Decizia civilă nr. 122/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/A/2012
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2012
Instanța constituită din : Președinte: D.-L. B. vicepreședinte al Curții de A. C
Judecător : V. M. președintele Curții de A. C
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 1863 din 14 martie 2012, a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de pârâta C. N. A I. C. SA - S. I. A. C., împotriva sentinței civile nr.
457 din 19 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta M. L. K., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2012, respectiv 14 noiembrie 2012, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 9 noiembrie 2012 pârâta apelantă a depus la dosar concluzii scrise ( filele 31-39 din dosar).
De asemenea, la data de 12 noiembrie 2012 reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise ( filele 40-43 din dosar).
C U R T E A
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de (...), reclamanta M. L. K. a chemat în judecată pe pârâta C.
N. a I. C. S. - S. I. A. C., solicitând să se constate că terenul în suprafață de 271 mp, situat în municipiul C.-N., B-dul 21 D. 1989 nr. 140, înscris inițial în CF nr.
8030 cu nr. top 4711/1 se află în posesia pârâtei.
Totodată, reclamanta a cerut ca pârâta să fie obligată să emită dispoziție motivată de retrocedare a terenului, în conformitate cu prevederile art. 23 din
Legea nr. 1., în soluționarea notificării înregistrate cu nr. 261/2002, B.E.J. Boroș
M., precum și la plata unei amenzi în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la emiterea deciziei de restituire.
Printr-o precizare de acțiune ulterioară, (pag. 132 dosar tribunal) reclamanta a solicitat instanței să constate că suprafața de 271 mp teren, identificată de expertul C. G., în raportul de expertiză punctul 6, și în planul de situație între punctele 10, 11, 1 și 8 , se află în folosința faptică a pârâtei și, în consecință: să dispună restituirea în natură a terenului menționat; să dispună rectificarea colii funciare nr. 8030 C.-N., sub aspectul suprafeței înscrise în foaia A +2, din 542 mp în 813 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară; să oblige pârâta la emiterea unei decizii motivate, conform art. 23 din Legea nr.
1., la plata unei daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi deîntârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărâri și până la executare, la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere la admiterea prezentei precizări de acțiune.
2. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 457 din 19 mai
2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., s-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei
și excepția lipsei de interes.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta M. L. K. în contra pârâtei C. N. a I. C. SA - sucursala I. A. C. și în consecință:
S-a stabilit dreptul reclamantei la restituirea în natură a terenului de 271 m.p. identificat în raportul de expertiză efectuat de expert M. M. T., parte integrantă din prezenta sentință, teren ce face parte din nr. topo 4711/1 înscris în CF nr. 8030 C.
S-a dispus rectificarea de carte funciară în sensul rectificării suprafeței de la 542 m.p. la 813 m.p.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea funciară.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1438 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate, excepția lipsei calității procesuale pasive a rămas fără obiect având în vedere schimbarea poziției pârâtei care a recunoscut în final că suprafața de teren în litigiu se găsește în posesia sa.
În ce privește excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei, instanța a reținut că din actele existente la dosar, reclamanta a dovedit succesiunea dreptului de proprietate de la proprietarii tabulari inițiali până în prezent, fiind îndreptățită la restituire.
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantei instanța a apreciat că reclamanta a dovedit un interes legitim și actual în promovarea cererii, având în vedere că a formulat notificare în baza L. nr. 1. cu privire la terenul în litigiu, notificare care nu a fost soluționată până în prezent de către pârâtă.
În consecință, instanța a respins toate excepțiile invocate de către pârâtă urmând a analiza cauza pe fond.
În raport cu fondul cauzei, instanța a reținut că inițial, în baza D.ui nr. 1. din imobilul în litigiu înscris în CF nr. 8030 C. nr. topo 4711, casă și teren de
2223 m.p. a fost expropriată o suprafață de teren de 1410 m.p. în vederea ridicării unor construcții pentru Î. P. C., de la proprietarii tabulari P. L. și P. S.
Cealaltă suprafață rămasă de 813 m.p. a fost reînscrisă în CF nr. 8030 C. sub A+2 nr. topo 4711/1 în favoarea vechilor proprietari.
Printr-un contract de vânzare-cumpărare, imobilul a fost înstrăinat antecesorilor reclamantei, care la rândul lor l-au donat reclamantei, în cotă de ½, conform înscrierii de sub B+14 și următoarele din CF nr. 8030 C., cealaltă cotă de ½ parte rămânând antecesorilor.
În baza D.ui nr. 283/1986 S.ul Român a expropriat întreaga suprafață de teren rămasă în cartea funciară.
În anul 1993, reclamanta a primit în baza O.ui P.ui, nr. 7.993, o parte din suprafața expropriată respectiv 407 m.p., iar în anul 1996, în baza Hotărârii nr.
2. în baza L. nr. 112/1995 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil ce a fost înscris în CF nr. 8030 C. sub nr. topo 4711/1, ajungând să dețină în proprietate întregul nr. topografic 4711/1, în nume propriu și în calitate de moștenitoare a antecesorilor săi.
Reclamanta are însă în folosință doar o suprafață de 542 m.p., astfel încât prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N., înscrisă în CF sub B+17 s-a rectificat suprafața din cartea funciară la această întindere.
Ulterior, reclamanta a descoperit că suprafața lipsă este de fapt folosită, fără titlu, de către pârâtă și a formulat o notificare în baza L. nr. 1. prin care a solicitat restituire în natură a terenului.
Notificarea a fost declinată succesiv între Primarul municipiului C.-N. și pârâtă, reclamanta arătând însă că unitatea deținătoare în sensul L. nr. 1. și care este obligată să soluționeze notificarea este pârâta.
P. verificarea situației terenului instanța a dispus efectuarea unei expertize judiciare, din raportul de expertiză efectuat de către expert C. G. rezultând că suprafața în litigiu în prezent se află în posesia pârâtei, fiind îngrădită de către aceasta, constituind o parte din calea de acces din jurul construcției pârâtei. S-a stabilit că în prezent terenul nu este înscris în cartea funciară însă el aparține numărului topo 4711/1 din CF nr. 8030 C.
Nu s-a reușit însă determinarea cu exactitate a limitei sudice a terenului astfel încât părțile, de comun acord, au efectuat o expertiză extrajudiciară efectuată de către expert M. M. T. care a identificat cu exactitate amplasamentul și limitele terenului în litigiu pe toate laturile.
În urma unei cercetări la fața locului, la care a participat și expertul C. G., instanța a verificat amplasamentul și starea de fapt a terenului, părțile fiind în divergență cu privire la posibilitatea de restituire în natură a acestui teren.
Astfel, reclamanta a susținut că terenul poate fi restituit în natură și alipit topograficului inițial nr. 4711/1 în timp ce pârâta a susținut că acesta nu poate fi restituit deoarece i-ar perturba activitatea.
Instanța a constatat că terenul în litigiu se situează pe o latură a clădirii pârâtei, fiind o parte din drumul de acces amenajat în jurul clădirii și este destinat circulației autovehiculelor de mare tonaj care transportă materiale voluminoase specifice activității pârâtei, aceea de întreprindere tipografică.
S-a susținut de către pârâtă că este necesară pătrunderea în incintă a unor trailere care transportă tamburi cu hârtie care trebuie să ajungă în spatele clădirii deoarece acolo trebuie descărcate, în zona aceea a clădirii desfășurându- se activitatea de tipografie. P. că aceste autovehicule nu se pot întoarce, este necesar ca ele să își continue drumul în jurul clădirii și să iasă pe poarta principală, înspre B-dul 21 D. 1989, practic circulația în curtea pârâtei desfășurându-se în buclă, în jurul clădirii.
Instanța a mai constatat că limita terenului în litigiu, pe partea sudică, este corespunzătoare străzii Anghel Saligny, existând și o poartă de acces dinspre această stradă, continuată de gard. A. stradă este însă îngustă iar poarta este de mici dimensiuni, astfel încât nu pot pătrunde pe această poartă în incinta pârâtei autovehicule de mare tonaj.
În spatele clădirilor există o platformă mare pe care este situată o construcție provizorie din plasă de sârmă sudată, identificată pe planul de situație existent la fila 236 drept șopron. Distanța dintre clădire și gard, incluzând acest șopron pe care instanța îl consideră demontabil este de 23,26 m.
D. se consideră demolabile și magaziile identificate pe același plan, lungimea platformei este de 112,96 m. C. dacă magaziile nu sunt demolabile, tot rămâne o lungime în jur de 100 m.
În urma verificării situației de fapt a terenului, instanța a apreciat că acesta poate fi restituit în natură, în ciuda opoziției pârâtei.
Astfel, instanța a apreciat că pârâta are un front generos la B-dul 21 D.
1989 de aproximativ 80 m. E. clar că autovehiculele de mare tonaj intră și ies pe această latură a proprietății.
E. lipsit de relevanță faptul că activitatea de producție este situată în spatele clădirii prin urmare activitatea pârâtei nu este împiedicată dacă s-arrestitui terenul în natură către reclamantă, atâta timp cât autovehiculele pot intra și ieși de pe proprietate în mod corespunzător.
Nimic nu o împiedică pe pârâtă să își reorganizeze activitatea în cadrul clădirilor proprii, astfel încât transportul materialelor grele să se facă din fața clădirii înspre spate, fie prin reorganizarea spațiilor de producție, fie prin crearea în interior a unor culoare de acces.
În plus, instanța a constatat că afirmația pârâtei în sensul că trailerele nu pot întoarce în spatele clădirii și din acest motiv este nevoie de circulația în buclă în jurul clădirii nu este acoperită, prin demolarea șopronului din plasă de sârmă creându-se în spatele clădirii o platformă generoasă pe care pot întoarce autovehiculele de genul celor pretinse de activitatea pârâtei. Un ansamblu cap tractor plus o semiremorca are o lungime "standard" de 16,50 m. C. ce înseamnă ca un astfel de ansamblu se poate "întoarce" pe o lățime de 23,6 m si o lungime de 60 m. Un ansamblu camion plus remorca are o lungime de 18,75 m. Și in aceasta situație acest ansamblu se poate "întoarce" pe o lățime de 23,6 m., chiar dacă sunt necesare mai multe manevre.
E. adevărat că este mai comodă varianta funcțională din prezent, însă având în vedere folosința fără titlu a terenului reclamantei, a principiului restituirii în natură a terenului, instanța a apreciat că restituirea în natură primează față de păstrarea vechii structuri de funcționare a pârâtei. C. dacă este nevoie de unele modificări minore ale gardului și ale conductelor de utilități, această împrejurare nu este de natură a paraliza restituirea în natură solicitată de către reclamantă.
Prin urmare, în baza art. 26, art. 4 și art.9 din Legea nr. 1., instanța a dispus restituirea în natură a terenului, așa cum este acesta identificat în raportul de expertiză efectuat de expert M. M. T., numărul topografic 4711/1 reîntregindu-se și ajungând la suprafața de 813 m., atât cât a fost înscris inițial în cartea funciară, și rectificarea suprafeței din cartea funciară în acest sens, potrivit art. 33 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Instanța a ales calea restituirii directe către reclamantă prin prezența sentință și nu doar obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire deoarece în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. XX/2006 a Înaltei Curți de C. și
Justiție pronunțate în recursul în interesul legii, instanțele sunt îndreptățite să soluționeze pe fond notificarea formulată în baza L. nr. 1..
Având în vedere aceste aspecte, nu s-a mai impus obligarea pârâtei la plata unor amenzi civile sau a unor daune cominatorii, pretențiile reclamantei fiind realizate la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
În baza art. 274 C. pr. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1438 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
3. Declarația de apel. Î. acestei sentințe a declarat apel pârâta C. N. a I. C. SA - S. I. A. C., solicitând schimbarea, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâta a reiterat excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei și lipsa interesului în promovarea acțiunii.
Reclamanta nu a făcut dovada calității sale de proprietar al imobilului preluat în baza decretului nr. 1064/(...), la momentul exproprierii imobilul aparținând coproprietarilor P. L. și P. S., potrivit Cf nr. 8030 C.-N., și decretului de expropriere nr. 1..
În consecință, numai aceste persoane sau moștenitorii lor au calitatea de persoane îndreptățite în sensul stabilit de lege.
Pe fondul cauzei, pârâta a invocat imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 271 mp, acesta fiind ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Prin restituirea în natură a terenului aferent construcțiilor realizate, necesar bunei funcționări a acestora și afectat de utilități, sunt încălcate prevederile art. 11 din Legea nr.1. și art. 11 pct. 5 din HG nr. 250/2007.
Prin hotărârea pronunțată instanța nu a ținut seama de practica unitară a instanței supreme, în sensul imposibilității restituirii în natură a suprafețelor ocupate de construcții autorizate inclusiv terenurile aferente necesare funcționării construcțiilor, precum și cele afectate de utilități.
În speță pârâta a făcut dovada că terenul în suprafață de 271 mp nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de drumul de acces și de rețelele de utilități necesare siguranței exploatării clădirii, precum și desfășurării proceselor tehnologice.
Terenul în litigiu face parte și din calea de acces destinată autovehiculelor de mare tonaj, accesul acestora fiind necesar bunei desfășurări a activității pârâtei, astfel de autovehicule neavând posibilitatea de întoarcere.
Prin restituirea terenului în natură activitatea de producție a pârâtei va fi grav afectată, reorganizarea activității în cadrul clădirilor proprii nefiind posibilă.
Descărcarea materiei prime (hârtia) nu se poate face decât în spațiul special amenajat. D. descărcarea s-ar face pe poarta de la intrare, circulația pe B-dul
21 D. ar fi blocată, la fel și accesul în unitate, iar hârtia s-ar deteriora din cauza intemperiilor și a manipulării.
O altă critică vizează imposibilitatea restituirii în natură din perspectiva existenței rețelelor de furnizare a utilităților - gaze naturale, apă și canalizare, imobilul nefiind liber pentru a putea fi restituit în natură.
Nefiind posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 271 mp, reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 11 alin. 8 din Legea nr.1., o astfel de modalitate de despăgubire fiind conformă prevederilor Protocolului nr. 1 la C. E. a D. O.
Prin întâmpinarea formulată (f. 11-14), reclamanta a solicitat respingerea apelului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că este persoană îndreptățită la restituirea în natură, întrucât terenul în litigiu nu a fost expropriat, ci este folosit fără titlu de către apelantă, terenul a fost preluat fără nici un titlu, iar pe teren s-au edificat construcții de către pârâtă după apariția L. nr. 1. și fără autorizație.
Prin decizia civilă nr. 164 din 25 februarie 2011, Curtea de A. C., respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. N. A I. C. SA - S. I. A. C. împotriva sentinței civile nr. 457 din 19 mai 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita apelantă să plătească intimatei M. L. K. suma de 124 lei, cheltuieli de judecată în apel.
P. a hotărî astfel, instanța de apel reține în ce privește excepția lipsei calității reclamantei de persoană îndreptățită, pe considerentul că terenul în litigiu a fost expropriat de la terțe persoane - numiții P. L. și P. S. - aceasta nu este fondată.
Potrivit copiei xerox CF nr. 8030 C., asupra imobilului evidențiat sub nr. top 4711/1, au fost într-adevăr proprietari numiții P. L. și P. S. (B 4, 5).
În baza D.ui nr. 1. imobilul a fost partajat astfel: nr. top 4711/1 casă și teren în suprafață de 226 stjp, a rămas pe numele vechilor proprietari, iar nr. top
4711/2 teren în suprafață de 392 stjp, s-a transcris în favoarea S. Român.
Reiese că pe numele proprietarilor P. L. și S. a rămas, în urma exproprierii, casa și terenul în suprafață de 226 stjp. ( 813,6 mp). Acest imobil, rămas în proprietatea lor în urma exproprierii, l-au înstrăinat soților S. I. și L., prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...), care și-au intabulat dreptul de proprietate sub B 8, 9.
Momentul la care donatorii S. I. și L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren în suprafață de 226 stjp (813,6 mp), este situat anterior L. nr. 58/1974, astfel încât aceștia au devenit proprietari în anul 1971 atât asupra casei, cât și asupra terenului.
Soții S., la rândul lor, au donat imobilul reclamantei, la (...).
La momentul donării, fiind în vigoare Legea nr. 58/1974, terenul a intrat în proprietatea statului, reclamantei fiindu-i atribuit dreptul de folosință asupra cotei de 8. parte din teren, pe durata existenței construcției ( B+13), dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din construcție fiind intabulat pe numele reclamantei (B+14).
Întrucât reclamanta, în calitate de donatară, este succesoarea în drepturi a ultimilor proprietari asupra terenului - soții S. - evident că este persoană îndreptățită la restituirea suprafeței de 226 stjp, care a trecut în proprietatea statului la momentul donației, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, excepția invocată de pârâtă urmând a fi respinsă.
Și numiții P. L. și S. sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul L. nr.1., însă cu privire la un alt imobil, respectiv cel care a făcut obiectul exproprierii în baza D.ui nr. 1., imobilul în suprafață de 392 stjp, nr. top
4711/2, ceea ce nu face obiectul prezentului litigiu.
Ulterior încheierii actului de donație, întregul imobil ce a făcut obiectul gratificării a fost expropriat în baza D.ui nr. 283/1986, în anexa acestui act normativ fiind menționate ca persoane de la care se preia imobilul atât donatorii S. I. și L., cât și reclamanta (poz. 83 din anexa la decretul de expropriere, f. 56 dosar fond).
S.ul Român nu și-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de expropriere, în CF.
Ulterior anului 1989 prin punerea în aplicare a altor acte normative cu caracter reparator, reclamanta a dobândit drept de proprietate asupra suprafeței de 407 mp (O. P.ui jud. C. nr. 7.993), iar, prin H. nr. 2. a C. J. pentru aplicarea L. nr. 112/1995 întreg imobilul de sub A+2, casă și teren de sub nr. top 1711/1 a fost restituit în natură reclamantei.
Întreaga suprafață de 226 stjp (813 mp) ce a format obiectul donației din
1981 a fost restituită reclamantei, însă întrucât pârâta folosea deja abuziv o parte din acest teren, reclamanta a solicitat rectificarea suprafeței de CF la 542 mp, aceasta fiind suprafața pe care avea în realitate posesia și folosința.
P. diferența de 271 mp, a formulat notificare, solicitând restituirea în natură în baza L. nr.1., notificarea adresată inițial Primăriei mun. C.-N., fiind trimisă pârâtei ca unitate deținătoare.
Reiese că pârâta ocupă din terenul asupra căreia reclamanta face dovada că este proprietară o suprafață de 271 mp, fără nici un titlu. Întrucât exproprierea din 1981 s-a făcut de către stat și nu există nici un act de transmitere în proprietatea tipografiei a acestui teren , reiese că posesia și folosința exercitate de către pârâtă sunt, în lipsa unui titlu valabil, total abuzive.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză administrat în fața primei instanțe, suprafața de 271 mp este liberă de construcții, putând fi retrocedată, aspectul acestei parcele fiind relevat în planul de situație între punctele 1-11-
10-8 (f. 123, 124 dosar fond).
Faptul că terenul este liber reiese și din procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 215 dosar fond), probă din cuprinsul căreia rezultă și acceptul reclamantei de a prelua terenul cu rețelele de utilități subterane.
De altfel, nici pârâta nu a contestat faptul că terenul este liber, obiecțiunile sale privitoare la restituirea în natură vizând perturbarea care s-ar aduce activității pe care o desfășoară.
Acest aspect însă nu constituie un criteriu legal care să impieteze asupra restituirii în natură, prevederile art. 1 alin. 1, 9 și 21 alin.1 din Legea nr.1. instituind principiul potrivit căruia regula în acordarea măsurilor reparatorii o constituie restituirea în natură, imobilele libere întotdeauna supunându-se acestui principiu, al restituirii în natură.
Afirmația pârâtei potrivit căreia terenul este ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, este total nefondată. Așa cum reiese din art. 1 al D.ui nr. 283/1986 (f. 52 dosar fond), scopul exproprierii l-a constituit construirea în municipiul C.-N. a unui număr de 2052 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, or, așa cum reiese din cele anterior arătate, terenul este liber, lucrările pentru care în anul 1986 s-a dispus exproprierea neafectând suprafața în litigiu.
Reclamanta și-a asumat afectarea terenului de utilități subterane, astfel încât nici existența acestora nu constituie un impediment la restituirea în natură.
Prima instanță, în mod pertinent a arătat că pârâta are posibilitatea de a-
și reorganiza activitatea pe suprafața care va rămâne în proprietatea sa, după restituirea parcelei în suprafață de 271 mp reclamantei, reluarea acestui aspect ne mai fiind necesară în cadrul prezentelor considerente.
P. toate aceste considerente, constatând că în speță restituirea în natură este posibilă, iar din perspectiva prevederilor L. nr. 1. această modalitate de acordare a măsurilor reparatorii constituie regula, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul pârâtei va fi respins ca nefondat.
4. Judecata în recurs. Prin Decizia civilă nr. 1863 din 14 martie 2012, pronunțată în dosar nr. (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei C. N. a I. C. S. - S. I. A. C., a casat în tot decizia nr. 164/A/(...) a Curții de A. C. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În considerentele deciziei de casare, se constată că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite de către instanțele de fond.
Instanța Supremă reține că instanțele de fond au analizat și au motivat soluția de restituire în natură a terenului în litigiu către reclamantă, statuând astfel cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a părții reclamante, însă nu au stabilit în ce împrejurări terenul în litigiu a fost preluat de stat și nici caracterul abuziv al preluării.
Se reține că litigiul poartă asupra unei parcele distincte în suprafață de 271 mp teren, care ar fi rămas, în urma exproprierii din anul 1966, în patrimoniul vechilor proprietari tabulari, teren cu privire la care pârâtul a afirmat în final, că se află în patrimoniul său, fiind preluat cu ocazia exproprierii din anul 1966.
Totodată, se constată că instanțele de fond se rezumă să analizeze calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei din perspectiva calității sale succesorale, fără a prezenta considerentele pentru care au înlăturat apărările pârâtei potrivit cărora terenul în litigiu nu ar fi fost dobândit în fapt de autorii reclamantei, întrucât ar fi fost preluat de stat anterior vânzării, anume în anul 1966.
În consecință, este stabilită în sarcina instanței de trimitere obligația de a clarifica care a fost momentul preluări de către stat a terenului în suprafață de
271 mp, precum și caracterul abuziv al acestei preluări.
În raport cu momentul preluărilor, instanța va stabili totodată, titularul dreptului de proprietate deposedat abuziv de stat, cu luarea în considerare a mențiunilor înscrise inițial relative la parcela cu nr. top 4111/1, inclusiv prin verificarea și stabilirea întinderii acestei parcele, știut fiind că mențiunile de carte funciară nu garantează întinderea declarată, precum și a mențiunilor înscrise în baza convențiilor încheiate cu privire la parcela în litigiu.
În soluționarea pretențiilor deduse judecății, instanța de trimitere va avea în vedere și întinderea măsurilor reparatorii, acordate reclamantei prin O. nr. 7. aprilie 1993 și H. nr. 2. a C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 112/1995.
În condițiile în care se constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii și în procedura L. nr. 1., instanța de trimitere, în soluționarea cererii de restituire în natură a terenului, urmează a avea în vedere dispozițiile art. 10 din lege, astfel cum au fost explicitate prin dispozițiile H. nr. 250/(...).
5. Judecata în apel, consecutiv casării cu trimitere.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței de apel cu numărul (...)*.
La solicitarea instanței, în ședința publică din data de (...), pârâta apelantă a înțeles să facă dovada situației juridice a terenului în litigiu la data preluării, respectiv a titlului pe care societatea îl deține asupra acestui teren, cu privire la care exercită folosința, prin înscrisurile anexate notei de probațiune din (...) (pag.
15-29 dosar).
Verificând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, instanța de apel consideră că este fondat apelul pârâtei și îl va admite, în considerarea celor ce succed.
Sub aspectul stării de fapt, pot fi reținute cu certitudine următoarele împrejurări: a) Prin notificarea înregistrată cu nr. 261/(...) - B.E.J. Boloș M., reclamanta
M. L. K. a solicitat restituirea în natură a terenului situat în C.-N., B-dul 21 D.
1989 nr. 140, identificat cu nr. top 4711/1, teren în suprafață de 276 mp,expropriat în anul 1967 de la părinți săi, S. I. și S. L.. Notificarea a fost formulatăîn condițiile și pe temeiul L. nr. 1. (pag. 8 dosar tribunal).
În data de (...), Consiliul Local al municipiului C.-N. - D. F. I. de S. transmite această notificare, spre competentă soluționare, Imprimeriei A. C., în calitate de deținător actual al terenului revendicat (pag. 16 dosar tribunal).
În data de (...), cu nr. 3473, emisă în dosar nr. 2932, C. N. a I. C. S. - S. I.
A. C. restituie dosarul aferent notificării împreună cu documentația anexată Consiliului Local al municipiului C.-N., cu motivarea că terenul revendicat nu este proprietatea Sucursalei C.N.I. C. S. Se precizează că Î. P. a devenit proprietara imobilului înscris în CF nr. 2910, cu nr. top 4711/2, teren în suprafață de 392 stj., nicidecum a imobilului identificat cu nr. top 4711/1, în CF nr. 8030 C. (pag. 20-21 dosar tribunal).
Până la data prezentei acțiuni civile în justiție, promovată de reclamantă la
21 februarie 2007, notificarea nu a fost soluționată. b) Din analiza colii funciare nr. 8030 C., rezultă că imobilul identificat cu nr. top 4711, reprezentând casă și grădină în suprafață de 618 stj., situat în C.- N., Calea Mănăștur nr. 133, avea ca proprietari tabulari, în anul 1966, pe numiții P. L. și P. S., menționați sub B4 și B5 (pag. 60 dosar tribunal). c) În baza D.ui de expropriere nr. 1064/(...), a fost expropriată în favoarea Î.
P. C. suprafața de 1410 mp. din acest imobil, conform mențiunilor circumscrise punctului 1 în tabelul anexă la decret. S-a procedat, astfel, la o dezmembrare a corpului funciar identificat cu nr. top 4711, în două parcele cu nr. topografice noi, după cum urmează:
- parcela cu nr. top nou 4711/1, reprezentând casă și teren în suprafață de
222 stj., (813 mp), care a fost reînscrisă în CF nr. 8030 sub A+2, în favoarea coproprietarilor P. L. și P. S., cu un drept de uzufruct viager notat în favoarea numitei R. F.
- parcela cu nr. top nou 4711/2, reprezentând teren în suprafață de 392 stj. (1410 mp), a fost transcrisă în CF nr. 2910 C., unde a fost comasată cu alteparcele, fiind întabulat dreptul de proprietate al S. Român, cu titlu de drept expropriere, în administrarea Î. P. din C. d) Din analiza noficării formulate de reclamantă în baza L. nr.1., a memoriilor pe care reclamanta înseși le-a adresat Î. P. A. (pag. 11, 17 dosar tribunal), coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară și ale procesului- verbal de cercetare la fața locului, probe administrate în primă instanță (pag. 123, 185, 215, 219, 224, 232 dosar tribunal), precum și cu informațiile relevate prin înscrisurile depuse de pârâtă în apel (pag. 15-19 dosar nr. (...)*), se poate reține faptul că Î. P. din C., în favoarea căreia a fost constituit un drept de administrare prin exproprierea operată în anul 1966, a început edificarea construcției pe terenul expropriat în anul 1967 și, cu acest prilej, a ocupat, prin extindere abuzivă, fără titlu, o suprafață de 276 mp., suplimentar suprafeței de teren expropriată în limitele identificate ca atare prin actele de expropriere. Prin urmare, cu privire la suprafața de 276 mp. teren, aferentă topograficului cu nr. top 4711, se poate considera că a operat o expropriere în fapt, fără titlu, abuzivă în înțelesul dispozițiilor art. 2 lit. i din Legea nr. 1., republicată.
Cert este că la momentul preluării abuzive aveau calitatea de proprietari ai terenului numiții P. L. și P. S.
În prezent, această suprafață de teren este folosită de pârâtă, împrejurare evidențiată prin raportul de expertiză tehnică judiciară și recunoscută în fața instanței de apel. e) Ulterior, în data de (...), coproprietarii P. L. I. S. ș, în CF identic cu P. L., și P. S. vând soților S. I. și S. L., autorii reclamantei, imobilul casă și teren, situat în C.-N., B-dul Lenin nr. 140, înscris în CF nr. 8030 C., cu nr. top 4711/1, precizându-se suprafața tabulară a terenului de 814 mp, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 8670 din (...), notariatul de S. J. C. (pag. 33 dosar tribunal). f) Operează o nouă expropriere, prin D. nr. 283/(...), având ca obiect imobilul casă și teren, proprietatea soților S. I. și S. L., din C.-N., B-dul Lenin nr.
140, în A. a D. de expropriere fiind menționat teren în suprafață de numai 560 mp., preluat prin expropriere (pag. 52-57 dosar tribunal). g) În anul 1994, în baza O.ui nr. 79/(...), emis de P. județului C., se atribuie în proprietatea numitei M. L. K. suprafața de 407 mp teren, situat în C.- N., B-dul 21 decembrie nr. 140 din imobilul cu nr. top 4711/1, identificat în CF nr. 8030 C., în raport cu prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991 (pag. 58 dosar tribunal).
Prin H. nr. 223/(...), emisă în aplicarea dispozițiilor L. nr. 112/1995, se restituie în natură în favoarea petentei M. L. K. imobilul situat în C.-N., B-dul 21 decembrie 1989 nr. 140, identificat cu nr. top 4711/1 în CF nr. 8030 C., trecut în proprietatea S., în baza D.ui nr. 223/1986 (pag. 59 dosar tribunal).
Astfel, prin Î. dată în (...) asupra imobilului de sub A +2, identificat în CF nr. 8030 C. se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept lege prin restituire în favoarea numitei M. L. K., sub B 16 (pag. 62 dosar tribunal).
Ulterior acestei repuneri în drepturi, M. L. K. promovează o acțiune civilă în rectificarea suprafeței de carte funciară, solicitând instanței de judecată să rectifice suprafața parcelei cu nr. top 4711/1, din CF nr. 8030 C., de la 813 mp cât figurează în prezent, la suprafața aferentă de teren a respectivului imobil. Se arată că, odată cu preluarea terenului de către Î. P. din C., pentru parcela cu nr. top 4711/1 a rămas o suprafață mai mică decât suprafața de teren înscrisă în CF 8030 C., pe care părinții reclamanții nu au verificat-o la momentul cumpărării, înscriindu-se suprafața de 226 stj. În realitate, imobilul are suprafața de 560 mp, iar nu atât cât se precizează în coala funciară.
E. administrată proba cu expertiza tehnică judiciară și se constată că suprafața faptică a parcelei cu nr. top 4711/1 este mai mică decât aceea menționată în cartea funciară, având doar 542 mp, iar nu 813 mp. În acest sens, prin sentința nr. 5556/(...) a J. C.-N., rămasă definitivă și irevocabilă, se admite acțiunea reclamantei M. L. K. și se rectifică suprafața parcelei cu nr. top 4711/1, de la 813 mp la 542 mp (dosar nr. 868/2000 al J. C.-N., acvirat). h) În concluzie, se poate reține că suprafața de teren în litigiu, aceea de 271 mp, a aparținut topograficului cu nr. inițial 4711, identificat în CF nr. 8030 C., fiind preluată de stat în mod abuziv, fără titlu, la momentul construirii Î. P. din C., în anul 1967. La data acestei preluări, aveau calitatea de proprietari ai imobilului numiții P. L. și P. S.
Raportul juridic de vânzare-cumpărare stabilit între coproprietarii P. L. și P. S., în calitate de vânzători, respectiv, părinții reclamanții, în calitate de cumpărători, a fost ulterior preluării abuzive, în anul 1971, vizând topograficul nr. 4711/1, cu suprafața pe care acesta o avea menționată în cartea funciară,
813 mp, iar nu cu suprafața reală, acea de 542 mp.
Reclamanta înseși recunoaște această împrejurare prin acțiunea în rectificare de carte funciară pe care o promovează în anul 2000, în sensul celor arătate mai sus.
De altfel, prin A. la D. de expropriere din anul 1986 este menționată o suprafață de numai 560 mp. teren, preluată cu titlu de expropriere de la soții S., părinții reclamantei, întrucât atât mai exista, în realitate, din acest corp funciar, diferența fiind preluată de stat cu prilejul celei dintâi expropieri și predată Î. P. din C.
Suprafața de teren în litigiu este cuprinsă în perimetrul pârâtei, iar potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, este vorba de un teren nesusceptibil de restituire în natură, fiind traversat de conducta cu alimentare cu gaze naturale, rețele de apă și canalizare, și asigurând accesul necesară întreținerii corpului de birouri și ateliere, inclusiv, accesul mijloacelor pentru stingerea incendiilor sau alte calamități naturale (pag. 185 dosar tribunal).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 1., suntîndreptățite la măsuri reparatorii, în înțelesul prezentei legi, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Așadar, legea condiționează realizarea dreptului la măsuri reparatorii de calitatea de proprietar al imobilului, verificată la momentul preluării imobilului în mod abuziv, iar sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul.
În prezenta cauză, reclamanta nu a făcut proba deținerii proprietății terenului a cărui restituire o pretinde, la momentul preluării abuzive a acestuia, care a avut loc în anul 1967, odată cu edificarea Î. P. din C. Or, la acea dată, conform evidențelor de carte funciară, aveau calitate de coproprietari numiții P. L. și P. S., aceștia fiind persoanele fizice îndreptățite la măsuri reparatorii, în înțelesul textul normativ evocat mai sus.
Părinții reclamantei, soții S., au cumpărat parcela cu nr. top nou 4711/1 în anul 1971, așa după cum s-a arătat, iar faptul că în contractul de vânzare cumpărare a fost menționată o suprafață mai mare decât aceea predată efectiv cumpărătorilor, nu le conferă dreptul la măsuri reparatorii pentru diferența de teren, în temeiul L. nr. 1., ci un drept la despăgubiri pe care îl pot exercita în raport cu vânzătorii sau moștenitorii acestora, singurii îndreptățiți la restituire în baza legii speciale reparatorii.
De altfel, trebuie subliniat că o rectificare a suprafeței tabulare a imobilului cu nr. top nou 4711/1, în sensul celor pretinse de reclamantă în cadrul prezentului proces, ar contrazice autoritatea de lucru judecat a sentinței civilenr. 5. a J. C.-N., care îi este opozabilă reclamantei, cu atât mai mult cu cât ea înseși a cerut la acel moment o rectificare în sens contrar, acela al reducerii suprafeței tabulare de la 813 la 542 mp teren.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., se va admite apelul pârâtei și va fi schimbată în parte sentința civilă nr. 4. a T. C., în sensul respingerii acțiunii civile formulate și precizate de reclamantă.
Urmează a fi păstrate dispozițiile primei instanțe referitoare la rezolvarea datei excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a excepției lipsei de interes, în lumina celor reținute prin considerente.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei suma de 6.649,60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel, onorariu avocațial și costul raportului de expertiză tehnică judiciară, cheltuieli reduse proporțional cu pretențiile admise.
P. ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâta C. N. A I. C. S. - S. I. A. C. împotriva sentinței civile nr. 457 din 19 mai 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta M. L. K. împotriva pârâtei C. N. a I. C. S. - S. I. A. C.
Păstrează dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției lipsei de interes.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 6.649,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată în proces, parțiale.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D.-L. B. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
5 ex.
Jud. fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 4958/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4341/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
