Decizia civilă nr. 572/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 572/R/2012
Ședința publică din data de 10 februarie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : V. M.- reședintele C. de A. C
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al C. de A. C
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. I. și P. R. împotriva deciziei civile nr.4./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), privind și pârâții P. M. C.- N., S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C.- N., C. M. M., C. L. G. și C. E., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâților intimați C. M. M., C. L. G. și C. E., avocat P. O. V., lipsă fiind reclamanții recurenți și pârâții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanții recurenți au solicitat, prin cererea depusă la dosar, fila 20, suspendarea prezentului proces până la soluționarea dosarului 11.034/211, ce formează obiectul dosarului nr.11.034/211 aflat pe rolul J. C.-N. și care Reprezentanta pârâților intimați C. M. M., C. L. G. și C. E., declară că se opune admiterii cererii de suspendare, prezentul recurs neavând legătură cu dosarul menționat de reclamantul recurent.
Instanța, după deliberare, respinge cererea formulată de reclamanții recurenți în sensul suspendării prezentului recurs până la soluționarea dosarului aflat pe rolul T. C., apreciind că nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 244 alin.1 pct.1 C.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de reclamanta P. R. având în vedere că, în prealabil de către aceasta nu a fost exercitată în condițiile legii, calea de atac a apelului.
Reprezentanta pârâților intimați, solicită admiterea excepției invocate de instanță.
Cu privire la recursul formulat de reclamantul recurent P. I., solicită respingerea lui, având în vedere că nici unul din motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art.304 C.pr.civ, cu cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 12951/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților P. I. și P. R., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin C. Local Al M. C.-N., P. M. C.-N., fiind obligați reclamanții la plata către pârâtele C. E., C. L. G. și C. M. a sumei de 500 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Referitor la primul petit al acțiunii, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat întrucât dispoziția de restituire nr. 2077/(...) a P.ui C. N. a fost emisă în baza sentinței civile nr. 2. martie 2002, a deciziei nr. 1009/A din 11 oct. 2002 a Tribunalul Cluj și a deciziei nr. 2. a C. a A. C.. Prin aceste hotărâri judecătorești, s-a anulat în mod irevocabil contractul de cumpărare încheiat de către reclamanți cu SC C. A. SRL și s-a constatat în mod irevocabil că din masa succesorală după defunctul C. Vilhelm face parte imobilul obiect al prezentei cauze și că pârâtele din prezenta cauză C. G. și C. M. au calitatea de succesoare după acesta. În aceste condiții, argumentele reclamanților referitoare la faptul că au cumpărat în mod corect apartamentul în litigiu sunt irelevante întrucât acest aspect a fost tranșat în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate anterior.
Reclamanții mai fac referire la faptul că prin decizia nr. 2. a C. a A. C. s-a dispus respingerea cererii revendicatorilor C. de înscriere a imobilelor din
CF nr. 16156 C. nr. top 5143, 5146 în favoarea lor. Din motivarea deciziei rezultă însă în mod clar faptul că motivul pentru care cererea revendicatorilor a fost respinsă a fost tocmai faptul că parcurgerea procedurii prevăzute de L. nr. 1. era obligatorie, iar dispoziția de restituire atacată prin prezenta a fost emisă în executarea acestei proceduri.
Un alt argument al reclamanților se referă la faptul că nu s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie. Lipsa acestui proces-verbal de punere în posesie nu este însă un motiv de anulare a dispoziției de restituire nr.
2077/(...).
Reclamanții mai susțin că dispoziția de restituire a fost semnată de alte persoane decât cele care aveau calitatea de cerută de lege pentru ca actul să își producă efectele, întrucât potrivit reclamanților, dispoziția ar fi trebuit să fie semnată de către secretarul C.ui local al M. C.-N., M. Jorj și de către P. în funcție, E. B.
Referitor la acest aspect instanța a constatat că dispoziția depusă la dosarul cauzei a fost semnată de către P. E. B.
Reclamanții nu indică niciun text legal care să susțină afirmația lor că dispoziția ar fi trebuit să fie semnată și de către secretarul C.ui local al M. C.-N. Având în vedere că dispoziția este emisă de P. M. C.-N., instanța nu a întrevăzut niciun element care să permită concluzia că dispoziția în cauză ar fi trebuit să fie semnată și de altcineva decât acesta.
Din susținerile reclamanților mai rezultă că aceștia înțeleg să conteste semnătura P.ui E. Boc aplicată pe dispoziția de restituire în cauză. Din interpretarea textelor legale din codul de procedură civilă referitoare la verificare de scripte și la procedura înscrierii în fals, rezultă însă în mod clar că numai persoana căreia i se opune o semnătură, respectiv persoana despre care se susține că a efectuat o anumită semnătură sau moștenitorii acesteia pot să o conteste sau să declare că nu o cunosc (art. 177 din Codul de procedură civilă.
În consecință, atâta timp cât primarul nu a contestat faptul că semnătura îi aparține, reclamanții nu pot să aibă ei inițiativă contestării acestui fapt.
Referitor la al doilea petit al acțiunii reclamanților, instanța a constatat că și acesta este, de asemenea, neîntemeiat întrucât în măsura în care contractul de vânzare cumpărare al reclamanților a fost anulat aceștia nu mai au niciun titlu în baza căruia să ceară restituirea apartamentului în cauză.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat pe reclamanți la plata către pârâtele C. M. și C. G. a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial..
Prin decizia civilă nr. 4./(...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), s-aadmis excepția tardivității și s-a respins ca tardiv apelul declarat de P. I., împotriva sentinței civile nr. 12.951/(...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N.
A fost obligat apelantul să plătească intimaților C. M. M., C. L. G. și C. E. suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
T. a reținut că sentința civilă nr. 12951/(...)a J. C.-N., pronunțată în dosar nr. (...), a fost pronunțată la data de (...).
Cauza a fost soluționată cu citarea părților.
Potrivit dispozițiilor art. 284 alin 1 C., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului apelant în data de (...), potrivit dovezii de comunicare de la fila 69 dosar fond, termenul de apel de 15 zile, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 C., s-a împlinit la data de (...), astfel că apelul formulat și înregistrat la data de (...), dată consemnată chiar în declarația de apel , a fost introdus cu depășirea termenului legal menționat mai sus.
Așa fiind, față de considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C. raportat la art. 284 alin. 1 C., tribunalul a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv apelul declarat.
În temeiul art. 274 C., au fost obligați apelanții, a căror culpă procesuală este dovedită, să plătească în favoarea intimaților C. M., C. L. G. și C. E., suma de 400 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții
P. I. și P. R., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare;cu plata cheltuielilor de judecată.
Dezvoltând motivele recursului, reclamanții afirmă că în mod greșit a fost constatată tardivitatea apelului, întrucât au luat efectiv cunoștință de hotărârea comunicată pe str. S. nr.25, în data de 5 septembrie
2011.Comunicarea nu s-a făcut personal, ci la adresa din buletin. Precizează că sunt evacuați abuziv și locuiesc efectiv la rude, pe str. N.
Pe fond, apelul este admisibil, întrucât proprietatea aparține S.ui
Român, care nu a transmis-o niciodată revendicatorilor C..
La data cumpărării imobilului, acesta nu figura pe lista publică a imobilelor naționalizate care nu pot fi cumpărate.
Apreciază că la data vânzării au fost cumpărători de bună credință, iar apartamentul se afla în proprietatea tabulară a S.ui Român, împrejurare care justifică admiterea acțiunii, astfel cum a fost ea formulată.
Pârâții intimați C. M. M., C. L. G. și C. E. și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată în data de 11 ianuarie 2012, solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința a fost legal comunicată la adresa indicată de aceștia( pag.16-17 dosar ).
Cu privire la recursul pe care cei doi reclamanți l-au formulat în prezenta cauză, Curtea constată că este inadmisibil recursul reclamantei P. R. și este nefondat recursul reclamantului P. I.
Astfel, cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 12951 din 29 august 2011 a J. C.-N., iar împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, în data de 20 septembrie 2011, exclusiv reclamantul P. I.
Așa fiind, prin decizia civilă nr. 4. din 3 noiembrie 2011 a T. C. a fost soluționat unicul apel declarat în cauză, acela al reclamantului P. I., apreciat de către instanța de apel a fi tardiv.
În aceste circumstanțe, recursul reclamantei P. R. este inadmisibil întrucât a fost exercitat cu încălcarea regulii ce guvernează ordinea exercitării căilor de atac, în care recursul urmează apelului. Cu alte cuvinte, recursul reclamantei a fost exercitat trecând peste apel și nu poate fi admis.
Cât privește recursul reclamantului P. I., Curtea observă că în apel au fost corect aplicate normele procedurale referitoare la termenul de apel, care este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii atacate, conform art 284
C.
Recurentul susține că hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată exclusiv la adresa de domiciliu, menționată în actul de identitate or, nu locuiește efectiv acolo, fiind „. abuziv";.
Potrivit dispozițiilor art.93 C., partea în litigiu are dreptul de ași alege un domiciliu procesual pentru comunicarea actelor de procedură, altul decât domiciliul înscris în actul de identitate.
Conform art. 98 C.pr.civ, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
În speță, reclamanții au indicat prin cererea de chemare în judecată, mai apoi prin declarația de apel, inclusiv prin declarația din recurs, unul și același domiciliu, cel din C.-N., str.S. nr.25, fără să își aleagă alege un alt domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură.
Mai mult decât atât, chiar intervenind o evacuare, în sensul celor afirmate de recurenți, aceștia nu au înștiințat instanța despre schimbarea domiciliului, prin urmare operează sancțiunea neluării ei în seamă, potrivit textelor de lege evocate mai sus.
Întrucât hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantului P. I. în data de 2 septembrie 2011, în conformitate cu dispozițiile procedurale în vigoare, la unica adresă pe care acesta a indicat-o în proces, conform dovezii de comunicare de la fila 69 dosar,aceasta este data de la care începe să curgă termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac. Or, în raport cu această dată, apelul este evident tardiv,cum în mod corect a apreciat și tribunalul.
Excepția tardivității operând în cauză cu efect peremtoriu, împiedică instanțele de control judiciar să procedeze la analiza acelor motive care țin de fondul dreptului litigios, motive pe care recurentul le-a reiterat și în cuprinsul declarației de recurs.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 C.pr.civ, Curtea va respinge recursul reclamanților și va menține în tot hotărârea atacată.
Căzuți în pretenții, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților
400 lei cheltuieli de judecată în recurs, dovedite prin chitanța de plată a onorariului avocațial ( pag.23 dosar ), conform art. 316 rap. la art. 274 C.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul reclamantei P. R. și respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva deciziei civile nr. 4. din 3 noiembrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților C. E. C. L. G. și C. M. M. suma de 400 (patru sute) lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. M. D.-L. B. A. C.
S. - D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex.
Jud.fond: B.G.Z.
Jud.apel: M.Oncică-S./A.S.Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1840/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
