Decizia civilă nr. 1277/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1277/R/2012
Ședința publică din data de 9 martie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- reședintele C. de A. C
D.-L. B.- icepreședinte al C. de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ș. V. A. A. precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN D. S. împotriva sentinței civile nr. 5388 din
21 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), având ca obiect D. în baza L. nr. 2. - daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, doamna avocat I. D. cu împuternicire avocațială la dosar și P. de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 9 martie 2012, reclamantul recurent a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar, în probațiune o serie de înscrisuri ( filele 21-27 din dosar ) reprezentând extrase privitor la plățile utilajelor și copia fișei matricole penale din 20 august 1952, privind pe numitul S. G.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului la instanța de fond, spre rejudecare.
În subsidiar, solicită casarea sentinței recurate și rejudecând cauza pe fond admiterea în totalitate a cererii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate.
C U R T E A
1. Cererea de chemare înjudecată. Prin cererea introductivă deinstanță înregistrată în data de 29 octombrie 2010, pe rolul T. S., reclamantul Ș. V. a chemat în judecată S. R. prin M. F., solicitând ca acesta să fie obligat la plata sumei 200.000 euro, reprezentând echivalentul în lei la data efectivă a plății ce reprezintă daune morale pentru condamnarea politică a tatălui său Ș. V., decedat în închisoare; cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea ulterioară, reclamantul arată că solicită, pe lângă daunele morale, și daune materiale în sumă de 2969.800 lei, constând în: 4 boi confiscați - 8000 lei/bucată, utilaje agricole în sumă de 33.800 lei (mașină de semănat - 10.000 lei, 2 căruțe a 5000 lei/buc., 2 pluguri de metal - 1500 lei/buc., trier - 3000 lei, vânturătoare - 2000 lei, tăietor de napi - 1800 lei, 2 grape - 1000 lei/buc., tăietor pentru siloz - 2000 lei), pagube pricinuite prin deposedare 38,64 ha teren agricol - 2.904.000 lei.
În motivele cererii, se arată că tatăl reclamantului a fost condamnat prin decizia nr. 510 în dosar nr. 5706/(...) la 48 luni de muncă forțată pentru apartenența la PNL M.
Anterior condamnării, acesta a fost reținut și anchetat începând cu (...), iar în perioada războiului acesta s-a refugiat împreună cu familia din Carei în Beiuș pentru a scăpa de ororile războiului.
După înlăturarea regimului comunist, tatăl reclamantului a fost reținut, arestat și torturat și a decedat în închisoare, familia primind doar o comunicare că a decedat, fără a se știi unde este înmormântat și în ce condiții a murit.
Consecințele condamnării tatălui reclamantului au fost incalculabile pentru întreaga familie care a suferit umilințe, privațiuni, marginalizare, frustrări pe toate planurile vieții private și sociale. Prejudiciul moral pe care l-au suferit este indubitabil atâta timp cât studiile au fost amânate, pentru că nu s-a putut dovedi originea sănătoasă a familiei. Starea de insecuritate, spaime și temeri care au durat toată perioada comunistă, familia fiind urmărită și supravegheată în permanență de către organele fostei securități.
În ceea ce privește daunele materiale pe care le solicită, reclamantul arată că în anul 1952 organele locale a puterii de stat au inventariat vitele și utilajele agricole deținute și le-au confiscat împreună cu terenul agricol deținut, care s-a predat la G.-ul din A..
Terenurile în suprafață de 38,64 ha s-au confiscat în anul 1952, redobândit în anul 1996, timp de 44 de ani rămânând fără beneficiu de pe urma acestuia, recolta anulă medie fiind de 1. X 44 de ani = 66.000 kg, iar pentru suprafața de 38,64 ha X 44 de ani =2.904.000 kg, prețul mediu la kg
= 1 leu, valoarea în lei reprezentând deci 2.904.000 lei, arată reclamantul.
2. Întâmpinarea. Prin întâmpinarea sa, pârâta D. G. a F. P. a J. S. înnumele M. F. P. în calitate de reprezentant al S. R. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 5388/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea reclamantului Ș. V. A. A. și s-a dispus obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 32.000 lei daune materiale către reclamantul Ș. V. A. A. după defunctul Ș. V..
S-a respins ca nefondată cererea privind acordarea daunelor morale. Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 510/1953, tatăl reclamantului, Ș. V. a fost trimis într- o colonie de muncă pentru faptul că a fost membru P.N.Ț. și ales candidatdeputat și membru în comitetul de plasă și la verificarea bisericilor a luat o poziție potrivnică (f. 61-63).
S-a reținut în sarcina acestuia că a activat în cadrul unei organizații subversive, de luptă împotriva comunismului, dar la dosarul cauzei nu au fost depuse acte în dovedirea cererii reclamantului.
Prin Decizia nr. 1358/21 octombrie 2010 a C. Constituționale, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 2., sunt neconstituționale. Decizia nr. 1358/21 octombrie 2010 a C. Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al R.iei nr. 761/15 noiembrie 2010, ca atare de la această dată ea este obligatorie.
În aceste condiții, ca urmare a declarării neconstituționalității prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza 1 din legea nr. 2., care reglementa dreptul la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, această prevedere și-a încetat existența, condiție în care cererea reclamantului pentru acest petit urmează a fi respinsă.
Totodată,prin Decizia nr. 21/(...) a Înaltei C. de C. și Justiție s-a stabilit că urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1358/2010 și
1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a, teza I din legea nr. 2. și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Declararea neconstituțională a dispozițiilor legale și apoi încetarea efectelor acestui articol, echivalează cu lipsa opțiunii S. de acordare a despăgubirilor în temeiul acestui text legal.
În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare de daune materiale, instanța a audiat cei doi martori propuși de către reclamant.
Din declarațiile acestora (f. 79, 80) rezultă că după condamnare, tatălui reclamantului i-a fost confiscată toată averea, respectiv : 4 boi în valoare de 8000 lei/buc, terenurile agricole și uneltele agricole.
Martorii nu au putut preciza decât valoarea celor 4 boi confiscați,
8000 lei/buc., ceea ce înseamnă o valoare totală de 32.000 lei.
În ceea ce privește uneltele agricole, neputându-se arăta o valoare a acestora de către martori, contravaloarea acestora nu se poate acorda.
În ceea ce privește terenul de 38,64 ha confiscat, chiar din precizare reclamantului rezultă că acesta a fost restituit în anul 1996, solicitând contravaloarea recoltei pentru cei 44 de ani de lipsă de folosință.
Reclamantul solicită, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 2., contravaloarea recoltei datorate lipsei de folosință al terenului pe o perioadă de 44 ani, care nu reprezintă echivalentul bunului confiscat prevăzut de lege și ca atare cererea acestuia nu se încadrează în prevederile L. nr. 2..
Pe de altă parte, soarta terenurilor agricole a fost aceeași, privind orice persoană, din anii 1960 și anume cooperativizarea, care nu a făcut diferențiere între persoane condamnate sau nu, astfel că lipsa de folosință nu s-a datorat exclusiv condamnării politice.
Aceste considerente fac astfel ca acțiunea să fie admisă în parte, în limita daunelor materiale dovedite.
4.Declarațiile de recurs. Î. acestei sentințe au declarat recurs reclamantul S. V. A. A. și pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. S.
4.1. Prin propriul recurs, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice,
D. G. a F. P. S. a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacatecu privire la acordarea daunelor materiale, precum și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca nefondată.
Consideră că instanța de fond în mod nelegal a admis în parte acțiunea reclamantului, fara a constata caracterul politic al condamnării tatălui său S. V., și a obligat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a sumei de 32000 lei, reprezentând daune materiale.
Consideră legală sentința instanței de fond cu privire la respingerea daunelor morale.
Instanța de judecată trebuia să constate caracterul politic al condamnării, căci nu pot fi admise cererile de acordare a unor despăgubiri fără pronunțarea unei soluții în sensul celor de mai sus, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 2..
Antecesorul reclamantului nu a suferit o condamnare care poate fi calificată ca o condamnare cu caracter politic, în înțelesul art. 1 din Legea nr. 2., iar instanța de fond nu a constatat faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantului se regăsește în categoria de infracțiuni prevăzută de textul legal si pe cale de consecința nici nu putea să oblige S. R. la plata despăgubirilor materiale.
Cel care a suferit o condamnare cu caracter politic este tatăl reclamantului, iar nu reclamantul și, ca atare, acordarea despăgubirilor este nejustificată.
Totodată, se apreciază că prejudiciul suferit de reclamant sau antecesorii săi este suficient reparat ca urmare a beneficierii de drepturi materiale și alte facilități, potrivit actelor normative reparatorii anterioare - D.-lege nr. 118/1990, primind lunar sume de bani prin hotărâri emise de organele competente.
De asemenea, daunele morale si materiale solicitate pentru suferințele părinților/soților reclamanților, în prezent decedați, nu pot fi acordate nici în condițiile dreptului comun, apreciindu-se că perioada mare de timp scursă de la data când suferințele au fost produse până în prezent a atenuat prejudiciul produs prin condamnare sau prin aplicarea măsurii administrative cu caracter politic.
Reclamantul in mod nelegal și-a fundamentat despăgubirile materiale pe art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 2., deoarece daunele materiale pretinse nu se încadrează in textul legal menționat.
Este de notorietate faptul ca, în urma condamnărilor politice pronunțare după instaurarea regimului comunist, persoanelor condamnate li se confiscau bunurile parțial sau total. Cu ocazia aplicării măsurii confiscării, se încheia un proces verbal in care erau enumerate toate bunurile supuse acestei măsuri.
Analizând concret situația antecesorului reclamantului, nu reiese că urmare deciziei penale de condamnare s-a dispus confiscarea animalelor utilajelor agricole a terenurilor etc.
Legiuitorul, intenționând prin pozițiile L. nr. 2., să repare prejudiciile suferite de persoanele condamnate politic, a reglementat si acordarea daunelor materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate.
Nici cheltuielile de judecată la care au fost obligați condamnații politici să le plătească statului prin hotărârea de condamnare nu pot fi asimilate noțiunii de "echivalent al valorii bunurilor confiscare".
O astfel de interpretare ar excede atât literei cât si spiritului legii, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să limiteze acordarea despăgubirilormateriale la contravaloarea bunurilor ce au fost confiscate în urma condamnării politice si numai dacă nu au fost restituite/obținut despăgubiri Acordarea de despăgubiri pentru daune materiale nu se justifică deoarece potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 2., condiția acordării despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative este ca bunurile respective să nu fi fost restituite ori să nu fi fost obținute despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 sau ale L. nr. 247/2005, Legea nr.
18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 112/1995, care sunt legi speciale.
Inventarul bunurilor preluate de la familia reclamantului nu este suficient pentru admiterea acțiunii, instanța trebuind să stabilească contravaloarea respectivelor bunuri ținând seama de starea in care se aflau la data preluării.
Modul de cuantificare al despăgubirilor nu a fost demonstrat prin nici o probă, fiind necesară determinarea obiectivă a acestora, ca atribut al instanței de judecată care, doar prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, poate stabili în ce mod măsurile dispuse în perioada de referință menționată în Legea nr. 2., au afectat fizic și psihic pe cel condamnat sau supus unei măsuri administrative, ori pe moștenitori.
Daunele materiale nu au fost dovedite, declarația martorilor audiați nu puteau fi luate în considerare ca probă pertinentă pentru dovedirea întinderii lor.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor în sumă de 32.000 lei reprezentând contravaloarea a 4 boi este nelegală întrucât instanța de judecată a apreciat declarația martorilor ca o dovadă pertinentă in condițiile in care in primul rând nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor cu înscrisuri ci cu martori.
De asemenea, contravaloarea bunurilor putea fi dovedită, eventual, cu o expertiza de evaluare a acestora la data preluării lor si nicidecum lăsată la aprecierea martorilor audiați in cauza.
In condițiile in care s-ar accepta valoarea stabilita de instanța de judecata si solicitata de reclamanți, s-ar ajunge in mod evident la o îmbogățire fara justa cauza in sensul ca valoarea acestora ar depăși cu mult valoarea actuala de vânzare a unui animal sau alte bunuri in aceleași condiții.
In consecință, având in vedere aspectele prezentate mai sus, considerăm că dispoziția primei instanțe de judecată de admitere a acestei solicitări este netemeinică si nelegală. În absenta unor probe, cererea nu poate fi admisă.
În lipsa existenței temeiului legal ce instituia dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri, rezultă că o acțiune nu poate fi Întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Cât timp nu există obligația reparării rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, ci doar pe dispozițiile unei legi speciale care are semnificația acordării benevole a despăgubirilor de către stat, potrivit practicii C. E. a Drepturilor Omului, în sensul celor menționate în deciziile C. Constituționale.
În prezent, nu mai există dispozițiile în dreptul intern sau în dreptul internațional care să poată constitui un temei al acțiunii.
Instanța de judecată nu poate face abstracție de contextul socio- economic al momentului la care se acordă despăgubiri bănești, neputându-se acorda sume care să exceadă nivelului mediu de trai al unui român, urmând a se ține seama și de drepturile instituite de D. - lege nr.
118/1990.
Suma acordată este nejustificată și poate constitui o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamant.
De asemenea, se consideră necesar ca în aceste spețe instanța de judecată să poarte corespondență cu direcția de muncă și protecție socială județeană care a acordat drepturile de natura celor prevăzute În art. 5 alin.
1 din Legea nr. 2. precum și cu Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților în cazul în care se solicită bunuri care fac obiectul unor notificări formulate În temeiul L. nr. 10/2001, în scopul evitării unei duble reparații sau a acordării unor sume nejustificat de mari raportate la situația de fapt.
În primul rând reclamantul trebuie să solicite mai întâi ca instanța de judecată să constate caracterul politic al condamnării, situație în care apreciem că nu pot fi admise cererile de acordare a unor despăgubiri fără pronunțarea unei soluții în sensul celor de mai sus, potrivit art. 1 alin. 4 din Legea nr. 2..
În cauza de față, nu au fost administrate probe pertinente și concludente care să contureze dimensiunea prejudiciului moral efectiv suportat de reclamant, iar măsurile dispuse în perioada de referință a legii au afectat eventual fizic și psihic pe cel condamnat sau pe cel supus unei măsuri administrative.
Instanța civilă aplică dispozițiile legale în verificarea regularității și temeiniciei acțiunii de reparare a pagubei numai sub raportul îndrituirii celui care a pornit acțiunea și al condițiilor pentru acordarea reparației, al duratei perioadei de detenție, a altor recompense globale primite deja din partea S. R..
Legea internă, la care dispozițiile constituționale fac trimitere, reglementează nu numai limitele, dar și condițiile răspunderii patrimoniale a statului, precum și cazurile în care statul este exonerat de răspundere. O condiție esențială pentru dobândirea dreptului la repararea pagubei este existența prejudiciului suferit de persoana în cauză.
Prejudiciul trebuie să fie consecința negativă patrimonială și morală suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană, considerată ca situație susceptibilă de a fi generatoare de daune.
Pentru ca dreptul la reparațiune să ia naștere, prejudiciul trebuie să prezinte unele caractere și anume să fie cert, personal, direct și să rezulte din atingerea unui drept sau a unui interes legitim.
Cu privire la despăgubirile echivalente unui prejudiciu nepatrimonial. apreciem că instanța de judecată la stabilirea cuantumului acestora trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Literatura, confirmata si de practica judiciara, a clasificat prejudiciile care atrag daune morale in : prejudiciile corporale care prin atingerea adusa sănătății si integrității omului au provocat dureri fizice si psihice, prejudiciul de agrement constând in pierderea sau restrângerea posibilităților ființei umane de a se bucura de satisfacțiile normale ale vieții, prejudiciul estetic prin care se înțeleg atingerile provocate armoniei fizice si înfățișării unei persoane, prejudiciile cauzate personalității sociale care constau inconsecințele încălcării unor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: numele, onoarea, demnitatea, reputația, firma comerciala, etc.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin C. i-au fost afectate prin măsura ilegală și pe cale de consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul, acestea însă neputând excede noțiunii de "satisfacție echitabilă" consacrată de practica C. E. de Justiție în aplicarea art. 50 din Convenția europeană a drepturilor omului.
In consecință, consideră că obligarea S. R. la plata daunelor materiale în cuantum de 32.000 lei este netemeinică și nelegală.
Solicită respingerea cererii de acordare a eventualelor cheltuieli de judecată în recurs, având în vedere faptul că raportul juridic de obligație legală dintre stat și reclamant a încetat, ca urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1358/21 octombrie 2010 și nr. 1360/21 octombrie 2010. instanța de judecată fiind obligată să constate că S. R. nu mai datorează despăgubiri, având în vedere că S. R. reprezentat prin D. S. a formulat apărările in cauza, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, si consideră că nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată instituția la plata cheltuielilor de judecată.
4.2. Prin recursul său, reclamantul a solicitat, în principal, casareasentinței recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare, dat fiind faptul că instanța de fond nu a acordat despăgubirile solicitate pentru uneltele agricole și pentru recolta ce se putea obține prin cultivarea celor 38,64 ha pe perioada lipsei de folosință, iar în subsidiar, casarea sentinței și rejudecarea cauzei p fond, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să-i fie atribuite ca despăgubire și valoarea uneltelor agricole și despăgubiri pentru nefolosirea terenului agricol.
Instanța de fond nu a recunoscut decât o reparație materială în sumă de 32.000 RON care este de fapt valoarea celor 4 boi confiscați, or, bunurile materiale confiscate în sumă totală de 33.800 RON nu au fost redate nici după 1990, deși au fost folosite de cei care au beneficiat de ele după confiscare, G. A..
Martorii propuși au declarat instanței faptul că a fost confiscată toată averea, dar după atâta timp nu au mai putut preciza valoarea uneltelor agricole, dar pentru acest impediment nu cred că instanța nu era în măsură să se sesizeze de valoarea acestora de la instituții abilitate.
Uneltele agricole au fost procurate în jurul anului 1906, fiind unicate în zona și au fost utilizate de către familia tatălui pentru lucrări agricole a celor 38,64 ha de teren.
A fost indicată valoarea fiecărei unelte la prețul pe care l-a avut între anii 1950-1952, acestea neputând fi expertizate întrucât nu se mai regăsesc la G. A. și astfel nu au putut fi individualizate.
Uneltele agricole au fost achiziționate în anul 1906 de la firma K. und
MOSSON din Austria care ar fi foarte interesată în zilele noastre să le achiziționeze ca piese de muzeu.
Fată de cele mai sus, se solicită acordarea daunelor materiale în sumă de 33.800 RONI, conform legislației (Legea 221/09).
Referitor la terenul de 38,64 ha, confiscat împreună cu inventarul agricol (unelte) deținut, și acesta a fost confiscat abuziv după arestarea tatălui, în 1952, și a fost atribuit GOS. A. care a folosit la înființarea propriu zisă a acestuia, lipsind întreaga familie de orice surse de venit.
Consideră că instanța de fond, în virtutea rolului activ, trebuia să administreze toate probele ce se impuneau pentru clarificarea cererii,inclusiv efectuarea unei expertize vizând stabilirea valorii uneltelor agricole, așa cum au fost ele identificate.
Referitor la acordarea despăgubirilor privind contravaloarea recoltei datorate lipsei de folosință a terenului pe o perioadă de 44 de ani, menționează că întreaga avere, inclusiv ternul în suprafață de 38,64 ha, a fost confiscat la data anchetării și reținerii tatălui, 1952, ocazie cu care terenul a fost preluat de G. A. deci o formă a orânduirii de atunci de formare a colhozurilor sovietice și nicidecum a cooperativizării prin CAP-uri, care a avut loc în perioada 1958-1962.
În condiția în care instanța de fond ajungea la concluzia că terenul a fost cooperativizat în anul 1960, atunci se impunea ca despăgubirile privind lipsa de folosință a terenului să se stabilească doar pentru perioada 1952-
1960, deci 8 ani de folosire a terenului de statul comunist în forma colhozului sovietic și nu a cooperativizării.
5. Judecata în recurs. Recursurile sunt fondate și vor fi admise, înconsiderarea celor ce succed.
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată în data de (...) pe rolul T. S., reclamantul a chemat în judecată S. R., prin reprezentantul legal, solicitând textual: „pârâtul să fie obligat la plata sumei de 200.000 euro, respectiv echivalentul în lei la data plății efective, sumă ce reprezintă daune morale pentru condamnarea politică a tatălui meu, Ș. V., decedat în închisoare";.
Ulterior sesizării instanței de judecată, în termenul procedural, reclamantul și-a precizat cererea, solicitând obligarea pârâtului și la plata unor daune materiale în sumă de 2.904.000 lei, reprezentând animalele de lucru și uneltele agricole confiscate, identificate prin înscrisul de la pagina
70 dosar.
Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să plătească acestuia exclusiv daune materiale în sumă de 32.00 lei, reținând, în esență, că acordarea daunelor morale nu mai este legal posibilă, atâta timp cât a fost declarată neconstituționalitatea textului normativ care legifera o astfel de obligație, iar proba prejudiciului material suportat a fost făcută parțial.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/(...), privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al doilea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii, obligarea S. la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative (...).
Art. 1 din actul normativ evocat definește condamnările cu caracter politic, precizând, într-o enumerare limitativă, condamnările care au un astfel de caracter ex lege, pentru ca prin dispozițiile aliniatului 4 să confere instanței judecătorești competența de a constata că au caracter politic orice alte condamnări, aplicate în perioada de referință a legii, pentru fapte prin care s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G nr. 214/1999.
Similar, art. 3 din Legea nr. 2. definește măsurile administrative cu caracter politic, precizând care dintre aceste măsuri au caracter politic prin efectul direct al legii.
Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 2., pentru orice alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, se poate solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Din interpretarea textelor normative evocate mai sus rezultă că acordarea unor despăgubiri bănești reprezentând echivalentul prejudiciului material, în condițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 2., este legal condiționată de o prealabilă constatare ori stabilire al caracterului politic al condamnării suferite de reclamant ori al măsurii administrative cu caracter politic aplicate acestuia.
În speță, reclamantul nu a formulat un capăt de cerere distinct care să aibă drept obiect constatarea caracterului politic al condamnării ori, dimpotrivă, stabilirea acestui caracter de către instanță, însă invocă existența unei condamnări politice a părintelui decedat pentru a justifica cererea de acordare a daunelor morale și a celor materiale.
Așa fiind, în considerarea rolului activ, instanța de judecată avea obligația de a stabili cu certitudine obiectul cererii de chemare în judecată, pronunțându-se, în prealabil, cu privire la caracterul politic al condamnării invocate de reclamant, pentru a putea acorda în consecință despăgubiri bănești acestuia.
Mai mult decât atât, cu referire la daunele materiale pretinse de reclamant, apărea necesar a fi cercetată și stabilită cu certitudine aplicarea măsurii confiscării unor bunuri, ca efect al condamnării cu caracter politic. În continuare, în considerarea susținerilor reclamantului, apărea necesară o suplimentare a probatoriului, pentru a fi stabilită cu certitudine valoarea reală de circulație a tuturor bunurilor confiscate, prin administrarea probei testimoniale, a probei cu înscrisuri și a oricăror alte probe necesare și utuile cauzei. Cât privește contravaloarea recoltei privind lipsa de folosință a terenului confiscat, urma ca aceasta să fie stabilită prin probe, în măsura în care este dovedită confiscarea efectivă a imobilului, limitele aplicării acestei măsuri și valoarea fructelor de care proprietarul deposedat abuziv a fost lipsit, fiind astfel prejudiciat prin aplicarea măsurii confiscării.
Omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la toate cererile reclamantului, inclusiv aceea referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării, precum și necesitatea suplimentării probatoriului în scopul stabiliri cu certitudine a prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantului și a limitelor acestuia, obligă instanța de recurs la admiterea celor două recursuri, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la același tribunal, pentru a se asigura o judecată unitară, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 indice 1 C.pr.civ.
Cu prilejul rejudecării, vor fi avute în vedere și susținerile părților prin cele două declarații de recurs.
Față de cele ce preced,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul Ș. V. A. A. și de pârâtul
S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.
5388 din 21 oct.2011 a T. S. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B.
S.-D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
3 ex./
Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 4168/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4958/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
