Decizia civilă nr. 118/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Comentarii

0

Dosar nr. (...)*

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA C.Ă Nr. 118/2012

Ședința { F. |publică} de la 28 S. 2012

PREȘEDINTE G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Grefier A. B.

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta C. F. și de către pârâta S. DE A. - R. "A. A." SA împotriva sentinței civile nr.7334/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe S. DE A. - R. "A. A." SA - S. S., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința { F. |publică} apelanta-reclamantă C.

F. personal, asistată de avocat N. M. L. și consilier juridic N. S. în reprezentarea intereselor apelantei pârâte.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. după care,

Reprezentanta apelantei A. Sa depune la dosar ordinul de plată care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 205 lei, aferentă apelului promovat.

Totodată, aceasta insistă în administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară imobiliară de către un specialist în rezistența materialelor de construcții.

Reprezentantul apelantei C. solicită respingerea cererii în probațiune, învederând instanței că singurele critici aduse de apelanta A. SA se referă la deteriorarea planșeului de beton. Nu se poate efectua o nouă expertiză în condiții obiective, având în vedere timpul scurs de la eveniment.

La momentul efectuării expertizei la fond nu s-au făcut astfel de obiecțiuni, iar obiectivele propuse se referă inclusiv la aspecte necontestate la fond, motiv pentru care apreciază că se tinde la tergiversarea soluționării cauzei.

Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, având în vedere că în cauză a fost deja administrată o expertiză de specialitate și, în esență, obiectivele propuse de apelanta-pârâtă se pot regăsi în obiectivele expertizei efectuate la fond.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentanta apelantei A. Sa solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Referitor la apelul reclamantei,. Solicită respingerea acestuia. Reprezentantul apelantei C. F. solicită respingerea apelului declarat de A.

SA, pentru argumentele expuse prin întâmpinare.

Totodată, solicită admiterea apelului reclamantei astfel cum a fost formulat, relevând că nu se poate reține buna credință a societății de asigurare raportat la valoarea derizorie a despăgubirilor propuse. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 7334 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. F. împotriva pârâtei S. A. A. S. B., - S. S. pe care a obligat-o la plata sumei de

300.000 lei despăgubiri, cu dobânda legală aferentă, prev. de OG nr. 9., calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării efective și integrale a datoriei principale, către reclamantă.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de

100.000 lei, cu titlu de daune morale, către reclamantă.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.987 lei, cheltuieli de judecată parțiale, care constau în taxa de timbru, timbrul judiciar(diminuate cu 25%) onorariu expert și onorariu avocațial (diminuat cu 25%).

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Starea de fapt mai sus prezentată este reală și de altfel necontestată, problema ireconciliabilă care a generat prezentul litigiu - astfel cum rezultă și din susținerile pe larg ale părților- fiind legată de intinderea răspunderii asigurătorului, recte societatea pârâtă, în ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, în baza poliței de asigurare complexă a locuinței, raportat la natura, conținutul și interpretarea clauzelor specifice contractului de asigurare de bunuri, asupra cărora părțile au o viziune total diferită.

Din acest punct de vedere, societatea pârâtă arată în esență că în mod nejustificat reclamanta solicită întreaga suma asigurată de 250.000 lei, pentru imobil și respectiv de 50.000 lei, pentru bunurile mobile, invocând faptul că

(N.B.) potrivit art. 7.1 din C.le generale de asigurare complexa a locuinței,

""clădirile și bunurile se asigură la valorile declarate de A. si agreate de A. și care trebuie să reprezinte valorile de piață ale bunurilor respective"; și că „. este valabila până la concurența valorii de piață a bunului asigurat"; că „în caz de D. T., cuantumul despăgubirii reprezintă valoarea de piață a bunurilor, din care se scade, după caz, valoarea la aceeași dată a resturilor ce se pot întrebuința sau valorifica (art.13.4 din C. generale). Potrivit art.13.4 din C. generale „în caz de D. P. cuantumul despăgubirii reprezintă costul reparației, recondiționării sau restaurării bunurilor asigurate, din care se scade valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a „. resturi"; care se pot întrebuința sau valorifica. Prin dauna parțiala se intelege avarierea bunurilor în asa fel încât acestea se pot reface ori mai pot fi folosite prin reparare, recondiționare sau restaurare."

Pornind de la aceste premise, în esență, două sunt apărările pe care înțelege să le invoce societatea pârâtă, pentru a justifica oferta de despăgubire făcută, pentru suma de 110.335,14 lei, în această valoare fiind incluse: valoarea imobilului, de 87.463,56 lei și valoarea bunurilor existente in imobil la data producerii riscului, de 22.871,58 lei, și anume: 1) apreciază că valoarea de piață a bunurilor distruse prin incendiu, trebuie raportată la prețul de achiziție a imobilului, ținând cont de evoluția prețurilor care au scăzut continuu până în prezent și nu cea declarată de asigurat în momentul încheierii contractului de asigurare; pe baza aceluiași raționament au fost calculate și costul materialelor si al manoperei / mp, raportat la gradul de deteriorare al imobilului, după cum rezultă din oferta cuprinzând prețurile de piata, pentru realizarea unei case din lemn și 2) consideră, afirmativ, că o bună parte din elementele constructive ale imobilului, pot fi refolosite (totuși, în final nu rezultă dacă pârâta înțelege să trateze cazul asigurat, ca daună totală sau ca daună parțială, modalitatea și calculul despăgubirii făcându-se diferit, după cum se arată de aceasta, chiar la început).

P. a se putea răspunde la aceste chestiuni, instanța stabilește mai întâi că, față de momentul încheierii contractului de asigurare- (...)-normele legale incidente în materie sunt: L. nr.1. privind asigurările și reasigurarile în R., L. nr.

3., privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor și C. civil de la

1864, aflate în vigoare la acea epocă, raportat la care urmează a se analiza raporturile juridice dintre părți, după cum urmează:

Contractul de asigurare, este definit chiar de legiuitor, ca fiind „. contract prin care una dintre părți, numită asigurat, se obligă să plătească celeilalte părți, numite asigurător, o sumă de bani determinată, numită primă de asigurare, în schimbul asumării riscului ca, în ipoteza producerii cazului asigurat, să-i plătească lui sau beneficiarului asigurării o sumă de bani, numită indemnizație de asigurare (art. 9 din.

Într-adevăr, așa cum bine arată și reclamanta, obiectul asigurării nu trebuie

și nu poate fi confundat cu obiectul raportului juridic de asigurare. O. asigurării îl reprezintă în genere valoarea juridică protejată de asigurător (indiferent că are conținut patrimonial sau nepatrimonial) iar în cazul asigurării de bunuri, cum este și cazul în speță, aceasta este întotdeauna un bun material, ce este determinat atât în individualitatea sa (fiind identificat în specificația la polița de asigurare, prin arătarea locului unde se află, a descrierii acestora, etc) cât și sub aspectul valorii de piață estimate, la momentul încheierii contractului. În speță este vorba desigur de imobilul cabană / casă de locuit, situată în localitatea P., nr. 393, comuna C., jud. C. și bunurile mobile existente în acest imobil; valoarea evidențiată în polița de asigurare privind bunurile asigurate, a fost stabilită în acest caz asigurat, la suma totală de 300.000 lei.

Pe de altă parte, obiectul contractului - al raportului juridic de asigurare - se rezumă la obligațiile asumate de către părți (art.962 Cod civil), privind plata primei de asigurare, ca obligație principală a asiguratului, în speță fiind vorba de suma de 875,69 lei respectiv plata indemnizației de asigurare, ca obligație principală a asigurătorului. Un alt element important al contractului de asigurare este suma asigurată, prin care se înțelege suma maximă în limita căreia asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare, în cazul în care se produce riscul asigurat, respectiv suma totală de 300.000 lei, în cazul de față.

Este corectă, în aprecierea instanței, remarca făcută de reclamantă că de cuantumul sumei asigurate, asumată de ambele părți, depinde (sau cel puțin ar trebui să depindă-n.n.) cuantumul primei de asigurare. C. dacă, ipotetic, asiguratul ar fi liber să declare, în contul aceleiași prime de asigurare, orice valoare dorește privind suma asigurată-după cum susține în speță, pârâta- fără a i se atrage însă în mod expres atenția, prin însăși clauzele contractuale, că o face pe propria răspundere sau, ar fi chiar încurajat de agentul de asigurări, în a supraevalua bunurilor asigurate, considerând în mod greșit că această evaluare, nu va fi luată oricum în considerare în cazul producerii riscului asigurat, deoarece ";o face pe propria răspundere"; ar însemna pur și simplu, ca asiguratul să se afle în eroare asupra unui element esențial al contractului (suma asigurată), împrejurare ce nu poate fi însă invocată de asigurător, ca mijloc de apărare. Or, în realitate, nu este și nici nu poate să fie așa, deoarece orice raport juridic contractual ia naștere prin acordul de voință a părților, liber și valabil exprimat, iar obiectul său, în ce privește existența drepturilor întinderea obligațiilor, trebuie să fie determinat (sau, cel puțin determinabil), pentru a fi valabil încheiat (art.948 pct.3 Cod civil), tocmai de aceea art. 7.1 din C.le generale de asigurare complexă a locuinței, prevede că ""clădirile și bunurile se asigură la valorile declarate de A. si agreate de A., (valori) care trebuie să reprezinte valorile de piață ale bunurilor respective";. A. normă instituită de C. de supraveghere a asigurărilor, nu face altceva decât să instituie regula că suma asigurată nu poate sădepășească valoarea de piață a bunurilor, din momentul încheierii contractului de asigurare, însă responsabilitatea în acest sens revine în principiu, ambelor părți contractante, în lipsa unor clauze contrare.

Contractul de asigurare prezintă așadar unele caractere juridice incontestabile, cum este caracterul sinalagmatic și oneros, fiind vorba de drepturi și obligații pecuniare reciproce, însă nu trebuie neglijat nici caracterul aleatoriu, (art. 1635 pct.1 Cod civil) ce ține de natura acestui contract, principiu conform căruia șansele de câștig și pierdere trebuie să existe pentru ambele părți, iar nu numai pentru una sau unele dintre ele. Fiind vorba de un contract cu caracter aleatoriu, în care asiguratul investește o anumită sumă de bani, denumită „. de asigurare"; pe care este posibil să o piardă, în aceeași măsură este îndreptățit și să spere că, hazardul, adică producerea riscului asigurat, îi poate aduce un anumit câștig (evident, în detrimentul celeilalte părți, pentru care, corelativ înseamnă o anumită pierdere), iar această posibilitate, trebuie să rezulte din clauze contractuale neîndoielnice și să fie în mod clar percepută, chiar de la început, de către fiecare din părțile contractante.

Dacă în ce privește câștigul asigurătorului, acesta este întotdeuna clar și determinat, prin prima de asigurare, eventualul câștig al asiguratului (în teoria jocurilor, recuperarea unei pierderi echivalează cu un câștig-n.n) ce constă înindemnizația de asigurare trebuie să fie doar determinabil prin stabilirea clară a sumei (daunei) asigurate, respectiv suma maximă până la care poate să ajungăindemnizația de asigurare, în caz de daună totală. În acest sens în doctrină se arată că, în timp ce jocul și prinsoarea, de asemenea contracte aleatorii, (prev. de art. 1635 pct.3; 1636-1638 Cod civil) sunt privite defavorabil de legiuitor, dimpotrivă, asigurarea este încurajată de lege și este privită mai mult ca un contract de indemnizare, care are ca scop prezervarea unei valori actuale, față de o primejdie viitoare.

Pe de altă parte este important de observat faptul că, asigurarea este, în dreptul nostru actual, întotdeauna contractuală, expresie a acordului de voință al părților. C. și în cazul asigurărilor obligatorii (de exemplu, pentru pagube produse prin accidente de autovehicule sau pentru pagube produse locuințelor de cutremure, alunecări de teren sau inundații, conf. Legii nr. 260/2008) asigurarea își păstrează caracterul contractual, astfel cum se remarcă pe drept cuvânt și în literatura de specialitate. Ca atare, teoria generală a contractelor, reglementată de dispozițiile C. C., reprezintă dreptul comun în materie și are vocația de a se aplica întotdeauna contractului de asigurare, inclusiv în privința existenței și întinderii obligațiilor asumate de părți precum și a regulilor protectoare ale consimțământului, care trebuie să fie liber și valabil exprimat de ambele părți, cu ocazia perfectării sale, asupra tuturor clauzelor contractuale.

Este adevărat că în L. nr. 1., mai precis la art. 3 , se prevede că „în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurator, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege";, ceea ce nu înseamnă că aceste contracte se nasc „ope legis"; ci doar faptul că încheierea lor se supune unor reguli stabilite chiar de legiuitor (în caz contrar fiind lovite de nulitate); astfel de contracte au la baza rațiuni de protecție socială, întemeiată pe principiul de întrajutorare (asemănător societații mutuale de asigurări -. juridică civilă, ai cărei asociați sunt deopotrivă asigurați și asigurători).

În schimb însă, potrivit art. 2 din L. 1. cu modificările și completările ulterioare: „în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare" ceea ce înseamnă că prevederile legale în materie de asigurare(inclusiv normele emise de autoritățile în materie de asigurări) vor putea fi invocate depărți, doar în măsura în care acestea au fost preluate ca atare în conținutul actului, prin clauze contractuale.

Cu alte cuvinte, în asigurările facultative, cum este în speță și „. complexă a locuinței";, care este o asigurare de bunuri, părțile se bucură de o totală libertate contractuală deoarece, diferitele „polițe de asigurare"; oferite de agenții de asigurări (uneori cu insistență și cât mai atrăgător) consumatorului, ca un produs comercial, sub diferite denumiri (în cazul de față ";.), sunt considerate de legiuitor ca o activitate comercială, desfășurată în scopul obținerii de profit, în timp ce interesul cumpărătorului, se axează pe ideea de prevedere și/ sau investire (materializată în dezdăunare și/sau economisire, după caz). A. este explicația pentru care agenții de asigurări, acceptă uneori sau chiar propun supraevaluarea bunurilor asigurate, lăsând clientului impresia că achiziționarea poliței este rentabilă prin prisma raportului indemnizație de asigurare/. asigurată, pentru ca apoi, în cazul producerii riscului asigurat, societatea de asigurare să-și decline orice răspundere în această privință, așa cum este cazul în speță, susținând că întreaga responsabilitate revine clientului, ceea ce nu este corect.

Oricum, având în vedere că, în majoritatea cazurilor, clauzele contractului sunt stabilite de asigurător, chiar și în cazul contractelor facultative, prin C. generale de asigurare, ca anexă la contract(deși în asigurările facultative nu sunt obligatorii, conform legii) libertatea de opțiune a asiguratului fiind astfel limitată, asigurarea a fost calificată în doctrină ca un contract de adeziune, ceea ce impune o protecție specială a asiguratului persoană fizică. Calitatea de comerciant a asigurătorului, la care se adaugă caracterul de contract de adeziune, face ca în interpretarea contractului de asigurare să prevaleze voința declarată asupra celei interne. De aceea, în caz de dubiu, interpretarea trebuie să se facă întotdeauna în favoarea asiguratului neprofesionist. Acest principiu este consacrat și legislativ prin art. 1 alin. (2) și (3) din L. nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiete între comercianți și consumatori, conform cărora ";în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului"; iar pe de altă parte "; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii";.

Tot ca o protecție a consumatorului, cu aplicare directă în materie de asigurare, sunt dispozițiile art. 37 din L. nr.3., privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, care spune că ";nici o faptă sau omisiune a asigurătorului ori a agentului său, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii contractului de asigurare, a condițiilor sau primelor de asigurare, precum și a altor elemente privind încheierea contractului de asigurare, nu poate fi invocată de asigurător pentru anularea unui contract de asigurare";.

Prin același act normativ, s-au instituit, într-o formă mai sistematizată, reglementări privind: înțelesul unor termeni și categorii de asigurări, C. de supraveghere a asigurărilor, autorizarea și activitatea asigurătorilor, activitatea de asigurare pe viață, intermediarii în asigurări iar periodic se emit și acte normative cu valoare inferioară legii (hotărâri de G., norme ale Comisiei de S. a A. etc.), cu menirea de a asigura aplicarea legilor și de a disciplina acest domeniu important de activitate.

În acest context este bine de amintit că legislația românească în materie de asigurări, este și va fi influențată, neîndoielnic și în viitor de sursele comunitare.

E. constituit un Comitet european al asigurărilor, cu rol important în adoptarea legislației europene. El a reușit chiar sistematizarea directivelor în materie de asigurări, prin elaborarea, în anul 1994, a unui Cod european în materie. Înprezent, acquis -ul comunitar în domeniul asigurărilor include peste treizeci de directive, dintre care este de menționat, ca relevantă în cauză, Directiva nr.

92/49 pentru alte asigurări decât cele de viață. În esență, ele caută să reglementeze, și în acest domeniu specific, obligația generală de informare în materie contractuală, în dorința de a proteja pe „. de asigurare";. În cadrul negocierilor de aderare la U. E., domeniul asigurărilor a fost abordat în cadrul Capitolului 3 - „Libera circulație a serviciilor";, iar R. a făcut și face eforturi de transpunere a întregului acquis comunitar și în această materie. Efortul trebuie însă însoțit și de creșterea profesionalismului operatorilor în asigurări, prin cunoașterea legislației și a jurisprudenței comunitare.

Revenind la cazul în speță, tribunalul a constatat, prin prisma normelor și principiilor de drept mai sus enunțate, că pretențiile în despăgubire formulate de reclamantă, în sumă totală de 300.000 lei, sunt corecte și pe deplin justificate, față de valoarea bunurilor asigurate și împrejurarea că acestea au fost distruse în totalitate, prin incendiul care a avut loc în perioada de valabilitate a poliței de asigurare complexă a locuinței, încheiată cu societatea pârâtă, la data de (...), pe timp de un an.

În fapt, la data de (...), reclamanta a încheiat cu societatea pârâtă, polița de asigurare complexă a locuinței, nr. SJ0001100000171, prin care s-au stabilit ca obiect al asigurării: clădiri, constând într-un imobil, cabană / casă de locuit, situată în localitatea P., comuna C., jud. C.; bunuri, fiind cuprinse în această denumire generică toate bunurile existente în imobil, la data producerii riscului asigurat, perioada de valabilitate a acestei polițe de asigurare fiind stabilită de la data de (...) până la data de (...).Valoarea asigurată pentru imobil a fost stabilită la suma de 250.000 lei, cea pentru bunurile mobile la suma de 50.000 lei, iar printre riscurile asigurate se află și incendiul (f.51-54).

La data de (...), a avut loc un incendiu, în urma căruia întreg imobilul asigurat, precum și bunurile care se aflau în acesta au fost distruse. Incendiul a fost stins la intervenția unui echipaj al ISU C. - DP. Huedin. Ulterior stingerii incendiului a fost încheiat procesul verbal de intervenție nr. 19 din data de (...). Potrivit primelor constatări menționate în cuprinsul procesului verbal, în momentul în care echipajul de pompieri a ajuns la fața locului „ardea casa de vacanță la acoperiș și parter, pe o suprafață de 110 mp";. Potrivit aceluiași proces verbal s-a constatat că, pe lângă imobil au fost distruse și bunurile din interiorul acestuia, fiind menționate câteva dintre acestea (f.69;71) iar ulterior reclamanta a prezentat asigurătorului o listă completă cu bunurile deținute la casa de vacanță distrusă prin incendiu (f.46-48).

În drept, astfel cum rezultă din analiza raporturilor contractuale existente între părți și prevederile legale mai sus enunțate, în speță sunt pe deplin aplicabile prev.art. 969 alin.(1) Cod civil, conform cărora";convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante"; și ale art. 970 Cod civil, care arată la rândul său: ";convențiile trebuie executate cu bună credință; ele obligă(…) la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa";.

Clauzele care guvernează asigurarea facultativă mai sus arătată sunt, în opinia pârâtei, cele cuprinse în C.le de asigurare (f.55-59). Instanța constată însă că, dimpotrivă, aceste clauze nu sunt opozabile reclamantei și nu constituie parte integrantă din contractul de asigurare atâta vreme cât reclamanta, nu și le-a însușit în cunoștință de cauză prin semnătură odată cu semnarea poliței de asigurare, respectiv menționarea acestui fapt în cuprinsul poliței de asigurare, înainte de semnătură (f.51-54).

În aceste condiții interpretarea dată de instanță este aceea că în momentulîncheierii poliței de asigurare, reclamanta a avut reprezentarea faptului că, în schimbul primei de asigurare anuală, în valoare de 875,69 lei, în caz de daunătotală va primi drept despăgubire, indemnizația maximă de asigurare, în sumă totală de 300.000 lei , fără nici un fel de alte interpretări sau limitări, din partea societății de asigurare. E., într-o atare situație și raportat la caracterul facultativ al contractului de asigurare, care nu cuprinde nici un fel de clauze privind modalitatea de calcul a indemnizației de asigurare în caz de daună totală, ci doar valoarea globală a bunurilor asigurate, este inutil a fi luate în considerare spre analiză, prev.art.28 din L. nr.1. (invocat oricum tardiv în apărare, prin „. scrise"; și nu prin întâmpinare - așa cum prevăd disp. art.115 Cod pr. civilă -. proceduralobligatoriu, ce trebuie depus de pârât până la prima zi de înfățișare, conf.art.118

Cod. pr. civilă).

Or, în aceste condiții, susținerea societății pârâte, că valoarea pe care reclamanta a apreciat-o la data încheierii poliței - (...) - nu are cum să influențeze calculul despăgubirii și că „polița s-a încheiat exclusiv pe baza declarației asiguratului";, cu respectarea condițiilor de asigurare, „. asumându-și riscul"; ce decurge din realitatea/exactitatea/inexactitatea celor declarate, sub aspectul valorii, la care ulterior urmează a se calcula despăgubirea în cazul producerii unui eventual risc acoperit de condițiile de asigurare"; este o simplă speculație, lipsită de orice suport juridic, de natură legală și/sau contractuală. La fel poate fi considerată și aserțiunea că valoarea de piață a imobilului distrus în incendiu, trebuie raportată la valoarea de achiziție din anul 2008 și evoluția prețurilor pe piața imobiliară de la acea vreme și până în prezent, deoarece valoarea de piață trebuie stabilită în momentul încheierii contractului de asigurare iar pe de altă parte, prețul de achiziție nu reflectă întotdeauna și cu necesitate valoarea de piață a bunului achiziționat (acesta este stabilit între vânzător și cumpărător, conform intereselor proprii din acel moment iar uneori nu corespunde cu cel menționat în contract).

În ce privește „dauna de asigurare";, care este definită în literatura de specialitate ca fiind prejudiciul suferit de asigurat, ca urmare a ivirii cazului asigurat, tribunalul constată, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, că aceasta este una totală și depășește cuantumul sumei asigurate, valoarea de înlocuire a bunurilor distruse în incendiu fiind mai mare decât valoarea asigurată, după cum rezultă atât din expertiza de evaluare extrajudiciară (f.23-

39) precum și din expertiza tehnică imobiliară judiciară, efectuată la cererea reclamantei, în dosar nr.(...)(conexat), pe calea procedurii de asigurare a dovezilor.

Cu privire la acest aspect, afirmațiile pârâtei în sensul că „în ceea ce privește fiecare dintre părtile componente ale construcției, respectiv, fundația, structura, invelitoarea, finisajele interior/exterior, tâmplăria, sistemul de ignifugare, instalația electrica, instalația termica, instalația sanitară, din constatările făcute la fata locului, reiese in mod cert si corect apreciat de catre reprezentanții societății de asigurare, procentul în care acestea au fost avariate"; că „instalația electrica nu va intra in calculul despăgubirii intrucat asiguratul nu are platita prima suplimenară pentru „Avarii accidentale la instalații";(fiind vorba în acest caz, în mod evident, despre avarierea independentă și singulară a unor instalații- n.n,) sau că"; in ceea ce privește fundația, faptul ca lemnul de deasupra acesteia a ars, nu a afectat in nici un mod calitatea/structura materialelor componente, astfel încât să se justifice acordarea vreunei despăgubiri în acest sens"; reprezintă simple speculații, ce nu pot fi luate în considerare de instanță în lipsa unui suport probator.

Dacă societatea de asigurare aprecia în mod obiectiv că anumite părți din construcție sau resturile rămase din materiale sau bunurile ce s-au aflat în interior pot fi refolosite sau recondiționate era de datoria sa să facă demersurile necesare în această privință, având în vedere că, potrivit art.13.4 din C. generale,pe care a înțeles să le invoce în apărare „în caz de D. P. cuantumul despăgubirii reprezintă costul reparației, recondiționării sau restaurării bunurilor asigurate, din care se scade valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a „. resturi"; care se pot întrebuința sau valorifica. Prin dauna parțială se intelege avarierea bunurilor în asa fel încât acestea se pot reface ori mai pot fi folosite prin reparare, recondiționare sau restaurare." C. dacă în speță aceste norme ale societății de asigurare nu sunt opozabile reclamantei, pentru motivele deja arătate, aplicarea lor în orice situație de daună parțială, însemnă practic repunerea asiguratului în situația anterioară, pe cheltuiala asigurătorului, ceea ce desigur că primul nu poate refuza. S. de asigurare nu a făcut însă nici o ofertă serioasă în acest sens, în baza unor expertize de evaluare, limitându-se a face diferite estimări ale pagubei, separat pe elemente constructive și instalații componente ale imobilului, fără nici o fundamentare tehnică de specialitate. De asemenea, în ce privește bunurile mobile distruse în incendiu, pârâta a făcut o inventariere valorică a acestora ";post-factum";, inventariere care însă trebuia făcută înainte de producerea riscului asigurat-. nu a avut încredere în declarația asiguratului- situație în care putea eventual cere rezilierea contractului sau modificarea clauzelor contractuale.

Repararea pagubei, prin plata indemnizației de asigurare la nivelul sumei asigurate de 300.000 lei, fiind așadar pentru pârâtă, prin natura contractului, o obligație comercială asumată în momentul perfectării acestuia și devenită exigibilă din momentul producerii riscului asigurat, după cum s-a arătat anterior, iar culpa pentru neexecutarea acesteia întocmai și la timp îi aparține în totalitate, reclamanta este îndreptățită și la plata dobînzii legale prev. de O. nr.9., aferente acestei sume, însă doar de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, când obligația va deveni certă, lichidă și exigibilă și până la data achitării efective și integrale a datoriei principale, către reclamantă. În schimb, reclamanta nu poate pretine obligarea societății pârâte la daune morale, în sumă de 100.000 lei, tocmai datorită naturii contractuale a obligației, situație în care, de principiu, răspunderea juridică a părților se circumscrie strict în limitele clauzelor contractuale negociate. Desigur că de la acest principiu există și derogări legale, în vederea protejării uneia din părți aflată într-o poziție juridică de inferioritate, cum este spre pildă în cazul desfacerii abuzive a contractului individual de muncă de către angajator, însă nu este și cazul contractelor comerciale, unde, așa cum deja s-a arătat, în anumite situații

(contracte de adeziune), legiuitorul a găsit o altă formă de protecție pentru partea aflată în inferioritate (consumatorul neprofesionist), astfel de prevederi găsindu-și dealtfel aplicare în cauza de față.

În concluzie, față de toate aspectele mai sus inserate, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. F., împotriva pârâtei S. A. A. S. B., - S. S., pe care a obligat-o la plata sumei de 300.000 lei despăgubiri, cu dobânda legală aferentă, prev. de OG nr. 9., calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării efective și integrale a datoriei principale, către reclamantă și totodată a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, către aceeași reclamantă.

Admițând așadar numai în parte acțiunea, în proporție valorică de 75%, în baza art. 276 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de

9.987 lei, cheltuieli de judecată parțiale, către reclamantă, care constau în taxa de timbru, timbrul judiciar (diminuate cu 25%) onorariu expert și onorariu avocațial (diminuat cu 25%).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta C. F. solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună modificarea în parte a sentințeiapelate, în sensul admiterii cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata in favoarea reclamantei a dobânzii legale, prevăzută de OG nr. 9.. pentru perioada cuprinsă între a 15-a zi de la data depunerii ultimului document semnificativ în dosarul de daună și până la data achitării efective a datoriei principale și obligarea pârâtei Ia plata în favoarea reclamantei a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

În motivare s-a arătat că:

Prin sentința civilă nr. 7334 din data de 30 decembrie 2011, Tribunalul

Sălaj a admis în parte pretențiile reclamantei din cererea de chemare in judecată formulată împotriva pârâtei S. A. S.

Instanța de fond a admis primul petit al cererii reclamantei așa cum acesta a fost formulat și a dispus obligarea pârâtei la plata in favoarea reclamantei a sumei de 300.000 lei cu titlu de despăgubiri, P. a ajunge la concluzia că cererea reclamantei este temeinică și legală instanța de fond retine că intre părți a fost incheiat un contract de asigurare complexă a locuinței .Imobilia", nr. SJ0001100000171, prin care s-au stabilit ca obiect al asigurării: clădiri, constând Într-un imobil, cabană I casă de locuit, situată în localitatea P., comuna C., jud. C.; bunuri, fiind cuprinse în această denumire generică toate bunurile existente în imobil, la data producerii riscului asigurat. Se reține și faptul că obligația de plată a primei de asigurare, care reprezintă principala obligație a persoanei asigurate, a fost îndeplinită la data apariției riscului asigurat.

De asemenea, instanța de fond reține și faptul că obligația de plată a indemnizației de asigurare la nivelul sumei asigurate de 300.000 lei este pentru pârâtă, prin natura contractului, o obligație <comercială "asumată în momentul perfectării acestuia și devenită exigibilă în momentul producerii riscului asigurat. În mod just, instanța de fond reține ca fiind pertinente concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Poate că cea mai importanță afirmație a instanței de fond, cea care i-a dat impulsul de a promova acest apel, este aceea potrivit căreia "culpa pentru neexecutarea acesteia (a obligației principale s.n.) întocmai și la timp îi aparține în totalitate (pârâtei s.n.).

Concluziile instanței de fond referitoare la plata dobânzii legale se bazează pe o interpretare greșită a raportului juridic dedus judecății, deoarece aplică reguli specifice litigiilor civile (între neprofesioniști) într-un litigiu clar comercial. De asemenea, afirmația instanței de fond potrivit căreia creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă doar de la data pronunțării sentinței nu poate fi reținută ca o afirmație corectă. De altfel, această afirmație este în totală contradicție cu aceea potrivit căreia culpa pentru neexecutarea întocmai a obligației principale asumate de către pârâtă prin contractul de asigurare, aceea de a despăgubi partea asigurată ca urmare a producerii riscului asigurat, aparține în exclusivitate pârâtei.

Creanța reclamantei este certă și lichidă de la data constatării producerii riscului asigurat (ar îndrăzni să spună chiar de la data producerii riscului asigurat) și este exigibilă din a 15 - zecea zi de la data depunerii ultimului document justificativ. Ultimul document justificativ a fost depus de reclamantă la începutul lunii mai, în data de 5 sau 6 mai 2011 (nu mai reține exact deoarece nu a primit niciodată un număr de înregistrare de la societatea de asigurare dar știe că atunci a reușit să refacă ultimele facturi prin care a dovedit achiziționarea anumitor bunuri care se aflau în imobil.

Facturile în original erau în imobil și acesta este motivul pentru care a trebuit să reconstituie aceste înscrisuri cu ajutorul societăților de la care le-a achiziționat.)

2011.

Astfel, creanța reclamantei a devenit scadentă de la data de 20 sau 21 mai

Curgerea penalităților sau a dobânzii legale de la data scadenței obligațaiei principale este un principiu care a fost clar stabilit în vechiul cod comercial, legea care se aplica raporturilor juridice cum este cel supus judecății acum, și este preluat și în Noul Cod Civil, art. 1535.

O. nu devine certă, lichidă și exigibilă prin pronunțarea unei sentințe prin care instanța obligă o parte să-și execute obligațiile asumate prin contract. O. devine certă, lichidă și exigibilă de la momentul nașterii ei, sau în cazul reclamantei, a devenit exigibilă după împlinirea termenului de 15 zile de la data depunerii ultimului document justificativ.

Referitor la daunele morale, arată că motivarea instanței de fond nu poate fi reținută ca temeinică și legală.

Este adevărat că în practica instanțelor din R., problema daunelor morale este una cât se poate de "ciudată" atât din perspectiva abordării acesteia de către instanțele de judecată cât și din perspectiva .justificării" acesteia, având în vedere că nu reprezintă repararea unui prejudiciu material, care să poată fi cuantificat după criterii stricte, fiind în principal, rezultatul unei evaluări "de bun simț" a unei suferințe / traume psihice suferite de cineva.

Dar faptul că se respinge capătul de cerere al reclamantei pe motiv că între părți a existat un raport contractual este cel puțin expresia unei motivări pripite. Daunele morale nu au nimic de a face cu un existența unui înscris, cu existența unei clauze prin care să acorde sau nu daune morale, etc. Daunele morale, din punctul nostru de vedere, au în primul rând o natură delictuală, sunt (sau ar trebui să fie) efectul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale unei persoane care, chiar dacă nu-i execută obligațiile de natură contractuală, produce o stare de stres, de inconfort psihic, de șicană, prin toate actele și faptele pe care le desfășoară cu scopul clar de a se sustrage de la executarea cu bună credință a obligației principale asumate prin contract. T. gesturile, minciunile, promisiunile în van făcute de reprezentanții pârâtei, toate afirmațiile defăimătoare (că urmărim doar să ne îmbogățim, că nu vom vedea niciodată banii și de aceea este bine să acceptăm oferta lor, etc.) nu au o natură contractuală dar, indiscutabil sunt gesturi care au un efect psihic asupra oricărei persoane.

Acesta este motivul pentru care a îndrăznit să ceară și daunele morale.

Referitor la diminuarea cheltuielilor de judecată afirmă că acestea au fost în mod nejustificat reduse cu aproximativ 25% din totalul sumelor solicitate de reclamantă.

În primul rând taxa de timbru a fost stabilită la valoarea pretențiilor principale, fiind direct legată de acestea. O. expertului ține de efectuarea acelei expertize din care rezultă întinderea obligației principale de plată. Nici una din aceste sume nu are legătură cu petitele 2 și 3 ale cererii reclamantei.

Singura sumă care ar fi putut fi diminuată este cea legată de onorariul de avocat.

P. aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii petitelor 2 și 3 din cererea de chemare în judecată, așa cum acestea au fost formulate și obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată atât în fond cât și în apel.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și pârâta S. de A. - R. A. A. S. B. solicitând

1. suspendarea executarii hotararii de prima instanta pronuntate in cauza;

2. admiterea apelului si modificarea in parte a sentintei atacate;

3. in subsidiar, in eventualitatea respingerii primului capat de cerere, cu consecinta executarii silite a pârâtei societati, respectiva admiterii celui de-aldoilea capat de cerere, solicita intoarcerea executarii si restituirea sumelor ce au fost executate în acest dosar, cu aplicarea dobânzii și actualizarea cu rata inflației până la data executării efective a hotărâri: ce se va pronunța;

4. cu cheltuieli de judecata. În motivare s-a arătat că:

1.1n ceea ce priveste primul capat de cerere, solicită ca, dupa fixarea cautiunii, sa se dispună suspendarea hotararii de prima instanta, avand in vedere dispozitiile art. 280, 288 (4) raportat la art. 300 C., pentru urmatoarele motive:

- asa dupa cum va detalia ulterior, apreciază ca in mod netemeinic si nelegal prima instanta a dispus obligarea pârâtei societati atat la plata sumei de

300.000 lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul cauzat intimatei - reclamante, cat si Ia cheltuieli de judecata, in conditiile in care dauna suferita la imobilul si la bunurile asigurate nu a fost una totala, ci partiala, neluand in considerare prevederile contractuale din conditiile generale de asigurare semnate de catre parti;

- pe de alta parte, suma acordata este o suma consistenta, a carei incasare provizorie ar afecta buna desfasurare a activitatii societatii, si in special a intereselor unor terte persoane. a caror integritate si sanatate ar fi lezate prin comiterea unor fapte penale (vatamari corporale din culpa/ucideri din culpa) de natura sa atraga raspunderea alaturi de acestea, in calitate de asigurator, si a societatii pârâte, si care nu si-ar mai putea incasa in timp real si util despagubirile obtinute datorita acestei lipse de disponibil in cont. În conditiile in care vanzarile au scazut simtitor si in randul societatilor de asigurari, primele incasate fiind considerabil mai scazute decat in anii precedenti datorita realitatii economice din R., avansarea unei sume atat de consistente (de aproape 400.000 lei), asa dupa cum a precizat, ar fi de natura sa destabilizeze circuitul economic atat al societatii cat si al beneficiarilor finali, ai consumatorilor.

- de observat este in opinia pârâtei si calitatea intimatei - reclamanta, respectiv aceea de persoana fizica, avand in vedere faptul ca in cazul in care, in final, s-ar obtine o hotarare mai favorabila, ar fi dificil de recuperat sumele platite in mod nedatorat ;

- nu in ultimul rand invederează caracterul urgent al acestei cereri, raportat la atitudinea intimatei-reclamante, inca de la data producerii evenimentului prejudiciabil, respectiv aceea de refuz a oricarei oferte de despagubire extrajudiciare si intentia de a obtine o suma cat mai mare si cat mai repede, fiind astfel intemeiate suspiciunile pârâtei de incepere a procedurilor de executare silita, cu consecinta amplificarii prejudiciului creat pârâtei societati.

2. In ceea ce priveste sentinta atacata, solicita sa se admită apelul formulat si sa se dispună modificarea in parte a acesteia, pentru urmatoarele motive: a) in mod netemeinic si nelegal prima instanta a dispus obligarea pârâtei societati la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul cauzat imobilului situat in loc. P., com.C., judet S., considerand ca intimata- reclamanta este indreptatita la suma maxima asigurata, apreciind ca imobilul a suferit o dauna totala, in conditiile in care expertiza judiciara efectuata in cauza nu a fost in masura sa raspunda tuturor obiectivelor stabilite de catre instanta, in special in ceea ce priveste gradul de distrugere a fundatiei si a structurii de rezistenta, datorita in primul rand specializarii expertului - in constructii, si nu in structura materialelor de constructii, iar pe de alta parte datorita lipsei calculelor si a masuratorilor efective, exacte, cu un sclerometru (aparat de masura a rezistentei si duritatii betonului, de specialitate)

Desi au fost formulate obiectiuni la acest raport de expertiza, instanta a omis sa se pronunte cu privire la efectuarea unei noi expertize solicitate in cauza,de catre un expert specializat in acest domeniu, multumindu-se sa accepte considerentele de natura pur teoretica invocate de catre dl.expert, care, asa dupa cum a precizat, nu au fost puse in practica pe baza unor mostre/masuratori/calcule exacte, pentru a putea demonstra cu certitudine procentajul de 100 % al daunei suferite de catre aceste parti componente ale constructiei.

Pe de alta parte, instanta de fond nu a retinut nici aspectul invocat in aparare in ceea ce priveste neconcordanta intre proiectele depuse cu ocazia instrumentarii dosarului de dauna (realizat de S. T. S., in care sunt realizate doar planul parterului, a fatadelor si a etajului, lipsa fiind cel al fundatiei), respectiv cu ocazia solutionarii prezentei cauze (in care este cuprins si planul fundatiei cu planseu de tip dala groasa).

De asemenea, s-a facut referire in expertiza efectuata la anumite fenomene specifice (pierderea aderentei dintre beton si armatura, explozia betonului. corodarea armaturilor), dar care in legatura cu care nu s-au facut calcule/masuratori, dar instanta le-a apreciat ca fiind intemeiate, ignorand cu desavarsire obiectiunile formulate in acest sens. b) Raportat la considerentele sentintei atacate, apreciază ca, dupa o ampla expunere a unor texte legale in materie, instanta de fond a omis sa precizeze si circumstantele concrete ale cauzei, respectiv motivele pentru care a apreciat ca s- a produs o dauna totala atat in ceea ce priveste imobilul, cat si bunurile aflate in interiorul acestuia.

In ceea ce priveste imobilul, solicită a observa ca, desi reclamanta a depus la dosarul cauzei o expertiza extrajudiciara, fara forta probanta in cauza, proba la a carei administrare pârâta s-a opus, instanta a tinut seama si de aceasta, invocand concluziile ei alaturi de cele ale expertizei judiciare efectuate.

Nu au fost primite apararile pârâtei in ceea ce priveste valoarea pagubei, raportat la prevederile contractuale , respectiv ale art. 7.1 / conditiile de asigurare complexa a locuintei, "cladirile si bunurile se asigura la valorile declarate de A. si agreate de A., si C. T. SA R. V. DE P. ale bunurilor respective "

.... A.a este valabila PANA LA CONCURENTA VALORII DE P. a bunului asigurat. ", nici ale art. 13.2 " Despagubirea nu poate depasi suma asigurata, nici cuantumul pagubei si nici valoarea de piata a bunurilor/cladirilor" ... ;ale 13.3: In caz de D. P. cuantumul despagubirii reprezinta costul reparatiei, reconditionarii sau restaurarii bunurilor asigura te, din care se scade valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a eventualelor resturi care se pot intrebuinta sau valorifica. Prin dauna partiala se intelege avarierea bunurilor in asa fel incat acestea se pot reface ori mai pot fi (olosite prin reparare, reconditionare sau restaurare. ",. ale 13.4.: "In caz de D. T., cuantumul despagubirii reprezinta VALOAREA DE P. A BUNURILOR, din care se scade, dupa caz, valoarea la aceeasi data a resturilor ce se pot intrebuinta sau valorifica".

In mod surprinzator si contradictoriu instanta invoca legea partilor, dar omite sa tina cont tocmai de prevederile din contractul de asigurare incheiat intre parti, mai sus invocate, neintelegand sa dea eficienta nici prevederilor legale cuprinse in art. 28/ L. nr. 1. privind asigurarile si reasigurarile in R., potrivit caruia "In cazul in care contractul de asigurare s-a incheiat pentru o suma asigurata, inferioara valorii bunului, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului, daca nu s-a convenit altfel prin contract", apreciind in mod repetat ca sustinerile pârâtei sunt simple speculatii, desi a aratat in mod efectiv nu doar textele legale, ci si inscrisurile justificative (contractul de achizitie a imobilului, ofertele de preturi de pe piata) si modalitatea de calcul a despagubirii.c) Instanta de fond apreciaza in mod total eronat faptul ca "daca societatea de asigurare aprecia in mod obiectiv ca anumite parti din constructie sau resturile ramase din material sau bunurile ce s-au aflat in interior pot fi refolosite sau reconditionate era de datoria ei sa faca demersurile necesare in aceasta privinta ".Onorata instanta, obligatia societatii de asigurari nu a fost aceea de a readuce imobilul in starea initiala (obligatie de a face), ci doar aceea de a avansa cuantumul despagubirii reprezentand diferenta dintre valoarea bunurilor si costul "resturilor ce se pot intrebuinta sau valorifica" (art. 13.4), asa dupa cum instanta insasi precizeaza in partea a doua a acestui rationament, in mod contrar primelor sustineri formulate. d) solicită a observa de asemenea si prevederile art. 5.6 / conditii, instalatia electrica fiind exclusa de la despagubire intrucat asiguratul nu are platita prima suplimenara pentru Avarii accidentale la instalatii. A. excludere fiind expres prevazuta in contract apreciază ca nu poate fi primita apararea potrivit careia instalatia ar fi devenit un bun imobil, si ca atare ar trebui despagubit, in conditiile in care cauza producerii riscului asigurat nu se despagubeste. e) In ceea ce priveste acordarea in totalitate a despagubirii solicitate pentru bunurile imobile distruse, solicită a observa faptul ca motivarea acestei dispozitii lipseste cu desavarsire.

Nu exista niciun considerent in temeiul caruia sa fie admise in mod pertinent concluziile cu privire la dauna totala suferita de catre intimata in acest sens. Insasi instanta precizeaza faptul ca "o parte" din bunuri au fost inventariate de catre echipajul ISU C. cu ocazia stingerii incendiului, ulterior reclamanta depunand o lista completa (?!) cu bunurile detinute la casa de vacanta distrusa prin incendiu. A. singura motivare o constituie aceasta "lista", desi la dosarul cauzei pârâta a precizat atat bunurile distruse, cat si valoarea lor, anexand in acest sens si documentele justificative (facturi/chitante), care insa nu au fost nici macar identificate si pretuite corespunzator. f) Nu in ultimul rand invederează faptul ca in mod neintemeiat a fost retinuta culpa societatii in ceea ce priveste refuzul de plata a despagubirii, fie ea chiar si partial, in conditiile in care intimata insasi a recunoascut faptul ca oferta de despagubire i-a fost facuta in repetate randuri, atat inainte de convocarea la conciliere, cat si cu aceasta ocazie, societatea pârâtă, prin reprezentant, solicitandu-i sa indice contul in care doreste sa i se vireze suma si aratandu-si intreaga disponibilitate in acest sens, insa uita sa mentioneze faptul ca fiecare dintre intrevederile avute s-au soldat cu numeroase reprosuri si amenintari, fara insa a se finaliza cu completarea unei cereri de despagubire si cu indicarea contului solicitat pentru a se putea face plata.

P. toate acest considerente, apreciază hotararea atacata ca fiind netemeinica si nelegala si solicita admiterea apelului formulat si modificarea sentintei, constatand in primul rand caracterul daunei, respectiv acela de dauna partiala, precum si cuantumul cu mult mai redus al acesteia fata de suma acordata de catre prima instanta.

3. In subsidiar, in eventualitatea in care, pana la solutionarea definitiva a prezentei cauze, intimata-reclamata va obtine pe calea executarii silite sumele acordate prin sentinta atacata, fiind admis ulterior apelul formulat, solicita, in temeiul art. 404 ind. 1 si 404 ind. 2 C. intoarcerea executarii si restituirea sumelor ce au fost executate în acest dosar, cu aplicarea dobânzii și actualizarea cu rata inflației până la data executării efective a hotărârii ce se va pronunța.

5. Obligarea la cheltuieli de judecata in apel.

În drept s-au invocat prevederile art. 280, 288 (4), 300 C., art. 282 si urm

C.pr.C., 287(4), 288(4) si urm., 296,404 ind.1 si 404 ind.2, 274; - art.

5.6,7.1,13.2,13.3, 13.4 / conditiile de asigurare complexa a locuintei; - art. 28/ L. nr. 1..

În probațiune s-a solicitat efectuarea unei expertize

-facturi /chitante emise bunuri (aflate la dosarul cauzei)

- planse foto

- incuviintarea oricarei alte probe a carei administrare s-ar impune in cursul dezbaterilor.

Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

La data de (...), reclamanta a încheiat cu societatea pârâtă, polița de asigurare complexă a locuinței, nr. SJ0001100000171, prin care s-au stabilit ca obiect al asigurării: clădiri, constând într-un imobil, cabană/casă de locuit, situată în localitatea P., comuna C., jud. C.; bunuri, fiind cuprinse în această denumire generică toate bunurile existente în imobil, la data producerii riscului asigurat, perioada de valabilitate a acestei polițe de asigurare fiind stabilită de la data de (...) până la data de (...).Valoarea asigurată pentru imobil a fost stabilită la suma de 250.000 lei, cea pentru bunurile mobile la suma de 50.000 lei, iar printre riscurile asigurate se află și incendiul (f.51-54 dos fond).

La data de (...), a avut loc un incendiu, în urma căruia imobilul asigurat, precum și bunurile care se aflau în acesta au fost distruse. Incendiul a fost stins la intervenția unui echipaj al ISU C. - DP. Huedin. Ulterior stingerii incendiului a fost încheiat procesul verbal de intervenție nr. 19 din data de (...). Potrivit primelor constatări menționate în cuprinsul procesului verbal, în momentul în care echipajul de pompieri a ajuns la fața locului „ardea casa de vacanță la acoperiș și parter, pe o suprafață de 110 mp";. Potrivit aceluiași proces verbal s-a constatat că, pe lângă imobil au fost distruse și bunurile din interiorul acestuia, fiind menționate câteva dintre acestea (f.69;71 dos fond) iar ulterior reclamanta a prezentat asigurătorului o listă completă cu bunurile deținute la casa de vacanță distrusă prin incendiu (f.46-48 dos fond).

Reclamanta a formulat prezenta actiune solicitand obligarea paratei la sumei de 300.000 lei cu titlu de despăgubiri in baza poliței de asigurare complexă a locuinței, nr. SJ0001100000171

Prin sentința civilă nr. 7334 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. F. împotriva pârâtei S. A. A. S. B., - S. S. pe care a obligat-o la plata sumei de

300.000 lei despăgubiri, cu dobânda legală aferentă, prev. de OG nr. 9., calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării efective și integrale a datoriei principale, către reclamantă.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de

100.000 lei, cu titlu de daune morale, către reclamantă.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.987 lei, cheltuieli de judecată parțiale, care constau în taxa de timbru, timbrul judiciar (diminuate cu 25%) onorariu expert și onorariu avocațial (diminuat cu 25%).

Curtea in raport de probatiunea administrata retine ca suntem in prezenta unei daune totale. Elocvente sunt in acest sens concluziile raportului de expertiza tehnica de specialitate care statueaza ca gradul de deteriorare a imobilului este de 1.. Curtea apreciaza ca simpla prezenta a unor resturi ale materialelor de constructie, improprii unei refaceri a imobilului nu poate duce la concluzia existentei unei daune partiale. Din expertiza rezulta ca valoarea reparatiilor este egala cu valoarea de nou a imobilului deteriorat.

Valoarea de piata a imobilului este de 291.500 lei - fila 264 dos fond.

Potrivit art. 7.1 din C.le generale de asigurare complexa a locuinței, ""clădirile și bunurile se asigură la valorile declarate de A. si agreate de A. și care trebuie săreprezinte valorile de piață ale bunurilor respective"; și că „. este valabila până la concurența valorii de piață a bunului asigurat";.

Potrivit art 28 din L. nr 1. privind asigurarile si reasigurarile in R., "In cazul in care contractul de asigurare s-a incheiat pentru o suma asigurata (250.000 lei), inferioara valorii bunului (295.100 lei), despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului, daca nu s-a convenit altfel prin contract".

Ori in acest fel aplicandu-se proportia 250.000/291.500 rezulta o despagubire de 211.792,61 lei.

Prin urmare cuantumul total al despagubirilor este de 261.792,61 lei

(211.792,61+50.000)

Curtea apreciaza ca litigiul dintre parti, potrivit art 56 din fostul cod comercial, este supus regulilor dintre comercianti - chiar daca numai parata este comerciant. Prin urmare in ceea ce priveste momentul de la care se datoreaza dobanzi - curtea apreciaza ca parata este de drept in intarziere si ca se poate acorda dobânda legală aferentă sumei de 261.792,61 lei calculată începând cu (...) (data de la care au fost solicitate) și până la data plății. Prin urmare nu prezinta relevanță perioada cuprinsa intre a 15-a zi de la data depunerii ultimului document semnificativ, in dosarul de dauna si pana la data achitarii efective a datoriei principale. Curtea nu a cuantificat aceste sume - urmand ca la momentul punerii in executare a hotararii sa se procedeze la calculul exact al dobânzilor.

Curtea retine ca nu pot fi acordate daunele morale solicitate pentru simplul motiv ca nu s-a facut dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale.

Imprejurarea că raportul juridic obligational care a generat obligatia de despăgubire este unul conventional - nu face inadmisibilă o cerere de acordare de daune morale, atunci când acestea - nefiind prevăzute contractual, sunt consecința conduitei extracontractuale a pârâtei. Curtea nu a identificat insa nici fapta ilicita extracontractuala si nici prejudiciul cauzat reclamantei.

Față de cele ce preced curtea potrivit art 296 cod pr civ va admite apelurile declarate de SC A. - R. A. SA și C. F. împotriva sentinței civile nr. 7334 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta C. F. și va obliga pârâta SC A. - R. A. SA la plata sumei de 261.792,61 lei (211.792,61+50.000) reprezentând despăgubiri, cu dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu (...) și până la data plății.

Raportat la admiterea in parte a actiunii curtea, potrivit art 274 cod pr civ va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 11.628 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.

Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței apelate (referitoare la respingerea daunelor morale)

In baza art 274 cod pr civ curtea va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 626,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel

In baza art 274 cod pr civ curtea va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 1629,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel

Potrivit art 276 cod pr civ curtea va compensa cheltuielile de judecată în apel până la nivelul celei mai mici sume.

P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite apelurile declarate de SC A. - R. A. SA și C. F. împotriva sentinței civile nr. 7334 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta C. F. și obligă pârâta SC A. - R. A. SA la plata sumei de 261.792,61 lei

(211.792,61+50.000) reprezentând despăgubiri, cu dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu (...) și până la data plății.

- obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 11.628 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță

- menține restul dispozițiilor sentinței apelate (referitoare la respingerea daunelor morale)

- obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 626,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel

- obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 1629,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel

- compensează cheltuielile de judecată în apel până la nivelul celei mai mici sume.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

{ F. |

Președinte,

G.-A. N.

Judecător,

S. Al H.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

5 ex./(...) Jud.fond: M. S.

← Decizia civilă nr. 434/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 76/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2484/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 2558/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 4716/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 434/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 76/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Sentința civilă nr. 19/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Sentința civilă nr. 101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 122/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă