Decizia civilă nr. 551/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 551/R/2012
Ședința bruarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 851 din 20 octombrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații R. ANA și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta intimată R. Ana și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motive de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 31 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate R. Ana, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reclamanta intimată arată că nu are cereri de formulat în probațiune. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului formulat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Susține că condamnarea tatălui ei a avut un caracter politic.
La întrebarea instanței cum dovedește daunele materiale, respectiv faptul că toate utilajele au fost confiscate, reclamanta arată că a depus actele de cumpărare a acestor utilaje.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării dispoziției privind plata daunelor materiale.
În opinia sa, arată că din probatoriul administrat în cauză s-a dovedit că a fost vorba despre o condamnare cu caracter politic, tatăl reclamantei fiind cheabur și a făcut parte din Partidul Național Liberar, însă confiscarea bunurilor a avut loc anterior arestării acestuia.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 851 din 20 octombrie 2011 a T. C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta R. Ana împotriva pârâtului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării aplicate numitului P. A., antecesorul reclamantei, prin sentința civilă nr. 1. a T. R. T., pentru săvârșirea faptei de nerespectare a comasării prevăzută de art. 13 din D. nr.
151/(...) și confiscarea unor bunuri.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 12.713 lei, reprezentând contravaloarea utilajelor confiscate, tractor, plug cu 2 brazde, grapă pe cadru, prășitoare universală, semănătoare și au fost respinse restul pretențiilor.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 600 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1. pronunțată de T. R. T. la data de 5 iulie 1960 în dosar
3557/1960, P. A., născut la data de 27 decembrie 1910 in com. Vîlcele, fiul lui I. și Ana, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare corecțională pentru delictul prev. de art. 13 din decretul 151/1960.
În considerentele sentinței s-a reținut că în ziua de 3 iunie 1960, inculpatul a intrat în perimetrul întovărășirii din com. Vîlcele, cosind trifoiul de pe terenul fosta sa proprietate, având și atitudine ostilă față de conducerea întovărășirii și organelor puterii de stat locale, care i-au atras atenția despre interzicerea de a nai intra pe terenul care a format anterior comasării proprietatea sa.
P. A. este decedat la data de 15 iunie 1994 iar reclamanta R. Ana este fiica acestuia.
Din motivarea sentinței de condamnare, a rezultat că aceasta infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei poate fi încadrată în situațiile prevăzute de art. 2 lit. a și d din OUG 2., astfel încât, în temeiul disp. art. 3 alin 2 și 3 coroborat cu art. 4 din L. 221/2009 se va constata caracterul politic al condamnării aplicate numitului P. A., antecesorul reclamantei, prin S. civilă nr. 1. a T. R. T., pentru săvârșirea faptei de nerespectare a comasării prevăzută de art. 13 din D. nr. 151/(...) și confiscarea unor bunuri.
În ceea ce privește cererea având ca obiect plata despăgubirilor morale, întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, reținem că potrivit art. 1 din D. L. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Art. 8 din același act normativ, arată că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită,începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care a pricinuit-o.
În speță, atât paguba cât și cel care a pricinuit-o au fost cunoscute de chiar din momentul condamnării.
S.ul represiv care exista in R.ia până in 22 decembrie 1989 constituie un caz de forță majoră care au împiedicat reclamanta să formuleze o acțiune cum este cea de față, de aceea apreciem că până la data de 22 decembrie
1989 cursul prescripției acțiunii in despăgubiri a fost suspendat.
Însă, din momentul in care sistemul represiv întreținut cu ajutorul
Securității a fost înlăturat, nimic nu împiedica reclamanta să formuleze acțiunea în despăgubiri pentru suferințele morale cauzate prin condamnarea politică a antecesorului lor.
Caracterul politic al măsurilor represive la care au fost supuși foștii deținuți politici in timpul regimului comunist, a fost făcută de către stat cu mult înaintea adoptării Legii 221/2009, prin D. L. 1. și OUG 2., astfel încât termenul de prescripție al acțiunii în despăgubiri întemeiată pe prejudiciul moral cauzat de condamnarea cu caracter politic a început să curgă cel mai târziu de la data adoptării OUG 2..
Art. 5 din L. 221/2009 nu poate fi privit ca o recunoaștere a debitorului cu caracter întreruptiv de prescripție, în sensul art. 16 lit. a din D. 167/1958, căci acest text legal a fost declarat neconstituțional prin D. nr.
1. pronunțată de Curtea Constituțională, ori potrivit art. 147 din Constituția
R.iei, o normă legală declarată neconstituțională nu mai produce efecte.
Raportând data introducerii acțiunii-10 decembrie 2010 la cel mai înaintat moment de la care s-ar putea susține că s-a născut dreptul la acțiune in despăgubiri-respectiv data intrării in vigoare a OUG 2.-30 decembrie 1999, ajungem la concluzia că dreptul la acțiune in despăgubiri era prescris la momentul înaintării cererii de chemare în judecată.
Astfel fiind, cererea reclamantei pentru despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil a fost apreciată și prescrisă.
În ceea ce privește cererea pentru acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale, instanța a reținut următoarele:
Cererea reclamantei pentru despăgubiri materiale se întemeiază pe dispozițiile art. 5 lit. b) din L. 221/2009, care se referă la despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate.
Din interpretarea normalei legale mai sus menționată, rezultă că aceasta nu îndrituiește solicitanții să obțină cu titlu de despăgubiri echivalentul lipsei de folosință a bunului.
Astfel fiind, cererea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a casei și terenului aferent acesteia în perioada 1952-1956, evaluat prin raportul de expertiză întocmit de expert B. G. la suma de 40.740 lei, este neîntemeiată.
În schimb, despăgubirile pretinse de reclamantă pentru prejudiciul material constând din valoarea utilajelor agricole confiscate, respectiv tractor, plug cu 2 brazde, grapă pe cadru, prășitoare universală, semănătoare, prejudiciu evaluat in raportul de expertiză întocmit de expert A. C. la suma de 12.713 lei, este întemeiată, existența acestor bunuri in patrimoniul antecesorului reclamantului la momentul condamnării fiind dovedit prin declarațiile martorilor S. A. și B. N. F. 101, 102 dosar), și înscrisurile de la filele 11, 13,14, 15,20,21.
În consecință, in temeiul disp. art. 5 lit. b) din L.221/2009 și art. 1169
Cod civil, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de
12.713 lei, reprezentând contravaloarea utilajelor confiscate, tractor, plug cu
2 brazde, grapă pe cadru, prășitoare universală, semănătoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de acțiune privind constatarea caracterului politic al condamnării aplicată numitului P. A. și a capătului de acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că cererea de constatare a caracterului politic al condamnării numitului P. A. este inadmisibilă, întrucât situația antecesorului reclamantei nu se încadrează în dispozițiile part. 4 din L. nr.
221/2009. Aceasta, pentru că, nu s-a dovedit că antecesorul reclamanteifigura în evidențe „ca făcând politică. Antecesorul reclamantei a fost înscris în Partidul Liberal și a fost trecut în evidențe ca și chiabur, iar condamnarea de 1 an închisoare corecțională i-a fost aplicată pentru delictul prev. de art. 13 din D. nr. 1951/1960, fiind clar că nu est vorba despre o faptă care să se încadreze în dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Acest act normativ nu se referă la categoria țăranilor care s-au opus cooperativizării, ci la cei aflați în situațiile expres descrise în conținutul legii, situație în care nu se încadrează antecesorul reclamantei.
Pârâtul a criticat soluția instanței de fond și cu privire la acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor materiale în sumă de 12.713 lei, cu titlu de echivalent al bunurilor confiscate.
La dosarul cauzei nu se află înscrisuri din care să rezulte că aceste bunuri au fost confiscate de la antecesorul reclamantei și că este vorba de o confiscare ca efect al unei hotărâri de condamnare.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că, în perioada 1952-1956 întreaga ei familie a fost strămutată din propria locuință, fiind obligați să locuiască într-un alt imobil, în condiții mizere.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1. pronunțată de T. R. T., antecesorul reclamantei, numitul P. A., a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru săvârșirea delictului prevăzut de art. 13 din D. nr. 151/1960, reținându-se în sarcina sa că a recoltat trifoiul de pe terenul ce a fost proprietatea sa, că a manifestat o atitudine ostilă față de conducerea întovărășirii și conducerea organelor puterii de stat locale, care i-au atras atenția să respecte interdicția de a mai intra pe terenul care a format proprietatea sa anterior comasării.
Problema care se pune a fi cercetată cu prioritate în speță și care constituie motivul de recurs principal este aceea de a se constata dacă condamnarea aplicată antecesorului reclamantei P. A., de 1 an închisoare corecțională pentru delictul prev. de art. 13 din D. nr. 151/1960, a avut sau nu caracter politic în sensul definit de L. nr. 22172009, soluționarea celorlalte capete de acțiune fiind în strânsă legătură cu dezlegarea dată acestuia.
Conform dispozițiilor art. 3 din L. nr. 221/2009, „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative";, expres și limitativ enumerate de legiuitor.
În continuare, art. 4 alin. 2 din același act normativ arată că
„persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 3 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor";, cu mențiunea că „prevederile art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător";, respectiv „. să fi fost luate pentru fapte săvârșite în unul din scopurile prev. la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2.";, respectiv : a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) militarea pentru democrație și pluralism politic;c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.
Art. 3 din OUG nr. 2. arată că „ prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus una din măsurile luate la lit. a-e";.
Din analiza acestor reglementări rezultă că legiuitorul a adoptat criteriul subiectiv pentru a delimita infracțiunile politice de cele de drept comun, distincția fiind făcută în raport de elementele laturii subiective, respectiv motivul și scopul făptuitorului la momentul săvârșirii faptei, în sensul că prin mobilul sau împrejurările săvârșirii, o infracțiune aparent de drept comun capătă caracter politic.
Din interpretarea logică și gramaticală a textului art. 2 alin. 1 din
OUG nr. 2. rezultă că, forma de luptă împotriva regimului totalitare presupune, în mod evident o atitudine efectivă de implicare în răsturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimității puterii politice din acea perioadă.
Fapta antecesorului reclamantei de opoziție la întovărășire, atitudinea ostilă față de conducerea întovărășirii și organelor puterii locale de stat, împotrivire la comasarea terenului și în final, condamnarea lui pentru delictul prev. de art. 13 din D. nr. 151/1950, constituie condamnare cu caracter politic în sensul cerințelor Legii nr. 221/2009.
Această calificare este confirmată de dosarul obținut de instanța de fond de la C., din care rezultă că antecesorul reclamanților a fost supravegheat de organele de miliție, la adresa acestuia întocmindu-se mai multe note informative, în care se afirmă că acesta avea o atitudine ostilă față de regimul comunist, că s-a exprimat în mai multe rânduri că acest regim nu este viabil, că a tulburat liniștea în cadrul unei adunări generale cu ocazia prezentării D.ui nr. 432 de către S. C. P. V., prin aceea că a provocat mai mulți locuitori participanți la discuții, fără să dea ascultare citirii acestui decret.
Cea de-a doua critică formulată de pârât se referă la cuantumul despăgubirilor materiale de 12.713 lei ce i-au fost acordate reclamantei:
În ce privește daunele materiale, acestea sunt prevăzute de art. 5 lit. b din L. nr. 221/2009, text de lege potrivit căruia „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma îndomeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Din probele administrate în cauză rezultă că antecesorului reclamantei i-au fost confiscate mai multe bunuri, respectiv, un tractor, plug cu 2 brazde, grapă pe cadru, prășitoare universală și semănătoare, bunuri în valoare de 12.713 lei conform expertizei tehnice formulate de expert A. C. E. acestor bunuri, cât și valoarea lor este dovedită și de declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel că susținerile pârâtului referitoare la faptul că la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte în primul rând bunurile confiscate, faptul că au fost confiscate ca efect al hotărârii de condamnare și valoarea lor, sunt nefondate.
De altfel, pârâtul afirmă că contravaloarea bunurilor acordată reclamantei nu este reală, însă nu produce nici o probă care să susțină afirmațiile sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 851 din
20 octombrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 3696/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1262/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
