Decizia civilă nr. 1262/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1262/R/2012
Ședința din 8 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. G.: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanții P. S., A. E., precum și recursul declarat de pârâții P. M. B.-M. ȘI M. B.-M. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 2003 din 7 noiembrie
2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC
E. SA și SC E. SA PRIN LICHIDATOR C. I. S. B.-M., având ca obiect acțiune în baza legii 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 23 februarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 1 martie 2012 și ulterior pentru data de 8 martie 2012.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2003 din 7 noiembrie 2011 a T.ui M., a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC E. SA.
A fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a intervenientului
S. P. A. P. Local și U. B. M.
A fost respinsă excepția prematurității introducerii acțiunii.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
A fost admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de către reclamantele P. S., și A. E., în contradictoriu cu pârâții: P. M. B. M., M. B. M. reprezentat prin P., SC E. SA, pe parcursul procesului această societate fiind dizolvată, patrimoniul său fiind transmis M. B. M.
S-a constatat preluarea abuzivă și fără titlu valabil a imobilelor situate în B. M., str. V., nr. 35, în natură teren identificat în CF 4473 B. M., nr. topo. 2631/7, în suprafață totală de 5697 mp și a construcțiilor aferente pe acest teren existente la data preluării abuzive;
S-a dispus retrocedarea în natură a imobilelor notificate și expertizate, situate în B. M., str. V. nr. 35, în natură teren identificat în CF 4473 B. M., nr. topo. 2631/7/2/5 și 2631/7/2/6 și construcțiile identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B. R. clădire P+E corp A,notată cu litera K pe planul de situație anexă la raportul de expertiză topografică; clădire P+E corp B, notată cu litera i pe același plan de situație; clădire-birouri-curte notată cu litera j; clădire birouri-curte-corp C, notată cu litera e, clădiri anexe notate cu litera d, clădire birouri notată cu litera b;după returnarea de către reclamante a sumei reprezentând despăgubiri primite în condițiile L. nr. 112/1995, în cuantum de 229.033.200 lei achitate la data de (...), actualizate cu indicele de inflație la suma de
162.428,06 ron, cu obligația reclamantelor de a menține afectațiunea specială a imobilelor pe o perioadă de 3 ani;
S-a dispus punerea în posesie a reclamantelor asupra imobilelor mai sus arătate, cu respectarea prevederilor anexei nr. 2 lit. a pct. 3 și ale art. 16 alin. 1 din L. nr. 10/2001 în sensul obligării reclamantelor la menținerea afectațiunii actuale pe termen de 3 ani și după rambursarea de către reclamante a despăgubirilor primite, actualizate;
Pârâtul P. M. B. M. a fost obligat să efectueze demersurile legale în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de T. VII al L. nr. 2. în vederea stabilirii despăgubirilor pentru partea din imobilul teren imposibil de restituit în natură, în suprafață de 611 mp;
Pârâții P. M. B. M. și M. B. M. prin P. au fost obligaați la plata unor daune interese pentru lipsa de folosință a imobilelor notificate în cuantum de 10.993,29 lei/lună începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe și până la punerea efectivă în posesie a reclamantelor.
Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamante.
A fost respinsă acțiunea îndreptată împotriva SC E. SA ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Respinge cererea de intervenție formulată de S. P. A. P. Local și U. ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosință.
Pârâții P. M. B. M. și M. B. M. reprezentat prin P. au fost obligați la plata către reclamante a sumei de 6.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a SC E. SA:
Prin H. C. Local nr. 170/2009 în art. 5 se arată că întregul patrimoniu al SC E. SA a fost preluat de către M. B. M.
Potrivit certificatului de radiere depus la fila 123 din dosar vol. II, eliberat la data de (...), SC E. SA a fost radiată, radiere efectuată la data de (...) - fila 123 vol. II.
Așa fiind, excepția lipsei capacității de folosință a SC E. SA a fost admisă de către instanță, această excepție fiind întemeiată, cu consecința respingerii acțiunii îndreptată împotriva SC E. SA ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a S. P. A. P.
Local și U. Prin H. C. Local B. M. nr. 2. s-a aprobat desființarea S. P. A. P.
Local și U. ca instituție publică cu personalitate juridică.
Așa fiind, această instituție și-a pierdut personalitatea juridică și pe cale de consecință și capacitatea de folosință, excepția fiind întemeiată, a fost admisă, cu consecința respingerii cererii de intervenție ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, invocată de pârâți, această excepție a fost apreciată neîntemeiată și a fost respinsă de către instanță, pentru următoarele considerente:
Potrivit CF nr. 4473 B. M. nr. topo. 2631/7, proprietarii de sub B1 și
B2 sunt A. I. și A. V., cu titlu de drept cumpărare în anul 1937.
A. V. a fost proprietar tabular până în 1956, când la data de (...), se întabulează dreptul de proprietate asupra porțiunii de sub B2 a lui A. V. pe baza D. nr. 9. în favoarea S.ui Român.
A. I. a fost proprietar tabular până în anul 1962, când în baza sentinței civile nr. 2280/(...), s-a întabulat dreptul de proprietate în baza S.ui Român, în temeiul D. nr. 111/1951.
Reclamantele sunt moștenitoare în calitate de fiice ale defunctului A. V. (L.), fapt dovedit prin actele aflate la filele 13 și 14 din dosar: certificat de deces și certificat de moștenitor nr. 169/(...) și moștenitoare în calitate de nepoate de frate ale defunctului A. I. (Jozsef, Joseph), fapt dovedit prin actele depuse la dosar la filele 16-18: certificat de deces, declarația autentică de neacceptare a moștenirii acestui autor, dată de H. A., acesta fiind unicul descendent al lui A. I.
Soția lui A. I., A. S., este decedată.
Numiții A. H. și A. S. nu au formulat notificare potrivit L. nr. 10/2001. Conform art. 22 alin. 5 din L. nr. 10/2001, termenul de introducere a notificării este de decădere, nerespectarea lui atrăgând pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent.
Față de această prevedere, constatarea existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii este condiționată de formularea notificării.
Față de prevederile art. 4 din L. nr. 10/2001, care se coroborează cu art. 679 Cod civil, persoanele îndreptățite la un bun dar care nu au formulat notificare în condițiile L. 10/2001 sunt asimilate renunțărilor.
În speță ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de o lege specială, L. 10/2001 care, cu privire la dreptul de restituire, prevede în art. 4 alin. 2 că de dispozițiile sale beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, aceasta fiind regula generală, astfel că în baza art. 4 alin. 4 reclamantele sunt persoane îndreptățite în calitate de moștenitoare după ambii proprietari tabulari.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție formulată de P. M. B. M., instanța a reținut următoarele:
Lipsa răspunsului entității învestită cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului, refuz ce nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră neîndreptățit de a se adresa instanței, astfel că acțiunea promovată de reclamante nu este prematură.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Tatăl reclamantelor, A. K. L. (Carol V.), a formulat, în baza L. 10/2001, cerere de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul din B. M., str. V., nr. 35, identificat în CF 4473 B. M., nr. top. 2631/7, în suprafață de 5697 mp, proprietatea tabulară la data preluării abuzive a tatălui reclamantelor și a fratelui său, A. Jozsef (I., Joseph), notificarea fiind trimisă Prefecturii M. cu adresa nr. 43/(...) prin executor judecătoresc Vucea G. și redirecționată Primăriei B. M. ca entitate deținătoare, prin adresa nr. 6464/I/(...), formându-se dosarul intern nr. 539 al Comisiei pentru aplicarea L. 10/2001.
Urmare cererii formulate de către A. K.-L. în baza L. nr. 112/1995, au fost acordate despăgubiri pentru imobilul situat în B. M., str. V. nr. 35, înscris în CF nr. 4473 nr. top. 2631/7, în natură casă și teren în suprafață totală de 5697 mp, preluat în proprietatea S.ui prin D. nr. 9. - fila 179 vil. I; fila 19 vol. II.
În adresa nr. 9626/25.X.1961, a S.ui P. al O. B. M. se specifică faptul că: imobilul situat în B. M. str. V. nr. 27, înscris în CF 4473 B. M. nr. top.
2631/7, care în natură este grădină în intravilan în suprafață de 5697 mp în prezent servește pentru sediul I.O.R.A.C. și I.L.L. B. M. și a avut ca proprietar tabular pe numiții: A. I. casă de ½ parte și A. V. în cotă de ½parte. Partea de imobil proprietatea lui A. V. a fost trecută în favoarea S.ui Român pe baza dispozițiilor D. 9., iar partea lui A. I. de la nr. top. 2631/7 de sub B1 a rămas mai departe tot pe numele acestuia.
Prin urmare, în 1961, S. P. al O. B. M. solicită T.ui P. al O. B. M., în baza art. I lit. d din D. nr. 111/1951, să se constate că imobilul este bun părăsit și să fie trecut în proprietatea S.
Din procesul verbal nr. 9626/10.X.1960, întocmit de S. P. al O. B. M. rezultă că s-a identificat imobilul din CF 4473 nr. top. 2631/7, teren de
5697 mp și construcții pe teren, deoarece se menționează în procesul verbal din (...) că întreg acest imobil la acel moment servea pentru sediul I.O.R.A.C. B. M. și I.L.L. B. M. - fila 204 vol. I.
Prin sentința civilă nr. 2280/(...), pronunțată de T. P. al O. B. M. în dosar nr. 3563/1961 a fost admisă acțiunea introdusă de S. P. al O. B. M., Secția F. - I. I. împotriva pârâtului A. I. cu domiciliul necunoscut, pentru trecerea în proprietatea S.ui a imobilului cuprins în CF nr. 4473 a orașului B. M., nr. top. 2631/7; instanța a constatat că imobilul este părăsit și a dispus trecerea lui în proprietatea S.ui și întabularea acestuia pe numele S.
În considerentele acestei sentinței s-a constatat că atât proprietatea lui A. V., trecută în proprietatea S.ui prin decretul nr. 9., cât și cea a lui A. I. din CF 4473 topo. 2631/7, este administrată de S. P. prin Î. de L. și L. din B. M., ca un bun părăsit, servind ca sediu pentru întreprinderile I.O.R.A.C. și I.L.L. B. M.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că susținerile pârâților potrivit cărora nu s-a făcut dovada existenței construcțiilor și a proprietății acestora la data naționalizării, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, sunt neîntemeiate.
Din actele de la dosar, rezultă că pe terenul identificat în CF 4473 B. M. nr. topo. 2631/7, în suprafață totală de 5697 mp, a existat o fabrică de săpun, identificată pe acest unic număr topografic, nr. 2631/7, fiind vorba de un singur imobil, prin urmare, tribunalul a apreciat că notificarea întrunește cerințele art. 22 alin. 2 din L. nr. 10/2001.
Din copia CF 4473 B. M. legalizată de B. M. M. sub nr. 5698/(...), rezultă că nr. top. 2631/7 a fost parcelat în nr. top. 2631/(...)/7/2, înscrise sub A+2-3 în favoarea S.ui Român, sub B6, apoi parcela nr. topo. nou
2631/7/1 se adnotează și se transcrie în CF 12284 nou înființată pentru blocul de locuințe din Bdul Independenței nr. 2 sub B7.
Nr. top. 2631/7/2 s-a dezmembrat sub nr. de ordine A4-7, apoi nr. top. 2631/7/2/3 s-a transcris în CF 13495 în favoarea lui F. V. și G. iar nr. top. 2631/7/2/4 se transcrie în CF 14478 în favoarea lui B. S.
Prin urmare, nr. top. 2631/7/2/5 și 2631/7/2/6, rămase intabulate pe S. Român, pot fi restituite în natură.
Pentru diferența de 611 mp, evidențiată de expertiza topografică, reclamantele au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent reprezentate de despăgubiri conform T.ui VII din L. nr. 2..
În ceea ce privește construcțiile aflate pe terenul identificat prin expertiza tehnică judiciară topografică întocmită de expert Ș. M., probă admisă de art. 23.1(7) din Normele metodologice de aplicare ale L. 10/2001, expertiza tehnică judiciară întocmită de expert B. R., cu completările rezultate în urma răspunsului la obiecțiunile formulate de pârâți, a identificat clădirile notate cu literele k, i, j, e, d și b, a căror vechime de 65-
70 de ani este menționată, cu descrierea exactă a suprafeței, expertul precizând că a ținut cont de planșele eliberate de A. N. M., de contractele de închiriere din 1949, care descriu exact una din clădiri ca având 4 camere,bucătărie, cameră de alimente. Î. că autorii închiriatori sunt menționați în calitate de uzufructuari în acele contracte nu contrazice cele reținute mai sus cu privire la aceste construcții.
Pentru elaborarea expertizelor extrajudiciare și mai apoi judiciare, s-au solicitat pârâților cu adrese, să prezinte planșe, releveuri, autorizații de construcție, orice acte din care să rezulte date despre construcții. SC E. SA a prezentat d-nei expert relevee din 1998.
Pârâții nu au depus acte din care să rezulte construirea de către aceștia, după preluarea abuzivă, de construcții cu autorizație de construire.
Expertiza în construcții a specificat faptul că s-au avut în vedere toate informațiile furnizate atât de reclamante cât și de către pârâți, precum și cele obținute de la A. N.
În ședința publică din (...), reprezentanții pârâților au afirmat că sunt în imposibilitate de a mai depune și alte înscrisuri la dosar.
Expertiza în construcții a stabilit vechimea construcțiilor în anexele -
1-4 și 6, la 65-70 de ani, aspecte confirmate de declarațiile date de numiții T.
E. M. M. vecină din anul 1945 cu imobilul și Slezinger I. Carol.
Din probele administrate nu a rezultat transformarea clădirilor notificate în altele noi sau construirea unor adăugiri de peste 1. din aria desfășurată inițial.
Cu privire la solicitarea de punere în posesie, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din L. nr. 10/2001 coroborate cu cele ale anexei nr. 2 lit. a pct. 3.
Raportat la temeiul juridic invocat pentru petitul având ca obiect despăgubiri pentru contravaloarea lipsei de folosință art. 998 Cod civil, HG
1., instanța a apreciat că poate fi considerată faptă ilicită a entității deținătoare constând în deținerea în continuare a imobilelor și exercitarea în ceea ce privește aceste bunuri a tuturor atributelor dreptului de proprietate, inclusiv cel al folosinței numai din momentul rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, prin urmare din acest moment se cuvin daunele interese ce au fost calculate prin expertiză efectuată în cauză.
Potrivit art. 20 alin. 1 din L. nr. 10/2001, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile L. nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a L. 10/2001 și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.
Expertiza tehnică judiciară în specialitatea contabilitate efectuată de expert C. C. G. a actualizat suma de 229.033.200 lei achitată la data de (...), la data efectuării expertizei această sumă achitată în baza L. nr. 112/1995 cu ordinul de plată nr. 5. reprezentând suma de 162.428,06 ron.
Reclamantele au returnat această sumă, aceasta fiind condiția impusă de art. 20 alin. 1 din L. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilelor pentru care au primit despăgubiri în baza L. 112/1995.
În ceea ce privește solicitarea de compensare, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că acordarea de despăgubiri pentru partea din imobilul restituit în natură va urma procedura specială prevăzută de T. VII din L. nr. 2. iar returnarea despăgubirilor primite în baza L. nr.
112/1995 este o condiție sine qua non, prealabilă a restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au primit despăgubiri conform L. nr. 112/1995.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâții P. municipiului B. M. și M. B. M. reprezentat prin P. la 6.600 lei cheltuieli de judecată reprezentând: 4.600 lei onorariu de avocat, justificat cu chitanțeledepuse la dosar, 1.300 lei onorariul pentru expertiza în construcții și 700 lei onorariul pentru expertiza în specialitatea contabilitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamantele și pârâtul.
Reclamantele au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâților la plata unor daune interese pentru lipsa folosinței imobilelor, în principal pe 3 ani retroactiv de la data înregistrării acțiunii și în subsidiar, de la data introducerii acțiunii, 12 iunie 2009 și până la punerea lor în posesie, cuantumul lipsei de folosință fiind de
10.993,29 lei/lună.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurentele au arătat că deși antecesorul lor a formulat notificare în baza L. nr.10/2001, pârâtul nu a emis nicio dispoziție cu privire la soluționarea a acestei notificări.
Acțiunea lor trebuie analizată în raport de dispozițiile L. nr.10/2001, art. 480 C civil și art. 1 din Primul Protocol, care consacră dreptul oricărei persoane la respectarea bunurilor ei, cât și obligația autorităților de a se abține de a lipsi pe cineva de proprietatea sa decât numai pentru cauză de utilitate publică.
Instanțele nu au respectat nici principiul proporționalității în legătură cu care, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat de mai multe ori că accesul oferit de L. nr.10/2001 este unul teoretic și iluzoriu, deoarece Fondul Proprietatea nu este funcțional, iar această procedură nu este în măsură să conducă într-un interval rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor îndreptățite.
Cu privire la obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință pentru clădirile și terenul neretrocedat, reclamantele au arătat că prin nerestituirea imobilelor li s-a încălcat dreptul de proprietate, inclusiv dreptul de folosință, astfel că nu s-au putut bucura de fructele acestuia, unităților deținătoare fiind cele care beneficiază în mod nejustificat de folosința imobilului,
În dovedirea cuantumului prejudiciului suferit, reclamantele au arătat că și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 C. civil, respectiv
HG nr. 1., ca metodă legală de calcul al prejudiciului suferit.
În principal au solicitat plata contravalorii lipsei de folosință pe 3 ani retroactiv de la data introducerii acțiunii, raportat la prev. art. 25 alin. 1 din L. nr.10/2001 și, în subsidiar, de la data introducerii acțiunii. Instanța de fond a considerat în mod greșit că fapta ilicită a unității deținătoare se naște doar în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în cauză.
Refuzul pârâtului de a răspunde la notificare în termenul legal, coroborată cu păstrarea imobilelor au generat lipsirea reclamantelor de exercițiul folosinței asupra acestor bunuri, iar prejudiciul ce le-a fost creat prin lipsirea lor de folosința imobilelor nu se poate considera reparat prin restituirea bunurilor solicitate în temeiul L. nr.10/2001. temeiul juridic al soluționării acestui capăt de acțiune se găsește în dreptul comun, respectiv art. 998-999 C. civil și nu în dispozițiile L. nr.10/2001.
Pârâtul P. mun. C.-Napoca a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește restituirea în natură a imobilelor clădire P+E corp A notată cu litera K pe planul de situație anexă la raportul de expertiză, având suprafața construită de 345,66 mp, în sensul restituirii în natură doar a corpului de clădire existent pe teren la data preluării abuzive în suprafață de 234,68 mp., instanța să dispună asupra construcțiiloridentificat prin expertiza tehnică judiciară topografică întocmită de expertul S. M. și asupra cărora instanța de fond a omis să se pronunțe, respectiv cabină portar cu copertină din beton notată cu lit. a, magazie I notată cu lit. c, birouri, depozit și magazie (construcție P) notată cu lit. f, rampă auto notată cu lit. g, garaj notat cu lit. h, magazie II notată cui lit. l, magazie III notată cu lit. m.
Pârâtul a mai solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de acțiune privind obligarea lui la plata daunelor interese pentru lipsa de folosință a imobilelor notificate și a capătului de acțiune privind obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea reclamantelor a fost admisă doar în parte.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că, clădirea P+E corp A cu destinația actuală de birouri E. SA are în prezent o suprafață construită de 345,66 mp, că inițial a avut o suprafață de 234,68 mp, extinderea de 110,98 mp fiind făcută în baza autorizației de executare lucrări nr. 4. și reprezintă un corp de clădire suplimentar de sine stătător cu acces individual în sensul prev. art. 19 alin. 2 din L. nr.10/2001.
Prin urmare, se impune modificarea hotărârii atacate în sensul retrocedării în natură doar a corpului de clădire existent pe teren la data preluării abuzive.
Pârâtul a mai arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra construcțiilor expertizate și identificate de expert, astfel că solicită instanței de recurs să dispună asupra acestor construcții în vederea reglementării situației lor juridice.
Cu privire la obligarea lui la plata de daune interese pentru lipsa de folosință a imobilelor notificate, a arătat că în condițiile în care punerea efectivă în posesie poate fi realizată doar după rambursarea despăgubirilor primite de către reclamante, nu se poate reține vreo culpă în sarcina lor pentru lipsa de folosință a imobilelor atâta timp cât reclamantele nu au restituit despăgubirile primite.
Ultima critică din declarația de recurs se referă la obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, sens în care, au arătat că acțiunea reclamantelor a fost admisă doar în parte, astfel că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 276 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul P. M. B. M. s-a opus admiterii recursului declarat de reclamante, arătând că nu se poate reține în sarcina lui vreo culpă în nesoluționarea dosarului intern, deoarece reclamantele prin avocat au solicitat amânarea soluționării acestuia.
Reclamantele au depus la dosar întâmpinare, prin care s-au opus admiterii recursului declarat de pârât, arătând că, clădirii existente pe teren la data preluării nu i-au fost adăugate noi corpuri de sine stătătoare, că în legătură cu construcțiile asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat, pârâtul nu deține autorizație de construire.
În ce privește obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru lipsa folosinței imobilelor reclamantele au arătat că, prin nerestituirea imobilelor li s-a încălcat dreptul de proprietate, inclusiv dreptul de folosință, astfel că nu s-au putut bucura de fructele acestor imobile.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt fondate în parte și în consecință, în baza art.304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să le admită în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de pârâtul primarul mun. B. M.:
Conform prev. art. 19 alin. 2 din L. nr.10/2001 „în situația imobilelor construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe verticală și/sau verticală în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestuia li se restituie, în natură suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului";.
Pârâtul a susținut că clădirea P+E corp A notată cu lit. K nu poate fi restituită în natură, fiind realizată ulterior în baza autorizației pentru executare de lucrări nr. 4., că este un corp suplimentar de sine stătător cu acces individual potrivit prev. art. 19 alin. 2 din L. nr.10/2001.
Prin expertiza tehnică de specialitate și răspunsul la obiecțiuni, administrată în cauză, s-a stabilit că suprafața construită a corpului de clădire parter este de 146,83 mp, că suprafața construită la etaj parțial mansardat este de 146,83 mp, că expertiza a fost efectuată pe baza actelor depuse la dosarul cauzei, că pârâtul nu a pus la dispoziție alte planuri ale clădirii.
Experta a mai reținut că descrierea construcției s-a făcut conform informațiilor primite, informații potrivit cărora s-a realizat o structură interioară de beton armat care nu modifică suprafața construită.
Susținerea recurentului P. mun. B. M. că acest corp a fost edificat în baza autorizației de construire nr. 401 din (...) care dovedește că corpul notat cu lit. K ester un corp de clădire de sine stătător în sensul art. 19 alin. 2 din L. nr.10/2001, este nefondată. Din această autorizație aflată în dosar la f. 38 rezultă că au fost autorizate doar lucrări de construcții, instalații electrice și sanitare, instalații interioare de gaz metan la imobilul de pe str. V. nr. 27.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs invocat de pârât:
Din obiectivele stabilite de instanță cu ocazia efectuării expertizei tehnice de specialitate, rezultă că instanța nu a formulat vreun obiectiv cu privire la aceste construcții cabină portar cu copertină din beton notată cu lit. a, magazie I notată cu lit. c, birouri+depozit+magazie (construcție P) notată cu lit. f, rampă auto notată cu lit. g, garaj notat cu lit. h, magazie II notată cu lit. l, magazie III notată cu lit. m. Pârâții nu au învederat existența acestor construcții și nici modalitatea de executare a acestora.
Pârâtul a efectuat obiecțiuni la expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză, dar nici între aceste obiecțiuni nu se regăsesc critici cu privire la aceste construcții.
Singura dintre aceste construcții cu privire la care experta se pronunță este rampa auto notată cu lit. g în legătură cu care arată că această clădire nu a fost cuprinsă în raportul de evaluare, din informațiile primite neexistând la data naționalizării.
Prin urmare, instanța de fond nu a omis să se pronunțe cu privire la aceste construcții, așa cum susține recurentul. Oricum acesta nu a susținut și nu a depus la dosar acte cu privire la edificarea acestei construcții pe baza unei autorizații de construire, astfel că, concluzia care se impune este aceea că aceste construcții sunt demontabile în sensul art. 10 din L. nr.10/2001, astfel că situația lor poate fi soluționată ulterior pronunțării hotărârii.
In ce privește cel de-al treilea motiv de recurs privind plata daunelor pentru lipsa de folosință a imobilelor, motiv de recurs comun pentru pârâtul P. mun. B. M. și reclamante:
Reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului preluat de stat pe 3 ani retroactiv în raport de data introducerii acțiunii și în continuare, până la punerea lor în posesie. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile L. nr. 10 /2001 și art. 998 C. civil.
Instanța de fond a apreciat că aceste despăgubiri se cuvin reclamantelor doar din momentul rămânerii definitive a hotărârii și că aceste despăgubiri nu pot fi compensate cu sumele ce urmează a fi restituite de către reclamante, sume primite cu titlu de despăgubiri în baza L. nr.
112/1995.
Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond sub acest aspect este nelegală pentru următoarele considerente:
Pentru aplicarea efectelor juridice în cazul răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea condițiilor generale ale acesteia, astfel cum sunt reglementate în art. 998-999 C. civil, și anume, existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între primele două și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul.
Aceste condiții sunt îndeplinite în cauză doar de la data introducerii acțiunii pe toată durata procesului, pe perioada anterioară promovării acțiunii pârâții nedatorând aceste despăgubiri, condițiile cerute de art. 998-999 C. civil nefiind îndeplinite în cauză.
Astfel, curtea constată că antecesorul reclamantelor a formulat notificare în baza L. nr.10/2001 prin care au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu. Urmare depunerii incomplete a dosarului de notificare, antecesorului reclamantelor i s-a cerut să completeze dosarul cu actele necesare soluționării notificării, sens în care este și adresa înregistrată la (...) prin care reclamantele completează dosarul înregistrat sub nr. 539/2001. Ulterior, după decesul antecesorului lor, reclamantele și-au modificat opțiunea, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Reclamantele sunt invitate la negocieri (f. 228), în vederea soluționării notificării prin care antecesorul lor solicită restituirea în natură a imobilului, iar prin adresele nr. 6. și 1. solicită amânarea soluționării dosarului întocmit în baza L. nr.10/2001.
Așadar, nesoluționarea notificării nu se datorează culpei exclusive a pârâtului, însă după promovarea acțiunii și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâtul se află în culpă procesuală dovedită de atitudinea lui exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar, aceea de respingere a acțiunii, și deținere în continuare a construcțiilor în litigiu preluate abuziv de către stat, atitudine care reprezintă o faptă ilicită prin care reclamantele au fost private de folosința imobilului în litigiu, ca atribuit al dreptului de proprietate.
Prin urmare, critica din recurs referitoare la capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului este întemeiată urmează a fi admisă, astfel că, sub acest aspect sentința va fi modificată, pârâtul P. mun. B. M. urmând să plătească reclamantelor despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor în sumă de 362.778,57 lei pe perioada procesului, așa cum au fost stabilite prin expertiza tehnică contabilă efectuată în cauză, capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentrulipsa de folosință a imobilului după rămânerea irevocabilă a hotărârii urmând a fi respins.
În baza L. nr. 112/1995 reclamantele au primit, prin ordinul de plată nr. 537/25 iunie 1998 suma de 162.428,06 Ron cu titlu de despăgubiri.
Reclamantele au solicitat să se compenseze despăgubirile la care sunt îndreptățite cu sumele pe care le-au primit în baza L. nr. 112/1995
și pe care urmează să le restituie. Curtea apreciază că soluția instanței de fond, care a respins cererea de compensare este nelegală.
Compensarea judiciară este motivată pe ideea de conexitate existentă între creanțe și respectiv datorii, născute între aceleași persoane. În speță, reclamantele au de restituit pârâtului S. Român o sumă de bani, sumă pe care au primit-o cu titlu de despăgubiri în baza L. nr. 112/1995, pârât care la rândul lui datorează reclamantelor o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe durata procesului. Chiar dacă S. Român este reprezentat în prima situație de Ministerul Finanțelor Publice, iar în cea de-a doua de P. municipiului B.-M., S. Român are calitatea de debitor, indiferent de cine este reprezentat.
Prin urmare, curtea va compensa datoriile reciproce ale părților reprezentând despăgubirile actualizate care trebuie rambursate de către reclamante, respectiv contravaloarea lipsei de folosință datorată de pârât, pârâtul urmând să mai achite reclamantelor suma de 200.350,51 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
În baza art. 275 Cod proc.civ., având în vedere că recursurile ambelor părți vor fi admise în parte, curtea va compensa cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte recursurile declarate de reclamantele P. S., A. E. și de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2003 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantelor despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor în sumă de 362.778,57 lei pe perioada procesului.
Compensează datoriile reciproce ale părților reprezentând despăgubiri actualizate care trebuie rambursate de către reclamante, respectiv contravaloarea lipsei de folosință datorată de pârât, pârâtul urmând să achite reclamantelor suma de 200.350,51 lei.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi. (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. I.A. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: D. Țiprea
| ← Decizia civilă nr. 551/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4316/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
