Decizia civilă nr. 1227/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1227/R/2012
Ședința publică din data de 7 martie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. I., împotriva deciziei civile nr. 3. din 28 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul H. Ș., precum și pe pârâții H. P. prin curator V. M., R. I., Ș. M., D. M.-L., H. I., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului-intimat H. Ș., avocat D. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 martie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nelegal,
șipe cale de consecință menținerea deciziei recurate.
La data de 7 martie 2012, pârâtul-recurent S. I. a depus la dosar, prin fax, concluzii scrise prin care solicită și judecarea recursului în condițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamantului-recurent invocă excepția netimbrării recursului declarat de pârâtul S. I.
Curtea, verificând cele invocate de reprezentanta reclamantului- intimat, constată că recursul vizează cheltuielile de judecată, și potrivit Legii nr. 146/1997, acesta este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată. Trebuie observat faptul că recurentul nu menționează de la care dintre părțile din prezentul dosar solicită cheltuieli de judecată, astfel că presupune că acesta le solicită în solidar de la toți intimații. I. de apel s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată în sensul că nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în această etapă procesuală, acestea urmând a fi avute în vedere de instanță, la finalul procesului.
C U R T E A
Prin Încheierea de ședință din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., s-a dispus vânzarea la licitație a imobilului apartament situat în C.-N., str. Băița nr. 7, etaj 2, ap. nr. 20, înscris în CF nr. 26517 C.-N., nr. topo 23092/S/XX prin intermediul S. A. D. și O. A., căreia i s-a comunicat o copie de pe încheiere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a avut în vedere dispozițiile art 673 ind 1 și art 673 ind 11 alin 1 Cod procedură civilă. A reținut de asemenea instanța că în prezenta cauză imobilul a fost atribuit provizoriu de două ori pârâtului S. I. și o dată reclamantului H. Ș., dar nici unul dintre aceștia nu a consemnat sultele datorate celorlalți pârâți.
Prin decizia civilă nr. 3./(...) a T.ui C. au fost admise apelurile declaratede reclamantul H. Ș. și pârâtul S. I. împotriva încheierii civile din data de (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei, care a fost desființată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că nu este fondată critica nemotivării hotărârii apelate. Motivarea instanței este îndestulătoare raportat la măsura dispusă și la condițiile prevăzute de textul legal care reglementează această procedură. Nu orice soluție sau măsură dispusă de instanța de judecată necesită o motivare amplă, analizarea probațiunii administrate in cauză sau arătarea motivelor pentru care a fost înlăturată o anumită probă.
Pârâtul apelant a invocat nulitatea încheierii atacate, dată cu lipsa procedurii de citare a pârâtului H. P., pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, urmare a faptului că actele de reprezentare ale curatorului V. M. sunt viciate.
T. a reținut că Dispozitia nr. 185/2011 acoperă implicit neregularitatea procedurii ce ar decurge din nelegalitatea dispoziției nr.
64/2003, întrucât a numit in calitate de curator al numitului H. P. aceeași persoană, pe d-na V. M. F., această persoană a fost citată in proces in calitate de reprezentant al pârâtului H. P., actele de procedură s-au derulat față de pârât prin acest reprezentant, probele s-au administrat in contradictoriu cu această persoană, fiind respinsă această critică.
În schimb, critica legată de greșita aplicare a dispozițiilor art. 673 ind.
11 Cod pr.civ. , invocată de altfel si in apelul reclamantului H. Ș. a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Argumentele expuse mai jos vizează ambele apeluri declarate in cauză, astfel încât prin expunerea lor instanța a răspuns și apelului declarat de reclamant.
Din cuprinsul prevederilor procedurale care reglementează materia partajului, transpare ideea că partajarea prin vânzarea bunurilor la licitație trebuie să fie o măsură extremă, la care să se apeleze atunci când celelalte posibilități de partajare s-au epuizat. Și este firesc să fie așa, având in vedere că procedura vânzării la licitație este o măsură neeconomică, in cadrul căreia imobilele se vând sub valoarea lor reală, fiind astfel păgubiți toți copărtașii. Este adevărat că nici reclamantul, nici pârâtul S. nu au făcutdovada achitării sultelor ce le-au fost puse in vedere, insă omisiunea lor a fost justificată.
Astfel, pârâtul și-a argumentat omisiunea plății sultei prin aceea că nu a fost lămurită problema reprezentării pârâtului H. P. In apel s-a acoperit viciul invocat de pârâtul apelant, insă la momentul la care a fost invocat acest aspect, el era pertinent, căci pârâtul apelant trebuia să se asigure că face o plată valabilă.
Desigur că omisiunea plății sultei față de ceilalți copărtași nu este justificată prin nelegala reprezentare a pârâtului H. P.
Potrivit disp. art. 673 ind. 10 alin 3 Cod pr.civ. , dacă partea căreia i s-a atribuit provizoriu bunul nu achită sultele datorate celorlalți copărtași, instanța poate dispune atribuirea provizorie a bunului altui copărtaș.
In speță, reclamantul, văzând că pârâtul S. I. nu a achitat sultele datorate celorlalți copărtași, a solicitat să-i fie atribuit lui apartamentul. I. nu a luat in considerare solicitarea lui. Este adevărat că reclamantului i-a mai fost atribuit provizoriu apartamentul și nu a achitat sultele, insă omisiune a lui a fost justificată pertinent prin faptul că la stabilirea sultei ce o datorează celorlalți copărtași trebuie să se aibă in vedere și sumele achitate in 2005, actualizate.
In concluzie, instanța a apreciat nelegală soluția de partajare a apartamentului in litigiu prin vânzarea la licitație in condițiile in care doi dintre copărtași solicită atribuirea imobilului.
Nu au fost acordate părților cheltuieli de judecată in această etapă procesuală, acestea au fost avute in vedere de instanță la finalul procesului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. I., solicitândinstanței admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3646,82 lei, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului se arată că în mod legal instanța de apel a dispus admiterea apelului declarat de către recurent, însă singura critică vizează faptul că instanța de apel nu a acordat cheltuielile de judecată, considerând greșit că acestea urmează să fie avute în vedere la finalul procesului.
Întrucât în practica judiciară se obișnuiește ca la partaje să se compenseze cheltuielile de judecată, recurentul apreciază că decizia pronunțată în apel de respingere a cheltuielilor de judecată este nelegală.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat H. Ș. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece a fost admis apelul pârâtului, dar și apelul reclamantului și trimisă cauza spre rejudecare.
În condițiile în care au fost admise ambele apeluri, intimatul apreciază că nu este corect ca să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 3. instanța de apel a admis apelurile declarate de reclamantul H. S., pârâtul S. I. împotriva încheierii civile din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Obiectul prezentei cauze este partaj, bunul a fost atribuit provizoriu unuia dintre coproprietari, care nu a achitat sultele datorate celorlalți coproprietari, însă alți coproprietari solicitau atribuirea imobilului.
Într-adevăr, în această etapă procesuală pârâtul S. I. a ocazionat cheltuieli de judecată, decurgând din faptul că apelul a fost redactat de către un apărător ales care s-a deplasat la instanță și a susținut apelul. În aceeași situație se află și reclamantul care a avut apărător în faza procesuală a apelului și a suportat onorariul avocatului ales.
Cu toate acestea, în mod corect instanța de apel nu a acordat cheltuieli de judecată, pentru că încheierea a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca instanța de fond la finalul procesului de partaj să stabilească cheltuielile de judecată.
Pe de altă parte, nu numai pârâtul a declarat apel împotriva încheierii civile pronunțată de judecătorie care a fost desființată, ci și reclamantul H. S., fiind admise ambele apeluri.
Art. 274 C.Pr.Civ. prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească toate cheltuielile de judecată. Deci textul are în vedere partea care a câștigat irevocabil procesul. În cazul de față instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei, ci verificând procedura de atribuire provizorie a unui imobil a constat că aceasta nu a fost respectată și a desființat încheierea prin care s-a dispus vânzarea la licitație.
Așadar, curtea apreciază că dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., au fost corect interpretate, concordând și cu practica judiciară în materie, în caz de casare sau de desființare nu acordă cheltuieli de judecată acestea urmând a fi stabilite de către instanța de rejudecare.
Critica recurentului potrivit căreia cheltuielile de judecată se vor compensa întrucât obiectul litigiului este partaj nu poate fi primită, deoarece această critică anticipează o soluție care nu a fost pronunțată în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. I.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să-i plătească intimatului H. Ș. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 34-35).
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din 28 septembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatului H. Ș. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. A.-T. N.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: C.V.B., M. T.
| ← Decizia civilă nr. 3456/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4171/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
