel.
Prima instanță a reținut că autorizarea funcționării cabinetului de medicină dentară dorit implică schimbarea destinației apartamentului în cauză, ceea ce este condiționat de acordul pârâților, conform art. 42 din L. nr. 2. privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari potrivit căruia "Schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinația inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării." Exercitarea acestui drept al pârâtului nu este condiționat, nu se prevăd criterii legale pe baza cărora pârâții ar putea decide într-un fel sau altul, iar dacă legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu va putea adăuga la lege.
Atitudinea pe care o va adopta orice locatar în a cărui imediată vecinătate se dorește schimbarea destinației rămâne la libera sa apreciere.
După cum în mod corect a subliniat pârâtul, orice persoană care cumpără un apartament într-un bloc de locuințe cu scopul de a-și stabili locuința în acel bloc are dreptul de a accepta sau refuza disconfortul inevitabil implicat prin schimbarea destinației de locuință a imobilului învecinat. Chiar presupunând că nivelul zgomotului prilejuit de exercitarea profesiei liberale ar fi unul rezonabil, nederanjant, nu este de neglijat deranjul direct prilejuit de accesul diverșilor pacienți în imobil.
A., un cabinet stomatologic presupune un anumit miros specific neplăcut care se va simți inevitabil atât în casa scării cât și în jurul blocului.
Este justă concluzia pârâtului că întregul disconfort pe care îl va produce funcționarea cabinetului medical contravine unei vieți liniștite pe care trebuie să o aibă orice locatar într-un bloc de locuințe.
Referitor la acordul C. executiv al Asociației de proprietari de pe str.
Gh. D. nr.1, acesta nu a fost solicitat anterior sesizării instanței și nu a fost probat caracterul abuziv al lipsei acestuia.
Cât privește dreptul la libera exercitare a profesiei în vederea obținerii unui profit, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat apartamentul în discuție în anul 2007, același an în care și-a înființat Cabinetul medical de medicină dentară cu sediul în str. M. Eminescu nr. 7 ap. 2, conform certificatului de înregistrare fiscală depus. Nimic nu îl împiedică pe acesta să îți exercite în continuare profesia acolo, în acel imobil care nu are destinația de bloc de locuințe.
Este falsă susținerea reclamantului în sensul că are prioritate în cauză interesul economic al acestuia față de liniștea și confortul vecinilor săi. Evident că realitatea este în sens contrar.
Logic că dacă s-ar admite acțiunea reclamantului, ar însemna că niciodată niciun motiv invocat de orice locatar nu ar fi suficient de puternic pentru a opta în sensul refuzului de a da acordul pentru schimbarea destinației locuinței vecine, deci practic prevederile art. 42 din L. nr. 2. ar fi golite de orice sens, ar fi ca și inexistente. De la caz la caz, specificul speței va îndreptăți sau nu un astfel de demers ca cel dedus judecății.
Simplul fapt al respectării tuturor normelor de igienă prevăzute de lege sau promisiunea respectării acestora nu pot fi suficiente în condițiile existenței art. 42 din L. nr. 2.. Pur și simplu, nu se poate face abstracție de poziția vecinilor. De asemenea, respectarea normelor de igienă nu dă soluții la toate problemele cum ar fi mirosul, creșterea fluctuației de oameni în casa scării, vibrațiile produse de aparate etc., după cum în mod just au arătat pârâții.
Îngrădirea exercitării prerogativelor dreptului fundamental garantat, de proprietate, trebuie să fie cerută și justificată de elemente suficient de puternice ce să încline balanța către interesul economic singular al petentului, cu neglijarea celui general obișnuit, firesc, al unei conviețuiri normale a locatarilor într-un bloc de locuințe.
Între cele două interese în discuție, instanța a dat prioritate, în mod logic, celui de-al doilea, din considerente de bun simț, conform celor de mai sus.
Nu a contestat nimeni dreptul reclamantului de a își exercita profesia și de a realiza venituri, dar s-o facă într-un imobil adecvat, cum o face din
2007 încoace.
În concluzie, deoarece petentul nu a probat pretențiile sale, potrivit art. 1169 din C. civil, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de față.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1700 lei, reprezentând onorariu avocațial în favoarea pârâților D. C., D. A. M.
Prin decizia civilă nr. 185/A/(...) a T. C. a fost admis apelul declarat de T. G., împotriva sentinței civile nr. 11169/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost schimbată în tot în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul T. G. C. împotriva pârâților D. C., D. Ana M. și A. de proprietari și în consecință, au fost obligați pârâții să-și dea acordul necesar reclamantului pentru autorizarea funcționăriiunui cabinet de medicină dentară în imobilul situat în C.-N., str. Gh. D., nr.
1, ap. 12, condiționat de efectuarea de către acesta a lucrărilor de fonoizolare și amenajare cuprinse în memoriul cuprins în DTAC întocmit de
S. Art SRL, a fost respinsă cererea ca hotărârea să țină loc de acord în procedura de autorizare și a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamantul T. G. C. este proprietarul apartamentului nr.12 situat în C.-N., str. GH. D., nr.1, jud. C., apartament care se învecinează pe orizontală cu apartamentul proprietatea pârâților D. C. și D. A. M.
În vederea schimbării destinației apartamentului proprietatea reclamantului din apartament de locuit în cabinet medical, potrivit dispozițiilor art.2 din L. nr.2. privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, reclamantul avea obligația de a obține avizul comitetului executiv și acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical , spațiul supus schimbării.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că anterior promovării prezentei acțiunii reclamantul a solicitat acordul pârâților în vederea schimbării destinației locuinței în cabinet medical. Potrivit dispozițiilor art.27 alin.54 din O. 839/2009, acordul vecinilor se va condiționa de asigurarea prin proiectul tenhic P.Th,. și autorizația de construire/ desființare, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții. Pe parcursul derulării cauzei la fond, reclamantul nu a depus o asemenea expertiză și nici nu a solicitat prin avocat instanței să administreze o asemenea probă. Încercarea reclamantului de a dovedi că spațiul cu destinația de cabinet medical în care își desfășoară în prezent activitatea situat în C.-N., str. M. Eminescu, nr.7 îndeplinește criteriile de conformitate cerute de O. M. S. nr.1030/2009, nu poate fi luată în considerare pentru spațiul în litigiu, iar determinările sonometrice la același obiectiv, nu au putut fi efectuate deoarece reclamantul, deși ave program de lucru, cabinetul nu funcționa.
La termenul din 22 iunie 2011 reclamantul a depus la dosarul cauzei un raport extrajudiciar de măsurare a zgomotului produs la cabinetul în care își desfășoară activitatea, concluziile fiind acelea că zgomotul transmis de către un cabinet de medicină dentară este mult sub valoarea limită superioară admisă de lege. La același termen, reclamantul a depus și un proiect întocmit de SC S. Art SRL în vederea obținerii autorizației de construire, fără D.T.A.C. pentru cabinetul individual de medicină dentară la imobilul situat în C.-N., str. Gh. D., nr.1, ap.12, jud. C..
În apel, tribunalul a procedat la administrarea unei expertize în specialitatea construcții, având ca obiectiv pronunțarea de către un expert asupra propunerilor de amenajare a spațiului în litigiu cuprinse în memoriul întocmit de către art. C. G., în senul dacă acestea sunt suficiente și necesare în vederea autorizării cabinetului de medicină dentară, fără a afecta confortul acustic al proprietarilor apartamentelor învecinate. În urma analizării soluțiilor tehnice menționate în cuprinsul memoriului cuprins în D.T.A.C. pentru cabinet de medicină dentară, prin aplicarea acestor măsuri, nivelul de zgomot aerian în camerele locuinței pârâților D., se va păstra în limitele admise de normativul în vigoare.
Deși L. nr. 2. în art.42 prevede necesitatea obținerii avizului comitetului executiv și al proprietarilor direct afectați, acest drept de acordare a avizului nu trebuie interpretat în sens absolut, adică dacăproprietarul sau comitetul executiv vrea dă sau nu avizul, în lipsa unor criterii sau condiții prevăzute de lege. T. avut în vedere, în primul rând că blocurile de locuințe au fost construite și destinate efectiv locuirii, orice schimbare a destinației spațiului putând fi făcut doar cu respectarea dispozițiilor legale specifice activității ce urmează fi desfășurată, dar și cu păstrarea drepturilor proprietarilor apartamentelor ce constituie acel bloc. În speță, în urma analizării documentației de autorizare și a propunerilor de amenajare a spațiului de către expertul numit de către instanță, acesta a concluzionat că în situația în care reclamantul efectuează lucrările cuprinse în DTAC nu este afectat confortul fonic al proprietarilor apartamentelor învecinate, nivelul de poluare fonică fiind mult sub imita superioară admisă de lege.
În consecință, tribunalul a apreciat că refuzul pârâților de acordare a avizului pentru schimbarea destinației de locuință a apartamentului nr.12, a devenit unul abuziv abia din momentul în care acestora li s-au prezentat toate documentele necesare autorizării spațiului, inclusiv a expertizei întocmite în cauză de expert B. G., astfel că până la acest moment reclamantul nu a îndeplinit practic cerințele prevăzute de lege cu privire la spațiul în litigiu și nu la cel în care își desfășoară activitatea și nici nu a adus la cunoștința pârâților documentația întocmită în acest sens decât pe parcursul derulării procesului și nici nu s-a preocupat de informarea pârâților și obținerea amiabilă a avizului anterior cererii de chemare în judecată, ambele părți manifestând o atitudine rigidă și lipsită de interes față de nevoile celuilalt.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în baza dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de reclamant pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să-și dea acordul necesar reclamantului pentru autorizarea funcționării unui cabinet de medicină dentară în imobilul situat în C.-N., str.
Gh. D., nr. 1, ap. 12, condiționat de efectuarea de către acesta a lucrărilor de fonoizolare și amenajare cuprinse în memoriul cuprins în DTAC întocmit de S. Art S.
În ceea ce privește dispoziția ca hotărârea să țină loc de acord în procedura de autorizare, această cerere a fost respinsă deoarece nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că sentința va ține loc, iar dispozițiile aplicabile prestației tabulare sunt strict aplicabile acelei materii. Fiind o obligație de a face care se execută doar de către debitor, C. de procedură civilă prevede mijloace eficiente de aduce la îndeplinire a acesteia. Ca urmare, această cerere a fost respinsă.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deși intimații sunt parte căzută în pretenții, tribunalul a apreciat că față de atitudinea reclamantului care nu le-a adus la cunoștință conținutul documentației de autorizare și îndeplinirea celorlalte condiții necesare schimbării destinației spațiului, refuzul acestora nu a fost unul abuziv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal pârâții
D. C. și D. A. M., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamant.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., recurenții au arătat că decizia pronunțată în apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, ceea ce trebuia avut în vedere de către instanța de apel era dacă a existat sau nu un refuz justificat din partea pârâților înainte ca apelantul să se fi adresat instanței de judecată. Refuzul nejustificat ar fi existat dacă apelantul ar fi făcut toatediligențele pentru respectarea dreptului lor în calitate de proprietari ai apartamentului învecinat.
Instanța de apel apreciază în mod nelegal comportamentul lort ca fiind un abuz de drept în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii prealabile a cerințelor necesare pentru obținerea consimțământului lor. Astfel, apelantul nu a făcut dovada încercării împăcării prealabile a celor două interese, al lui și al comunității de locatari. A. lipsa bunei lui credințe este confirmată pe tot parcursul procesului prin dispunerea unui studiu realizat de o facultate care lucrează cu parametrii generali, cu dorința ca aceasta să fie apreciată ca forță probantă unei expertize, depunerea în data de 16 iunie 2011 pe parcursul procesului a unei expertize din care s-a măsurat nivelul de zgomot din imobil, expertiză efectuată extrajudiciar și depunerea în data de 22 iunie
2001 tot pe parcursul procesului a unui proiect tehnic, fără dată certă și care nu a fost comunicat părților interesate.
În sprijinul comportamentului abuziv din partea reclamantului, vine
și faptul că realizează izolația termică a propriului apartament fără acordul vecinilor, că a adus modificări apartamentului prin demolarea de ziduri, că reclamantul a pus la dispoziția expertizei judiciare planuri ale apartamentului în care nu apar aceste modificări.
Aprecierea instanței de apel cu privire la refuzul lor este greșită.
Pârâții nu au contestat niciodată faptul că acel spațiu poate fi transformat în cabinet stomatologic, însă problema care se pune este aceea dacă reclamantul își respectă în primul rând propriile lui obligații, constând în respectarea legilor în vigoare.
Împotriva deciziei pronunțată de T. C. a declarat recurs în termenul legal și reclamantul, solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii capătului de acțiune privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord autentic în procedura de autorizare a imobilului în litigiu, care include schimbarea destinației sale inițiale în cabinet de medicină dentară și a capătului de acțiune privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., reclamantul a arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente litigiului dedus judecății. Astfel, raportat la prev. O.ui nr. 839/2009 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5., hotărârea pronunțată de instanța de judecată va fi acceptată de către autoritățile competente în locul acordului vecinilor. În ciuda acestor dispoziții, instanța de apel a respins cererea reclamantului ca hotărârea să țină loc de acord în procedura de autorizare, oferind pârâților posibilitatea de a tergiversa întregul proces de avizare a funcționării cabinetului de medicină dentară.
Nu pot fi reținute ca întemeiate motivele instanței de apel potrivit cărora am fi în prezenta unei obligații de a face care se execută doar de către debitor. A. pentru că însuși legiuitorul a prevăzut posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de acord autentic în procedura de autorizare a funcționării, stabilind așadar o derogare de la regula caracterului personal al obligațiilor de a face.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă de instanța de apel în mod nelegal. Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată prin scriptele depuse la dosar, atașând chitanțele prin care a făcut dovada cheltuielilor suportate, cheltuieli care nu includ doar onorariulavocațial, ci și toate celelalte cheltuieli privind experții judiciari și extrajudiciari, taxele judiciare de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere că reclamantul a avut câștig de cauză, sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă, intimații D. C. și D. A. M. s-au opus admiterii recursului declarat de reclamant, arătând că refuzul lor se întemeiază pe motive obiective și se încadrează în dispozițiile art. 42 din
L. nr. 2., care le conferă dreptul de-ași da sau nu acceptul tocmai datorită faptului că, fiind vecini cu apartamentul în litigiu, sunt afectați de toate schimbările pe care le implică o altă destinație decât aceea de locuință.
Examinând recursul declarat de pârâți, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este fondat, și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-și dea acordul pentru autorizarea funcționării unui cabinet de medicină dentară în imobilul situat în C.-N., str. G. D. nr. 1, sc. 2 parter, apartamentul 12, „având în vedere îndeplinirea de către reclamant a tuturor condițiilor legale, în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de acord în procedura de autorizare, care include schimbarea destinației inițiale a spațiului din spațiu de locuit în spațiu cu destinație comercială";.Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâților să-i plătească sumele aferente chiriei pentru spațiul în litigiu.
Instanța de apel a constatat că atitudinea pârâților de refuz la consimțirea schimbării destinației apartamentului, lipsa unui interes serios și legitim, face ca refuzul pârâților să nu fie justificat de nicio împrejurare obiectivă și pertinentă care să le justifice atitudinea, constatare pe care curtea o apreciază nelegală, pentru următoarele considerente.
Conform prev. art.42 din L. nr. 2. privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari se stabilesc condițiile în care poate interveni schimbarea destinației locuințelor față de destinația inițială. Aceste condiții se referă la existența avizului comitetului executiv al asociației și a acceptului proprietarilor direct afectați, cu care se învecinează pe plan orizontal și vertical spațiul supus schimbării.
Aceste condiții conferă dreptul subiectiv proprietarilor vecini pe orizontală și verticală cu apartamentul a cărui schimbare de destinație se urmărește, de a refuza să-și dea acordul pentru schimbarea destinației.
Acest drept subiectiv însă trebuie, ca orice drept subiectiv recunoscut de lege, să fie exercitat cu bună credință și în limitele sale interne, respectiv, potrivit scopului economic și social în vederea căruia este recunoscut de lege raportat la dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954.
Prin urmare, nimic nu împiedică pârâții să refuze darea consimțământului pentru schimbarea destinației apartamentului nr. 12, însă în egală măsură cei interesați în schimbarea destinației permisă de lege condiționat de întrunirea anumitor condiții cumulative prev. de art. 6 alin.
3 din HG nr. 400/2003 și art. 42 din L. nr. 2., să se adreseze instanței de judecată pentru a supune verificării în ce măsură și dacă acest refuz este justificat sau se constituie într-o exercitare abuzivă a dreptului recunoscut.
În cauza dedusă judecății, curtea constată că reclamantul nu a solicitat pârâților în prealabil acordul cu privire la schimbarea destinației spațiului în litigiu, ci s-a adresat direct instanței de judecată pentru a obliga pârâții să-și dea consimțământul la schimbarea destinației spațiului, consimțământ necesar în procedura de autorizare a funcționării unuicabinet de medicină dentară în apartament. Simpla notificare adresată pârâtului D. C. însoțită de acte nu face dovada demersurilor efectuate de reclamant pentru obținerea acordului tuturor pârâților, având în vedere că, potrivit art. 42 din L. nr. 2., schimbarea destinației locuințelor se poate face numai cu avizul C. executiv al asociației de proprietari și cu accesul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează pe plan orizontal și vertical.
Condițiile prev. de art. 6 alin. 3 din HG nr. 400/2003 și art. 42 din
L. nr. 2. ce trebuie îndeplinite, în nici un caz nu pot fi privite ut singuli, izolat de restul dispozițiilor legale în materie conținute de L. nr. 2..
Sintagma „acceptul proprietarilor direct afectați, cu care se învecinează pe plan vertical sau orizontal, spațiul supus schimbării";, cuprinsă în dispozițiile art. 42 din L. nr. 2., presupune că schimbarea destinației locuinței implică în mod necesar afectarea proprietarilor cu care se învecinează, aceștia nefiind ținuți a proba refuzul.
Acceptul exprimat în condițiile art. 42 din L. nr. 2. presupune inclusiv acceptarea unei ingerințe, a deranjului pe care-l implică existența unui cabinet dentar aflat într-un imobil de locuințe, a accesului în imobil a unui număr mare de persoane posibil cu diferite afecțiuni.
În sensul art. 8 al C.E.D.O., viața privată așa cum textul este interpretat de instanța de contencios european, cuprinde dreptul persoanei la viața privată intimă, inclusiv dreptul la un mediu înconjurător sănătos. Dezagrementele cauzate de activitatea unui cabinet dentar desfășurate într-un imobil de locuințe, cu consecința afectării mediului înconjurător, a degradării dreptului la o locuință, viață privată și familială sunt subînțelese în determinarea categoriei de persoane al căror acord este necesar, acestea fiind definite ca „. direct afectați";.
În speță, în vederea schimbării destinației apartamentului din spațiu de locuit în cabinet dentar, așa cum s-a reținut și în aliniatele precedente, reclamantul nu a solicitat anterior promovării acțiunii acordul pârâților, nu a respectat dispozițiile art. 27 alin. 54 din O. nr. 839/2009, cu privire la acordul vecinilor condiționat de asigurarea unui proiect tehnic și a autorizației de construire a măsurilor de punere în siguranță a construcției rezultată în urma raportului de expertiză întocmit la comanda investitorului noii construcții.
Pe parcursul soluționării cauzei, respectiv pe timpul soluționării apelului reclamantul a depus la dosar un memoriu (f. 38) cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru a fi îndeplinite condițiile de fonoizolare față de spațiile adiacente, proiectul întocmit de SC S. Art SRL, probe care nu sunt administrate însă în condiții de contradictorialitate și anterior promovării acțiunii.
Proiectul tehnic depus la dosar nu are dată certă, iar constatările au fost, de asemenea, efectuate fără citarea tuturor părților, iar documentația tehnică necesară în vederea obținerii autorizației de construire cu privire la modificările ce urmează a fi efectuate în apartament nu s-a depus la dosarul cauzei. Ori, art. 11 alin. 1 din L. nr. 2. prevede că „proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor construcției, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale";.
Rezultă așadar că reclamantul avea obligația să obțină consimțământul pârâților și în ceea ce privește modificările pe careintenționează să le aducă construcției, cerință pe care, de asemenea nu a îndeplinit-o, așa cum s-a reținut în aliniatul precedent.
Rațiunea înserării unei condiții pentru eliberarea unei autorizației de construire privitoare la acordul vecinilor în anexa I din L. nr. 5. este aceea a respectării bunei vecinătăți, obligație impusă tuturor titularilor dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. 7 din Constituția României, legea fundamentală instituind principiul dominant al comunității, acela al vecinilor de a suporta consecințele normale ale acestei stări, prevalând interesul social.
Expertiza tehnică administrată de instanța de apel în condiții de contradictorialitate a avut ca obiect să se stabilească dacă propunerile de amenajare a apartamentului nr. 12, cuprinse în memoriul întocmit de arhitect C. G. sunt suficiente în vederea autorității desfășurării a unui cabinet de medicină dentară fără a afecta confortul acustic al proprietarilor apartamentelor vecine, concluzia expertizei fiind aceea că în urma analizării și aplicării soluțiilor tehnice propuse, nivelul de zgomot aerian în camere locuinței pârâților se vor păstra în limitele admise de normativul în vigoare.
Instanța de apel a ajuns la soluția pronunțată, având în vedere doar aceste concluzii ale raportului de expertiză întocmit de expertul B. G.
Art. 42 din L. nr. 2. conferă posibilitatea oricărui locatar aflat în imediata vecinătate a spațiului în legătură cu care se dorește schimbarea destinației de a-și alege conduita, atitudinea pe care o va adopta. Este normal să fie așa, deoarece blocul în care se află spațiul în litigiu cuprinde apartamente cu destinația de locuință, ceea ce implică dreptul la un mediu liniștit, garantat și în concordanță cu destinația apartamentelor învecinate, faptul că prin măsurile propuse nivelul de zgomot aerian în locuințele pârâților se va păstra în limitele admise de normativele în vigoare nefiind suficient pentru calificarea refuzului lor de a-și da consimțământul la schimbarea destinației spațiului, ca abuziv.
În consecință, curtea apreciază că dezlegarea dată de instanța de apel, care a reținut că refuzul pârâților de acordare a avizului pentru schimbarea destinației de locuință a apartamentului nr. 12 în spațiu comercial a devenit abuziv din momentul în care li s-au prezentat toate documentele necesare autorizării, este greșită, că față de faptul că reclamantul a demarat procedurile de schimbare a destinației locuinței după chemarea pârâților în judecată, că a administrat toate probele și nu le-a adus la cunoștința acestora, nu se poate reține ca abuzivă poziția pârâților de a-și da acordul necesar reclamantului pentru schimbarea destinației spațiului din spațiu de locuit în spațiu comercial și pentru autorizarea funcționării unui cabinet de medicină dentară în acest spațiu.
Urmare admiterii recursului declarat de pârâți, curtea va modifica decizia atacată în sensul că, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. va respinge apelul declarat de reclamantul T. G. C. împotriva sentinței civile nr. 11169 din 29 iunie 2011, pe care o va menține.
Examinând recursul declarat de reclamant, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Recursul reclamantului s-a referit ca hotărârea judecătorească să țină loc în procedura de autorizare. Cu privire la acest aspect, curtea constată că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă acest lucru, că fiind vorba de o obligație de a face, reclamantul are la îndemână mijloacele prevăzute de C. de procedură civilă pentru ducerea la îndeplinire a acesteia.
În baza art. 274 Cod proc.civ., curtea va obliga reclamantul să le plătească pârâților C. 1350 lei, cheltuieli de judecată în apel și în recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la f. 39 și 35.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții D. C. și D. A. M. împotriva deciziei civile nr. 185 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul T. G. C. împotriva sentinței civile nr. 11169 din 29 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. G. C. împotriva aceleiași decizii.
Obligă reclamantul să le plătească pârâților C. și D. A. M. suma de
1350 lei, cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2012.
P.
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I.
A. C. A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: A.S.Seleșiu O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 3296/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
