Decizia civilă nr. 4517/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4517/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Judecători : A. C.
V. M. - reședintele Curții de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. F. împotriva deciziei civile nr. 34 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții D. F., D. A. și P. V., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat O. A. în substituirea doamnei avocat I. O. cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23 octombrie 2012, pârâții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 4135 din 09 decembrie 2011 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr. (...), s-a luat act de renunțarea reclamantei H. F. la judecarea capătului de cerere având ca obiect grănițuire.
Totodată, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă înaintată de reclamanta H. F. împotriva pârâților D. F. și D. A., având ca obiect obligarea pârâților la a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate suprafața de teren ocupată de către pârâtă; să fie obligată pârâta la a sista lucrările pe care le efectuează pe teren la a ridica gardul construit pe terenul reclamantei.
S-a mai dispus respingerea ca nefondată și a acțiunii (anexate) prin care reclamanta H. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. F. și P. V., rectificarea CF nr. 5. B..
A fost respins ca nefondat și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Terenul în suprafață de 18200 mp a fost înscris pe titlul de proprietate nr.
5. din (...) eliberat în favoarea lui P. V. G., autorul reclamantei H. F. și al pârâților
D. F. și P. V.
Titlul a fost înscris în cartea funciară nr. 5. B., com. B., sub numărul cadastral 76, prin încheierea nr. 23816 din (...). Anterior, imobilul-teren fusese identificat topografic sub nr. 352/b și nr. 352/a din CF 245 și, respectiv, CF 430,proprietate tabulară din anul 1922 a lui P. G. și a lui P. V.
Dezbătându-se succesiunea după defunctul titular P. V. G. și realizându-se partajul voluntar între moștenitori, terenul în suprafață de 18200 mp nr. cad.
76 înscris în CF 5. B. a fost dezlipit în 2 parcele și împărțit între reclamanta moștenitoare H. F. și pârâta moștenitoare D. F.. Reclamantei i-a fost atribuită parcela nr. cad. 76/1 în suprafață de 5200 mp, iar pârâtei parcela nr. cad. 76/2 în suprafață de 1300 mp. A. de dezlipire și actul de partaj voluntar succesoral au fost autentificate cu nr. 2222/(...), respectiv nr. 2223/(...) de către B. C.-D. M.
Înscrierea titlului de proprietate originar, dezmembrarea și partajarea s-au făcut pe baza documentațiilor tehnice și planurilor de carte funciară. A.e documentații nu sunt acte juridice, nu produc efecte juridice prin ele însele. A. juridic emis în baza unor astfel de operațiuni tehnice este înscrierea în cartea funciară, conținută în încheierea emisă de registratorul de carte funciară. Prin urmare, în eventualitatea în care documentația tehnică nu este validă sau conformă, se impune a fi anulată sau modificată însăși înscrierea de carte funciară, prin intermediul acțiunii de rectificare.
S-a constatat prin lucrarea de expertiză judiciară efectuată în cauză că terenul nr. cad. 76/1 în suprafață de 5200 mp care a revenit reclamantei prin partaj se suprapune cu terenul înscris în TP 51622/46140/1994 aparținând vecinului M. V., pe o suprafață de 2520 mp. Din această cauză, reclamanta folosește efectiv numai suprafața de 2680 mp din parcela atribuită prin partaj, în timp ce pârâții D. folosesc întreaga suprafață de 13000 mp atribuită.
Așa fiind, reclamanta nu poate susține cu succes că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, singurul caz de rectificare a cărții funciare prevăzut de art. 34 din Legea nr.
7/1996 care ar putea fi incident în speță. Altfel spus, nu s-a dovedit în cauză că terenul de pe titlul originar al părților a avut sau are actualmente, după înscrierea în cartea funciară, o suprafață mai mică decât aceea de 18200 mp înscrisă pe titlu, ci se impune a fi clarificat raportul juridic de vecinătate cu proprietatea M. V. S-a mai menționat în raportul de expertiză că limita dintre cele două proprietăți nu se materializează prin semne exterioare de hotar.
Așa fiind, ori diferența de suprafață se regăsește în proprietatea învecinată, ori terenul care a aparținut autorului comun al părților a avut de la bun început o întindere reală mai mică decât cea înscrisă pe titlu, știut fiind că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul, iar nu întinderea proprietății.
În acest din urmă caz, însă, înainte de rectificarea cărții funciare, se pune problema valabilității actului de partaj încheiat între părți, act care a stat la baza dezmembrării parcelei inițiale și a înscrierii drepturilor asupra celor două parcele rezultante.
Câtă vreme, însă, actul de partaj este în ființă și prezumat valabil încheiat, iar înscrierea originară a dreptului de proprietate este, de asemenea, prezumată valabilă, instanța constată că dreptul de proprietate al reclamantei nu depășește înspre proprietatea pârâtei D. limita stabilită prin planul de situație care a fundamentat actul de partaj și înscrierea în cartea funciară a acestui act,marcată între punctele F-C în raportul de expertiză judiciară, iar cartea funciară este în concordanță cu situația reală a imobilului.
În consecință, pe temeiul art. 480 cod civil și art. 34 pct.4 din Legea nr.
7/1996, instanța a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect rămas de judecat revendicare imobiliară, precum și acțiunea conexă având ca obiect rectificare de carte funciară.
Totodată, instanța a constatat că împrejmuirea și alte lucrări făcute de pârâții D. F. și D. A. se află pe terenul proprietatea acestora și sunt ale lor, potrivit art. 492 și art. 491 Cod civil. Așa fiind, este nefondat și capătul din acțiunea introductivă privind sistarea și ridicarea lucrărilor, fiind respins ca atare.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta H. F., respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 34 din 19 iunie 2012 a T.ui Sălaj.
Motivând decizia, T. a confirmat starea de fapt și drept reținută de prima instanță.
III. Împotriva acestei decizii reclamanta H. F. a declarat recurs, solicitândmodificarea ei în sensul admiterii apelului și a acțiunii, dispunându-se rectificarea înscrierii în CF nr. 5., CF nr. 64/N și CF nr. 65/N B., în sensul anulării documentației cadastrale de înscriere în CF nr. 5. B. nr. cadastral 76 a suprafeței de 18200 mp pe numele defunctului P. G., în baza titlului de proprietate nr. 5. emis la data de (...) și a documentației cadastrale de lotizare a suprafeței de 18200 mp în baza căreia s-au făcut înscrierile în cartea funciară pentru suprafețe de 5200 mp teren și, respectiv, 13000 mp teren.
În motivarea cererii de recurs s-au arătat următoarele: a) Atât sentința, cât și decizia dată în apel sunt nelegale sub aspectul respingerii capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare, apreciindu-se în mod greșit că documentația cadastrală ce a stat la baza întabulării este corectă. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 7/1996, în condițiile în care între părțile în proces a avut loc partajarea faptică amiabilă a suprafeței de 18000 mp teren încă din anul 1991, iar reclamanta a folosit parcela de 5200 mp teren pe amplasamentul pe care s-a făcut punerea în posesie în baza Legii nr. 18/1991.
Între proprietarii parcelei de 18000 mp teren și M. V. nu a existat nicio înțelegere cu privire la modul de folosire a terenului și linia de hotar.
Cu toate acestea, documentația cadastrală în temeiul căruia s-a făcut întabularea dreptului de proprietate al reclamantei a fost greșit întocmit, ea cuprinzând o suprafață de 2520 mp teren ce se află în proprietatea și folosința lui M. V. A. fapt este relevat în cauză și de expertul I. M., care a arătat că o suprafață de 2520 mp teren ce face parte din parcela totală în suprafață de 18200 mp și, ulterior, din parcela cu nr. cadastral 76/1, se suprapune cu terenul aflat în proprietatea lui M. V. b) Schița cadastrală este greșit raportată la vecinătățile terenului în litigiu, în cuprinsul ei menționându-se, între altele, că parcela în suprafață de 18200 mp se învecinează cu Primăria B., când în realitate se învecinează cu P. M.
M. V. a dobândit, la rândul său, dreptul de proprietate asupra terenului cu privire la care există o suprapunere parțială prin titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
Suprapunerea existentă se datorează faptului că pârâții au prezentat expertului topograf un alt amplasament al terenului în suprafață de 18200 mp decât cel cu care au fost puși în posesie la data eliberării titlului de proprietate. c) Existența suprapunerii între o parte din terenul reclamantei și terenul lui
M. V. a putut fi remarcată doar ca urmare a expertizei efectuate în prezentulproces, însă între acesta și reclamantă nu au existat și nu există neînțelegeri privitoare la vecinătate și modul de folosire a parcelei de 18200 mp teren.
Pentru a justifica un alt amplasament decât cel care corespunde folosinței faptice pe care părțile o exercită de peste 20 de ani ar trebui prezentată o altă modalitate de punere în posesie, însă comisia locală de fond funciar nu deține astfel de documentație.
IV. Pârâții intimați D. F., D. A. și P. V. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, argumentat prin faptul că motivele recursului nu se încadrează în acelea prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ.,invocate în drept de către reclamanta (f. 9, 10). Au mai precizat intimații că susținerile reclamantei privitoare la întocmirea eronată a documentației cadastrale nu au fost dovedite.
V. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din motivele recursului, reclamanta își limitează această cale de atac la analiza legalității cererii sale privitoare la rectificarea cărții funciare, întemeindu-și criticile pe susținerea esențială că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra parcelei în suprafață de 18200 mp teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul antecesorului părților, P. V. G., prin titlul de proprietate nr. 5./(...), este eronată, ea sprijinindu-se pe o documentație cadastrală care se raportează la alte vecinătăți decât cele care corespund amplasamentului faptic al parcelei.
Așa fiind, reclamanta afirmă că urmare a acestei determinări eronate a amplasamentului parcelei în cadrul documentației cadastrale, s-a ajuns, prin consecință, ca parcela de 5200 mp ce i-a fost ei atribuită în urma actului de partaj voluntar întocmit între moștenitorii lui P. V. G. să se suprapună, în parte, anume pentru 2520 mp teren, cu aceea a vecinului M. V., deși în fapt nu au existat neînțelegeri cu acesta nici în ce privește linia de graniță existentă în teren între cele două parcele, nici în ce privește folosința propriu-zisă.
Expertiza efectuată înaintea primei instanțe (f. 46 și urm.), inclusiv completarea la aceasta (f. 116 și urm.) nu au lămurit corectitudinea documentației cadastrale întocmite și, deci, legalitatea întabulării efectuate cu privire la parcela reclamantei și la parcela pârâților, expertul mărginindu-se la a întocmi planuri de situație care să evidențieze linia de hotar rezultată din susținerile reclamantei, respectiv ale pârâților, însă fără a desluși situația legală prin raportare la ceea ce era esențial a se avea în vedere, anume procesul-verbal de punere în posesie și schițele aferente acestuia pentru suprafața de 18200 mp cu privire la casa lui P. V. G., autorul părților, i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
De aici, și observația expertului (f. 63 dosar Judecătorie) că „identificarea terenului de 18200 mp (…), dar și a terenului vecinului M. V. (…) nu se poate face fără planul parcelar și schițele de punere în posesie …";.
Prima instanță a solicitat Primăriei comunei B. depunerea acestor documente care să ateste punerea în posesie, răspunsul primit fiind însă acela (f.
64) că „nu s-au întocmit asemenea schițe";.
În aceste condiții, Curtea constată că, în raport de actualul material probator aflat la dosarul cauzei, nu există nicio certitudine cu privire la faptul că suprafața de 18200 mp teren cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate lui P. V. G. are corespondent în situația reală a terenului, nefiind deci sigur că în fapt suprafeței menționate în titlul de proprietate i-ar putea corespunde o suprafață de teren identică sub aspectul întinderii.
Pe cale de consecință, nu există nici certitudinea că documentația cadastrală întocmită în baza acestui titlu de proprietate este, la rândul ei,corectă, ceea ce face ca, tot astfel, nici drepturile rezultate în urma actului de partaj voluntar încheiat între moștenitorii lui P. V. G. să nu apară pe deplin certe.
Față de împrejurarea că, deși Legea nr.18/1991 o impunea, nu a existat totuși o punere în posesie a lui P. V. G., însoțită de determinarea exactă a limitelor terenului și a vecinătăților acestuia, instanțele erau datoare să administreze alte probe în completare pentru a se determina limitele de vecinătate vechi și nelitigioase ale suprafeței de 18200 mp teren cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în lipsa unor înscrisuri relevante putând fi audiați și martori.
După o asemenea stabilire a limitelor de proprietate i se putea solicita expertului topograf să determine întinderea reală a terenului menționat în titlul de proprietate nr. 5. din (...) emis în favoarea lui P. V. G., pentru a se stabili apoi inclusiv dacă documentația cadastrală ce a stat la baza întabulărilor a căror rectificare reclamanta o solicită este corectă, deci conformă cu amplasamentul și întinderea reală a terenului.
Cum nici prima instanță, nici cea de apel nu au procedat la administrarea de probe pentru a se lămuri aceste aspecte, se impune, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la același tribunal, fondul cauzei nefiind cercetat decât superficial, ceea ce, în concret, are semnificația unei necercetări a fondului.
În rejudecare, se va ține seama de cele de mai sus, administrându-se probele necesare soluționării capătului de cerere privitor la rectificarea de carte funciară.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere (revendicare teren, sistare lucrări și obligația de a face), cum reclamanta nu a declarat recurs și împotriva soluției ce le viza, ele nu vor face obiectul rejudecării.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta H. F. împotriva deciziei civile numărul 34 din (...) a T.ui Sălaj pronunțată în dosarul numărul (...) pe care o casează trimițând cauza pentru rejudecarea apelului la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D.-L. B. A. C. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: R. P.
Jud.apel: G.Drăgan/R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 102/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4718/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
