Decizia civilă nr. 127/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/A/2012
Ședința din data de 07 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. V. JUDECĂTOR: I.-D. C. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în rejudecare, după anularea deciziei civile nr. 1. din
16 aprilie 2009 a Curții de A. C., de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 932 din 4 februarie 2012, contestația la titlu formulată de contestatoarea SC T. SA împotriva intimaților H. J., H. C. și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul contestatoarei SC T. SA, avocat P. A., lipsă fiind reprezentantul intimaților H. J. și H. C., avocat B. C. și reprezentantul intimatul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului intimaților H. J. și H. C., avocat B. C., să se prezinte in instanță.
La apelul nominal, făcut la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul contestatoarei SC T. SA, avocat P. A., lipsă fiind reprezentantul intimaților H. J. și H. C., avocat B. C. și reprezentantul intimatul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentantul contestatoarei SC T. SA depune la dosar note scrise și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în cadrul contestației la executare privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 180
/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...) și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul și pe fond asupra contestației.
Reprezentantul contestatoarei SC T. SA arată că excepția a fost invocată și de către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea acesteia sau eventual unită cu fondul cauzei.
După opinia sa, apreciază că S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice este titularul obligației de plată al despăgubirilor, lucru ce este în deplin acord cu normele în vigoare referitoare la această materie, astfel că este firesc să se lămurească dispozitivul prin stabilirea în mod expres a faptului că această obligație de plată revine statului român, neîncălcându-se astfel normele în materie de imobile naționalizate. Solicită întemeiată cererea formulată și solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 1 /AR/(...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...) s-a respins cererea de revizuire formulată de S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile numărul 1. din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost menținută.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 180/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr.
(...), rămasă irevocabilă , a fost admis apelul declarat de reclamantul H. J. șiintervenienta H. C. împotriva sentinței civile nr. 185 din 8 martie 2007 a T.ului
C., ce a fost schimbată, în sensul că a fost admisă în totalitate acțiunea civilă exercitată de reclamant împotriva pârâtei SC T. SA B., precum și cererea de intervenție principală formulată de intervenientă împotriva aceleiași pârâte, dispunându-se restituirea în natură, în favoarea reclamantului și a intervenientei, a parcelei cu nr. top nou 15984/2/1, aflată în proprietatea pârâtei și stabilindu-se dreptul lor la despăgubiri bănești în suprafață de
69.246,2 lei pentru terenul nerestituit în natură; în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor, reținându-se caracterul nefuncțional al fondului „Proprietatea"; și înlăturându-se dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 2., pe motiv că acestea încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Prin decizia civilă nr. 129/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr.
(...), a fost admisă contestația la titl u formulată de pâ râta SC T. SA B., lămurindu-se înțelesul dispozitivului deciziei civile nr. 189/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., în sensul că debitorul creanței de 69.246,2 lei este S. Român prin M. F., în faza execuțională; reținându-se că, în faza de judecată, calitate procesuală are pârâta, căreia, prin lege, i s-a atribuit competența de a soluționa notificarea, însă, în faza execuțională, neexistând dispoziții speciale privind plata sumelor de bani stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, obligația de plată a sumelor de bani revenind statului prin M. F.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice , solicitând anularea ei, pe motiv că statul nu a fost deloc apărat în proces, ceea ce atrage anularea deciziei civile nr. 1./(...), iarinstanța investită cu soluționarea contestației la titlu a acordat mai mult decât s- a cerut prin cererea principală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 2 și 6 Cod proc. civ.
Asupra cererii de revizuire curtea a statuat că acesta este nefondată .
În anul 2001, S. Român a adoptat L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, stabilind, prin aceasta, măsuri reparatorii în favoarea foștilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada arătată în actul normativ sau a succesorilor acestora în drepturi.
Această lege a fost modificată ulterior succesiv, cea mai semnificativă modificare fiind aceea adusă prin L. nr. 2., însă, în esență, actul normativ de reparare a prejudiciului adus de stat categoriilor de persoane vizate stabilește modul de reparare a acestui prejudiciu, precum și persoanele juridice abilitate de a stabili forma de reparare și, dacă era cazul, cuantumul prejudiciului, ca și formele controlului judecătoresc împotriva acestor măsuri.
Imobilele preluate abuziv puteau fi restituite în natură sau puteau fi stabilite măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru că măsura restituirii în natură nu putea fi dispusă decât de cel care era titularul unui drept asupra imobilului, de regulă, de proprietate, transmis de S. Român, prin legea de reparație, s-a stabilit calitatea anumitor instituții publice sau persoane juridice de a soluționa notificările formulate în baza legii. Înrealitate, aceste persoane juridice acționau în calitate de reprezentante ale S. Român, stat care a preluat abuziv imobilele, le-a transmis abuziv acestor persoane drepturi asupra imobilelor și care, în procesele având ca obiect plângerile împotriva măsurilor dispuse de acestea în baza legii de reparație reprezentau, în realitate, S. Român.
Datorită inconsecvenței legislative și ineficienței măsurilor reparatorii prin echivalent stabilite prin legea de reparație de S. Român, instanțele de judecată au înlăturat, cel puțin parțial, dispozițiile legislației interne și au stabilit măsuri reparatorii efective, pentru situațiile în care restituirea în natură nu era posibilă, singurele măsuri reparatorii prin echivalent putând fi cele stabilite într-o sumă de bani, conform dreptului comun, așa cum s-a întâmplat și prin decizia civilă inițială nr. 180/A/(...) a Curții de A. C.
Aceste sume de bani trebuiau plătite de S. Român, care a preluat abuziv imobilele, care a dat o lege de reparație ce a recunoscut dreptul persoanelor prejudiciate la repararea prejudiciului și care a figurat în procese prin instituțiile publice și persoanele juridice abilitate de el prin legea de reparație.
Nu se poate vorbi, astfel, de o lipsă de apărare a S. Român în aceste procese, pentru că apărarea sa nu se realizează numai prin M. F., dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 reprezentând dreptul comun, L. nr. 1. fiind o lege specială, derogatorie.
De altfel, în practica instanțelor de judecată, au existat situații în care, tocmai pentru evitarea unor astfel de controverse privind debitorul obligației de plată, Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată, fie în nume personal, fie în calitate de reprezentant al S. român, acesta având o poziție constantă, în sensul de a invoca lipsa calității procesuale pasive.
Așadar, nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 322 pct. 6 Cod proc. civ. privind lipsa de apărare a statului în procesul în care a fost stabilită în sarcina sa obligația de a plăti o sumă de bani.
În ceea ce privește plata efectivă a acestei sume, se poate observa că Titlul
VII din L. nr. 2. a fost înlăturat pentru că încălca art. 1 din Protocolul 1, aplicându-se dispozițiile dreptului comun în ceea ce privește repararea prejudiciului și stabilindu-se o sumă de bani în sarcina S. Român, reprezentat în proces de persoana juridică abilitată prin lege să stabilească natura măsurilor reparatorii.
În faza execuțională, însă, S. Român trebuie să-și execute aceste sume de bani prin Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă inclusiv din dispozițiile Titlului VII înlăturat de instanță, sumele de bani putându-se plăti doar din cele puse la dispoziție de Ministerul Finanțelor Publice, ca sursă de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar, conform art. 141alin. 4 din titlul amintit. Iată, deci, că statul, prin Ministerul Finanțelor Publice asigură plata sumelor de bani stabilite prin acte administrative în aplicarea aceleiași legi, însă se opune plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, în condițiile în care, în procesele în contencios exercitate împotriva deciziilor emise în baza Titlului VII, conform art. 19, alin. 1 din acest titlu, statul este reprezentat de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, și nu de Ministerul Finanțelor Publice. Așa cum rezultă din considerentele hotărârii judecătorești pronunțată în contestație la titlu, obiect al cererii de revizuire, S. Român este reprezentat în faza judecătorească de anumite instituții, iar, în faza execuțională, în cazul în care măsurile reparatorii sunt stabilite în bani, execută această obligație prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin urmare, instanța de judecată nu a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când a stabilit instituția prin care S. Român își execută obligația stabilităprin hotărâre judecătorească irevocabilă, nefiind întrunite, astfel, nici condițiile prev. de art. 322 pct. 2 Cod proc. civ. În temeiul art. 326 Cod proc. civ., curtea a respins cererea de revizuire. Prin decizia civilă nr. 2928 / (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis recursul declarat de revizuientul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a J. C. împotriva deciziei nr. 1/AR/(...) a Curții de A. C., care a fost modificată în sensul că s-a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a Curții de A. C., care a fost anulată și s-a trimis cauza Curții de A. C. pentru judecata contestației la titlu. Cererea de revizuire a deciziei civile nr.1. din 16 aprilie 2009 a Curții de A. C. a fost formulată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice inclusiv în temeiul art.322 pct.6 Cod procedură civilă, potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere". S-a reținut că prin decizia atacată, nr.l/ AR din 14 aprilie 2011, Curtea de A. C. nu a analizat în concret respectivul motiv de revizuire, ceea ce atrage incidența pct.5 al art.304 Cod procedură civilă, conform căruia modificarea sau casarea se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. l05 alin.2 din cod, respectiv actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale care se vor declara nule dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. S-a observat că prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nr.1. din 16 aprilie 2009, Curtea de A. C., Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis cererea formulată de contestatoarea SC T. SA și a lămurit înțelesul dispozitivului deciziei civile nr.180 din 23 mai 2007 al Curții de A. C., în sensul că debitorul creanței de 69.246,2 lei este S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în faza execuțională. Or, în dosarul nr.(...) în care s-a pronunțat de către Curtea de A. C. decizia nr.l29/A din 16 aprilie 2011, S. Român nu a fost citat și, prin urmare, nu și-a putut exercita dreptul la apărare. P. astfel, instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părțile ... au posibilitatea legală de a participa in mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanta le poate dispune, prin respectarea principiului contradictorialității care asigură implicit si respectarea dreptului la apărare. Pentru aceste considerente, față de prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a admis recursul declarat în cauză de revizuient, și s-a modificat decizia atacată, în sensul că s-a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr.l29/A din 16 aprilie 2009, care s-a anulat și s-a trimis cauza Curții de A. C. pentru judecata contestației la titlu. Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de A. C. sub nr. (...)*. Potrivit dispozițiilor date de instanța de recurs, obligatorii conform art. 315 alin. 1 Cod proc.civ., obiectul prezentului dosar îl constituie contestația la titlu, obiect al dosarului nr. (...) al Curții de A. C., iar motivul pentru care prima hotărâre pronunțată în acest litigiu - decizia civilă nr. 1./(...) a Curții de A. C. - a fost anulată l-a constituit faptul că în dosar nr. (...) al Curții de A. C. S. Român nu a fost citat. În vederea judecării contestației la titlu, având în vedere motivul pentru care instanța de recurs a anulat decizia civilă nr. 1./(...) a Curții de A. C., instanța a dispus citarea S. Român atât prin Ministerul Finanțelor Publice (f. 41), cât și prin D. G. a F. P. a județului C. (f. 19), pentru termenul de judecată din (...), aceasta având termen în cunoștință potrivit art. 88 alin. 1 pct. 51Cod proc.civ., mențiunea regăsindu-se pe formularul tipizat al citației, care rămâne părții citate. Prin întâmpinarea formulată de D. G. a F. P. a județului C. (f. 27), s-ainvocat excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte în dosarul nr. (...), iar prin decizia civilă nr. 932/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a constatat că S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. (...). Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată prin întâmpinarea D. G. a F. P. a județului C., curtea constată că aceasta nu este incidentă. Obiectul prezentului litigiu îl constituie judecarea contestației în anulare în urma anulării deciziei civile nr. 1./(...) a Curții de A. C., prin decizia nr. 2928/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care s-a statuat că S. Român nu a fost citat, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus anularea hotărârii. Constatând lipsa citării S. în procedura de soluționare a contestației și sancționând această omisiune cu anularea hotărârii și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată, în cadrul căreia procedura de citare să fie realizată, s-a stabilit că S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală. În ipoteza în care instanța supremă ar fi apreciat că S. Român nu are calitate procesuală, soluția ar fi fost similară celei pronunțate prin decizia civilă nr. 932/(...), pronunțată în dosar nr. (...), prin care s-a respins, pentru lipsa calității procesuale, recursul declarat de S. român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 1./(...) a Curții de A. C. Prin decizia nr. 180 din 23 mai 2007 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admis apelul declarat de reclamantul H. J. și intervenienta H. C. împotriva sentinței civile nr. 185 din 8 martie 2007 a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că admite în totalitate acțiunea civilă exercitată de reclamantul H. J. împotriva pârâtei SC T. SA B., precum și cererea de intervenție principală formulată de intervenienta H. C. împotriva aceleiași pârâte și, în consecință, dispunându-se restituirea în natură în favoarea reclamantului și a intervenientei a parcelei cu nr. top. nou 15984/2/1 în suprafață de 235 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. exp. M. M., parte integrantă din prezenta decizie; fiind stabilit dreptul reclamantului și intervenientei la despăgubiri bănești în valoare de 69.246,2 lei pentru terenul în suprafață de 145 mp nerestituit în natură și menținându-se dispoziția privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1776 lei reclamantului și intervenientei. A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC T. SA B. împotriva aceleiași sentințe. Referitor la dispozitivul acestei decizii, pârâta SC T. SA B. a formulat contestație la titlu, solicitând instanței să stabilească debitorul obligației de plată a despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantului H. J. și aintervenientei H. C., susținând că, în realitate, această obligație nu a luat naștere în patrimoniul ei, debitorul acesteia fiind, în realitate, S. Român prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pentru că persoanele îndreptățite au pornit executarea silită împotriva pârâtei SC T. SA B., aceasta a formulat contestație la executare propriu-zisă și contestație la titlu, invocând aceleași împrejurări, acesta fiind motivul pentru care cererea a fost înregistrată inițial la Judecătoria Cluj-Napoca. Prin sentința civilă nr. 3301/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) disjuns din dosarul nr. (...), judecătoria C.-N. a declinat competența de soluționare a contestației la titlu în favoarea Curții de A. C., în temeiul art. 400 alin. 2 Cod proc. civ. Intimatul H. J., prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației ca nefondată, pe motiv că hotărârea curții de apel a rămas irevocabilă, conform deciziei nr. 3807/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în dosarul nr. (...), iar, câtă vreme, unica pârâtă în cauză a fost SC T. SA, aceasta este debitoarea obligației stabilită prin dispozitivul deciziei a cărei lămurire se cere și care, după ce enumeră părțile aflate în proces, „dispune";, „stabilește";, „menține";, „respinge";. În realitate, contestatoarea tinde să pună în discuție împrejurări ce vizează fondul cauzei, afectând autoritatea de lucru judecat a hotărârii. Analizând contestația fo rmulată prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 400 alin. 2, art. 399 alin. 1 Cod proc. civ., în urma citării S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și prin D. G. a F. P. C., curtea apreciază că aceasta este fondată. În opinia instanței, plata despăgubirilor stabilite prin titlul executoriu decizia nr. 180/(...) a Curții de A. C., nu revine în sarcina pârâtei contestatoare, calitatea de debitor al obligației de plată revenindu-i S. Român. Aceasta, întrucât statul este cel care prin puterea legiuitoare elaborează sistemul normativ. În baza acestei atribuții, de adoptare a actelor normative, a intrat în vigoare L. nr.1., care a atribuit competența de soluționare a notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate de stat abuziv anumitor persoane juridice care nu au, însă, abilitarea de a acorda efectiv măsurile reparatorii prin echivalent, acestea urmând să fie plătite de alte organe. În speță, pârâta are atribuția legală de a soluționa notificarea doar în sensul de a stabili dacă imobilul poate fi restituit în natură sau nu, iar, dacă nu poate fi restituit în natură, constatarea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent (în măsura în care nu sunt oferite bunuri sau servicii în compensare), plata sumelor de bani nu revine acesteia, ci statului însuși prin M. F. În cauză, curtea, pe fondul cauzei, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 180/(...) a Curții de A. C., a înlăturat dispozițiile legislației interne în măsura în care contraveneau art. 1 din Protocolul nr. 1, stabilind dreptul reclamanților la despăgubiri potrivit dreptului comun, respectiv constând în sume de bani, și aceasta în contradictoriu cu unitatea deținătoare în calitate de reprezentantă a statului în faza de stabilire a dreptului. Raportat la momentul soluționării irevocabile a fondului cauzei - (...)- sunt de menționat următoarele aspecte: Până la acel moment , România a fost condamnată în repetate rânduri de către Curtea E. a D. O., pentru încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenție - Cauza Străin și alții contra României și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției - Cauza Jujescu contra României, Păduraru contra României, Matache și alții contra României, în toate aceste cauze, Curtea E. constatând că Fondul Proprietatea nu funcționează într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri. Imposibilitatea restituirii în natură a bunurilor confiscate de regimul comunist, combinată cu lipsa totală de despăgubiri, impun părților o sarcinădisproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. Hotărâri similare de condamnare, pe același considerent, au continuat să fie pronunțate de Curtea E. și în următorii ani ( ex. Cauza Viașu contra României, Faimblat contra României, Katz contra României, Tudor Tudor contra României, Matieș contra României ș. a. ) culminând în anul 2010 cu Hotărârea - pilot M. Atanasiu ș. a. contra României. În toate aceste cauze, soluționate atât anterior cât și ulterior rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 180/A/(...) a Curții de A. C., s-a constatat ineficiența Fondului Proprietatea, acre a început să fie listat la B. de valori B. abia începând cu (...). Prin urmare, raportat la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a soluționat fondul litigiului, singura manieră efectivă de acordare a despăgubirilor era prin despăgubiri bănești. Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 180/A/(...) a Curții de A. C. a fost respins prin decizia civilă nr. 3807/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, astfel încât hotărârea a rămas irevocabilă sub toate aspectele, inclusiv acela prin care s-a stabilit dreptul reclamantului H. J. și al intervenientei H. C. la despăgubiri bănești în valoare de 69.246,2 lei pentru terenul în suprafață de 145 mp, nerestituit în natură. Prin urmare, decizia civilă nr. 180/A/(...) a Curții de A. C. este irevocabilă, iar autoritatea de lucru judecat pe care o conține vizează absolut toate aspectele statuate prin dispozitivul său. Modalitatea de stabilire a despăgubirilor - prin cuantificarea lor într-o sumă de bani - nu poate fi convertită într-o altă modalitate de plată în faza execuțională. În faza execuțională, neexistând dispoziții privind plata sumelor de bani stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă în condițiile deja arătate mai sus, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, astfel încât obligația de plată revine S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Văzând și dispozițiile art. 400 alin. 2 Cod proc.civ., PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Admite cererea formulată de pârâta contestatoare SC T. SA B. și în consecință: Lămurește înțelesul dispozitivului deciziei civile nr. 180 din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), după cum urmează: Debitorul creanței de 69.246,2 lei este S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice în faza execuțională. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. I. D. C. A. B. Red. M.V. dact. GC 7 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 122/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3660/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
