Decizia civilă nr. 4316/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4316/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
J.ECĂTOR:
M.-C. V.
A. C.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. I., împotriva deciziei civile nr. 1. din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul A. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul-intimat A. V., lipsă fiind reclamanta-recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 octombrie 2012, reclamanta-recurentă a depus la dosar prin registratura instanței, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, la care a fost atașată dovada achitării diferenței la taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Recursul este legal timbrat cu 12 lei taxă judiciară de timbru și 0,4 lei timbru judiciar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
P.-intimata învederează instanței faptul că izvorul se află pe terenul proprietatea sa pe care-l deține cu titlu de moștenire, însă nu este întabulat. Arată că reclamanta, profitând de faptul că a lipsit din localitate timp de un an de zile, fiind plecat la muncă în C., s-a branșat la bazinul său de apă ilegal, în urmă cu 24-25 de ani. La întoarcerea sa în localitate a discutat cu reclamanta-recurentă și a consimțit să rămână branșată atâta timp cât apa colectată va fi suficientă pentru ambele familii. În prezent apa este insuficientă, abia ajunge pentru gospodăria sa. Având în vedere aceste aspecte solicită respingerea recursului și obligarea recurente la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu transportul la instanță, sens în care depune la dosar un bilet de călătorie în valoarea de 38 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 560/(...), pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. (...), a fost respinsă în integralitate acțiunea civilă promovată de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâtul A. V., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat sistarea blocării drumului de acces de la construcția reprezentând casa de locuit până la drumul public. Conform mențiunilor expertului, ing. P. C. G., reclamanta este beneficiara unui drept de proprietate asupra unui imobil situat în intravilanul localității B., cu număr administrativ 877, având acces la calea publică peste terenul aflat în folosința pârâtului, pe o lungime de 130 de metri.
S-a precizat că în prezent pârâtul a amenajat un drum ocolitor, prin spatele șurii cu grajd, blocând traseul inițial, printr-un gard, spre a evita ca accesul să se realizeze prin curtea pârâtului, între casa cu nr. administrativ
878 și șura cu grajd.
În raport de amenajarea drumului ocolitor, expertul a emis în cadrul punctului 7.3 concluzia conform căreia nu se poate aprecia că terenul aflat în proprietatea reclamantei întrunește caracteristicile unui loc înfundat.
Exprimându-și opinia asupra realizării dreptului de trecere de către reclamantă pe terenul aflat în folosința pârâtului, expertul M. Ana a menționat că deblocarea vechiului drum se poate face prin demontarea porților de lemn, de 3,60 metri lungime, și respectiv 3,10 metri lungime, evidențiind comparativ modalitatea anterioară de realizare a accesului de la casa reclamantei la drumul public, precum și modul actual al acestui acces, reprezentat de amenajarea unui drum ocolitor.
Practica judiciară a lărgit noțiunea de loc înfundat, statuând că art
616 c.civ., se referă nu doar la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, ci și la acele situații în care, deși există o astfel de ieșire, ea prezintă inconveniente grave sau poate fi periculoasă pentru proprietarul fondului dominant. De asemenea, s-a mai precizat că ori de câte ori există ieșire la calea publică, pe un drum care este impracticabil, dar poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli , art 616 c civ nu își găsește aplicarea.
În raport de mențiunile în fapt și în drept, instanța a apreciat ca nefondat petitul privind constituirea unei servituți de trecere asupra terenului proprietatea pârâtului, și pe cale de consecință, a respins acțiunea.
Referitor la primul petit privind obligarea pârâtului de a lega îmbinarea de la țeava de aducțiune a apei de la bazinul principal în scopul de a utiliza apa în folosul propriei gospodării, instanța l-a apreciat ca fiind neîntemeiat în lumina argumentelor mai jos expuse.
Conform concluziilor emise în raportul de expertiză topografică, ambele gospodării au fost alimentate cu apă potabilă, de la izvorul captat pe terenul proprietatea pârâtului, provenită din moștenire,în urmă cu 40 ani, specificându-se că de la acest bazin de captare nu mai sunt racordate alte persoane.
S-a specificat că până în perioada anilor 2008-2009, ambele familii au beneficiat de alimentarea cu apă de la acest bazin, ulterior declanșându-se neînțelegeri în legătură cu cantitatea de apă folosită de fiecare familie.
Conform art 579 al 1 c.civ., cel care are un izvor pe proprietatea sa, poate face orice întrebuințare cu dânsul.
Plecând de la aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că proprietarul izvorului are dreptul de a-și exercita dreptul său de proprietate, în plenitudinea sa, dacă proprietarul fondului inferior nu a dobândit vreun drept asupra acestui izvor sau dacă nu s-a impus vreo restricție prin lege.
Servitutea prevăzută de art 581 c.civ., fiind o excepție de la atributul dispoziției, ce aparține proprietarului izvorului, a fost interpretată restrictiv, neputând fi extinsă la alte cazuri, cum ar fi, de exemplu în cazul fântânilor, puțurilor, iazurilor și altor ape stătătoare.
Pentru aplicarea acestui text legal, este necesar ca apa izvorului să formeze un curs de apă.
Servitutea prevăzută de lege este inaplicabilă în condițiile în care apa izvorului nu a apucat să iasă de pe fondul din care a izvorât pentru a forma un curs de apă, ca urmare a faptului că, propruetarul izvorului, a folosit de la început apa izvorului, reținând-o într-un bazin mare, situație existentă în speța dedusă judecății.
O soluție de respingere a fost promovată și în raport de petitul ce formează obiectul completării de acțiune, vizând obligația pârâtului de a muta grupul sanitar situat lângă cărare pentru a evita scurgerea dejecțiilor pe terenul proprietatea reclamantei.
Conform aprecierilor expertului, grupul sanitar la care face referire reclamanta, reprezintă un closet uscat, amplasat la 4,70 metri de drumul de servitute al reclamantei, și la peste 100 de metri de casa acesteia, menționându-se în mod expres că amplasarea acestuia nu afectează și nu periclitează în nici un fel gospodăria reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 186 din 28 iunie 2012 a T.ui M. a fost respins canefondat apelul declarat de către apelanta C. I., împotriva sentinței civile nr.
560/(...), pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. (...), care a fost menținută, a fost respinsă cererea intimatului A. V., domiciliat în com. B. nr. 878 jud. M., de obligare a apelantei la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
Apelanta-reclamantă este cea care a formulat cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului și potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, sarcina probei incumbă reclamantei.
Analizând cuprinsul încheierii din data de (...), rezultă că reclamanta, reprezentată de avocat ales, a solicitat în probațiune doar audierea de martori. I. și-a exercitat rolul activ, în conformitate cu dispozițiile art. 129 pct.5 Cod procedură civilă și a pus în discuție din oficiu administrarea probei cu expertiza tehnică-judiciară în specialitatea topografie și cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții.
În cauză s-au administrat, în fața primei instanțe probe testimoniale, o expertiză topografică și o expertiză în specialitatea construcții.
În apel, apelanta nu a propus niciun fel de probe nici prin cererea de apel sau în fața instanței de apel, în condițiile art. 292, art. 295 Cod procedură civilă, așa încât critica din motivele de apel vizând lipsa de rol activ a instanței a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. I. a reținut dispozițiile art. 129 pct.5 indice 1 Cod procedură civilă, astfel cum acestea au fost introduse prin art. I pct.14 din Legea nr. 202/2010, conform cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În ceea ce privește izvorul, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 579 alin.1 Cod civil, care arată că, cel care are un izvor pe proprietatea sa, poate face orice întrebuințare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul ce proprietarului fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripție asupra acelui izvor. Reclamanta nu a dovedit în condițiile art. 1169 cod civil vreun drept asupra izvorului, deși sarcina probei îi incumbă.
În ceea ce privește servitutea de trecere, prima instanță a reținut în mod corect concluziile expertizei efectuate de expert P. C. G., reclamanta nedovedindu-și susținerile din acțiune și respectiv criticile din motivele de apel.
În ceea ce privește closetul la care face referire reclamanta, prima instanță a reținut în mod corect concluziile expertizei în construcții, potrivit cărora amplasarea closetului nu afectează și nu periclitează în niciun fel gospodăria reclamantei.
Apelanta aduce prin motivele de apel critici și în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată. Având în vedere modul de soluționare a acțiunii civile, care a fost respinsă, în mod corect prima instanța nu a acordat reclamantei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. I., solicitândinstanței modificarea în totalitate a deciziei recurate admiterea apelului cu consecința admiterii acțiunii cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod nelegal s-a respins cererea de obligare a pârâtului de a o rebranșa la țeava de aducțiune a apei, întrucât instanța nu a stabilit cine este proprietarul terenului pe care se află izvorul.
Nici reclamanta, nici pârâtul nu sunt proprietari asupra terenului pe care se află izvorul, ci este vorba de o servitute practicată de peste 40 de ani
și sistată unilateral de către pârât. P. nu susține că este proprietar al terenului și nu a făcut nicio dovadă în acest sens, însă instanța îi acordă acest privilegiu.
În ce privește servitutea de trecere pe traseul ocolitor indicat de către pârât, recurenta apreciază că pe acest traseul există o pantă pe unde nu se poate trece decât pietonal și fără greutăți, iar în condiții de iarnă este extrem de anevoios de a se circula în astfel de condiții.
Reclamanta a arătat că în mod nelegal s-au aplicat dispozițiile art. 1169 C. civil, probele indicate de către reclamantă au fost suficiente: s-au audiat martori, s-au administrat două expertize de specialitate, suportate de către reclamantă, iar pârâtul a avut o atitudine pasivă de opunere la acțiune, fără a dovedi că este sau nu proprietar în sensul legii și să demonstreze acest lucru prin actele ce se impuneau a fi depuse la dosar.
P. folosește doar terenul învecinat al izvorului și nu este proprietar tabular asupra acestuia încât să poată invoca beneficiile legale, ca urmare a invocării atribuitelor dreptului de proprietate.
Reclamanta recurentă arată că nu a invocat nici un drept asupra izvorului, însă solicită dreptul de a folosi apa de izvor pentru consumul menajer și pentru gătit, pârâtul nu a dovedit dreptul de proprietate exclusiv asupra izvorului, situație în care instanța ar fi putut da eficiență dispozițiilor art. 579 Cod proc.civ.
Este nelegală reținerea instanței potrivit căreia wc-ul este uscat, deoarece acel closet este efectiv folosit și focar de infecție pentru sursa de apă și drum.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoareleconsiderente:
În memoriul de apel cu care reclamanta a investit instanța a arătat că apa potabilă provine de la un izvor al cărui bazin este sistat în amonte și nu este amplasat nici pe proprietatea sa și nici pe proprietatea pârâtului criticând concluzia la care a ajuns instanța de fond, potrivit căreia pârâtul ar fi proprietar asupra izvorului. Se arată textual că pârâtul nu a depus nici un act de proprietate care să ateste că izvorul se află pe proprietatea sa.
Verificând susținerile reclamantei, curtea constată că, într-adevăr, instanța de fond și cea de apel rețin în considerentele hotărârilor pronunțate că terenul pe care se află izvorul este proprietatea pârâtului, însă această susținere nu are nici un suport probator care să o justifice.
În raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, domnul expert P. C. G. reține la punctul 6.7 că terenul pe care se află izvorul este proprietatea pârâtului, provenind din moștenire. Această afirmație nu este susținută cu nici un înscris care să o probeze, dar este preluată de prima instanță și de tribunal.
Potrivit art. 579 Cod Civil cel care are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuințare cu dânsul, însă fără a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripția asupra acelui izvor.
În prezentul litigiu deși pârâtul exercită prerogativele dreptului de proprietate asupra izvorului nu s-a dovedit că acesta este proprietarul terenului. Pentru a verifica raporturile juridice care se stabilesc între proprietarul fondului dominant și proprietarul fondului aservit, trebuie în prealabil să se verifice dacă persoanele împrocesuate sunt și titularii drepturilor afirmate. În funcție de probele administrate instanța verifică dacă sunt îndeplinite condițiile acțiunii confesorii de servitute.
Chiar dacă în motivele de apel reclamanta apelantă a reiterat faptul că nu s-a dovedit că izvorul este amplasat pe terenul pârâtului, instanța de apel nu a administrat nicio probă pentru a verifica susținerile apelantei și, cu toate acestea, în considerentele deciziei se afirmă că izvorul este captat pe terenul proprietatea pârâtului.
Pentru soluționarea prezentei cauze este esențială completarea probațiunii și stabilirea proprietarului terenului pe care se află captat izvorul. Curtea constată că starea de fapt nu este pe deplin stabilită, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, situație în care se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 312 al. 5 C.Pr.Civ. curtea va admite recursul declarat de reclamanta C. I. împotriva deciziei civile nr. 1. din 28 iunie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va casa cu trimitere spre rejudecarea apelului, aceleași instanțe, Tribunalul Maramureș.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel va suplimenta probațiunea pentru a putea verifica susținerile reclamantei în motivele de apel. A., este necesar să se clarifice cine este proprietarul terenului pe care se află izvorul și drepturile și obligațiile persoanelor care au terenurile învecinate acestui izvor.
În ceea ce privește servitutea de trecere pe traseul ocolitor indicat de către pârât, recurenta a apreciat că pe acest traseul există o pantă pe unde nu se poate trece decât pietonal și fără greutăți, iar în condiții de iarnă este extrem de anevoios de a se circula în astfel de condiții., precum și susținerea că amplasamentul wc-ului, este un focar de infecție, aceste susțineri nu constituie însă critici de nelegalitate a deciziei și nu pot fi supuse controlului judiciar în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. I. împotriva deciziei civile nr. 1. din 28 iunie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează cu trimitere spre rejudecarea apelului, aceleași instanțe, Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI
A.-T. N. M. C. V. A. C.
G.
M.-L. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
J.. apel: D.M.H., D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 1262/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
