Decizia civilă nr. 3696/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3696/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: I.-D. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 344 din 12 aprilie 2012 a T. C., pronunță în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimații G. L. E., H. A. E. și G. Ș. G., având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați G. L. E., H. A. E. și G. Ș. G., avocat G. E., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 30 august 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
În ce privește susținerile recurenților referitoare la faptul că instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei capacității procesuale pasive a C.
Local și a M. C.-N., consideră că dispoziția atacată a fost emisă de P., astfel că doar acesta are calitate procesuală pasivă, excepție care a fost soluționată prin sentință în sensul respingerii acesteia.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 344 din 12 aprilie 2012 a T. C., pronunță în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. C.-N. prin primar.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G. L.
E., G. Ș. G. și H. A. E., în contradictoriu cu parații S. R. prin C. locala al M.
C.-N., P. M. C.-N. și M. C.-N. prin primar, și în consecință:
- a fost anulată în parte D. nr.1744/(...) emisă de P. M. C.-N.
- s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 600 mp. înscris în CF 32711 C.-N. , nr. top 9458/1/2, după cum urmează: în favoarea reclamantului G. L. E. în cotă de 1/4 parte drept de proprietate, înfavoarea reclamantului G. Ș. G. în cotă de 1/4 parte drept de folosință special, conform T.ui II, art.II din OUG nr.184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, aprobată prin L. nr.48/2004 și în favoarea reclamantei H. A. E. în cotă de 2/4 parte drept de folosință special conform T.ui II, art.II din OUG nr.184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, aprobată prin L. nr.48/2004 ;
- s-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, T. VII din L. nr. 247/2005, pentru cota de 2/5 (
1/5 parte pentru reclamanții G. L. E. și G. Ș. G. și 1/5 parte pentru reclamanta H. A. E.) din partea demolată din imobilul situat în mun. C.-N., str. Horea nr.72, jud. C. înscris inițial în CF col. 3524 C. cu nr. top 9458 ,
CF ind. 22565 C., nr. top 9458/I-9458/IX.
- s-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului înscris în CF 32711
C.-N. nr. top 9458/1 conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expert N. M. P., prin formarea de două loturi, respectiv:
- lotul cu nr. top nou 9458/1/1 în suprafață de 275 mp. teren neconstruit în str. Horea nr.72, a fost atribuit foștilor proprietari, S. R. și GIGCL a jud. C.;
- lotul cu nr. top nou 9458/1/2 în suprafață de 600 mp., teren neconstruit în str. Horea nr.72, a fost atribuit în proprietate, în cotă de ¼ parte reclamantului G. L. E., diferența de ¾ parte rămânând în proprietatea S. R. și GIGCL a jud. C. cu atribuirea dreptului special de folosință conform T.ui II, art.II din OUG nr.184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, aprobată prin L. nr.48/2004 în favoarea reclamantului G. Ș. G.
,asupra cotei de ¼ parte, și în favoarea reclamantei H. A. E., în cotă de 2/4 parte.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamanților.
Au fost obligați parații să plătească reclamanților suma de 2.210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este titularul dreptului afirmat.
În speță, reclamanții au solicitat, pe lângă anularea dispoziției emisă de primar, restituirea în natură a terenului liber, și sistarea indiviziunii asupra terenului care în parte, este deținut de S. R. A., acțiunea formulată împotriva pârâtului M. C.-N. - prin P. este îndreptată împotriva unei persoane care justifică legitimare procesuală pasivă, deoarece pârâtul se află în posesia imobilului și exercită asupra acestuia un atribut al dreptului de proprietate.
Pe fond, instanța a reținut că prin D. nr.1744/(...) emisă de P. municipiului C.-N. s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului
G. L. E. și s-a acordat dreptul de folosință special, conform T.ui II, art.II din OUG nr.184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, aprobată prin L. nr.48/2004 în favoarea reclamantului G. Ș. G., pentru cota de 1/5 parte din terenul în suprafață de 700 mp., înscris în CF nr.32711
, nr. top. 9458/1, situat în C.-N., str. Horea nr.72, s-a acordat dreptul de folosință special, conform T.ui II, art.II din OUG nr.184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, aprobată prin L. nr.48/2004 în favoarea reclamantei H. A. E. pentru cota de 1/5 parte din același teren în suprafață de 700 mp., pentru cota de 1/5 parte din cele 7 apartamente înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, respectiv ap.nr. 23-29, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale-T. VII, în favoareareclamanților G. L. E. și G. Ș. G. , precum și în favoarea reclamantei H. A. E. de asemenea pentru cota de 1/5 parte din aceste apartamente, a fost respinsă notificarea formulată de d-na K. E.
Asupra imobilului înscris inițial în CF nr.3524 C. nr. top. 9458 compus din 9 apartamente și suprafața de 1500 mp. teren au fost proprietari tabulari numiții G. M., în cotă de 2/5 parte, Bochkor E. jr. și Bochkor E. în cotă de
1/5 parte, N. A., în cotă de 1/5 parte, N. Geza, în cotă de 1/5 parte, potrivit colii de carte funciară aflată la dosar.
Întregul imobil a fost expropriat de la proprietarii tabulari, conform D.ui nr.2. al C. de S. al R., fiind înscris dreptul de proprietate al S. R. în administrarea operativă Sfatului popular al orașului Clu , fiind transcris imobilul în CF nr.32711, teren construit în str. Horea nr.72, în suprafață de
975 mp., cu nr. top.9458/1 și în CF 32712, cu nr. top 9458/2 teren în suprafață de 625 mp. pentru blocul de locuințe „A"; și 2 corpuri de clădire „B";
și „C";, în str. Horea nr.72.
În temeiul Legii nr.10/2001 au formulat notificare G. G. Egon, antecesorul reclamanților G. L. E. și G. Ș. G., reclamanta H. A. E. precum și numita K. E., soluționate prin D. nr. 1744/(...) emisă de P. municipiului C.- N.
Prin sentința civilă nr.7101/(...) a J. C.-N., rămasă irevocabilă, s-a constatat că moștenitorii defunctei G. M. sunt , în calitate de nepoți de fiu, reclamanții G. L. E. și G. Ș. G., în cotă de ½ parte și reclamanta H. A. E., în calitate de nepoată de fiu, în cotă de ½ parte.
Față de aceste înscrisuri existente la dosar, instanța a apreciat că reclamanții au făcut dovada că sunt succesorii proprietarei tabulare și de la care imobilul a fost expropriat, fiind persoane îndreptățite la restituire raportat la dispozițiile art. 3 și 4 ale Legii nr.10/2001 rep., desigur în limita cotei de 2/5 parte din imobil pe care antecesoarea lor a deținut-o.
De asemenea, raportat la dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr.7101/(...) a J. C.-N., cota proprietarei tabulare G. M. se va repartiza între moștenitori astfel, în favoarea reclamanților G. L. E. și G. Ș. G. cota de cate
1/4 parte pentru fiecare, și în favoarea reclamantei H. A. E. cota de 1/2 parte.
Reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de
600 mp., corespondent cotei lor totale de proprietate, de 2/5 parte, ca moștenitori ai defunctei G. M., sistarea indiviziunii față de S. R. și stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 precum și pentru partea demolată din imobilul în litigiu.
În speță s-a dispus efectuarea unei expertize topografice din care rezultă că imobilul înscris în inițial CF nr.3524 C. nr. top. 9458 se identifică cu o parte din terenul înscris în CF 32711 C. nr. top 9458/1 în suprafață de
975 mp., teren neconstruit, proprietar tabular fiind actualmente S. R. -
GIGCL C.
Cotei care a aparținut antecesoarei reclamanților, respectiv 2/5 parte din imobil, îi corespunde suprafața de 600 mp. teren din totalul de 1.500 mp. înscriși inițial în CF 3524 C. .
Experta P. N. M. a identificat această suprafață, ca făcând parte din actualul nr. top 9458/1 din CF nr.32711 C., detașând lotul cuvenit reclamanților și atribuindu-i nr. top 9458/1/2, precizând că pe acest teren sunt amplasate 13 garaje metalice și 2 copertine pentru parcare autoturisme, construcții cu caracter provizoriu, astfel încat terenul poate fi restituit în natură.
Instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.10 alin.2 și 3 din L. nr.10/2001, în condițiile în care pe acest teren nu există construcții autorizate (doar garaje demontabile) și nici nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, astfel încât suprafața de 600 mp. identificată cu nr. top nou 9458/1/2 poate fi restituită în natură reclamanților.
Experta a precizat în același timp că în realitate, parcela cu nr. top
9458/1 are suprafața de 875 mp. față de 975 mp. cat apare în cartea funciară, astfel încât s-ar impune rectificarea suprafeței, și că parcela care se propune a se restitui în natură, cu nr. top 9458/1/2 devine loc înfundat, fiind necesară instituirea unei servituți asupra parcelelor cu nr. top.9458/2 și cu nr. top. 9458/1/1.
Reclamanții nu au înțeles să formuleze astfel de pretenții, solicitând doar sistarea stării de indiviziune, astfel încât instanța nu s-a pronunțat decât în limita în care a fost învestită, conform art.129 al. final C.pr.civ., aceste chestiuni fiind clarificate ulterior, pe calea altor demersuri.
Reclamanții G. Ș. G. și H. A. E. fiind cetățeni străini, în privința lor devin aplicabile dispozițiile art. II din titlul II al OUG nr.184/2002 conform cărora "Cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natura a unor terenuri, situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție";.
În ce privește măsurile reparatorii pentru construcțiile preluate, prin dispoziția atacată s-a dispus acordarea de despăgubiri, conform T.ui VII din L. nr. 247/2005 numai pentru apartamentele nr.23-25 care au fost înstrăinate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Cu toate acestea, raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții, întocmit de ing. B. Ș. a confirmat susținerile reclamanților în sensul că o parte din cele 9 apartamente expropriate existente inițial în CF
3524 C. nr. top 9458 și în CF ind. 22565 C., sistate în prezent, au fost demolate, rămânând din corpul vechi de clădire doar un număr de 7 apartamente, respectiv cele cu nr. 23-29.
Ulterior exproprierii și parcelării , parcela cu nr. Top 9458/2 teren construit pentru blocul de locuințe "A"; (edificat de S. R.) și 2 corpuri de clădire "B"; și "C"; (rămase din vechea clădire) s-a transcris în CF nr. 32712
C. în favoarea S. R.
Ca atare, instanța a apreciat întemeiate pretențiile reclamanților de a obține despăgubiri și pentru partea din imobil care a fost demolată, desigur, corespunzător cotei totale de 2/5 parte deținută de antecesoarea lor comună, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și (8) din L. nr. 10/2001, potrivit cărora, în situația imobilelor demolate sau care nu mai pot fi restituite în natură, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, ele putând consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea care soluționează notificarea sau despăgubiri în condițiile legii speciale de stabilire și plată - T. VII din L. nr. 247/2005.
Referitor la solicitarea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilele revendicate care nu pot fi restituite în natură, instanța a apreciat că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de T. VII al legii nr. 247/2005. A., în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă culimitările acceptate de Curtea E. ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii.
Potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin.
6 și 7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de C. C. care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia C. C. sau hotărârea instanței.
Având în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, precum și prevederile art.26 al.3 din L. nr.10/2001, art.728 C.civ. instanța a admis în parte acțiunea, conform reținerilor din primele aliniate.
Parații au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2.210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert topo.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal M. C.- N. și C. Local al municipiului C.-N., ambii prin primar și P. mun. C.-N., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și în consecință, menținerea Dispoziției nr. 1744 /(...) emisă de pârâtul P. mun. C.-N.
Recursurile au fost întemeiate în drept doar pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod proc.civ.
În motivarea recursurilor pârâții au invocat aceleași motive, arătând că în lipsa unui certificat de moștenitor sau a unei sentințe judecătorești care să ateste dezbaterea succesiunii după proprietarul tabular, cât și transmiterea patrimoniului acestuia către revendicatori, calitatea de moștenitori a notificatorilor nu este dovedită.
În ce privește pct. 3 al dispoziției prin care a fost soluționată notificarea, pârâții au arătat că în de o privește pe K. E. notificarea acesteia a fost respinsă, întrucât nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de lege, în cazul acesteia fiind incidente dispozițiile Legii nr. 36/1995 privind dovada calității de moștenitor, în cadrul procedurii administrative revendicatoarea nefăcând dovada calității de moștenitoare după foștii proprietari tabulari.
Recurenții au criticat sentința și cu privire la faptul că instanța s-a pronunțat și asupra sistării de indiviziune, deși prin acțiune s-a solicitat doar anularea dispoziției nr. 1744/(...) emisă de P. mun. C.-N. și restituirea în natură a suprafeței de 600 mp, fapt ce excede cadrului procesual stabilit de dispozițiile Legii nr.10/2001. Capătul de acțiune privind sistarea stării de indiviziune este de competența J. C.-N. și nu a T. C., în cadrul unui proces având ca obiect anularea dispoziției emisă de pârâtul primarul mun. C.-N.
O altă critică comună în toate declarațiile de recurs se referă la greșita obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, motivat pefaptul că raportat la înscrisurile depuse la dosarul de revendicare și la dispozițiile legale o altă soluție corectă nu se putea da.
În declarația de recurs a pârâților M. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N. se află în plus o critică ce privește lipsa calității procesuale pasive a acestora, excepție pe care o invocă raportat la dispozițiile art. 20 alin. 3 din L. nr.10/2001, arătând că în speță dispoziția atacată a fost emisă de pârâtul primarul mun. C.-N., astfel că ei nu au calitate procesuală pasivă, iar instanța de fond nu a soluționat această excepție.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursurilor, invocând dispozițiile art. 17 Cod proc.civ., care prevăd că cererile accesorii sau incidentale sunt în competența instanței investite să judece cererea principală, în speță cererea principală fiind aceea de anulare a dispoziției, iar cererea subsidiară de sistare a stării de indiviziune.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, intimații au arătat că imobilul în litigiu se află în administrarea acestor persoane, fapt care justifică calitatea lor procesuală pasivă, în condițiile în care punerea lor în posesie urmează să fie făcută de aceștia.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Asupra imobilului înscris în CF 3624 Clu, nr. top 9458, construcție compusă din 9 apartamente și 1500 mp au fost proprietari tabulari G. M. în cotă de 2/5 parte, Bochkor E. jr. și Bochkor E. în cotă de 1/5 parte, N. A. în cotă de 1/5 parte, N. Geza în cotă de 1/5 parte.
Acest imobil a fost expropriat prin D. nr. 2. al C. de S. al RSR, iar S.
R. și-a înscris dreptul de proprietate asupra acestuia în administrarea operativă al Sfatului P.ular al orașului C.
Prin sentința civilă nr. 7101 din 29 iunie 2005 a J. C.-N. irevocabilă, s-a constatat că moștenitorii defunctei G. M. sunt, în calitate de nepoți de fiu, reclamanții G. L. E. și G. S. G. în cotă de ½ parte și reclamanta H. A. E. în calitate de nepoată de fiu în cotă de ½ parte.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr.10/2001, sunt îndreptățiți, în temeiul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art. 4 alin. 2 din L. nr.10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Potrivit art. 24 alin. 1 din L. nr.10/2001 republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, alin. 2 al aceluiași articol precizând că în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Prin prisma acestor dispoziții ale art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 din L. nr.10/2001 cu sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., aflată la dosarul cauzei (f. 76-78), este evident că reclamanții au calitatea de persoană îndreptățită la a pretinde măsurile reparatorii în baza Legii nr.10/2001, încalitatea lor de moștenitori după G. M. proprietara de carte funciară de la care a preluat imobilul, aspect sub care soluția instanței de fond este legală.
L. nr.10/2001 nu condiționează dovada calității de moștenitor de existența certificatului de moștenitor, dovada acestei calități putându-se face prin orice mijloc de probă. De altfel, prin dispoziția nr. 1744/(...) emisă de pârât, nu s-a contestat calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor cu ocazia soluționării notificării și nici pe parcursul soluționării cauzei.
În ce privește calitatea de persoană îndreptățită a numitei K. E., invocată de recurenți, curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 1744/(...) emisă de pârâtul P. mun. C.-N. la art. 7 a fost respinsă notificarea nr. 174/(...) formulată de K. E. pentru apartamentul nr. 4, deoarece revendicatorul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzută de L. nr.10/2001.
Împotriva acestei dispoziții, așa cum se poate constata au formulat plângere doar reclamanții G. L. E., H. A. E. și G. Ș. G., numita K. E. neatacând această dispoziție, astfel că invocarea excepției lipsei calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzută de L. nr.10/2001 fiind lipsită de interes, în condițiile în care aceasta nu a înțeles să atace dispoziția nr. 1744/(...) emisă de P. M. C.-N.
Prin acțiunea precizată )f. 96), reclamanții au solicitat și sistarea stării de indiviziune cu privire la porțiunea de teren de 600 mp ce urmează a le fi restituită în natură.
Critica recurenților privind soluționarea acestui capăt de cerere de tribunal, cu încălcarea normelor de competență materială este nefondată. Conform prev. art. 17 Cod proc.civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei este atrasă de cererea principală.
În speță, instanța a fost investită cu o acțiune în anularea dispoziției nr. 1744/(...) emisă de pârâtul P. mun. C.-N., restituirea în natură a suprafeței de 600 mp teren, stabilirea dreptului la despăgubiri pentru cele 7 apartamente înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, ca acțiune principală și sistarea stării de indiviziune cu privire la suprafața de 600 mp teren ce urmează a le fi restituită în natură, ca o acțiune accesorie și subsecventă de împărțire.
Recurenții au mai invocat faptul că instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei calității procesule pasive a pârâților C. Local al municipiului
C.-N. și M. C.-N., prin P.
Excepția invocată de pârâți a fost legal soluționată de instanța de fond, care a reținut că pârâții au calitate procesuală pasivă, având în vedere că terenul se află în administrarea pârâților, care și exercită asupra acestuia un atribut al dreptului de proprietate, că punerea în posesie a reclamaților urmează să fie efectuată de aceste entități administrative.
Ultimul motiv de recurs se referă la greșita obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea căzută în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. În speță, pârâții se află în culpă procesuală, în sensul cerințelor acestui text de lege, prin aceea că au soluționat parțial nelegal notificările formulate de reclamanți și s-au opus admiterii acțiunii prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei (f.
25.30).
Conform chitanței de la f. 21, intimații au angajat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 5472 R.
Conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cedle prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Procedând în aplicarea acestor dispoziții, curtea va reduce onorariul avocațial angajat la suma de 2000 lei, fără ca prin aceasta să cenzureze contractul de asistență juridică încheiat de intimați în calitate de clienți și avocatul lor, și prin urmare fără a încălca dispozițiile art. 969 C. civil și ale art. 57 din L. nr. 51/1995. Procedând în această modalitate, instanța stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții, respectiv cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, apreciind că suma de 2000 lei ce urmează a fi acordată cu titlu de cheltuieli de judecată răspunde acestor cerințe.
În consecință, curtea va obliga recurenții să plătească intimaților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 344 din 12 aprilie
2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților G. L. E., H. A. E. și G. Ș. G. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată parțiale, în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. I. D. C. A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.fond: M.Onică S.
| ← Decizia civilă nr. 564/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 551/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
